Localitatea Prigor atestată documentar la 1550 este așezată în Țara Almăjului, în partea de sud-vest a României. Locuitorii așezării au fost și sunt oameni harnici, iubitori de muncă, neam și credință. Au fost și sunt toți români și creștin ortodocși.     Au fost într-o permanentă legătură cu românii de peste munți de unde a venit preotul Câmpeanu la 1821. Și pentru prigoreni ca și pentru toți locuitorii Almăjului libertatea însemna loialitate față de stăpânire și sacrificiul suprem pentru neam și credință. Acest lucru i-a făcut să participe activ la lupta pentru România Mare. La 1 decembrie 1918 la Alba Iulia a participat locotenentul Ruja Constantin, trimis de Consiliul Național Român de la Arad, în garda Ștefan Ciceo Pop. De asemenea de la Prigor participă și învățătoarea Sofia Zarva. În vara anului 1919 la luptele împotriva bolșevicilor lui Bela Kun au participat locotenentul Ruja Constantin și căpitanii Melchior Ștolț și Tudor Marconescu. Unu dintre cei mai importanți luptători pentru Marea Unire a fost preotul Iosif Coriolan Buracu născut la Prigor și titular în parohia Mehadia.

Prigorenii au sărbătorit periodic marele eveniment al desăvîrșirii unității naționale, organizînd spectacole și simpozioane. În anul 1938 învățătorul Iosif Toader și primarul Nicolae Hânda au organizat o frumoasă manifestare. În 1968, cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la Unire am fost la Alba-Iulia. În anul 1978 Școala de la Prigor și Primăria au organizat un simpozion lcu prilejul unirii Banatului cu Țara mumă – România.

În 1998 Ansamblul Doina Prigorului a pregătit un spectacol cu tema ”Întoarcerea Almăjenilor de la Alba-Iulia” care a fost prezentat în mai multe localități, iar în 1999 la Marga. În anul 2008 Școala Prigor a realizat un simpozion cu invitați din Banat. Cu prilejul Centenarului, Liceul I.C. Buracu a organizat frumoase manifestări, sărbătorind Marea Unire!

În data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel catolic se comemorează sfânta Barbara sau Varvara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată printre altele și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor.

Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creștine de rit bizantin și roman fecioară martiră. Ea a fost preluată în calendarul creștin în secolul al XII-lea.

În această zi importantă pentru ei, minerii își sărbătoresc patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase și culturale. Și în județul nostru, în centrele miniere, sfânta Barbara sau Varvara este cinstită și venerată de toți aceia care sunt angrenați în această muncă grea. De-a lungul anilor, această sărbătoare și-a avut un loc bine conturat în viața minerilor.

Numele sfintei a fost dat înainte multor noi născuți, ceea ce astăzi se întâmplă tot mai rar.

Foarte mulți coloniști de limbă germană, cehă sau italiană care s-au așezat pe meleagurile Banatului Montan au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate sfintei Barbara.

De asemenea a fost adus și un obicei care se perpetuează și astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc  chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Aceste ramuri înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori tăiate în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masă de sărbători.

În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat sfintei Barbara. Aici, conform tradiției, este aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuți la datorie.

Erwin Josef Ţigla

Ioan Cărmăzan este cunoscut ca una dintre personalităţile culturale care a adus constribuţii importante la cultura şi arta românească, la afirmarea oraşului şi judeţului în circuitul naţional şi universal de valori.

Scriitor şi cunoscut regizor şi scenarist, s-a născut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiş, din părinţi dascăli bocşeni.

De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familia la Bocşa (Caraş-Severin), spaţiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal, deoarece aici creşte, aici învaţă, aici se formează, de aici porneşte în viaţă şi în carieră. Bocşa este locul unde a copilărit, şi-a făcut studiile, unde a cunoscut farmecul peisajului şi al istoriei, de unde s-a inspirat în câteva cărţi şi filme.

Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Timişoara (1971), după ce a absolvit şi regia de film  la I.A.T.C. Bucureşti (1978), s-a afirmat în cea de-a şaptea artă cu o serie de succese, între care filmele „Ţapinarii” (1982), „Lişca” (1983),, „Sania albastră” (1987), „Casa din vis” (1993), „Vlad nemuritorul” (2000), „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2002), „Orient Expres” (2004 – în colaborare cu Sergiu Nicolaescu), „Lotus” (2004), „Raport despre starea naţiunii” (2004), „Cu inima îndoită” (2006), „Dragoste de mamă” (2006), „Margo” (2006), „O secundă de viaţă” (2009), „Oul de cuc” (2010), „Brâncuşi – din eternitate” (2014), „Conserva” (2015), „Nu există stele verzi” (2015), „Întoarcerea magilor” (2016)  – sunt titlurile filmelor cărora le-a fost regizor şi unora scenarist. A realizat şi filme documentare, dar şi scurtmetraje: „Cântă cucul și pe ploaie” (1978),„Ion Pacea” (1980), „Tranziția în România” (1993 – un film pentru CNN) „Cavalerul adormit” (2008), „Negustorul de amintiri”(2009) ș.a.m.d.

 „Cărmăzan este un fel de Bulgakov al României. Filmele lui sunt profund subversive, nu pentru că atacă comunismul, ci pentru că-l ignoră.” („Cineast Magazine”, New York).

În acelaşi timp s-a impus în literatură prin câteva cărţi, două dintre ele fiind inspirate chiar de oraşul şi zona Bocşei: „Povestiri din Bocşa” şi „Mica ţiganiadă”.

„Ca regizor, a construit o lume fabuloasă. Ca literat, Ioan Cărmăzan are o operă absolut importantă şi mărturisesc că fiecare relectură îmi dovedeşte profunzimile textului şi îmi dovedeşte cât de modern este Ioan Cărmăzan” (prof. dr. Călin Chincea)

Ioan Cărmăzan este, cum spunea şi Fănuş Neagu, „un răzvrătit şi aşa trebuie să rămână”, care „vede lumea cu ochi de cineast şi o repovesteşte cu gândire de poet.””Un scriitor care vine cu un spaţiu şi îl propulsează în marea literatură”, afirmă Gheorghe Jurma.

Ioan Cărmăzan este unul dintre cei mai controversaţi regizori români, este scenarist, este scriitor, este profesor universitar, este membru fondator şi preşedintele UARF (Uninunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România); din anul 2005 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din anul 2008 este doctor în cinematografie şi media.

Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (2007); membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei (2010); începând cu anul 1999 desfăşoară o intensă activitate didactică universitară: Facultatea de Arte a Universităţii „Hyperion”, Academia de Arte „Luceafărul”, Universitatea de Arte Media PRO, Facultatea de Arte Plastice a Universităţii de Vest Timişoara, Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.

Moderator şi realizator de emisiuni TVR („De la A la… infinit”, „Academicienii”).

A pus în scenă spectacole de teatru (Pescăruşul – Cehov, Romeo şi Julieta – Shakespeare); a realizat fime documentare pentru marele ecran sau televiziunile din România, dar şi pentru BBC, CNN şi Channel 15.

>>>>>>>>>>> citeşte articol întreg

Cinstirea eroilor căzuți pe câmpurile de luptă pentru țară și popor este un act de pietate, un suport moral pentru viața noastră, o datorie față de memoria celor care au plecat prea devreme în lumea celor fără de viață.

Pe acest fond, în curtea Bisericii ortodoxe din localitatea Cinciș-Cerna, cu ocazia sărbătoririi MARII UNIRI, sub genericul „A PATRIEI CINSTIRE – UNIȚI SUB TRICOLOR” în organizarea Asociației „Cincișenii” s-a plantat un stejar denumit metaforic „STEJARUL MARII UNIRI”.

Ideea organizării acestui moment semnificativ i-a aparținut prof. Ioan VLAD – vicepreședinte al Asociației „Cincișenii”, cu drag susținută și îmbrățișată de prof. univ. dr. ing. Victor VAIDA, președintele acestei asociații, care a propus plantarea stejarului în curtea bisericii, a fost finalizată cu sprijinul Comitetului director al asociației, cu remarcă pentru contribuția colonelului (r) Marin Viorean PETROESC, a Bisericii ortodoxe din localitate și a unor locuitori din acest sat.

A fost un moment de trăire sufletească, zărită prin ochii credinței ce-a născut parcă un echilibru moral, o rază de lumină, de cinstire a memoriei eroilor din satul CINCIȘ și localitățile învecinate.

Nu a lipsit săvârșirea unui parastas în memoria tuturor eroilor, unde lumânările aprinse – păreau un izvor de lumină și căldură, un simbol al vieții de dincolo de moarte.

Această activitate stă în slujba semenilor, căci binele comun se răsfrânge și asupra binelui individual, aspect ce ne face să apreciem sprijinul localnicului Nicu CIORBĂ care a transportat stejarul dintr-o pădure privată, ca de altfel, al lui Ioan VAIDA, Valentin GROZA și Dumitru MARSICI care au amenajat spațiul unde a avut loc plantarea.

În pofida vremii friguroase, cei prezenți au audiat o expunere bine documentată și semnată de președintele Asociației „Cincișenii”, care a marcat Ziua Centenarului punctând în același timp momentul Marii Uniri.

Un sens aparte și clipe de suflet înălțătoare, a transmis celor prezenți solistul de muzică populară, Sigismund Munteanu, prin interpretarea de cântece patriotice.

– Acțiunea de la Cinciș-Cerna – după cum remarca Mihai RUDEANU – a creat relații pozitive de natură morală și socială, de trăire creștină, omagiu adus eroilor primind sensul adevărat și deplin de recunoștință față de aceștia – floare aleasă din buchetul de virtuți care trebuie să ne îmbogățească sufletul.

