Cât valorează, pentru dumneavoastră, viața Sorinei Pintea, domnule președinte?

5 martie 2020 / uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

La această oră, un om se luptă cu o boală grea, care, în orice moment, îi poate pune în pericol viața. Nu poate să mănânce și are permanent nevoie de un medic dar, din păcate, acest medic nu a fost chemat să fie lângă ea și să o ajute. Se întâmplă, toate acestea, nu acasă la bolnavă și nici într-un spital, ci în celula unde este ținut de câteva zile acest om. Nu contează faptul că acest om este fostul ministru al sănătăți, Sorina Pintea. Contează, numai și numai faptul că este un cetățean al României, stat de drept, stat membru al Uniunii Europene, un cetățean căruia i se încalcă dreptul său suprem, dreptul la viață! Un om care, în condițiile precare în care se află, prin statutul său de deținut, nu poate beneficia de tratamentul de care are vitală nevoie, numai și numai pentru că un procuror și un judecător consideră că, fie și aflată în arest la domiciliu, Sorina Pintea reprezintă un pericol public!

Sunt tot mai mulți oameni de bună credință care iau act, cutremurați și revoltați,de lupta pe care Sorina Pintea o duce cu boala și cu lipsa de omenie a unora sau a altora, întrebându-se dacă acest caz de-a dreptul halucinant, de barbară încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, este cunoscut celor care se auto-proclamă marii, neînfricații apărători ai legii și ai legalității. Firește că se află, de vreme ce și procurorii DNA lucrează sub autoritatea ministrului de justiție. Care, la rândul său,se află pe lista guvernului cu care premierul desemnat, Florin Cîțu, va veni în fața Parlamentului pentru a primi votul de investitură. Angajându-se că va face totul și că nu va precupeți nici-un efort pentru demnitatea, libertatea și prosperitatea României și a tuturor românilor,indiferent de etnia lor,ca și de credințele lor politice sau religioase

Știu, oare, domnul ministru desemnat, Cătălin Predoiu și domnul aspirant la investirea ca premier al României, Florin Cîțu, drama pe care o trăiește la aceste ore cetățeanul român Sorina Pintea numai și numai pentru că un procuror și un judecător au decis că ea trebuie să rămână în arest? Și asta deși toate analizele dovedesc ,fără putință de tăgadă, că în fiecare clipă s-ar putea petrece un eveniment cu consecințe nefaste. Și că, acum până nu este prea târziu, este nevoie ca domniile lor să ia o decizie perfect legală și omenește îndreptățită. Decizia ca Sorina Pintea, cetățean român, să fie scoasă din arest și să se afle sub supravegherea legii acasă sau într-un spital, unde să primească toate îngrijirile medicale de care are urgentă nevoie? Firește că știu dar nu au mișcat un deget.

Și atunci vin și mă întreb, iar, la rândul meu, întreb mai departe: oare președintele Klaus Iohannis, președintele tuturor românilor, investit de legea fundamentală a țării să fie garantul suprem al respectării drepturilor omului, cunoaște această situație pe care nu îmi mai găsesc cuvinte ca să calific? Firește că știe, dar,până acum, tace mâlc! Deși ar fi putut să intervină și să ceară celor în drept să ia măsurile de scoatere a Sorinei Pintea din arest și plasarea sa în sub supraveghere la domiciliu. Putea să facă asta dar, până acum, nu a făcut-o!

