„O revistă cât o lume!”[1]

Revista „Vasiova” – 95

 

Tata Oancea a rămas în memoria oamenilor ca o figură pitorească a Vasiovei şi a Banatului, unic prin unele fapte ale existenţei sale. El este cunoscut pentru ce a însemnat în literatura şi publicistica bănăţeană interbelică, dar mai ales pentru dragostea sa pentru cărţi şi creaţie.

Petru Encovetti Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea, s-a născut în Vasiova în 29 august 1881 (la acea vreme Vasiova era un sat între localităţile Bocşa Montană şi Bocşa Română) într-o familie de ţărani și a murit în 4 decembrie 1973 tot la Vasiova. Patru ani la școala românească din sat (Vasiova) și doi ani la cea nemțească i-au fost toate studiile absolvite. A fost un autodidact. Pasionat de carte, citeşte extrem de mult, dar şi „colecționează” cărți, astfel reuşeşte să-şi încropească o importantă  bibliotecă personală, devenind un adevărat bibliofil.[2]

Înzestrat nativ cu talent, este un adevărat artist: sculptează în lemn (a realizat câteva iconostasuri – la Biserica din Vasiova, la Mănăstirea sf. Ilie de la Izvor etc.), desenează, pictează și… scrie. Scrie poezie, proză, memorialistică.[3]

Se cuvine să amintim volumele semnate de Tata Oancea: Primăvara. 1928; ed. II. Timişoara. 1936; ed. a III-a Arad, 2017;  Vara. Oraviţa. 1928. Toamna. Timişoara. 1936; Anotimpuri: antologie întocmită de Mihai Deleanu. Reşiţa. 1970; ed. a II-a Timișoara, 2013; Moartea călugăriţei fără noroc. Reşiţa. TIM. 2010 (Bocșa – istorie și cultură; 21), dar și câteva dintre cele care fac referire la personalitatea lui Tata Oancea: 101 de picături de cerneală/ Petru Vintilă. Bucureşti. C.R. 1973; Ano, Ano, Lugojano: versuri în grai bănăţean. Selecţie, prezentări şi introducere de Gabriel Ţepelea. Timişoara: Facla, 1974; Presa şi viaţa literară din Caraş-Severin/ Gh. Jurma.Reşiţa. 1978; Imediata noastră apropiere / Cornel Ungureanu. Timişoara. Facla. 1989; Un fenomen bănăţean: ţărani scriitori, ţărani gazetari, ţărani compozitori/ Iosif Stănilă. Reşiţa. Timpul. 1994; Descoperirea Banatului/ Gheorghe Jurma. Reşiţa. Timpul. 1994; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin. Reşiţa. Timpul. 1998; Antologia poeziei în grai/ Ştefan Pătruţ. Lugoj. Dacia Europa Nova. 1999; Introducere în viaţa şi opera lui Petru E. Oance/ Cornel Ungureanu. Reşiţa. Modus P.H. 1999; Istorie şi artă bisericească/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa. Timpul. 2000; Vi-l prezentăm pe Tata Oancea. Reşiţa. Timpul. 2001(Bocșa-istorie și cultură;1); Semenicul: revistă de literatură, artă și cultură. Serie nouă. Nr. 4/ 2001, Reșița, anul XXIX director Gheorghe Jurma; Tata Oancea şi literatura dialectală a Banatului/ Ştefan Pătruţ. Lugoj. Dacia Europa Nova. 2003;  Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008; Bocşa din inimă II/ Vasile Bogdan. 2010; Bibliotecile din Banat între 1850-1918/ Ionel Bota. Reşiţa. Timpul. 2000; A doua vârstă a lutului/ Daniel Botgros. Reşiţa. Timpul. 2003; Oameni şi locuri din Bocşa/ Iosif Cireşan-Loga şi Tiberiu Popovici. Reşiţa. TIM. 2006;  Cărăşeni de neuitat I/ Petru Ciurea şi Falcă Constantin. Timişoara. Eurostampa. 2009; Folclorul şi etnografia în revista „Vasiova”/ Dumitru Jompan. Reşiţa. TIM. 2011(Bocșa – istorie și cultură); Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. I. Meandrele iubirii/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa-istorie și cultură); Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. II. La porțile iadului/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2016 (Bocșa – istorie și cultură); Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. III. Codul Vasiova 1929/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2017 (Bocșa – istorie și cultură); Antologia literaturii dialectale bănățene Poezie, proză, teatru) 1891-2017. Ed. a II-a/ Ioan Viorel Boldureanu, Simion Dănilă, Cornel Ungureanu. Timișoara: EUV, 2017; Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. IV. Rătăciri în labirintul Vasiova 1929/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2021 (Bocșa – istorie și cultură); Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. V. O revistă cât o lume/ Vasile Bogdan. Reșița: TIM, 2023 (Bocșa – istorie și cultură; 65); Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).

  De asemenea, se cuvine să menționăm un excepțional articol apărut în presa bănățeană și, evident, în revista „Bocșa culturală”(anul XVIII nr. 2 (97)/ 2017) intitulat „A venit Tata Oancea să vă aducă lumină”, articol în care prozatorul Toma George Maiorescu povestește Gabrielei Șerban aspecte importante și inedite din viața și parcursul publicistic și scriitoricesc al lui Tata Oancea.

Tata Oancea a trăit întreaga viață înconjurat de cărți și așternând pe hârtie, în sute de jurnale, întâmplările sale de zi cu zi. Datorită acestor jurnale au văzut lumina tiparului, până acum, cinci volume realizate de Vasile Bogdan sub titlul: „Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea”, dar și un film realizat de TVR Timișoara (Vasile Bogdan și Diana Trocmaier) dedicat personalității complexe a lui Tata Oancea.[4]

Și-a iubit satul enorm, ceea ce l-a și determinat să realizeze o revistă pe care s-o numească după satul lui „Vasiova”.  „Tata Oancea n-ar fi existat fără „Vasiova”. „Vasiova” nu ar fi existat fără Tata Oancea. Însuși Petru E. Oance a renăscut ca Tata Oancea în paginile revistei. Un adevăr axiomatic, parcă acolo de când cerul și pământul. Niciunde și nicicând un om și o revistă nu par mai strâns, vital legate ca acestea”, scrie Vasile Bogdan în cel de-al treilea volum  „Eu, Don Quijote al Banatului: Fantastica viață a lui Tata Oancea”, volum dedicat revistei „Vasiova” intitulat sugestiv „Codul Vasiova 1929”.

Așadar, “opera” sa de bază este revista „Vasiova”, pe care a realizat-o singur între anii 1929 – 1947. Este uluitor faptul că a reușit atâta timp să o susţină cu forţe proprii: a scris articole, a adunat materiale, a executat manopera tipografului şi corectorului, și-a făcut publicitate şi a alergat din loc în loc s-o vândă, s-o distribuie.[5]

Numărul 1 al revistei „Vasiova” a apărut în 1 ianuarie 1929 la Oravița, pe frontispiciul revistei fiind specificat faptul că „redacția și administrația este unde dă Dumnezeu, deocamdată Oravița, str. Principală 55”; tot pe frontispiciu este specificat că „Vasiova” este o „foaie literară” care „apare la 1 și 15 a fiecărei luni sub îngrijirea lui Petru E. Oance”. Abonamentul costa 150 lei pe an sau 6 lei un număr. 

