Marți, 25 august 2015, la librăria reșițeană Semn de Carte, în curtea acoperiă de viță de vie, au răsunat valsuri și arii semnate de ultimul  mare compozitor de muzică de operetă al Vienei, Robert Stolz, de la a cărui naştere s-au împlinit 135 de ani.

Evenimentul, moderat de promoterul cultural, președinte al Forumului Democrat al Germanilor din Banatul Montan, Erwin Josef Țigla, a adus pe simezele Semnului de Carte afișe, postere, documente inedite, bustul și bagheta de dirijor cu semnătura maestrului, volumul cu dedicație pentru Opereta Germană reșițeană “Servus Du” semnat de Robert și Einzi Stolz. Organizat de etnia germană a Banatului Montan din respect pentru compozitorul a carui muzică a încăalzit milioane de inimi, programul prezentat în limbile română și germană de d-na prof. Helga Fabri a fost susținut de corala Franz Stürmer dirijată de prof. Elena Cozâltea care a interpretat melodiile semnate Rober Stolz  “Drei Rosen” și „Adieu mein Kleiner Gardeoffizier”, de Marianne Chirilovici cu “Mein Liebeslied muss ein Walzer sein” si „Zwei Herzen im Dreivierteltakt” și de Elena Cozâltea cu „Im Prater blühn wieder die Bäume”.

Momentul emoționant al serii a fost mărturia Mariannei Chirilovici, parte de istorie culturală trăită aici, la Reșita, cea care a cântat în Opereta germană din orașul de pe Bârzava: “Pot spune că am cunoscut muzica lui Robert Stolz chiar înainte de a ști cine este. Melodiile lui erau atât de cunoscute și se transmiteau ca niște piese din folclor. Mama mea îmi cânta adesea Auf der Heide bluhn die letzen Rosen sau Im Prater blühn wieder die Bäume, Frag nicht warum ich gehe și multe altele. Mult mai târziu am luat cunoștință cu câteva din creațiile acestui mare compozitor. Robert Stolz este considerat ultimul mare compozitor de operetă și a scris enorm de mult: 50 de operete, peste 1000 de cântece și a compus muzica la aproape 100 de filme.

În anul 1974 Ansamblul de Operetă Germană din Reșița a pus în scenă Contesa dansului (Balkanliebe -Die Gräfin von Durazzo) compusă în 1921 de Robert Stolz în care am primit și eu rolul de subretă- o dansatoare maghiară pe nume Etelka. La una dintre reprezentații s-a nimerit să fie în sală și un vecin al compozitorului care locuia pe atunci la Viena. El ne-a mijlocit contactul direct cu compozitorul și chiar după, căci doamna Einzi Stolz (soția acestuia) a păstrat legătura cu noi. Poze și afișe de la această operetă se găsesc expuse la Muzeul Robert Stolz de la Viena.>>>>>>>>>>>>>>>