Urmare acestei activități, s-au primit multe mesaje de felicitare, unul dintre acestea fiind semnat de ing. Constantin VLAICU, (foto) din Mehadia, jud. Caraș-Severin, membru al U.Z.P.R., pe care-l redăm mai jos: «Felicitări pentru Asociația „Cincișenii”. Plantarea stejarului în curtea Bisericii, sub denumirea „Stejarul Marii Uniri”, contribuie la formarea de clipe înălțătoare, de respect față de eroii satului și ai neamului românesc, în general. Este un respect față de istoria locală venită din adâncul timpului, sub chipul românului viteaz, dârz și neînfricat, un omagiu pentru trecutul glorios al poporului – permanent reper de suflet și credință».

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Sărbătoarea Centenarului Marii Uniri a fost marcată și în orașul nostru printr-un complex de evenimente cultural-artistice derulate pe parcursul a două zile.

 

Pentru ziua de vineri, 30 nov. 2018, organizatorii au gândit o Expoziție foto-documentară dedicată Primului Război Mondial și Centenarul Spiritualității Bocșene, expoziție gândită și realizată de prof.dr. istoric Mihai Vișan. Pentru acest eveniment au fost folosite materiale provenite din publicații bocșene (revistele „Vasiova” sau „Bocșa culturală”), dar și importante documente provenite din colecțiile personale  ale unor pasionați colecționari precum mineralogul Constantin Gruiescu și publicistul Tiberiu Popovici. Expozițiile cuprind inedite cărți poștale din perioada 1900, fragmente de corespondență din acea perioadă, precum și medalioane ale unor personalități bocșene de ieri și de azi.

În partea a doua e evenimentului, cu binecuvântarea PS Lucian, episcopul Caransebeșului, a fost vizionat un film documentar dedicat Centenarului Marii Uniri, proiecție la care au luat parte toți preoții din zona Bocșa, sub îndrumarea părintelui coordonator Petrică Ghimboașă.

 

Cea de-a doua zi dedicată Centenarului Marii Uniri, ziua de 1 decembrie – Ziua Națională a României – a debutat cu intonarea Imnului național al României de către fanfara orașului Bocșa și Corul Liceului Teoretic „Tata Oancea” (îndrumător înv. Mariana Petruț), urmând oficierea unei slujbe religioase de către un sobor de preoți, depunere de coroane în memoria eroilor neamului și alocuțiuni din partea autorităților locale, precum și dezvelirea și sfințirea unei plăci comemorative consemnând reprezentații bocșeni (cei cu credenționale) la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918.

Un moment deosebit de frumos a fost recitalul solo a capella al tinerei Olivia Melcescu.

Cea de-a doua parte a zilei naționale a fost dedicată cântecului și jocului fiind prezente ansambluri locale și internaționale. Spectacolul artistic dedicat centenarului Marii Uniri a fost susținut de copii de la școlile și grădinițele bocșene, ansamblurile „Bocșana” (Bocșa) și „Bârzava” (Reșița), precum și ansamblurile „Romanița (Chișinău), „Sveti Tadei” (Serbia) și „Gheorghe Nistor” (Ungaria).

Așa cum se obișnuiește la români, sărbătoarea Zilei Naționale s-a încheiat cu tradiționala fasole cu ciolan.

Evenimentul a fost organizat de Primăria, Consiliul Local și Casa de Cultură Bocșa, prin coordonarea inimosului Dan Liuț.

 

O acţiune de caritate o vor desfăşura de sărbători Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa, care vor organiza împreună luni, 3 decembrie, ora 16.00, cu membrii lor o vizită la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Reşiţa (Azilul de Bătrâni, aşa cum îl cunoaştem cu toţii). Pentru cei internaţi în acest cămin, membrii noştri vor duce pacheţele şi citrice, toate pentru a face simţită această perioadă plină de har, iar formaţiile culturale ale etniei germane din municipiu vor prezenta şi un scurt program artistic, pentru a descreţi frunţile celor aflaţi aici şi a le bucura sufletele. Astfel vor fi prezente formaţia muzicală „Banater Bergland”, Vincenzo Musi, grupurile „Intermezzo” și Duo Gassenheimer precum şi formaţia de dansuri populare germane „Enzian”.

 

Erwin Josef Ţigla

În 2 decembrie, credincioşii catolici de rit apusean (latin) intră în perioada numită Advent. În organizarea actuală a liturgiei romane, Adventul se plasează la începutul anului bisericesc. Anul liturgic începe cu prima duminică a Adventului, deoarece totul începe în Biserică cu venirea lui Cristos. Termenul latin „adventus” înseamnă „sosire” şi semnifică o perioadă de pregătire dinaintea Crăciunului.

Cei care cunosc obiceiurile tradiţionale ale catolicilor de rit apusean ştiu faptul că în această perioadă ei îşi pun în casă o coroniţă din brad cu patru lumânări, de cele mai multe ori de culoare roşie. Cele patru lumânări reprezintă cele patru duminici de Advent. În fiecare duminică se aprinde câte o lumânare în plus, în aşa fel încât, în ultima duminică, vor arde toate cele patru lumânări.

Acest obicei cu coroniţa de advent se regăseşte şi în multe case catolice din Banatul Montan.

 

Erwin Josef Ţigla