Există dosare, unele numerotate şi datate, în care Tata Oancea ţinea evidenţa abonaţilor la revista „Vasiova”. Trei dintre acestea deţin numele persoanelor abonate, iar un dosar conţine numele instituţiilor unde Tata Oancea trimitea revista.

Acest dosar oficial cuprinde anii de apariţie a revistei „Vasiova” 1931-1942, pentru fiecare an fiind întocmit un tabel cu următoarea rubricatură: numele instituţiei, locul, numărul de exemplare şi lunile. Apoi tabelul este ştampilat din locul de unde sunt trimise revistele. Ştampilele conţin locul şi data: ex. Oraviţa. Jud. Caraş 30 Dec. 1931 sau Timişoara 30. IX. 937. Astfel, unele tabele au ştampile din ambele localităţi.

Conform acestui dosar de evidenţă, Tata Oancea a trimis revistele „Vasiova” în toată țara, la instituţii precum: Ministerul de Interne Dir. G-rală  a Presei şi Propagandei Bucureşti, Academia Română Bucureşti, Fundaţia Regele Mihai I Bucureşti, Ministerul de Externe Bucureşti, Consiliul de Miniştri Biroul Presei şi al Informaţiunelor Bucureşti, Căminul studenţilor Bucureşti, Cercul academic Bucureşti, Universitatea Iaşi, Biblioteca Ureche Galaţi, Universitatea Cenăuţi, Astra Sibiu, Universitatea Cluj, Insp. Artelor Cluj, Siguranţa Cluj, Siguranţa Timişoara, Siguranţa Reciţa, Tribunalul Oraviţa, Procuror regesc Oraviţa, Jandarmeria Oraviţa, Poliţia Oraviţa, Oficiul Poştal  Oraviţa, Biblioteca Centrală Chişinău, Biblioteca R.Fer. I Iaşi, Garnizoana Pieţei Oraviţa. Este vorba de perioada 1931 – 1942. Dosarul se încheie cu o adresă (nr. 161 cenz. din 6 iulie 1943) din partea Prefecturii Judeţului Timiş Torontal, Biroul Cenzurii Presei care dispune următoarele:

„Către Direcţiunea revistei „Vasiova”, Timişoara, str. Mareşal Joffre, nr. 10.

În conformitate cu ordinul Domnului Mareşal Ion Antonescu comunicat nouă cu ordinul Ministerului Afacerilor Interne Nr. 16624/1943, binevoiţi vă rugăm a înainta pe adresa Preşedenţia Consiliului de Miniştri, Serviciul Presei, câte 3 exemplare din fiecare număr al publicaţiei Dvs., imediat după apariţie. Semnează  Prefect. Subprefect Dr. M. Marcu şi şeful cenzurii”.

Celelalte trei dosare sunt mai simplist scrise şi conţin numele persoanelor care erau abonate la revista „Vasiova”. Acestea sunt din diverse localităţi, din diverse zone ale ţării. Aşadar, localităţile sunt scrise în ordine alfabetică, iar la fiecare localitate sunt notaţi cu numele abonaţii, tot alfabetic.

Un dosar cuprinde abonaţii din anul 1935, unul din anul 1938, iar unul probabil din anul 1937. Cele trei caiete, că de fapt asta sunt, nişte caiete, sunt prinse între coperţile revistelor „Vasiova”, coperţi care sunt murdare şi destul de deteriorate. În unele cazuri numele persoanelor sunt însoţite de adresă, în special abonaţii din localităţile mai mari, iar în dreptul lor se găsesc tot felul de însemnări: profesie, funcţie, preţuri, număr exemplare, etc. Din păcate, la acest moment, o colecție completă a revistei „Vasiova” se găsește extrem de rar.

„Tata Oancea este o legendă a Banatului. Nu există bănățean care să nu știe niște titluri scrise de Tata Oancea, care să nu fi auzit de el, de revista „Vasiova”, care să nu-l fi cunoscut, văzut, vizitat, prețuit, bârfit…Nu există localitate pe care autorul să n-o fi străbătut, fie cu pasul, fie prin intermediul revistei sau poeziilor sale, nu există eveniment important pe care să nu-l fi prins Tata Oancea în lungul lungii sale vieți, dar mai ales în deceniile cât a editat revista „Vasiova” (1929 – 1947), scrie  istoricul și criticul literar Gheorghe Jurma.[6]

Într-un dialog cu Vasile Bogdan, regizorul Ioan Cărmăzan afirma:„Pentru mine Tata Oancea este important pentru că a făcut un lucru absolut uluitor, într-o perioadă în care oamenii aveau nevoie de un soi de lumină, de un soi de trubadurism, el era cel care purta această lumină. Dar el purta această lumină și cu revistele lui, dar o purta prin felul lui de a fi, când trecea cu pălăria lui, cu papionul prin sate el reprezenta ceva ce ei nu puteau să reprezinte, întreținea o flacără a ceva. După care luau revista și citeau tot, era o revistă pe înțelesul lor.[…] Tata Oancea venea cu lumea lor, cu preocupările lor, și sigur, cu lucrurile despre Dumnezeu, despre biserică…”

Despre această „lumină” vorbește Tata Oancea și în „Cuvânt înainte” de la primul număr al revistei „Vasiova”, anul 1, nr. 1, Oravița, Librăria Școalelor și Tipografia „Progresul” S.A., 1929.

Tata Oancea -„personaj ciudat, care sparge canoanele, care deschide o breșă în mentalitatea oamenilor de aici” (potrivit lui Gheorghe Jurma) –  este cunoscut pentru ce a însemnat în literatura  și publicistica bănățeană, pentru arta făurită, pentru dragostea de carte și lectură și pentru că întreaga lui viață a slujit cu devotament acestei cauze mărețe: creația. Nu se temea de moarte. Și dacă întreaga viață a fost un hâtru, pus pe glume și povestind „șozenii”, despre moarte afirma doar: „poate și pământul are nevoie de poezie!”

În acest an s-au împlinit 95 de ani de la apariția primului număr din revista „Vasiova”, iar  cei care răsfoiesc această „foaie literară” observă, precum Vasile Bogdan, că „paginile obosite de vreme poartă încă emoția începutului.” Și că „de la prima răsfoire afli cam totul despre ce și cum va fi fost”. Apoi conchide scriitorul Vasile Bogdan: „N-am stat să fac o statistică câte pagini o fi publicat în cei 18 ani de apariție revista „Vasiova”, dar știu că lectura lor nu și-a pierdut niciodată din suspansul și plăcerea investite cu înțelepciune și nativă măiestrie de ziarist ale lui Tata Oancea.”

Din păcate, pe de-o parte, și din fericire, pe de altă parte, din timp în timp, mai ies la iveală documente care au aparținut lui Tata Oancea, manuscrise ale acestuia, care, din ignoranță, au fost aruncate la gunoi la momentul înstrăinării casei părintești.

De curând, biblioteca bocșană a recuperat un astfel de document manuscris, o poezie de 50 de strofe intitulată „Casa Părintească” și datată Vasiova Mănăstire 25 august 1906 Petru E. Oancea – Tata Oancea. Manuscrisul are și „un cuvânt lămuritor” din partea autorului, acesta consemnând: „La vârsta de 8 opt ani am cetit într-un Abecedar, Casa Părintească, proză. La vârsta de 25 douăzeci și cinci ani, lucrând la iconostasul „Mănăstirii de la Izvor” am făcut și compus poezia alăturată, „Casa Părintească”. La vârsta de 80 optzeci de ani, o copiez și o trimet Timișoarei spre cetire. Tata Oancea”.