Bineînțeles că se vor afla avocați din oficiu ai domnului președinte care îmi vor atrage atenția că dacă ar face acest lucru președintele Klaus Iohannis și-ar depăși atribuțiile prevăzute de Constituție. Nimic mai fals! Fiindcă eu, și sunt convins că nu numai eu, nu îi cer domnului președinte decât să o ajute pe Sorina Pintea să se poată bucura de ceea Declarația drepturilor omului consfințește că este dreptul său suprem- dreptul la viață! Cât despre ipoteza, foarte puțin justificată, că, în cazul în care ar interveni și ar cere ministrului justiției sau premierului desemnat să examineze, cu înțelegere și cu bună credință, situația dramatică în care se află Sorina Pintea-cetățean al României care, până la pronunțarea sentinței definitive beneficiază de prezumția de nevinovăție-, domnul președinte și-ar depăși prerogativele, pot să garantez că nici-un om cu frica lui Dumnezeu nu va ridica cuvânt în fața sa. Dimpotrivă, dacă ar interveni, acum, când încă mai se poate face ceva, ar putea să examineze șirul de abuzuri și de încălcări ale legii și legalității comise de către procurorii DNA și, poate ar avea o mai corectă evaluare a realității. Asta este tot ceea ce am avut de spus și de scris în aceste clipe de cumpănă despre care au avut curajul și demnitatea Mihai Gâdea și invitații săi să discute, cu multă înțelepciune și cu profundă omenie, în îemisiunea difuzată pe canalul Antena 3.

Cu ani în urmă, un mare înțelept și un mare umanist, Andre Malraux, a rostit aceste cuvinte memorabile: „O viață de om nu valorează nimic, dar nimic nu valorează cât o viață de om”.

Cât valorează, pentru dumneavoastră, viața cetățeanului român Sorina Pintea, domnule președinte?

Serban Cionoff

Jurnalul National

Ziariștii arădeni din UZPR și-au ales conducerea pentru următorii patru ani

5 martie 20205 martie 2020 / uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

Sala Centenar a Bibliotecii Județene „A.D. Xenopol” a găzduit astăzi Adunarea Generală de Alegeri a Filialei „Ioan Slavici” Arad a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Președintele Vasile Filip a fost reales pentru un nou mandat, de patru ani, împreună cu întreaga echipă de conducere: Gabriela Groza (secretar), Daniel Scridon și Lucian Șerban (vicepreședinți). În condițiile în care numărul ziariștilor arădeni care s-au alăturat UZPR a crescut în ultimul an, filiala având deja 37 de membri, au mai fost aleși doi vicepreședinți, Lavinia Betea și Doru Sinaci, în conducere fiind cooptat de asemenea și Gabriel Constantinescu. Un alt punct aflat pe ordinea de zi a fost alegerea celor doi membri ai filialei care îl vor însoți pe președintele Vasile Filip la Adunarea Generală de Alegeri a UZPR, care va avea loc pe 14 martie, la București. Au fost aleși Lavinia Betea și Vasile Sărăndan.

În deschiderea ședinței, președintele Vasile Filip a prezentat raportul de activitate, din care spicuim: „În urmă cu doi ani, mai exact pe 16 martie 2018, 7 membri UZPR din Arad […] ne-am întâlnit la Biblioteca Judeţeană A.D. Xenopol şi am hotărât să ne constituim în Grup, conform Statutului Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

Atunci, la propunerea colegilor, am acceptat funcţia de coordonator al Grupului până vom îndeplini condiţiile să redevenim Filială (reamintesc faptul că în 7 ianuarie 1994 în Arad a luat fiinţă o filială a UZPR, primul preşedinte fiind ales publicistul Emil Simandan dar, după mai mulţi ani, şi-a încetat activitatea). Din momentul reorganizării ne-am mobilizat cu toţii să convingem cât mai mulţi ziarişti profesionişti din redacţii sau pensionari să vină alături de noi, şi pot să spun că un rol deosebit l-a avut Gabriela Groza care şi-a şi ajutat colegii să îşi întocmească dosarele pentru a fi primiţi în Uniune. Aşa se face doar după câteva luni eram deja înregistraţi ca filială a UZPR. În aceste condiţii am convocat, pe 22 iunie 2018, o întâlnire în sala ASTRA a Bibliotecii Judeţene «A.D.Xenopol» din Arad. […] Pentru dinamizarea întregii activităţi organizatorice, alături de mine (pentru că am fost de acord să continui până la alegerile la termen), în conducere au fost aleși jurnaliştii Lucian Marius Şerban şi Daniel Pavel Scridon – coordonatori adjuncţi şi Gabriela Groza – secretar. Tot atunci am luat hotărârea că Filiala din Arad a UZPR să poarte numele marelui clasic al literaturii române IOAN SLAVICI – cel mai important scriitor şi jurnalist arădean din toate timpurile, născut pe meleagurile arădene, la Şiria”, a spus Vasile Filip.

