Recent, am poposit la domiciliul săteanului VAIDA Ioan, un bun cunoscător al vieții social-economice a satului CINCIȘ-CERNA, comuna Teliucu Inf., fost consilier local, vicepreședinte și primar al comunei. Cu amabilitatea ce-l caracterizează, a acceptat să ne prezinte câteva aspecte privind așezările acestei localități, cu o interesantă paletă de descoperiri arheologice.

 – În decursul istoriei, această așezare din județul Hunedoara, după tradițiile care mai trăiesc, în afară de actuală vatră, a cunoscut încă trei așezări: la Siliște, la Nedei și cea care se află astăzi sub apa lacului de agrement, CINCIȘ.

Locul zis „Siliște” se află pe panta nordică a dealului Cerătul. Cuvântul „Siliște” este de origine slavonă și înseamnă „loc unde au fost așezări omenești”. În acest loc s-au găsit unelte ale omului primitiv. Acestea fac dovada că aici au fost așezări ale omului primitiv. Deci, prima vatră a satului Cinciș a fost Siliște. Regiunea fiind bogată în păduri, oferea omului primitiv fructe și animale sălbatice, deci condiții de trai. Apa de lângă lunca Cincișului, în trecutul îndepărtat, lac întins până în satul Cerna, oferea omului primitiv peștele.

Vegetația fiind abundentă, oamenii primitivi de aici au putut să îmblânzească și să crească animale, iar fertilitatea pământului i-a determinat să se ocupe și cu agricultura.

Că pe meleagurile Cincișului a existat în timpurile străvechi o vegetație luxuriantă ce constituia hrana animalelor, chiar a acelor uriașe, ne-o spune măseaua unui mamut în greutate de 5,50 kg, descoperită de cetățeanul Vaida Aron la locul numit „pârâul Gligului”. Această măsea s-a găsit până nu demult la muzeul școlii. Gligul e menționat într-un documentar din 1404 din Țara Hațegului.

Prin urmare, existența omului primitiv în aceste locuri a fost posibilă.

A doua vatră a satului Cinciș datează probabil din timpul orânduirii sclavagiste și a fost situată la locul zis „Nedei” – care înseamnă sărbătoare, adunare solemnă, petrecere mare, loc în stânga văii „Limpezi”. În acest loc ar fi fost o așezare de câteva familii. Acest loc se află pe panta estică a dealului Cerătul. Aici s-a descoperit statuia de piatră din perioada daco-romană și bogatele resturi ceramice. În afară de statui, s-au mai descoperit două capete de piatră, o râșniță, resturi de ziduri, cărămizi, țigle, lespezi de piatră cu ornamente, o lespede care pare a fi vatră de foc.

Descoperirile arheologice de pe panta denumită „Popeasca” împărtășesc părerea că aici a fost cândva o fermă romană.

Așadar, a doua așezare a satului a avut loc în sclavagism. După retragerea romanilor din Dacia, urmând migrarea popoarelor de Nord-Est, cetățuia fiind părăsită, populația din jurul ei n-a mai fost legată de aceasta și căpătând libertatea, s-a depărtat de locul acesta.

A treia așezare a satului Cinciș a fost pe vatra dispărută cu zeci de ani sub valurile domoale ale barajului de acumulare CINCIȘ.

Populația de la „Nedei”, în decursul timpului s-a retras pe această vatră. Cauzele care au determinat deplasarea populației ar fi următoarele: evenimentele istorice care au survenit: retragerea romanilor, migrarea popoarelor, părăsirea cetățuiei de către apărătorii ei.

Un alt eveniment care a contribuit la mutarea populației l-a constituit și alunecarea terenului pe care se află vatra satului. De notat că, substratul de pământ fiind de natură argiloasă și pe pantă de deal, în timpul ploilor abundente au avut loc alunecări spre pârâul Valea Limpede, ceea ce periclita viața locuitorilor.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș