Marți, 30 iunie 2020, la Anina – Caraș-Severin – s-a desfășurat, timid, un nou eveniment cultural dedicat cărții.

Intitulat „Pandemia cărții”, proiectul Casei de Cultură „Virgil Birou” Anina și Cenaclului „Gheorghe Azap – Mihai Moldovan” Oravița dă startul unor serii de manifestări cultual- literar-istorice, propunând iubitorilor de carte noi lecturi interesante și binefăcătoare pentru minte, inimă și suflet în orice vreme.

Coordonatorii evenimentului au fost Mihai Chiper (Anina) și Ion Gheorghe Chiran (Oravița), cei doi invitând, pentru această primă întâlnire post pandemie, două nume importante, reprezentative pentru cele două zone aliate în proiect: poetul Ion Rășinaru din Anina alături de poetul, istoricul, cercetătorul, criticul și istoricul literar Ionel Bota, personalitate marcantă a Oraviței și nu numai. Ambii și-au dăruit, cu acest prilej, cele mai recente volume.

Ion Rășinaru a venit în fața publicului iubitor de carte cu un nou volum de poezie intitulat „Versul uitat”, volum apărut la finele anului 2019, la Clubul Mittelruropa din Oravița, în colecția „Accente lirice, Oravița”. Este cel de-al 13-lea volum de autor al lui Ion Rășinaru, alături de volume precum: „Cioburi de silabe” (Reșița: TIM, 2006); „Suntem” (Oravița: Tipo Art, 2006); „Mugur de veghe” (Oravița: Tipo Art, 2008); „Lângă tâmpla râului” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2008); „Anotimpuri în 17 picături” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2009); „Ultimul îngheț” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2011); „Cu lamura trecerii” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2011); „Ecoul clipei” (Cluj-Napoca: Grinta, 2012); „Rânduri pentru râu” (Timișoara: Eubeea, 2013); „Translucid de rouă” (Timișoara: Eubeea, 2014); „Cearcănele Saharei” (Cluj Napoca: Grinta, 2015); „Cu zâmbetul prin Munții Banatului” (Reșița: TIM, 2016).

Prezent în diverse antologii de versuri și volume colective, Ion Rășinaru colaborează cu importante reviste ale vremii din Timișoara, Pitești, Craiova, Sibiu, Iași, București, Focșani, Lugoj, Reșița, Bocșa, Anina, Bozovici, precum și din Serbia și Italia.

Despre cartea lui Ion Rășinaru, Ionel Bota scrie: „La Ion Rășinaru avem o poezie prin spirit și soluții. Excelența evenimentului sufletesc, aici, acoperă superlativul „camuflării” destinului în semn, în indeniabilul oricăror „epigonisme” ale existenței. Dar eul auctorial, un eu reactiv întotdeauna, stabilește foarte „zgârcit” hotarele meditației („În universul alb/ tâmpla bate în silabe/ visele sunt litere ce dor/ sufletul se sufocă/ în corsetul prea strâns al pieptului”), își exprimă devoțiunile ca pe demersuri polarizând „energiile” sufletului candriu. Multe astfel de „disecții”, în fapt, o realitate în diacronie.”

„Versul uitat”, un volum frumos marca Ion Rășinaru, un  volum prefațat și  ilustrat de talentatul artist, de astă dată, Ionel Bota, un volum care merită lectura și felicitările cititorilor.

Cea de-a doua carte propusă la evenimentul din 30 iunie 2020 de la Anina aparține istoricului Ionel Bota și este un studiu monografic intitulat: „Oravița și Țara Carașului în preistorie și antichitate”.

Volumul a apărut la finele anului 2019 la editura Tipo-Art din Oravița, în cadrul proiectului „Monografia orașului Oravița și a Țării Cărașului”. De altfel, Ionel Bota este cunoscut ca unul dintre cei mai harnici și prolifici cercetători, realizatori de studii monografice deosebit de importante și utile din Banat.  Între lucrările remarcabile elaborate amintim doar câteva care au tangență cu istoria, cartea, literatura: „Muntele și Poezia: eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin” (Reiția: Timpul, 1997); „poemele îngerului bețiv” (Cerașu: Scrisul Prahovean, 1998); „Visul și inorogul – eseu asupra poeziei lui Nicolae Sârbu” (Reșița: Timpul, 1999); „Privirea și semnul – eseu despre poezia lui Gheorghe Zincescu” (Reșița: Timpul, 2000); „Bibliotecile din Banat între 1850-1918”(Reșița: Timpul, 2000); „Restituirea unei provincii (istoria liberal cărășană)” (Reșița: Timpul, 2000); „Povestitorul și provocarea destinului – eseu despre proza Ninei Ceranu” (Reșița: Timpul, 2001); „Eminescu și Oravița” (Reșița: Timpul, 2001); „Nostalgia arhaicului sau triumful narațiunii: eseu asupra prozei lui Nicolae Danciu Petniceanu” (Timișoara: Eurostampa, 2002); „Fals tratat despre „întemeierea” melancoliei – eseu asupra poeziei lui Iosif Băcilă” (Reșița: Timpul, 2002); „Istoria Teatrului Vechi din Oravița” (în volume: Reșița: TIM, 2003/ 2005); „În căutarea timpului – poveste. Eseu despre proza lui Marcu Mihail Deleanu (Reșița: Timpul, 2004); „Frigul postum” (Timișoara: Marineasa, 2005); „Drum de fier, cale bătrână…: contribuții tehnice românești la civilizația Europei. Prima cale ferată, Oravița-Iam-Baziaș (1854) și prima cale ferată de munte, Oravița-Anina (1863) (Reșița: TIM, 2006); „Ademenirea cuvintelor” (Reșița: TIM, 2006); „Proza lui Mircea cavadia – eseuri critice” (Timișoara: Marineasa, 2009); „Chipul melancoliei și alte mitologii subversive: despre cărțile lui Titus Crișciu” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2009); „Zădărnicia punctului” (versuri; Oravișa: Clubul Mitteleuropa, 2009);„ Cartea despre povestea cuvintelor în anotimpul natal: poezia lui Nicolae Irimia” (Oravița: Clubul Mitteleuropa, 2009); „George Enescu la Oravița” (Reșița: TIM, 2011); „Mirajul provinciei: despre discursul identitar în opera lui Gheorghe Luchescu” (Reșița: TIM, 2011); „Banatul Montan și Independența României. Solidarități de ideal național la 1877 – 1878” (Reșița: TIM, 2012); „Contribuții la istoria barocului muzical în Mitteleuropa. Compozitori, interpreți și turnee muzicale în Banatul imperial, 1720 – 1800. Cazul Oravița” (coautor; Reșița: TIM, 2018) etc.

Personalitate complexă, Ionel Bota colaborează la numeroase reviste din țară și străinătate, dar este și inițiatorul câtorva prestigioase astfel de publicații.

Despre volumul prezentat, autorul afirmă: „ Cei care își încearcă harul condeiului în trecutul istoric, nu fac decât să realizeze regăsirea generațiilor și al efortului colectiv în memoria unui loc. De aceea, poate, de la premisa amintirii la împlinirea memoriei în scris, orice carte pe această temă reprezintă o provocare în căutarea timpului pierdut/regăsit prin confesiune. Dar este la fel de adevărat că exploatarea unei realități istorice presupune un discurs aparte, poate chiar unul exemplar, atunci când e vorba de a lua în calcul aspectele unui studiu aplicat. De la rădăcinile unei lumi în expansiune cultural-spirituală pe harta contoinentului la eflorescențele vitaliste ale spiritului aceluiași loc în lumea contemporană, textul comentariului istoric și acest tip special al discursului istoriografic, monografia orașului Oravița, un oraș românesc din Mitteleuropa, înseamnă un text ivit din dragoste. Altminteri, chiar și istoria acestui loc mirabil au scris-o, cu viața lor, oamenii, generațiile. ”

„Oravița și Țara Carașului în preistorie și antichitate” este un volum atent ticluit, serios documentat, străjuit de note bibliografice, după cum ne-a obișnuit istoricul și scriitorul Ionel Bota. Un volum pentru care autorul merită felicitări, deoarece face cinste Oraviței și Țării Carașului!