(amănunte am primit de la dr. Alexandru SOMEȘAN, medic primar – șef de secție)
Măsurarea convențională a tensiunii arteriale la cabinetul medical
Dispozitivele cu care se măsoară tensiunea arterială trebuie să fie validate conform normelor și protocoalelor standardizate. Tensiunea arterială trebuie măsurată inițial la ambele brațe, folosind o manșetă cu mărime adaptată la circumferința brațului. O diferență persistentă și semnificativă a tensiunii arteriale sistolice (adică peste 15 mmHg) între brațe se asociază cu un risc cardiovascular crescut, cel mai probabil datorită aterosclerozei. Dacă există o diferență a tensiunii arteriale între brațe, ideal stabilită prin măsurători simultane, brațul cu valorile tensionale mai mari va fi utilizat pentru toate celelalte măsurători ulterioare.
La persoanele vârstnice, la diabetici și la alte categorii de persoane cu posibile cauze de hipotensiune arterială ortostatică, tensiunea arterială trebuie să fie măsurată atât în clinostatism (culcat) cât și la 1 și la 3 minute după trecerea în ortostatism (după ridicare în picioare). Hipotensiunea ortostatică este definită ca o reducere a TA sistolice cu peste 20 mmHg sau a TA diastolice cu peste 10 mmHg în primele 3 minute de ortostatism și este asociată cu un risc crescut de mortalitate și evenimente cardiovasculare. Și frecvența cardiacă ar trebui determinată atunci când se măsoară tensiunea arterială, întrucât frecvența cardiacă în repaus este un predictor independent al morbidității cardiovasculare și al evenimentelor fatale.
Înainte de a măsura tensiunea arterială, pacientul trebuie să stea confortabil, într-un mediu liniștit, pentru 5 minute. Conform recomandărilor ghidului pentru managementul hipertensiunii arteriale al Societății Europene de Cardiologie, trei măsurători ale tensiunii arteriale ar trebui efectuate la 1-2 minute distanță și dacă primele 2 măsurători diferă cu peste 10 mmHg se vor efectua măsurători adiționale. Tensiunea arterială se determină ca media ultimelor două citiri ale valorilor TA. Manșeta tensiometrului trebuie poziționată la nivelul inimii, spatele și brațul trebuie susținute pentru a evita înregistrarea de valori crescute dependente de contractura musculară sau de efortul izometric.
Măsurarea nesupravegheată a tensiunii arteriale în cabinetul medical
Măsurarea tensiunii arteriale la cabinetul medical atunci când pacientul este singur și neobservat reduce substanțial sau chiar elimină tensiunea „de halat alb”. Mai mult, valorile TA sunt mai mici decât cele obținute prin măsurarea convențională a TA și similare cu, sau chiar mai mici decât cele oferite de monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (MATA) pe timpul zilei sau de monitorizarea la domiciliu a tensiunii arteriale (MDTA).
Măsurarea tensiunii arteriale în afara cabinetului medical
Măsurarea tensiunii arteriale în afara cabinetului medical se referă fie la utilizarea MDTA, fie a MATA, aceasta din urmă de obicei pe o perioadă de 24 de ore. Metoda oferă un număr mai mare de măsurători ale TA decât măsurarea în cabinetul medical, măsurători efectuate în condiții reprezentative pentru viața de zi cu zi.
Monitorizarea la domiciliu a tensiunii arteriale (MDTA)
Tensiunea arterială la domiciliu este media tuturor determinărilor TA, efectuate timp de cel puțin 3 zile (preferabil pentru 6-7 zile consecutive înaintea fiecărei vizite la medic), cu citiri dimineața și seara, măsurătorile fiind efectuate într-o cameră liniștită, după 5 minute de odihnă, pacientul fiind așezat, cu spatele și brațul sprijinite. La fiecare sesiune de măsurare a TA, două citiri ar trebui efectuate, la 1-2 minute distanță. Comparativ cu tensiunea arterială măsurată în cabinetul medical, valorile obținute prin MDTA sunt de obicei mai scăzute, astfel că hipertensiunea arterială se diagnostichează atunci când TA≥135/85 la domiciliu (echivalent cu ≥140/90 la cabinetul medical), luându-se în considerare media valorilor TA la domiciliu pe 3-6 zile. Automonitorizarea pacientului poate avea un efect benefic asupra aderenței la medicație și asupra controlului tensional, în special atunci când este combinată cu educația și consilierea pacientului.
Monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (MATA) (impropriu numită Holter tensional, prin analogie cu monitorizarea Holter a electrocardiogramei)
Monitorizarea ambulatorie a TA furnizează media citirilor TA pe o perioadă definită, de obicei de 24 de ore. Aparatul se programează să înregistreze TA la intervale de 15-30 minute, valorile medii ale TA fiind de obicei furnizate pe timpul zilei, pe timpul nopții și pe 24 de ore. Un minim de 70% de înregistrări corecte, utilizabile este necesar pentru o sesiune MATA valabilă. Valorile la măsurarea ambulatorie a tensiunii arteriale sunt, în medie, mai scăzute decât valorile TA la cabinetul medical, hipertensiunea arterială diagnosticându-se la ≥130/80 mmHg ca medie pe 24 de ore, ≥135/85 pentru media din timpul zilei și ≥120/70 pentru media pe timpul nopții (toate echivalente cu TA în cabinetul medical ≥140/90 mmHg). Tensiunea arterială scade în mod normal în timpul somnului. Absența scăderii tensiunii arteriale în timpul nopții poate fi cauzată de tulburările de somn, sindromul de apnee în somn, obezitate, aport ridicat de sare, disfuncție vegetativă, hipotensiune arterială ortostatică, boală cronică de rinichi, neuropatie diabetică, vârstă înaintată. La cei la care nu există o reducere a tensiunii arteriale în timpul nopții sau care au media tensiunii arteriale din timpul nopții mai mare decât media tensiunii arteriale din timpul zilei există o creștere substanțială a riscului cardiovascular.
Hipertensiunea „de halat alb” se referă la starea netratată în care tensiunea arterială este crescută în cabinetul medical, dar este normală când este măsurată prin MATA, MDTA sau ambele. În schimb, hipertensiunea mascată se referă la pacienții netratați, la care tensiunea arterială este normală în cabinetul medical, dar este crescută când este măsurată prin MDTA sau MATA. Termenul „adevărată normotensiune” se utilizează atunci când atât măsurătorile tensiunii arteriale în cabinetul medical cât și cele în afara cabinetului sunt normale. Termenul de „hipertensiune susținută” este utilizat atunci când atât măsurătorile tensiunii în cabinetul medical cât și cele în afara acestuia sunt anormale.
Screening-ul pentru detecția hipertensiunii arteriale.
Hipertensiunea arterială este predominant o patologie asimptomatică, detectată cel mai bine prin programe de screening populațional sau prin măsurarea ocazională a tensiunii arteriale. Desfășurarea unor programe structurate de screening populațional a dus la descoperirea unui număr alarmant de persoane (peste 50%) care nu știau că au hipertensiune arterială. Toți adulții ar trebui să aibă valoarea tensiunii arteriale înregistrată în fișa medicală, să cunoască valoarea acesteia și, ulterior, să fie supuși unui screening la intervale regulate, frecvența stabilindu-se în funcție de nivelul tensiunii arteriale. La subiecții sănătoși, cu o valoare optimă a tensiunii arteriale măsurată în cabinetul medical (sub 120/80 mmHg), determinarea valorilor tensionale ar trebui să se realizeze la cel puțin 5 ani și mai frecvent dacă apare ocazia. La persoanele cu o tensiune arterială normală (120-129/80-84 mmHg) determinarea tensiunii arteriale ar trebui să se facă la interval de cel puțin 3 ani. Persoanelor cu tensiune arterială normal-înaltă (130-139/85-89 mmHg) ar trebui să li se determine TA anual datorită ratei mari de progresie către hipertensiune. Această frecvență este recomandată și pentru pacienții cu HTA mascată.
Au consemnat: Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș