Episcopul Dr. Iosif Traian Badescu s-a născut la Şopotu Vechi  în anul 1858. Tatăl său, înv. Iosif Badescu, ajunge mai târziu preot iar mama sa Floarea provenea dintr-o înstărită familie de grăniceri, familia Bala. Despre activitatea sa intelectuală s-a vorbit foarte mult la fel şi despre  rodnica muncă depusă la episcopie alături de bunul său prieten, Filaret Musta.

• 

     În cele ce urmează mă voi opri la Testamentul  episcopului Dr. Iosif Traian Badescu. Pentru a-l putea înţelege, în complexitatea lui, dau citire  alocuţiunii părintelui Gala Galaction referitoare la trecerea în nefiinţă a episcopului:

   „A murit la Caransebeş vlădica Traian Badescu….D-zeu să-l primească în corturile drepţilor şi să-i dăruiască desfătările raiului!…. Trebuie să fi fost dacă nu un ierarh oţelit, un om tare cumsecade, fiindcă grozav a iubit discreţia şi anonimatul. Abia dacă ştiam noi, familia teologală – că exista un vlădică numit Traian Badescu cu reşedinţa la Caransebeş….

    Testamentul acestui om al bisericii este pentru mine o revelaţie… a fost un suflet de adevărat creştin şi de adevărat episcop…. Poate că moşneagul adoptase şi el vrând nevrând moravurile  vlădiceşti. Ştiţi că la noi toţi vlădicii au un protocol special, împrumutat de la Dalai – Lama al Tibetului: nu trebuie să fie în contact cu preoţimea, cu profesorii de teologie, cu catiheţii şi cu toate celelalte categorii legate Bisericii, decât – la 10 Mai, la Bobotează şi la Ziua Onomastică, pentru felicitări….

    Nu ştiu dacă bietul vlădică Traian făcea şi el tot aşa (eu unul aş zice că nu) fapt este însă că nu l-am văzut niciodată, nici de aproape ,nici de departe …. Şi nu ştiu câţi dintre colegii mei, profesori, preoţi şi scriitori bisericeşti, pot să se laude că l-au văzut.

    Dar testamentul lui este o revelaţie, dacă nu cumva o răfuială la tot ce scriu acum şi un răspuns admirabil. Auziţi: moşneagul vlădică a pus în testamentul lui oprelişte totală: nimeni să nu-i tulbure somnul cu discursuri funebre!

    Splendidă lecţie!Moşul a ştiut ce face. Cugetaţi acum şi daţi-vă seama câtă înfricoşată experienţă a avut acest om în privinţa morilor de vânt ale elocinţei noastre ecleziastice, dacă a poruncit categoric: la catafalcul lui să nu se învârtească niciuna! Să ne plecăm adânc – fără discursuri – înaintea acestui impresionant exod!…. să nu-i înnorăm şi să nu-i împovărăm debitul lui în lumea drepţilor….”

   Testamentul a fost înregistrat la Judecătoria mixtă Caransebeş sub nr. 495/1933 şi a fost publicat în 8 august 1933 (cam la o lună după moartea ierarhului) de către Leo Peto (judecător) şi Ion Groza, grefier.

Episcopul Dr. Iosif Traian Badescu împreună cu familia surorii sale

        Din conţinutul actului desprindem opt puncte distincte care indică, cu multă precizie, direcţia agoniselii sale de o viaţă dobândită pe tărâmul apărării credinţei strămoşeşti.

La pct.1 testamentarul roagă ca înmormântarea să se facă în cimitirul din Eşelniţa, fără mare pompă, de către un singur preot, iar corpul neînsufleţit să fie purtat de preoţi:

  „înmormântarea să mi se facă în cimiteriul din Eşelniţa, în locul dinaintea mormântului părinţilor, fiindcă însă locul e apătos, sicriul să se pună în zid. Înmormântarea însă să se facă numai dacă corpul va intra în descompunere. Înmormântarea să se facă prin ieromonahul Macarie Guşcă (slujitor al altarului „Izvorul Miron” din Bocşa n.n.) căruia să i se dea una mie lei, deci numai un singur preot, fără asistenţă. Pentru ducerea sicriului să nu se folosească car mortuar, ci să fie dus de preoţi. Cuvântări să nu se ţină”.

     Nu a ţinut ca trecerea la cele veşnice să provoace atâta durere nici apropiaţilor şi nici membrilor familiei,  care nu erau puţini. Dorinţa de a fi înmormântat în simplitatea faptei denotă spiritul econom de care a dat dovadă tot timpul şi care în cele din urmă explică valoarea moştenirii pe care o lasă în urma sa.

Pct.2 este cel mai bogat în explicaţii testamentare fiind împărţit cu migală  multor membri ai familiilor înrudite cu vlădica Iosif:

„ Din averea mea las nepoatei mele Elena, care e fata surorei mele răposate Elena şi e nemăritată: a/casa din Eşelniţa; b/ intravilanul gol nr.25 din Eşelniţa; c/ grădina,via din Eşelniţa şi d/ casa din Orşova.”