Este trist că aceste manuscrise nu au fost protejate de urmași, că multe s-au risipit și, mai grav, multe au fost distruse! În anul 2010 am recuperat (de la gunoi) nuvela „Călugărița fără noroc”, mai târziu, aceste câteva caiete de consemnări a distribuției revistei, iată azi, în toamna lui 2024, am recuperat această poezie inedită „Casa Părintească”.  Cu siguranță, mai sunt și altele! Din fericire, uneori avem șansa să mai recuperăm câte ceva. Ar fi deosebit de important pentru istoria culturală și literară a Banatului și, evident, a Bocșei, dacă oamenii care dețin astfel de documente, manuscrise, le-ar dărui bibliotecii. Aici sunt, nu doar protejate, ci și valorificate!

Astăzi, la 95 de ani de la apariția revistei „Vasiova”, mărturisim, din nou, cu admirație, că Tata Oancea a fost o fabuloasă figură a Banatului din secolul XX, un Don Quijote modern, căutător de himere culturale, pasionat cititor și bibliofil, artist și jurnalist, poet, prozator, memorialist. Iar toate acestea sunt evidente în revista „Vasiova”! „O revistă cât o lume!”

 

---

[1] Vasile Bogdan în: Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. IV.

[2] Ionel Bota. Bibliotecile din Banat între 1850 – 1918. Reșița: Timpul, 2000.

[3] Cornel Ungureanu. Introducere în viața și opera lui Petru E. Oance (Tata Oancea), poet, sculptor și jurnalist, autor al revistei „Vasiova” (1929 – 1947) . Reșița: Modus P.H., 1999.

[4] Vasile Bogdan. „Tata Oancea sau Banatul etern” . În: Bocșa din inimă (vol. I). Reșița: TIM, 2008.

[5] Cornel Ungureanu. Imediata noastră apropiere. Timișoara: Facla, 1980.

[6] Vasile Bogdan.  Eu, Don Quijote al Banatului. Fantastica viață a lui Tata Oancea. Vol. III. Codul Vasiova 1929.  Reșița: TIM, 2017 (Bocșa – istorie și cultură).

18 noiembrie 2024, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Miraculosul noiembrie. Noi întâmplări culturale”. Invitat special: Dr. Ionel Bota (Oravița).

 

 

18. November 2024, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek  Reschitza:

„Wunderbarer November. Neue kulturelle Begegnungen”. Als Gast: Dr. Ionel Bota (Orawitza).

 

• UZPR

În luna iunie a.c., semnalam ca eveniment cultural în Municipiul Orșova, vernisajul expoziției de artă vizuală ,,Revelația Windy” în care tânăra româno-daneză Windy Bircu, și-a expus creația artistică.

După mai multe participări publice la diverse expoziții de pictură, atât în țară cât și în străinătate, artista a dorit să expună în Orșova, orașul unde locuiește în prezent. După expoziția ,,Revelația Windy”, vernisată anul trecut la Centrul Cultural Friedrich Schiller din București, promotoarea noului curent suprarealist, care îi poartă numele, a expus la Orșova, într-un spațiu sacru binecuvântat – Catedrala Romano–Catolică Sfânta Fecioară Maria, în care Windy a primit taina botezului.

Fiindcă se anunța un an rodnic în cariera sa artistică, i-am urmărit evoluția. Renumitul critic de artă Armand Steriadi, precizează că ,,în esență, ritmul intern al picturii lui Windy Bircu ne reliefează cu argumente plastice, modul cum se poate conjuga armonios geograficul și esteticul. Construit pe principiul polifoniei vizuale, o pictură  de acest gen, vădește rigoare și persistență a lucrului cu materia. Cu cât este mai intensă, mai dinamică imaginea, cu atât crește și puterea mesajului”.

Vorbind despre suprarealism, ne amintim faptul că pictorul suprarealist Max Ernst, explica în anul 1934 că ,,fiecare are deplina libertate să se miște cu îndrăzneală și absolută dezinvoltură într-o zonă care se află la granița dintre lumea interioară și cea exterioară care, deși nu este foarte precisă, posedă o deplină realitate (suprarealitate!) fizică  și psihică.

Windy Biecu, continuatoare a suprarealismului clasic, reușește să treacă mai departe, prin încercarea de a descoperi prin revelație, stări și imagini din afara realității, aducând o contribuție majoră la crearea unui nou curent în suprarealism. Introspecția ca proces de autoobservare și meditația, sunt pârghiile care o ajută pe tânăra artistă, să-și exprime prin culoare și formă, prin linii și combinații grafice nu întotdeauna cu corespondențe reale, stări mentale sau fragmente ipotetice dintr-o imagine deformată de unde ale irealului.

În perioada 11-13 octombrie 2024, Windy Bircu a fost la Barcelona (Spania) unde a expus la Artio Gallery, iar în perioada 12-28 noiembrie 2024, participă la Expoziția „Capitalele lumii” organizată în incinta Senatului României de către Galeria de Artă și Asociația Social Team.

În aceeași locație, începând din 29 noiembrie  până în 22 decembrie 2024, va fi prezentă în Expoziția Ludis, organizată de Galeria de Artă în colaborare cu Loteria Română.

În curând, iubitorii de artă din Mehedinți vor avea ocazia să vizioneze o expoziție personală, ce se va deschide la Palatul Culturii Teodor Costescu din Drobeta Turnu Severin, în cadrul căreia, după cum apreciază  Armand Steriadi, ,,arta lui Windy se înfățișează ca o sinteză de idei ce desfide canoanele, locurile comune, integrând tulburător procesele și mai ales acele acute crize de conștiință de care amintea Malraux în eseurile sale”.

Revista „Cronica timpului” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, în numărul din august 2024, a acordat un spațiu generos evoluției tinerei artiste Windy Bircu. Implicarea directă a membrilor UZPR: George Vlaicu- redactorul-șef adjunct al revistei „Cronica timpului”, scriitorul  și criticul de artă Armand Steriadi, directorul revistei „Obiectiv mehedințean” Teodor Abagiu și  subsemnatul, semnifică interesul pe care Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România îl manifestă în acțiunea de promovare a tinerelor talente indiferent de activitatea artistică, fiindcă numai media poate asigura contactul informativ permanent cu masa largă a iubitorilor de artă. 

18 noiembrie 2024, ora 12.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

37 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987)

Expoziție de artă plastică dedicată orașului Oravița, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și invitații acestuia. Participă cu lucrări: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Maria Tudur și Tatiana Țibru.

 

 

18. November 2024, 12:00 Uhr, Kunstgalerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin:

37 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987)

Kunstausstellung, der Stadt Orawitza im Banater Bergland gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) und ihrer Gäste. Es beteiligen sich folgende Künstler: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Maria Tudur und Tatiana Țibru.

 

• UZPR

A ieșit din tipar publicația-etalon a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Revista UZP nr. 35/2024. Reflectând pe deplin, cu zeci de nuanțe, aspecte relevante ale implicării membrilor UZPR în viața cetății și a comunităților, adevărată oglindă a jurnalismului local și a legăturii tot mai puternice dintre conducerea centrală și organizațiile din teritoriu, revista este, din nou, un reper pe plaja media din România.

