Dacă timpul ar mai fi avut răbdare, sculptorul Constantin Lucaci ar fi împlinit 95 de ani. Din păcate, se împlinesc 4 ani de dor. Drum lin în Lumină, maestre! Lumina, pe care adesea ai sculptat-o cu aleasă măiestrie…

LUCACI, CONSTANTIN. Sculptorul care s-a născut la Bocşa, pe str. Muncii nr. 15, în 7 iulie 1923 și s-a stins în 19 iulie 2014 la București. Este cunoscut mai ales datorită fântânilor cinetice care înfrumuseţează câteva oraşe importante din ţară şi sunt făurite de maestrul Constantin Lucaci.

În anii studenţiei a avut loc debutul său în artă, iar lucrarea „Înotătorul” îi aduce porecla de „Il genio” incluzându-l în Istoria artelor şi propus la Premiul de Stat.

Constantin Lucaci a inventat un pantograf spaţial, care a fost brevetat mai întâi în Italia şi Franţa apoi în România. Oficiul de Stat pentru Invenţii a premiat pantograful considerându-l cea mai interesantă invenţie a anului 1957.

Urmează etapa figurativului în arta sa, dând naştere sculpturilor în granit şlefuit. În această perioadă a genului figurativ participă la nenumărate expoziţii din ţară şi străinătate. Figurativul i-a dezvoltat personalitatea artistică, iar la acest gen maestrul a renunţat când visurile sale n-au mai fost terestre, când ideile sale n-au mai fost reprezentate de figuri umane, ci de aştrii, de mişcarea spaţială, de misterul cosmic.

Urmează perioada călătoriilor de studii în Italia, dar şi în Franţa, iar oraşul luminilor îi stârneşte primele încercări de sculptură în oţel inoxidabil, proiectând opere mari şi medii, iniţiind ciclul de lucrări „Spaţiu şi lumină”

Constantin Lucaci a imaginat pentru oraşele româneşti nişte centre artistice citadine, veritabile oaze de linişte, cu o concepţie modernă – sculptură monumentală şi joc de ape, muzică şi spectacol.

Fântânile maestrului Lucaci, simfonii ale apei izvorâte dintr-un suflet bântuit de stări contradictorii: frumos, armonie, visare, lumină, pace, pe de o parte, iar pe de altă parte trudă, tehnică, ştiinţă, rigurozitate, meticulozitate.

Prima fântână este cea de la Constanţa, în 1971. Urmează Turnu Severin 1979, Vaslui 1981, Reşiţa 1984, Brăila cu trei fântâni 1988- 1992, Giurgiu 2000, Alba Iulia 2007.

Cu fântâna de la Constanţa şi ciclul „Spaţiu şi lumină” începe zodia lui Constantin Lucaci, acestea consacrându-l ca un artist modern, un renascentist modern, un sculptor al metaforelor şi ideilor în inox.

Participă şi adună nenumărate premii de la expoziţii din ţară şi străinătate

În 1982 primeşte din partea guvernului italian Ordinul „Cavaler al Meritului Republicii Italiene”, în 1984 Universitatea din Viena şi Fundaţia Alfred Toepfer cu sediul în Hamburg, Germania, îi acordă premiul „Herder”, „Premiul Nobel al Estului”, devenind primul sculptor român care primeşte acest premiu, aşezându-l între personalităţile marcante ale artelor şi ştiinţelor spiritului din Europa.

Continuă organizarea de expoziţii în diverse oraşe din ţară şi străinătate, în 1999 i se atribuie Medalia de Aur la Bienala Internaţională Dantescă de la Ravena, iar în 2007, sub patronajul Vaticanului, în Pinacoteca Sanctuarului San Francesco di Paola, Italia, a fost inaugurată „Colecţia Constantin Lucaci”, fiind singurul artist român care beneficiază de acest privilegiu muzeistic din partea Sfântului Scaun. „Un artist cu loc în orice proiect al lumii!” Astfel a fost perceput maestrul Constantin Lucaci. „Sculptând lumina” şi-a sculptat nemurirea.

Un strop din această lumină, o picătură din geniul maestrului se află şi la Bocşa. În Bocşa Montană, pe str. 1 Decembrie 1918 nr. 43. În data de 5 iunie 2012 la Bocşa a fost inaugurat Muzeul „Constantin Lucaci” – „Spaţiu şi lumină”. Din anul 2008 Constantin Lucaci este Cetățean de onoare al orașului Bocșa și al județului Caraș-Severin.

Maestrul își doarme somnul de veci în Cimitirul Străulești 2 din București alături de mari artiști și importante nume ale artei românești.

Referinţe: Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş-Severin/ Gheorghe Jurma: Reşiţa. 1976; Constantin Lucaci/ Romulus Balaban. Bucureşti. Meridiane. 1977; Nu vă doare depărtarea, domnule?…/ Dorina Sgaverdia. Reşiţa. Timpul. 2000; Constantin Lucaci. Metafora luminii/ Giorgio Segato. Bucureşti. Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. [2001]; Constantin Lucaci/ Pietro Amato. Bucureşti. Regia Autonomă „Monitorul Oficial”. 2005; Constantin Lucaci în căutarea Legendei Personale/ Dorina Sgaverdia. Timişoara. Marineasa. 2008; Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008; Identitate şi destin cultural II/ Titus Crişciu. Oraviţa. 2008; Memento. Evenimente și personalități din Banatul istoric./ Coord. Vasile C. Ioniță. Editura Banatul Montan, 2008; Cărăşeni de neuitat XII/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa,2011; Cărăşeni de neuitat XV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa, 2012; Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca: Grinta, 2012; Cărăşeni de neuitat XIX/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa, 2013; Biblioteca, între datorie și pasiune/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură; 30; în revista Bocşa culturală (vezi Gabriela Șerban. Bibliografia revistei „Bocşa culturală”.2000-2009. Reşiţa. TIM.2009 și Bibliografia revistei „Bocşa culturală”. 2009-2013. Reşiţa. TIM.2014 ); Cărăşeni de neuitat XXXI/Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa, 2016.

 (fișă de dicționar din volumul Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură;30)