       În continuare episcopul explică de ce lasă atât de mult acestei nepoate, Elena, din considerare la starea ei necăsătorită şi în acelaşi timp detailează cum a ajuns proprietarul acestei averi în urma despăgubirii altor rude apropiate intrând astfel în posesia lor. În finalul pct.2 testamentul mai prevede casa mea din Caransebeş am mobilat-o acum. Rog Venerabilul Consiliu Eparhial, ca mobilierul din această casă cu tablourile din ea să se dea iarăşi nepoatei mele, Elena.

Pct.3 trece la împărţirea libretelor (libelelor) de economii  pe care le avea la diferite bănci din ţară. Sunt pomenite libretele cu indicativele D şi H cu sume provenite din dispensaţiuni, hirotoniri şi singhelii, pe care bătrânul ierarh le împarte: …din sumele  libelelor (libretelor) D şi H doresc să se formeze un fond separat numit: „Fondul milelor, preotul Iosif Badescu şi soţia sa, Floarea” dorind astfel să eternizez memoria iubiţilor mei părinţi. Din acest fond să se dea ajutor orfanilor de părinţi şi săracilor.

 De asemenea se află între libele un libel : „Fondul Maria Bălan” şi unul cu indicaţia „Romana”. Cel dintâi să formeze un fond de parastas pentru răposata Maria Bălan la care am locuit şi m-a îngrijit în zilele mele grele de morb…. Iar libelul „Romana” am pus la Bancă în favorul servitoarei mele Romana.

În continuare sunt administrate  alte libele către cei apropiaţi: mai este un libel „Pavel” care e al D-lui Pavel Goanţă. Libelul V.M. e un libel care să servească pentru un fond de parastas în favorul bisericii din Eşelniţa pentru părinţii mei şi sora mea…..

 Libelul „G” e un libel în care au fost bani ai răposatului meu nepot, preotul George Costescu, iar în libelul „GM” sunt bani după mierea stupilor nepotului meu George, pe cari stupi i-a îngrijit sora mea, după moartea nepotului George şi pe care sora mea a dorit să-i păstreze depunându-se la bancă, ca să servească ca zestre celor două fete a fiului ei,  preotul George.

 Pct.4 – face referire la restul averii a/ cea din Eşelniţa răscumpărată, resp. Cumpărată de la nepoţi; b/ casa, grădina şi moara din Caransebeş, c/ acţiile formând averea la care se referă pct 13 din „Legea de organizare şi funcţionare a bisericii ortodoxe române” afară de unele acţii câştigate înainte de intrarea mea în monahism pe cari însă le înglobez la celelalte, e averea de jumătatea căreia pot dispune eu în sensul aliniatului ultim  din art. 13.

Din această avere dorinţa şi rugarea mea este ca această avere să formeze un fond pentru ajutorarea bătrânilor neputincioşi pentru azilul de bătrâni purtând numele „Fondul Episcopului Dr. Iosif Traian Badescu pentru ajutorarea bătrânilor ai azilului de bătrâni”. Jumătate din venitul acestei averi să se dea anual nepoatei mele Elena, fiica surorei mele reposate Elena, cât va fi în viaţă, iar după aceea venitul se va adăuga la fondul pentru scopurile fondului. Se recomandă în continuare casa să fie folosită pentru trebuinţele azilului, grădina să nu se vindă, să nu se înstrăineze, căci este de folos la casă. Morăriţa Ana Rohrich să se lase la moară respectivă să i se dea moara în arendă cât timp voieşte. În caz că ar răposa atunci să aibă pregerinţă fiul ei, Robert. Aceasta pentru că s-a arătat cu credinţă totdeauna şi a investit mulţi bani.

Pct. 5 – Trăsura şi caii se vor valoriza şi se va adăuga la cele de sub pct.4.

Pct. 6 – Se revine la pct 3 unde se mai adaugă la „Fondul pentru parastasul părinţilor Iosif şi soţia sa, Floarea” să fie pomeniţi părinţii mei, sora mea, unchiul meu Nicolae, preotul George, nepotul meu de soră Traian, fost candidat de preoţie, Petru, bărbatul surorei mele şi eu nevrednicul. 

Pct. 7 – testamentarul doreşte să fie aşezată câte o cruce la mormântul părinţilor, iar la mormântul epicopului se va pune o cruce simplă, nu lucsoasă, ci trainică.

Pct. 8 – aduce o completare la libelul (libretul) As pct.3  ca sumele de la sf. Antimise să se alăture la „Fondul milelor”. Actul testamentar este încheiat la Caransebeş, 3 oct. 1928 şi semnat dr. Iosif Traian Badescu, episcop.

Testamentul cuprinde apoi la sfârşit: subsemnaţii martori chemaţi de Prea Sfinţia Sa Episcopul diecezan al Caransebeşului dr. Iosif Traian Badescu adeverim, că Prea Sfinţia Sa fiind noi prezenţi deodată a declarat în faţa martorilor – că testamentul de faţă compus pe două coli cusute şi sigilate laolaltă datat azi este scris şi subscris de dânsul cu mâna proprie şi că acest testament cuprinse ultima ultima sa voinţă, ceeace prin subscrierea noastră adeverim, Caransebeş la 3 octombrie 1928, Teodor Roşca s.s. Ioan Domil s.s. Aurel Moacă s.s. Dimitrie Sgaverdia s.s., martori testamentari. Pentru autenticitate, LS. S.s. indescifrabil

Gh. Rancu Bodrog