Mai mult decât o publicație de breaslă, mai mult decât o alcătuire de evenimente, mai mult decât o revistă standard, ediția nr. 35 a Revistei UZP vine din nou în fața publicului cu un conținut dens, care arată că jurnaliștii profesioniști nu precupețesc nimic pentru profesia nobilă căreia îi dăruiesc în fiecare zi timpul, energia, vocația și pasiunea.

De la Editorialul semnat de Sorin Stanciu, președintele ales în Adunarea Generală din 20 iulie a.c., intitulat „Continuăm, cu încredere în noi înșine”, până la articolele semnate de vicepreședinții Claudius Dociu („Avem filiale puternice, implicate, generatoare de idei  remarcabile”) și Dan Constantin („De ce cred mulți că ne-a trecut glonțul pe la ureche”), până la materialele relevante ale jurnaliștilor din țară și din Diaspora, publicația UZPR coagulează energii notabile și continuă cu articole de forță și de vibrație.

Ca întotdeauna, Revista UZP nr.35/2024, editată în condiții grafice demne de un etalon publicistic al unei organizații de anvergura UZPR și este realizată în întregime de membri ai Uniunii, care abordează teme actuale ale jurnalismului, precum și cronică, critică, viața cărții, evocă personalități de primă mărime ale Panteonului cultural național, semnează reportaje, recenzii, analize.

Complexă ca însăși activitatea neobosită a membrilor UZPR, elegantă ca aspect și profesionistă ca abordare, Revista UZP cucerește și cu acest număr redutele profesiei și este un model pentru felul în care jurnalismul de bună credință, independent, imparțial, obiectiv, dar atent și implicat, rămâne crucial pentru societate. (Roxana Istudor)

Școala Altfel la Școala din Beriu s-a desfășurat sub genericul ,,Școala fără școală”.

Ne-am pregătit – ne spunea prof. Silvia Onescu în calitatea sa de director – am așteptat și, în sfârșit, putem concluziona: copiii au fost veseli, nerăbdători și curioși, altfel de cum se prezintă în timpul orelor sub presiunea clopoțelului, al testelor și a ascultatului.

S-au desfășurat activități diverse, atingând teme mari artistice, religioase, recreative, stil de viață sănătos, educație financiară, prevenirea și reducerea faptelor de violență verbală, fizică, psihologică – bullying, emoțională, sexuală, socială, culturală, cibernetică, în rândul copiilor și tinerilor, educație rutieră și juridică etc.

Stând de vorbă cu elevii noștri, am descoperit și activități preferate. Au pus mult suflet în organizarea Balului bobocilor și a Târgului de toamnă, au fost încântați de activitățile din cadrul stilului de viață sănătos.

L-am avut alături pe antrenorul de Jiu-Jitzu brazilian, Rufus Spiller, care le-a arătat copiilor câteva mișcări cheie și i-a îndrumat pentru a putea face și ei câteva, alții au participat la o activitate deosebită în cadrul Atelierului de Mozaic al Părintelui Cosmin Voinea.

La Târgul de toamnă, cei mai activi au fost preșcolarii care împreună cu părinții și educatoarele au realizat o activitate demnă de un loc pe podium. 

Unii s-au plimbat prin natură, la muzeu sau la Castelul Corvinilor, alții au desfășurat activități în clase, astfel încât toți să participe și să fie mulțumiți.

La Sibiu – a completat consilierul educativ prof. Fulgescu Loredana – a fost cea mai reușită excursie, au vizitat centrul Sibiului, însoțiți de ghid, dl Dumitru Troancă (pe care îl recomandăm cu drag), cel care le-a spus elevilor muuuuulte povești, chiar și despre podul minciunilor. Elevii și-au testat limitele la Arka Park indoor, ca la sfârșit să se relaxeze la o pizza și la Mall.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

 

(dialog cu prof. Sava Voicu Constantin – Clubul Copiilor Brad)

 

– Patrula şcolară are drept scop desfășurarea de activități preventive și fluidizarea traficului rutier în zona unității școlare. Ce ne puteți spune în acest sens?

– Patrula şcolară de circulație reprezintă o formă concretă de educaţie rutieră prin care elevii pot transpune în practică, în condiţii reale de trafic, cunoştinţele privind circulaţia pe drumurile publice, însuşite în timpul activităţilor educative formale şi non-formale cu tematică rutieră.

Organizarea patrulelor şcolare de circulaţie are drept scop realizarea unui cadru instituţional care să asigure siguranţa deplasării elevilor pe drumurile publice din perimetrul unităţilor de învăţământ şi al altor locaţii destinate activităţilor cu caracter educativ. Cadrul didactic îndrumător împreună cu poliţistul rutier desemnat au obligaţia să participe direct la desfăşurarea activităţii patrulei şcolare de circulaţie, pentru a asigura siguranţa membrilor acestora, corectitudinea modului lor de acţiune,  pentru respectarea normelor rutiere de către participanţii la trafic și pentru prevenirea implicării acestora în accidente de circulaţie. Patrulele şcolare de circulaţie acţionează numai de pe trotuar, la marginea acestuia şi numai în locurile destinate traversării pietonilor, semnalizate prin marcaje sau  indicatoare şi numai sub supravegherea cadrului didactic îndrumător şi a poliţistului rutier desemnat.

Membrilor patrulelor şcolare de circulaţie trebuie să le fie aduse la cunoştinţă: activitatea și rolul patrulelor şcolare de circulaţie, importanţa rolului civic al activităţii pe care urmează să o desfăşoare, necesitatea cooperării cu ceilalţi membri ai patrulei şi cu colegii lor şi responsabilităţile pe care le au.

 

– Ne puteți vorbi despre o activitate în acest sens?

– Recent s-a desfășurat la Brad, în organizarea IPJ Hunedoara – Serviciul Rutier și a ISJ Hunedoara în parteneriat cu Școala Gimnazială ,,Mircea Sântimbreanu” și Palatul Copiilor Deva – structura Brad, activitatea de promovare practică a cunoștințelor de educație rutieră în rândul elevilor denumită sugestiv ,,patrula școlară”.

Elevii Bibarț Ana Maria, Manoli Mălina, Mariș Izabela, Mariș Adelin, Hărduț Andrei, Atinge Andrei au fost membrii patrulei și elevul Boț Robert comandantul. Toți sunt componenți ai grupei de performanță de la cercul de educație rutieră de la Clubul Copiilor Brad.

Acțiunea propriu zisă s-a desfășurat la trecerea de pietoni din dreptul Școlii Gimnaziale ,,Mircea Sântimbreanu” din Brad. Impactul asupra privitorilor, pietonilor și conducătorilor de vehicule care au tranzitat drumul public din zona mai sus amintită a fost unul pozitiv și de un real interes.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

Comuna Mărtinești este amplasată în partea central-vestică a judeţului Hunedoara, aşezată aproape de Valea Mureșului și Munții Șureanu, într-o zonă deluroasă.

La școala din locatitate învață elevi din șapte sate, componente ale comunei: Mărtinești (reședința) Dâncu Mare, Dâncu Mic, Jeledinți, Măgura, Tămășasa, Turmaș.

Şcoala noastră – după cum ne relata prof. Lenuța Aurelia CÎNDEA, în calitatea sa de director – are uşile deschise pentru toţi cei care au nevoie de educaţie. Este locul în care grija şi încrederea sunt mai presus de restricţii şi ameninţări şi unde fiecare persoană, indiferent de etnie, este întrebată, ajutată şi inspirată să trăiască cu astfel de idealuri şi valori precum bunătatea, corectitudinea şi responsabilitatea.

În prezent, aici sunt instruiţi şi educaţi 37 elevi și preşcolari  repartizaţi în 2 clase la ciclul primar şi o grupă de preşcolari.

Clădirea școlii are 3 săli de clasă  care sunt corespunzătoare normelor în vigoare, o sală de cancelarie,  un birou administrativ, o sală  pentru activități sportive, un cabinet de consiliere și de asistență psihopedagogică, grupuri sanitare compartimentate.

Şcoala este prevăzută cu apă curentă, canalizare prin fosă septică, încălzire centrală termică cu lemne, iluminat natural şi artificial.

Sălile de clasă sunt dotate cu mobilier nou, modern, iar procesul de predare învăţare se desfăşoară prin folosirea unui bogat material didactic, a unui număr de 4 laptopuri, 4 imprimante și o multifuncțională, 4 video proiectoare, 3 table inteligente, 3 sisteme audio, 3 scanere, 3 camere video – pentru lecțiile on-line. Şcoala dispune de line telefonică și fax, este legată la rețeaua de internet.

De când am preluat conducerea Școlii, în 2022, ne-am străduit să facem tot ce se poate mai bine pentru a crea starea de bine – țintă care ne-am propus-o în Planul nostru de dezvoltare instituțională.

Astfel am reușit să câștigăm împreună cu Primăria Comunei Mărtinești proiectul PNRR – „Dotarea cu mobiler, materiale didactice și echipamente digitale a Școlii Primare Mărtinești”. Acest proiect este în implementare.

Am reușit să fim parte a Programului Național Guvernamental „Masă Sănătoasă”, program care oferă în fiecare zi o masă caldă tuturor copiilor școlii.

De anul trecut, școala noastră face parte din „Programul de Transformare” al AVE – Asociația de Valori în Educație.

Suntem bucuroși pentru că alături de părinți, elevi, cadre didactice și primărie am zugrăvit și pictat interiorul școlii. Proiectul se află în desfășurare.

Elevii noștri sunt angrenați începând din toamna aceasta în echipa de dansuri populare a Primăriei Mărtinești. Și bineînțeles că avem rezultate frumoase la toate concursurile la care au participat.

În fiecare an organizam diferite evenimente importante pentru elevi, părinți, cadre didactice, comunitatea locală, cum sunt: Festivitățile de deschidere și final de an, Let’s Do IT România!, Săptămâna europeană a sportului, Săptămâna colectării legumelor și fructelor, Târgul de toamnă, Sărbătoarea de Crăciun și de Paști, Festivalul de artă tranzientală.

În şcoala noastră se pune accent pe nevoile educaţionale ale fiecărui copil în parte. Această şcoală seamănă foarte mult cu o familie care a fost și este de folos comunităţii. Fiecare copil este încurajat să se autodepăşească în tot ceea ce ştie şi ceea ce poate. Dezvoltarea completă a copilului are o importanţă deosebită pentru colectivul cadrelor didactice, de aceea împreună asigurăm crearea unui mediu activ de învăţare.

Noi considerăm educaţia copilului ca o responsabilitate atât a şcolii, cât şi a părinţilor, care la rândul lor trebuie încurajaţi să se implice activ.

Prin proiectele pe care le propunem și le realizăm, ca școală și, individual, ca dascăli, demonstrăm că școala noastră are viziune, dorință de a oferi copiilor un context optim pentru dezvoltarea lor și, de asemenea, expertiză. Dascălii noștri, sub genericul O școală cu tradiție și prestigiu – o șansă la performanță pentru fiecare dovedesc profesionalism fiind mereu dornici de formare, de învățare și cu responsabilitatea clară de a contribui constant și de a aduce schimbare în viața copiilor și a comunității în mijlocul căreia funcționează școala noastră.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

17 noiembrie 2024, ora 17.00, Aula „Eftimie Murgu“ a Centrului Universitar UBB Reşiţa:

37 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987)

25 de ani Formația de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ Reșița

Program cultural cu participarea formațiilor etniei germane din Reșița (corul „Franz Stürmer“ – dirijoare: prof. Elena Cozâltea, Marianne & Petru Chirilovici, formațiile muzicale „Intermezzo“ – coordonator: Lucian Duca și „Resicza“ – coordonator: Iuliu Fazakas precum și a formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ – coordonatori: Marianne și Nelu Florea). În calitate de oaspeți participă corul „Temeswarer Liederkranz“ și formația de dansuri germane „Buntes Herbstreigen” din Timișoara.

 

 

17. November 2024, 17:00 Uhr, Aula „Eftimie Murgu“ des UBB-Universitätszentrums Reschitza:

Ascunde textul citat

37 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987)

25 Jahre deutsche „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza

Festkulturprogramm mit allen Kulturgruppen der Banater Berglanddeutschen aus Reschitza (der „Franz Stürmer“-Chor – Dirigentin: Elena Cozâltea, die Solisten Marianne & Petru Chirilovici, die „Intermezzo“-Musikgruppe – Koordination: Lucian Duca, die „Resicza“-Musikgruppe – Koordination: Iuliu Fazakas sowie die „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza – Koordination: Marianne & Nelu Florea). Als Gäste, mit dabei: der „Temeswarer Liederkranz“ und die Volkstanzgruppe „Bunter Herbstreigen“.

• UZPR

Luni, 11 noiembrie 2024, la sediul Filialei U.Z.P.R. „Valeriu Braniște” – Timiș, s-a desfășurat manifestarea sub genericul „Ziariști bănățeni de cursă lungă”, avându-l ca invitat pe reputatul jurnalist, publicist și scriitor Ion Marin Almăjan.

Președintele filialei, conf. univ., CS II, dr. Ioan David a făcut o scurtă introducere prezentându-l pe colegul și mentorul său, apoi a dat cuvântul invitatului Ion Marin Almăjan, care ne-a purtat în bogata și mirifica activitate a Domniei Sale ca jurnalist, de la începuturi până azi, cu informații inedite necunoscute de foarte mulți dintre cei prezenți. Audiența s-a bucurat de un film documentar despre Ion Marin Almăjan, realizat de colegul de breaslă, Victor Popa, în care au fost prezentate secvențe din diferite interviuri realizate cu diverse ocazii.

Ion Marin Almăjan, s-a născut la 16 noiembrie 1940, în Dalboșeț, județul Caraș-Severin, a urmat studiile școlilor elementare din Dalboșeț și Bozovici, județul Caraș Severin, Liceul „Constantin Diaconovici Loga”, din Timișoara, Facultatea de Filologie a Universității tot din orașul de pe Bega.

Ion Marin Almăjan este o personalitate culturală marcantă a Banatului, cunoscut atât ca jurnalist, publicist cât și scriitor, cu o carieră bogată în literatură, publicistică și cultură. A avut o activitate prolifică, scriind proză, poezie, eseuri și articole de presă, fiind o voce importantă a regiunii sale natale și un susținător al valorilor culturale românești, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Ca jurnalist, Ion Marin Almăjan a activat între anii 1966 și 1979 la ziarul „Drapelul roșu” unde a ocupat funcția de redactor, șef secție cultură, redactor șef-adjunct; între 1979 și 1989 a fost director al Editurii Facla din Timișoara; între 1990 și 2000 a fost jurnalist, șef secție culturală la ziarul „Renașterea bănățeană” din Timișoara, fiind respectat pentru stilul său distinct și pentru abordările profunde ale temelor sociale și culturale. Aici, și în această perioadă, a fondat suplimentul cultural-literar „Paralela 45”.

În anii 2000 și 2005 a fost director al Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a județului Timiș. Fiind apreciat pentru implicarea sa în comunitatea culturală, contribuind la consolidarea identității culturale a Banatului prin intermediul scrierilor sale.

În ceea ce privește opera sa literară, Ion Marin Almăjan este autorul unor romane, volume de povestiri și nuvele care explorează adesea universul rural bănățean și experiențele profunde ale oamenilor obișnuiți, reflectând spiritul și trăirile locuitorilor din această regiune. Stilul său inconfundabil este marcat de un realism poetic, care combină observația socială cu o sensibilitate lirică aparte. Printre lucrările sale importante se numără romane și povestiri care aduc în prim-plan viața satului bănățean și valorile autentice, pe care le-a documentat și descris cu o mare atenție la detalii.

De-a lungul timpului, Ion Marin Almăjan, a acumulat multe premii, plachete, diplome și titluri, pentru contribuțiile sale la literatură și jurnalism, fiind recunoscut drept o figură influentă în peisajul cultural românesc. Pentru aceste calități a primit și din partea membrilor Filialei U.Z.P.R. „Valeriu Braniște”- Timiș, Diploma de Excelență, înmânată de președintele filialei, în care se specifică „Diplomă de Excelență se acordă domnului Ion Marin Almăjan pentru neostenita trudă desfășurată pe altarul scrisului jurnalistic românesc, cultivarea și promovarea limbii noastre străbune, pentru onestitatea și patriotismul domniei sale”.

Societatea pentru Cultură METARSIS, Uniunea Ziariştilor Profesioniști din România, – Filiala Caraş-Severin, Inspectoratul Şcolar Județean Caraș-Severin, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovoici” Caraş-Severin, Centrul Județean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiționale Caraş-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin organizează Concurs de reportaje „Doru Dinu Glăvan” și CONCURS Concurs de interviuri „Oana Cenan Glăvan” – „Micii mari jurnalişti” ediția a III-a 2025, „Cuvinte care contează”.

Materal realizat de Camelia Duca, președinte Societatea pentru Cultură METARSIS.

Detalii.

În acestă săptămână, o delegație a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, compusă din președintele acestuia, Erwin Josef Țigla, și vicepreședintele dr. ing. Christian Paul Chioncel, a fost prezentă la programul celui de al XXXIV-lea Congres european al minorităților naționale, care se desfășoară în capitala Landului Carintia / Austria, la Klagenfurt am Wörthersee, având drept moto: „TRUTH OR FAKE – Obligat față de adevăr?! Provocări pentru jurnalismul transfrontalier și pentru cel al minorităților naționale în era multimedia și influența rețelelor sociale”.

În cadrul congresului a fost prezentat volumul „Kärnten Dokumentation – Band 39. Dialog und Kultur. Beiträge zum Europäischen Volksgruppenkongress 2023 und Sonderthemen” (= „Documentație Carintia – volumul 39. Dialog și cultură. Contribuții la Congresul european al minorităților naționale din 2023 și tematici speciale”), editat de către Biroul minorități naționale al Landului Carinthia / Austria, în cadrul căruia a fost cuprins și un articol semnat de președintele FDG C-S: „Alexander Tietz – eine vielseitig gewürdigte multikulturelle Persönlichkeit des Banater Berglands / Rumänien” („Alexander Tietz – o personalitate multiculturală unanim apreciată din Banatul Montan / România”.

De asemenea, delegația din Caraș-Severin a participat la primirea oficială a delegațiilor la Primăria Klagenfurt am Wörthersee.

Programul pentru perioada 14 – 20 noiembrie 2024:

 

14 noiembrie 2024, Klagenfurt am Wörthersee, Carintia / Austria:

Participarea unei delegații a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița, la cel de-al XXXIV-lea Congres European al Minorităților, organizat de Landul Carintia, și la programul adiacent.

 

15 noiembrie 2024, ora 10.00, sala de festivități ai Școlii primare St. Marein bei Neumarkt in der Steiermark / Austria:

Vernisajul expoziției „Kinder malen ihre Heimat = Copiii desenează ținutul natal“, ediția a XVII-a, în prezența primarului Josef Meier (Neumarkt in der Steiermark), a Dipl.-Päd. Sylvia Gölly, MA (director al Școlilor Primare St. Marein bei Neumarkt și Mariahof), a Dipl.-Päd. Andrea Ofner (manager școlar de calitate), a Markus Seidl (Raiffeisenbank Neumarkt) și a Christinei Hofmeister (europeancă activă, însărcinata grupului Austria din partea Fondation du Mérite Européen Luxemburg). Incursiuni muzicale din partea elevilor școlilor prezente (Mariahof, Neumarkt și St. Marein bei Neumarkt) precum și a grupului instrumental Peter Ehgartner.

În cadrul programului vernisajului, are loc și înmânarea Diplomei „Mérite Européen“ prin Christine Hofmeister, însărcinata grupului Austria din partea Fondation du Mérite Européen Luxemburg, Școlii Primare St. Marein bei Neumarkt și Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița / România.

Expoziția „Kinder malen ihre Heimat = Copiii desenează ținutul natal“, ediția a XVII-a, se poate vizita în perioada 18 noiembrie – 20 decembrie 2024 în localul Raiffeisenbank Neumarkt in der Steiermark.

 

15 noiembrie 2024, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Ziua comemorării victimelor războiului și violenței” în Republica Federală Germania (17 noiembrie 2024).

Expoziție documentară referitoare la baza de zeppeline de la Sânandrei de lângă Timișoara.

 

15 noiembrie 2024, ora 11.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:

Ziua lecturii în limba germană. Manifestare interactivă organizată cu sprijinul prof. Sonia Maria Chwoika, care predă limba germană în cadrul Colegiului Național „Diaconovici – Tietz” din Reșița, unde îndeplinește și funcția de director adjunct. Motoul ediției 2024: „Citirea crează viitor“. Participă elevii clasei a V-a B.

 

16 noiembrie 2024, începând cu ora 11.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” Oravița:

Simpozion „Istorie, cultură și viață spirituală în Banatul Cărășan”, coordonator dr. Ionel Bota, cu participarea și a Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

 

16 noiembrie 2024, ora 16.00, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Martin de Tours”, Măureni:

Sfântă Liturghie în amintirea episcopului dr. h.c. Augustin Pacha (*26 noiembrie 1870, Măureni – †4 noiembrie 1954, Timișoara), la împlinirea a 70 de ani de la trecerea sa în eternitate.

Prelegere despre viața și activitatea primului episcop diecezan de Timișoara, susținută de dr. Claudiu Sergiu Călin, arhivar diecezan.

