Octavian Doclin

Piglaisul

 

A rămas în memoria

ochilor lui de copil

piglaisul

care purtat cu măiestrie

aşa cum numai ea ştia

de mîna mamei sale

îi netezea gulerul alb al cămăşii

jarul dinlăuntrul lui

cu cît dura mai mult

alunecarea piglaisului cu atît parcă

se aprindea mai tare

împrăştiind scîntei nemaivăzute

i-luminînd mai puternic

şi ochii lui fragezi

albul gulerului cămăşii de atunci

vrea să-l umple el acum şi aici

tînjind după măiestria şi puterea

mîinii mamei de pe vremuri.

23 nov. 2018

PS

Astăzi, alături de cărţile lui dragi / tot aşa de nedespărţit păstrate, / stau piglaisurile copilăriei / pictate cu o altă măiestrie, / de mîna minunată / a naivului, ca şi el, Mihai Vintilă.

O coincidență dureroasă… 

Astăzi, 28 mai, primeam de la Timișoara cartea lui Tavi, pe copertă cu una din Iernile de basm ale lui Mișu Vintilă (carte – Gordian, 2020), o coincidență dureroasă! Primul poem din primul ciclu al cărții (Privirea peste umăr): parcă anume scris pentru ceva ce trebuia sa vină…

Un gând de rămas bun pentru „cel mai doctor dintre pictori și cel mai pictor dintre doctori”,

Ada D. Cruceanu