Anul Domnului 1868, anul al doilea de la înţelegerea dintre Austria şi Ungaria, de la creerea dualismului austro-ungar. Banatul, inclusiv Baziaşul, fusese inclus în ocupaţie maghiară, existând dintru început preocuparea autorităţii maghiare de catolicizare şi maghiarizare forţată a elementului etnic românesc şi interzicerea cu precădere a limbii române în instituţii.
În consecinţă, ASTRA în Transilvania şi forurile culturale bucureştene au reacţionat prin contramăsuri, la timp şi eficiente.
Una din măsuri a fost turneul artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti, prin Transilvania şi Banat. O echipă de teatru împreună cu regizorul şi actorul Mihail Pascaly, în iunie 1868 au demarat spectacolele la Sibiu, şi după un sejur de câteva săptămâni, a ajuns la Lugoj, în Banat, pentru o şedere de o săptămână. Au ajuns la început de iulie 1868 şi au dat spectacole vreme de trei săptămâni, pentru că lugojenii erau cunoscători şi iubitori de teatru, şi creaseră o atmosferă caldă, benefică, primitoare, cu serenade la actriţe şi serate dansante cu membrii trupei şi cu participarea breslelor din oraşul de pe Timiş: blănari, cojocari, pantofari, cu daruri de preţ pentru actori.
Între membrii echipei se afla şi poetul Mihai Eminescu, în ipostaza de sufleur, actor, traducător şi copiator de roluri, şi de secretar al trupei domnului Mihail Pascaly. Eminescu s-a ales cu o splendidă căciulă bănăţeană pe care o va purta cu mândrie în anii de studenţie la Viena.
După Lugoj, trupa se opreşte la Timişoara, unde susţine doar 2-3 spectacole, după care va pleca la Arad. La Timişoara, doamna Matilda Pascaly naşte un băieţel, Andrei-Claudiu, botezat de Andrei Mocioni, baron de Foeni, şi de preotul Meletie Drăghici, în biserica româno-sârbă “Sfântul Gheorghe” din cartierul Fabric.
UZPR CARAS SEVERIN 