ASCULTĂ MAMĂ TOACA

 

Și am pornit la drum cu Gândul braț la braț,

Câmpii albastre ne aruncau priviri amăgitoare,

Nebuni frumoși, fugeam ca vântul, într-un curat nesaț,

Să prindem toaca ce bate prin colțuri de oboare.

 

Cu sufletul la gură am prins întunericul de mână,

Intrase prea devreme în comuna cu cireși bătrâni.

Pe podulul satului treceau agale oile venite de la stână,

Iar mieii fericiți călcau pământul, crezându-se stăpâni.

 

E primăvară! Exclamă fericit prietenul meu Gând,

Făcându-mi semn să mă opresc pe Mala Mare,

Dar prea târziu, eram deja la mama, la mormânt,

În ciripit de rândunici ardea o tristă lumânare.

 

Ascultă mamă toaca cum bate singură pe străzi pustii,

Dă-mi un sărut pe frunte și întreabă-mă cum o mai duc.

Te rog, spune-i lui tata că mă gândesc la el în fiecare zi,

Ascultă astăzi strigătul din mine și cântecul de cuc.

 

Mi-e dor de voi, mi-e dor de joaca din serile cu Denie

Ți-aduci aminte când m-aruncam prin iarbă și priboi?

Mi-e dor de ochii tăi curați, de viața în smerenie,

Mi-e tare, tare dor mamă, de dorul de a mai fi noi!

 

Vezi, am ajuns în sat cu Gândul și ți-am adus o floare

Din grădina noastră cu lăcrămioare și glasuri de copii.

Deschide poarta casei larg, în Topleț azi e Sărbătoare

Ascultă mamă toaca cum bate-n dor și-n vieți târzii!!

 

MIA. R.