 

16 noiembrie 2024, ora 17.00, Sala „Karl Singer” în Casa „Adam Müller-Guttenbrunn“, Timișoara:

Participarea unei mici delegații din partea formației de dansuri populare germane „Enzian“ (coordonatori: Marianne & Nelu Florea) la Balul strugurilor, în cadrul căruia se vor sărbătoro 5 ani de activitate a formației de dansuri populare germane Banater Kranz” din Timișoara.

 

17 noiembrie 2024, ora 11.00, Biserica Romano-Catolică „Neprihănita Zămislire” Orșova:

„Ziua comemorării victimelor războiului și violenței” în Republica Federală Germania (17 noiembrie 2024). Liturghie celebrată de păr. Davor Lucacela (paroh). Cu participarea dnei Regina Lochner, consulul Germaniei la Timișoara, și a dl. Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin.

 

17 noiembrie 2024, ora 12.15, Cimitirul catolic din Orșova:

„Ziua comemorării victimelor războiului și violenței” în Republica Federală Germania (17 noiembrie 2024).

Rugăciune cu păr. Davor Lucacela și depunere de coroană de flori. Cu participarea dnei Regina Lochner, consulul Germaniei la Timișoara, și a dl. Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin.

 

17 noiembrie 2024, ora 17.00, Aula „Eftimie Murgu“ a Centrului Universitar UBB Reşiţa:

37 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987)

25 de ani Formația de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ Reșița

Program cultural cu participarea formațiilor etniei germane din Reșița (corul „Franz Stürmer“ – dirijoare: prof. Elena Cozâltea, Marianne & Petru Chirilovici, formațiile muzicale „Intermezzo“ – coordonator: Lucian Duca și „Resicza“ – coordonator: Iuliu Fazakas precum și a formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ – coordonatori: Marianne și Nelu Florea). În calitate de oaspeți participă corul „Temeswarer Liederkranz“ și formația de dansuri germane „Buntes Herbstreigen” din Timișoara.

 

18 noiembrie 2024, ora 12.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

37 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987)

Expoziție de artă plastică dedicată orașului Oravița, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și invitații acestuia. Participă cu lucrări: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Maria Tudur și Tatiana Țibru.

 

18 noiembrie 2024, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Miraculosul noiembrie. Noi întâmplări culturale”. Invitat special: Dr. Ionel Bota (Oravița).

 

19 noiembrie 2024, ora 17.30, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:

37 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987)

Sfântă Liturghie de mulțumire în limba germană și română pentru cei 37 de ani de activitate, dedicată totodată Sfintei Elisabeta, patroana spirituală a asociației, cu păr. Veniamin Pălie.

 

19 noiembrie 2024, ora 18.15, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:

37 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987)

Scurt concert cu prof. Diana Silaghi și Ian Dinuț (violoncel) precum și cu corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).

 

19 noiembrie 2024, ora 19.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam” Reșița:

37 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987)

Expoziție de fotografii și de filatelie având ca tematică „Sf. Elisabeta“, realizate de Erwin Josef Ţigla.

Program cultural cu participarea următoarelor formații ale etniei germane din Reșița: Marianne & Petru Chirilovici, „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca), „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas) și a formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ – adulții (coordonatori: Marianne și Nelu Florea).

 

20 noiembrie 2024, ora 18.00, Palais Niederösterreich, Viena:

Participarea la invitația ambasadorului României în Austria, Excelența Sa dr. Emil Hurezeanu, a președintelui Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin la recepția oficială dedicată Zilei Naționale a României (1 decembrie), în organizarea Ambasadei României la Viena.

 

Programm für die Zeitspanne 14. – 20. November 2024:

 

14. November 2024, Klagenfurt am Wörthersee, Kärnten (Österreich):

Teilnahme einer Delegation des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen, Reschitza, am XXXIV. Europäischen Volksgruppenkongress des Landes Kärnten und an dessen Rahmenprogramm.

 

15. November 2024, 10:00 Uhr, Festsaal der Volksschule St. Marein bei Neumarkt in der Steiermark / Österreich:

Vernissage der Ausstellung „Kinder malen ihre Heimat“, XVII. Auflage, im Beisein von Josef Meier (Bürgermeister der Marktgemeinde Neumarkt), Dipl.-Päd. Sylvia Gölly, MA (Schulleiterin der Volksschulen St. Marein bei Neumarkt und der Volksschule Mariahof), Dipl.-Päd. Andrea Ofner (Schulqualitätsmanagerin), Markus Seidl (Raiffeisenbank Neumarkt) und Christine Hofmeister (Europäerin, Beauftragte der Gruppe Österreich der Fondation du Mérite Européen Luxemburg). Musikalische Umrahmung durch Schüler der teilnehmenden Schulen aus Neumarkt (Volksschule Mariahof, Volksschule Neumarkt, Volksschule St. Marein bei Neumarkt) und durch die Instrumentalgruppe Peter Ehgartner.

In Rahmen des Programms der Vernissage, Verleihung der Diplome „Mérite Européen“ durch Christine Hofmeister, Beauftragte der Gruppe Österreich der Fondation du Mérite Européen Luxemburg an die Volksschule St. Marein bei Neumarkt und an den Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“, Rumänien.

Ausstellungsdauer im Kassenraum der Raiffeisenbank Neumarkt in der Steiermark: 18. November – 20. Dezember 2024.

 

15. November 2024, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Volkstrauertag (17. November 2024)

Dokumentationsausstellung zum Zeppelin-Luftschiffhafen von Sanktandres bei Temeswar.

 

15. November 2024, 11:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza:

Bundesdeutscher Vorlesetag. Interaktive Veranstaltung geleitet von Deutschlehrerin Sonia Maria Chwoika (stellv. Direktorin am „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg) zusammen mit der V. B-Klasse. Diesjähriges Motto „Vorlesen schafft Zukunft“.

 

16. November 2024, 11:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Ausstellungssaal des Rentnerclubs Orawitza:

Geschichtssymposium „Geschichte, Kultur und geistiges Leben im Karascher Banat“, in der Organisation von Dr. Ionel Bota, mit der Teilnahme auch des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen und des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.

 

16. November 2024, 16:00 Uhr, römisch-katholische „St. Martin von Tours “-Kirche, Moritzfeld:

Heilige Messe in Erinnerung an Bischof Dr. h.c. Augustin Pacha (*26. November 1870, Moritzfeld – †4. November 1954, Temeswar), anlässlich des 70. Todestags.

Anschließend, Einführung in Leben und Wirken des ersten Bischofs von Temeswar, durch Dr. Claudiu Sergiu Călin, Diözesanarchivar.

 

16. November 2024, 17:00 Uhr, „Karl Singer“-Festsaal im „Adam Müller-Guttenbrunn“-Haus, Temeswar:

Teilnahme einer kleinen Abordnung seitens der „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea) am Traubenball, organisiert anlässlich des 5. Geburtstages der deutschen Volkstanzgruppe „Bnater Kranz“ Temeswar.

