Vacanța 2018, am hotărât împreună cu soțul meu, să o petrecem în țară. Și, pentru că noi suntem mai plimbăreți, ne plictisim să stăm în același loc, am construit un itinerariu care să ne satisfacă plăcerile și curiozitățile turistice.

Am poposit la Castelul de lut „Valea Zânelor”, o destinație de basm lângă Sibiu, am poposit la Mănăstirea Brâncoveanu de pe valea râului Sâmbăta, la poalele munților Făgăraș,  loc în care am găsit și o extraordinară stațiune – Sâmbăta de Sus, dar, mai ales, ne-am bucurat de muzeul mănăstirii în care am admirat expoziția de icoane ( pe lemn și pe sticlă) multe restaurate sau în curs de restaurare și carte veche. Un tezaur! Incunabule și cărți ferecate, carte veche și rară, deosebit de prețioasă.

Apoi am poposit la Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, de lângă Brașov, vechi lăcaș de cult săpat în piatră, cunoscut și sub denumirea de „Templul Ursitelor”, cu o vechime de aprox. 7000 de ani. Un loc plin de energie și mister.

Nu departe, ne-am plecat genunchii în noua mănăstire Schitul „Sf. Nectarie”de la Șinca Veche, o construcție din lemn care adăpostește o părticică din moaștele Sf. Nectarie, aflată în pădure, sub coama unui deal, un peisaj mirific, tocmai potrivit ca loc de mănăstire.

După ce am dat o raită și pe la faimoasa Cetate Râșnov, ne-am îndreptat pașii spre locuri mai lumești, și anume, în drum spre mare ne-am abătut prin târgul Fierbinți, loc recunoscut din serialul de televiziune „Las Fierbinți”. Fiind fani „Las Fierbinți” nu puteam rata ocazia de a vizita „barul lui Bobiță”.

Într-un final, am ajuns și la Marea Neagră. Stațiunea Eforie Nord. Stațiune frumoasă, dar, din păcate, cam neîngrijită (să nu spun murdară, ceea ce se datorează, în mare parte, puhoiului de turiști veniți din toate colțurile țării).

Apoi Constanța, unul dintre cele mai vechi orașe ale României, cu cel mai mare port din bazinul Mării Negre. Oraș minunat, fascinant, cu un farmec aparte. Nu poți ocoli Cazinoul, chiar dacă e aproape o ruină, tot te fascinează; nu poți ocoli statuia lui Ovidiu, monument aflat lângă portul Tomis, chiar dacă aceasta nu este curățată (toaletată) de mult prea multă vreme; nu poți să nu te plimbi prin parcul de lângă gară și să admiri frumusețea fântânii cinetice  realizată de sculptorul bocșean Constantin Lucaci în 1971, chiar dacă și această fântână este necurățată, este  parțial defectă, dar este admirabilă!

articol întreg >>>>>>>>>>>Gabriela Șerban – De la „Valea Zânelor” la „Călărețul Roșu”