(dialog cu ing. Constantin VLAICU – membru al U.Z.P. Filiala Caraș-Severin)

– D-le inginer, dorim o scurtă abordare cu d-vs. pe marginea rolului elementului educativ în combaterea consumului de droguri în rândul tinerei generații.

– Cu multă plăcere și aș începe cu faptul că Platon definea educația ca fiind „arta de a forma bunele deprinderi”. Lipsa acestei „arte”, ce poate fi înțeleasă și ca o abilitate parentală, poate duce la o educație precară a copilului, îl face pe acesta din urmă vulnerabil, expunându-l tuturor factorilor negativi, proprii unei societăți moderne, în care tot mai mulți tineri cad pradă unor deprinderi comportamentale ce dăunează atât societății, cât și lor înșiși.

– În acest context, ce ne puteți spune despre rolul familiei și al școlii?

– La clădirea unei educații, factorul esențial îl constituie, pe lângă persoanele ce lucrează la aceasta, perioada în care ea se inițiază. Evident, în tipul de societate creat de om, rolul decisiv în formarea educației îl are familia și școala. Aceste roluri, din păcate, nu sunt jucate întotdeauna la nivelul cerințelor societății, de niciunul dintre acești actori, însă nu voi deschide porțile unei asemenea analize, ci mă voi concentra asupra vârstei, afirmând că vârsta constituie elementul de bază al acestei construcții. Vârsta, cât mai fragedă, prin conexiunile afective, emoționale ce le realizează cu mediul înconjurător, contribuie în cea mai mare măsură la clădirea bazei unei educații solide, cu principii de viață sănătoase. Acumulările teoretice, sentimentale și emoționale din anii de debut ai vieții, întipărite în mintal, sunt decisive în luarea deciziilor viitoare.

Dobândirea unui viciu se leagă adesea de lipsa unei educații, înfrânarea lui devenind o problemă cu atât mai mare cu cât educația este mai firavă. Din păcate, în zilele noastre, tot mai multe familii se confruntă cu drama consumului de droguri, răspândită în rândul tinerilor care, din curiozitate sau sub imboldul unor experiențe noi, cad pradă acestui extrem de periculos viciu.

– Privind activitatea de prevenire, doriți să veniți cu câteva sugestii?

– Eu consider că prevenirea trebuie să pornească în primul rând din sânul familiei, din copilărie, aceasta trebuind să însoțească întreaga evoluție, până la maturizare, a copilului. În paralel, în sprijinul strădaniei părinților, este extrem de importantă organizarea activităților comune de prevenire prin conștientizare a pericolului, ce trebuie a fi prezente nemijlocit în instituțiile educaționale și de învățământ. Excluzând situațiile în care mediul familial este unul nociv, în care unul sau ambii părinți sunt stăpâniți de viciul alcoolului sau al drogurilor, familia trebuie să constituie un factor protector. Acesta trebuie să se manifeste prin legături puternice între părinte și copil. Implicarea părintelui în viața copilului, trasarea unor reguli clare de comportament, supravegherea activităților, cunoașterea prietenilor și străduința de a le înțelege problemele și grijile personale, sunt aptitudini parentale absolut necesare în menținerea unui mediu familial sănătos. Lipsa educației și a unei relații familiale corespunzătoare, constituie principalii factori de risc la adresa consumului de droguri.

– Și în finalul dialogului nostru, am dori să punctați, din perspectiva d-vs., rolul societății în conștientizarea tinerei generații pe linia combaterii consumului de droguri.

– Rolul societății este de asemenea esențial în combaterea acestui fenomen. Implicarea factorilor decizionali, prin asigurarea unui cadru legal adecvat desfășurării proiectelor și programelor cu scop preventiv și combativ al fenomenului, constituie o componentă la fel de importantă a luptei împotriva acestui fenomen. O atitudine pozitivă ar fi și includerea în programul educațional a conștientizării riscurilor ce le presupun consumul de alcool, droguri și tutun, pentru societate și sănătatea individuală.

 

Au consemnat: Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș