Emil Maria Kummergruber s-a născut la 29 aprilie 1902 la Bocșa Montană. Din cei trei copii ai familiei (doi fii și o fiica), Emil a fost fiul cel mare. Deja la vârsta școlară a învățat, acasă,  să cânte la pian. Școala primară a urmat-o în localitatea natală, apoi a frecventat liceul la Kecskemét, dat fiind faptul că unul dintre unchii săi era preot acolo. La Kecskemét a învățat să cânte și la orgă. Examenul de maturitate l-a dat la Timișoara. Apoi a venit la Reșița, devenind contabil la Uzinele de Fier și Domeniile Reșița (UDR). S-a căsătorit și și-a întemeiat o familie în care s-au născut trei fiice: Helene (Illusch), Gertrude (Trude) și Brigitte (Gitta). Tatăl a fost foarte mândru de toate trei, mai ales pentru că erau și talentate muzical.

Pe lângă activitatea sa de contabil la uzinele reșițene, Emil Kummergruber s-a ocupat foarte mult de muzică. A întemeiat mai întâi o fanfară la Doman unde familia a locuit în anii crizei economice între anii 1929 – 1935. Apoi familia s-a reîntors la Reșița unde Emil Kummergruber și-a recăpătat postul de contabil în uzină.

După cel de-al Doilea Război Mondial, împreună cu mulți alți etnici germani, Emil Kummergruber a fost deportat în ianuarie1945 în Rusia, în lagărele de muncă. Din fericire s-a putut întoarce de acolo la Reșița, după nouă luni și și-a putut continua activitatea. Pe lângă exercitarea profesiei sale de contabil, el a activat și ca organist la biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” și a sprijinit astfel activitatea corului bisericii.

Numele lui Emil Kummergruber este strâns legat de viața muzicală a Banatului Montan (și nu numai) pe o durată mai mare de șase decenii, mai presus de toate însă de activitatea corului bisericii romano-catolice, pe care l-a condus în calitate de dirijor între anii 1954 – 1985. Dar membru al corului era încă din anul 1920, deci activitatea sa corală a numărat aproape 65 de ani.

>>>>>>>>>>>>>>>>>>