Lansări de carte sub egida UZPR

În continuare, acesta a vorbit despre vizitele pe care le-a făcut-o la Arad Doru Dinu Glăvan, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, prima pe 13 noiembrie 2018, iar cea de a doua pe 8 noiembrie 2019, când a participat la lansarea a două volume, „Voci și vocații jurnalistice arădene în UZPR”, coordonat de Emil Șimăndan și Vasile Filip, și „Baricada din călimară – Fragmente arădene cu poetul Ștefan Augustin Doinaș și publicistul Emil Șimăndan”, volum realizat de Geanina Jecalo Iovănescu. „Pentru Filiala Ioan Slavici Arad, 2019 a fost un an de sărbătoare cu multe evenimente importante și activități pe măsură. În primul rând, asemeni colegilor din toată țara, am marcat cum se cuvine centenarul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Tot anul trecut, filiala noastră a împlinit un sfert de secol de existență. Cu acest prilej a fost publicată prima carte dedicată filialei din Arad a UZPR. Este vorba despre volumul «Voci și vocații jurnalistice arădene în UZPR», coordonat de Emil Șimăndan, întâiul președintele al filialei și cu o contribuţie mai mică din partea mea. De asemenea, tânăra jurnalistă Geanina Jecalo Iovănescu a editat o carte dedicată personalității colegului nostru Emil Șimăndan la împlinirea frumoasei vârste de 80 de ani: «Baricada din călimară – Fragmente arădene cu poetul Ștefan Augustin Doinaș și publicistul Emil Șimăndan». Ca o încununare a acestor evenimente, pe 8 noiembrie, în sala Sabin Drăgoi a Bibliotecii Județene Arad, a avut loc, sub genericul Convorbiri jurnalistice, o întâlnire a membrilor filialei cu cititorii, întâlnire care a fost onorată de președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan. Manifestarea a cuprins Evocări la Centenar – în care au fost prezentate momente importante din istoria presei arădene de la Marea Unire până astăzi, lansarea celor două cărți, prezentarea expoziției de fotografie a colegului nostru Virgiliu Jireghie, cu imagini de la sărbătoarea Centenarului, ce a avut loc la Sala Radio din București și un elogiu impresionant pentru breasla jurnaliștilor făcut de președintele UZPR Doru Dinu Glăvan, care, în final, a acordat colegilor Virgiliu Jireghie, Gabriela Groza și Daniel Scridon distincția «Credință și loialitate» din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, iar Filialei Ioan Slavici Arad – Placheta Aniversară și Medalia de Aur a UZPR”, a mai spus Vasile Filip.

Discuții despre o nouă carte

După alegerea conducerii și a celor doi membri care vor reprezenta jurnaliștii arădeni la Adunarea Generală a Alegeri a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cei prezenți au discutat despre organizarea unei tabere de jurnalism și realizarea unui nou volum care să cuprindă creații ale ziariștilor arădeni. Printre cei care au făcut propuneri în acest sens au fost Emil Șimăndan, Dorin Ocneriu și Lavinia Betea.

Lucian Serban / UZPR

PREZENTARE DE CARTE

5 martie 2020 / uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

3 martie 2020, Biblioteca Municipală „B. P. Hașdeu” / Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, Chișinău, Republica Moldova:

Prezentarea cărții-album: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Țigla, „Monumentele Mihai Eminescu”, Reșița: Editura „Banatul Montan”, 2018, apărută sub egida Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin.

Centrul Academic Internațional Eminescu

Mihai Eminescu este steaua polară a culturii românești. Astfel ne spun autorii Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla autorii cărții „Monumentele Mihai Eminescu”, carte apărută în cadrul proiectului ROMÂNIA CENTENAR, 1918 – 2018 al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Cartea a fost lansată la Centrul Academic Internațional Eminescu cu prezența autorilor – oaspeți bineveniți Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma. Albumul lansat propune o panoramă reprezentativă a monumentelor, busturilor și a plăcilor comemorative închinate poetului Mihai Eminescu din mai multe țări. Activitatea a început cu salutul directorului Centrului Academic Eminescu doamna Elena Dabija, care a salutat prezența oaspeților și a povestit câteva repere din activitatea Centrului. La fel a salutat oaspeții și s-a expus asupra cărții directorul Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, doamna Mariana Harjevschi. Despre istoria amplasării unor monumente a poetului Mihai Eminescu și unele busturi le-a povestit celor prezenți academicianul, scriitorul și criticul literar domnul Mihai Cimpoi. Domnul Gheorghe Jurma a venit și cu un set de cărți pentru Centrul Eminescu. Iar domnul Erwin Josef Țigla a împărtășit celor prezenți planurile de viitor, țările în care urmează să călătorească pentru a descoperi în continuare monumentele marelui poet, în plus a surprins plăcut publicul. Toți cei prezenți la activitate s-au ales cu un dar, cartea liliput „Luceafărul”.

Foto: FDG Caras-Severin

Alexandru Nemoianu – O MĂRTURISIRE DE CREDINȚĂ

5 martie 20205 martie 2020 / uzpcarasseverin / Scrie un comentariu

Viorel Roman este relativ cunoscut ca un promoter înfocat al intereselor Episcopatului de la Roma (zis,Romano-Catolicism) şi încă mai vârtos ca un adept al trecerii Românilor sub ascultarea acelui Episcopat.Viorel Roman este zelos, tenace, insistent, nu încape îndoială. În acelaşi timp argumentele sale sunt puţine, neconvingătoare, brutale. Nici măcar asta nu ar fi cel mai rău. Rău este faptul că METODOLOGIA lui este catastrofală. Mai exact, Viorel Roman amestecă ceeace el consideră “argumente”, din diferite domenii, în acelaşi timp. În cadrul aceleiaşi discuţii el zboară de la domenii teologice la domeniul politic, de la istoria îndepărtată la lupta pentru putere de azi, de la fapte la păreri şi aşa mai departe. Viorel Roman porneşte făcând o supoziţie. În fraza următoare acea supoziţie devine, pentru acelaşi Viorel Roman, fapt şi de aici el face o nouă supoziţie şi aşa mai departe. Efectiv este cu neputinţă să porţi în asemenea cadru haotic o discuţie coherent şi care să ajungă la o concluzie. De aceea voi încerca să sistematizez puţin cele afirmate de Viorel Roman în majoritatea textelor sale.
Viorel Roman pledează pentru “unirea” Bisericii Ortodoxe cu Episcopatul Romei (aşa cum ziceam, zis “Biserica Romano-Catolică). Înainte de orice este însă necesar să ne asigurăm că vorbim cu acelaşi concepte, că dăm acelaşi înţeles cuvintelor.
Biserica nu este o instituţie. Biserica este Trupul mistic al lui Iisus şi este alcătuită din totalitatea mărturisitorilor ei. Biserica este întemeiată în primul rând pe Adevăr. Şi este necesar să înţelegem că “Adevărul” nu este suma părerilor acceptate, că “Adevărul” nu este divizibil sau relativ.Adevărul este o Persoană, ”Eu sunt calea,adevărul şi viaţă”. Aici nu este loc de dezbatere. Deci Trupul Mistic al lui Iisus şi Adevărul nu pot fi decât UNA. Acest lucru a fost explicat în detaliu şi cu limpezime de cristal de către Alexey Khomiakov încă la jumătatea veacului al XIX-lea. În acelaşi timp realitatea istorică a fost mereu schimbătoare. Dacă în primele doisprezece veacuri ale erei creştine Răsăritul Ortodox a fost în fruntea civilizaţiei şi culturii europeano-mediteraneene şi este suficient să amintim că în vreme ce la Bizanţ existau Universităţi şi se scria filozofie, poezie şi istorie de calitate superlativă, deci în aceiaşi vreme,Carol “cel Mare” nu ştia să scrie. În veacurile următoare, ca rezultat al faptului că Bizanţul a oprit înaintarea islamică şi ca urmare a faptului că prin cărturarii Bizantini “apusul”, finalmente!, ajungea să cunoască glorioasa civilizaţie Greco-romană, acel “apus” a progresat rapid şi mai ales în domeniul tehnic. Profitând cinic de acest progres tehnic, militar, ”apusul” a început să atace Bizanţul într-un mod sălbatec. Să ne amintim că în 1204 acel “apus” a ocupat Bizanţul şi crimele şi faredelegile comise nu au mai fost egalate vreodată, nici măcar de Otomani! Mai mult, sub dubioasa pavăză a acelui “apus”, Episcopatul Romei (zis, Biserica Romano-Catolică) a căutat să îşi subordoneze Biserica Drept Măritoare, Ortodoxă, Pravoslavnică. Dar aici încercările “apusului” s-au frânt. Toate acele încercări au eşuat. Nici un soi de ameninţare lumească nu a putut clinti Biserica. (Care se şi află sub o făgăduinţă cu mult mai tare decât a oamenilor: ”puterile răului nu o vor putea cuprinde”.) La Conciliul de la Florenţa “argumenttele” Episcopatului Romei (zis Biserica Romano-Catolică) au fost zdrobite prin cuvântul Sfântului Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului. Acest Sfânt a arătat că până ce nu se renunţă la “filioque”, la abominatia “infailibilitatii papale” şi a conceptului de Purgatoriu, deci până ce nu va renunţa la aceste grave abateri teologice, Episcopatul Romei (zis Biserica Romano-Catolică) se află în erezie. Deci aceste realităţi arătate la Florenţa în prima jumătate a veacului al XV-lea sunt la fel de valide azi ca şi atunci. Nu avem ce să “unim”.
Dar apoi Viorel Roman zboară, fără legătură, la situaţia Românilor şi aici el face afirmaţii grave, neadevărate şi iresponsabile. Viorel Roman caută să prezinte pe Români ca pe două părţi: ”moldo-valahi” şi Românii ardealo-banatici. Viorel Roman afirmă că între ei ar fi mari deosebiri zi zice el, la fel de mari că cele existente între Germani. În acest caz Viorel Roman fie inventează, fie nu ştie despre ce vorbeşte, sau amândouă. Între Germani, ca şi între Italieni, deosebirile lingvistice sunt enorme. Atâta de mari că un German din Austria nu îl va înţelege pe unul din Schleswig-Hollstein, şi un Italian din Calabria nu îl va înţelege pe unul din Toscana. La Români această diferenţa nu există. De fapt unitatea lingvistică a Rmânilor nord-dunăreni este uluitoare. Un Român din Ţară Almajului îl va înţelege fără probleme pe un Român din Maramureş, şi am menţionat aici cele două “locuri” româneşti cu cea mai puternică personalitate lingvistică. Ce a făcut cu putinţă această uluitoare unitate românescă? Spre dezamăgirea lui Viorel Roman, explicaţia este simplă: Ortodoxia. Vorbeşte apoi Viorel Roman despre modul în care “uniaţia” ar fi condiţionat pe Românii ardealo-banatici. În primul rând această “uniaţie” s-a introdus brutal, cu foc şi spade. În al doilea rând, în Banat, ”uniaţia” a avut un rol minimal, dacă şi atâta, iar în Ardeal, cu toate presiunile făcute de autorităţi, numărul Românilor Ortodocși a fost mai mare decât la “uniţilor” în tot cursul veacurilor XVIII-XX. Acesta este un FAPT. Şi Viorel Român va fi învăţat de la cei pe care îi slujeşte că “in contra factum non est argumentum”. Dar apoi Viorel Roman mai afirmă că Românii îşi trag numele de la Roma. Din nou Viorel Roman greşeşte şi comite păcatul asociaţiilor “după ureche”. Nu, numele Românilor nu vine de la Roma, vine de la Bizanţ. Căci supuşii Bizanţului se numeau “Romei” şi chiar asta era Bizanţul, urmaşul legitim al Romei imperial, de fapt era Roma imperială.. CăciBizanţul a fost urmaşul Romei imperiale şi nu papismul! Atunci când Menumorut refuză să cedeze pământ Regelui Ungariei, el spune că nu poate face asta fiind supus: ”Dominus meu Imperator Constantinopolitanus” (Domnul meu Împăratul Bizanţului). Cred că Menumorut ştia mai bine decât Viorel Roman!
Un alt “set” de argumente, ”argument” după Viorel Român, se enumeră pentru a sublinia “superioritatea” “apusului” asupra “răsăritului”. Aici Viorel Roman greşeşte grav. Reforma, Contra reforma, iluminismul, materialismul vulgar şi finalmente “globalismul” au eliminate orice urmă de duh din acel “apus”. Locaşurile lor de cult sunt goale, argumentele lor teologice nu au vlagă. Iar asta stă într-un contrast izbitor cu incredibila Renaştere Ortodoxă. Un avant care nu a mai fost întâlnit de la Sfântul Paisie Velichikovki încoace. De fapt sunt zorile celei din urmă profeţii a Sfântului Serafim din Sarov despre Lumina Răsăritului care va cuprinde lumea si ele se văd. Şi în acest context orice om de bună credinţă ar trebui să se cutremure vaznd modul în care, din propria cenuşă, s-a reanaltat Catedrala Iisus Mântuitorul în Moscova sau modul în care se înalta Catedrala Mântuirii Neamului la Bucureşti.
Iar apoi este vorba de “valorile” acestui “apus” azi. Care sunt: Soros, homosexualitatea, pedofilia, relativismul degradant? Să fim serioşi! Dar încă mai apoi Viorel Roman comite o greşeală catastrofică.
El spune că Românii plecaţi la lucru în afară hotarelor româneşti se vor alătură Episcopatului Romei (zis Biserica Romano-Catolică) şi, mai mult, vor ingnora pe Ierarhii lor.
Efectiv în aceste afirmatii Viorel Roman cade în delir.
Biserica fără Ierarhi nu este cu putinţă. Sfântul Ciprian al Cartagenei spunea în primele veacuri creştine: ”unde este Episcopul acolo este Biserica”. Iar în privinţa nevoii de ascultare ierarhică însuşi Apostolul Neamurilor spune: ”Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii”(St.Pavel,Corintieni I,33).
Biserica Ortodoxă (singura Biserică) este un Trup ierarhic şi al ascultării. Dar această iearhie se întemeiază pe o putere indestructibilă, se întemeiază pe ”ierarhia dragostei”. De aceea Romanii Ortodocși, turma şi Păstorii sunt una.
Aceste apeluri la rebeliune canonică nu vor putea să tulbure turma Drept Măritoare. Aceşti credincioşi ştiu bine că descind şi sunt continuatori ai singurului Imperiu Creştin şi legitim,Imperiul Bizantin. Cele spuse de către marele gânditor Rus,Konstantin Leontiev la mijlocul veacului al XIX-lea sunt azi parcă mai adevărate ca oricand: ”Sub steagul bizantinismului, dacă îi vom rămâne credincioşi,vom fi capabili să rezistăm întregii Europe confederate, dacă aceasta ar îndrăzni-după ce va fi distrus definitiv ceeac ce a creat nobil în interiorul sau-să ne prescrie şi nouă duhoarea şi putreziciunea noilor sale legi referitoare la mizerabilă fericire pământească şi la radicala vulgarizare universală!”
Drept Măritorii ştiu că sunt singura Biserică. O spun asta cu smerenie şi mereu spun Sfânta Ortodoxie. Căci din sfinţenie decurge Dreapta Credinţă şi nu invers. Porţile Dreptei Credinţe ramân întotdeauna deschise celor care vor să intre şi să afle “că bun este Domnul”. Ortodocșii nu spun că ceilalţi nu se vor mântui. Acestea sunt lucruri care stau sub puterea şi Judecata lui Dumnezeu. În cuvintele Episcopului Kalistos Ware, ”noi ştim unde este Biserica, nu ştim unde nu este”. Dar pentru cei care, din toată inima credem în rostul duhovnicesc şi istoric al Neamului Românesc, deci, repet, pentru noi, nu există decât o certitudine: Biserica Ortodoxă şi o singură mărturisire: Ortodoxie sau Moarte.