 

17. November 2024, 11:00 Uhr, Römisch-Katholische „Unbefleckte Empfängnis“-Kirche Orschowa:

Volkstrauertag (17. November 2024)

Heilige Sonntagsmesse, in deren Rahmen gebetet wird auch für die Opfer von Gewalt und Krieg, für die Soldaten, die in den Weltkriegen starben, für die Menschen, die durch Kriegshandlungen oder danach in Gefangenschaft als Vertriebene und Flüchtlinge ihr Leben verloren, für die Verfolgten und Getöteten, für die ums Leben Gekommenen, weil sie Widerstand gegen Gewaltherrschaft geleistet haben, für die, die den Tod fanden, weil sie an ihrer Überzeugung oder an ihrem Glauben festhielten, und für die Opfer der Kriege und Bürgerkriege unserer Tage, und nicht zuletzt für die Opfer von Terrorismus und politischer Verfolgung. Mit Pfr. Davor Lucacela (römisch-katholischer Stadtpfarrer von Orschowa). Als Gäste: Regina Lochner, Konsulin der Bundesrepublik Deutschland in Temeswar, und Erwin Josef Țigla, Vorsitzender des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen.

 

17. November 2024, 12:15 Uhr, römisch-katholischer Friedhof Orschowa:

Volkstrauertag (17. November 2024)

Andacht beim Grab der Gefallenen, mit Pfr. Davor Lucacela (römisch-katholischer Stadtpfarrer von Orschowa). Als Gäste: Regina Lochner, Konsulin der Bundesrepublik Deutschland in Temeswar, und Erwin Josef Țigla, Vorsitzender des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen.

 

17. November 2024, 17:00 Uhr, Aula „Eftimie Murgu“ des UBB-Universitätszentrums Reschitza:

37 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987)

25 Jahre deutsche „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza

Festkulturprogramm mit allen Kulturgruppen der Banater Berglanddeutschen aus Reschitza (der „Franz Stürmer“-Chor – Dirigentin: Elena Cozâltea, die Solisten Marianne & Petru Chirilovici, die „Intermezzo“-Musikgruppe – Koordination: Lucian Duca, die „Resicza“-Musikgruppe – Koordination: Iuliu Fazakas sowie die „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza – Koordination: Marianne & Nelu Florea). Als Gäste, mit dabei: der „Temeswarer Liederkranz“ und die Volkstanzgruppe „Bunter Herbstreigen“.

 

18. November 2024, 12:00 Uhr, Kunstgalerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin:

37 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987)

Kunstausstellung, der Stadt Orawitza im Banater Bergland gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) und ihrer Gäste. Es beteiligen sich folgende Künstler: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Maria Tudur und Tatiana Țibru.

 

18. November 2024, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek  Reschitza:

„Wunderbarer November. Neue kulturelle Begegnungen”. Als Gast: Dr. Ionel Bota (Orawitza).

 

19. November 2024, 17:30 Uhr, römisch-katholische „Maria Schnee“-Kirche, Reschitza:

37 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987).

Dankmesse zum 37. Gründungstag und zur Ehre der Heiligen Elisabeth, Schutzpatronin des Vereins, mit Pfr. Veniamin Pălie.

 

19. November 2024, 18:15 Uhr, römisch-katholische „Maria Schnee“-Kirche, Reschitza:

37 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987).

Musikalische Klänge mit Diana Silaghi & Ian Dinuț und mit dem „Franz Stürmer“-Chor unter der Dirigentin Elena Cozâltea.

 

19. November 2024, 19:00 Uhr, „Frédéric Ozanam”-Sozialzentrum Reschitza:

37 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987).

Foto- und Philatelie-Ausstellung zum Thema „Die heilige Elisabeth“, mit Fotos und Philatelie aus der Sammlung Erwin Josef Ţiglas.

Festkulturprogramm mit folgenden Kulturgruppen der Banater Berglanddeutschen aus Reschitza: Marianne & Petru Chirilovici, die „Intermezzo“-Musikgruppe (Koordination: Lucian Duca), die „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas) sowie die „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza – Erwachsene (Koordination: Marianne & Nelu Florea).

 

20. November 2024, 18:00 Uhr, Palais Niederösterreich, Wien:

Auf Einladung des Botschafters Rumäniens in Österreich, Dr. Emil Hurezeanu, Teilnahme des Vorsitzenden des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutsche, Erwin Josef Țigla, am Empfang der Rumänischen Botschaft in Wien anlässlich des Rumänischen Nationalfeiertags (1. Dezember).

 

Mama Ana Țunea, în vârstă de 102 ani, cel mai vârstnic locuitor al comunei Bozovici, din județul Caraș-Severin, a avut bunăvoința de a mă primi în casa ei și de a-mi răspunde la câteva întrebări, într-una din zilele  fierbinți ale lunii august, 2024. Am găsit-o stând la răcoare într-o încăpere încă neintrată în stăpânirea soarelui năucitor de fierbinte, soare care părea că „ucisese orice boare de vânt”.

Părea adâncită în gânduri, când i-am deschis ușa și am salutat-o. M-a recunoscut de îndată, în ciuda faptului că nu-i trecusem de mult timp pragul casei. A început a mă întreba de toți ai mei, începând cu soțul meu, fost coleg de școală cu fata dumneaei, Delia. Am zâmbit, înțelegând că, de fapt, ea părea dornică să-mi ia un interviu mie, nu eu, ei! M-a mirat faptul că știa, fără greșeală, numele copiilor și a doi din cei patru nepoți ai noștri. Am lăsat-o să mă ispitească, apoi i-am sus  care este scopul vizitei mele :

– Mama Ana, ești de acord să-ți pun câteva întrebări despre cum este viața dumitale la această vârstă frumoasă ?

– D-apoi cum nu! Acum vreo două trei zile, a venit la mine cineva de la radio, de la Timișoara și m-a întrebat de toate ! Ți-oi răspunde și ție la ce mă întrebi !

– Spune-mi, te rog, în ce an te-ai născut ?  

– M-am născut în anul 1922, în aprilie. M-au trecut „la matriculi” câteva zile mai târziu, pe 17 aprilie, că așa era pe vremea aceea… Dacă ai mei au avut vreo treabă, pe care era „musai” s-o termine, nu s-au lăsat, așa mi s-a spus, până nu au terminat-o, apoi au mers la Primărie să anunțe nașterea mea.

– Deci ai împlinit, în aprilie, 102 ani ! (Mulți înainte, mamă Ana, îi urez eu, nu tocmai convinsă că vor fi foarte mulți peste această vârstă…)

– Mulțămesc, fată, dar o fi vremea să merg la moșul meu, care a pășit în lumea celor drepți, de mulți ani… E greu atunci când îți moare ortacul…

Uimită de luciditatea ei, am continuat s-o ispitesc despre câte-n soare și-lună!

–  Mamă Ana, spune-mi, te rog ce-ți mai amintești despre părinți și bunici, despre anii de școală, despre copiii din vremea dumitale !

– Părinții mei, Dumnezeu să-i ierte, au fost Iglica și Ion. Am avut și-un frate, pe care-l chema Ion, ca pe tata, dar a murit de mulți ani. Despre bunici, nu cam știu nimic, au murit devreme, înainte de a mă înălța eu, ca să-i pot cunoaște bine și să-i întreb una-alta… Până m-am măritat și încă vreo câțiva ani după aceea an stat în Dubaucea, pe lângă spital, Școală multă n-am făcut, numai patru clase. Pe vremea mea erau mulți copii la școală, dar puțini învățători…În clasa întâia am avut un învățător tare bun, unul pe care-l chema Ardeleanu… Eram vreo 72 de copii și un dascăl, așa că a trebuit să ne desfacă în două clase, unii la Ardeleanu, alții la Minuța ! Apoi am învățat cu domnișoara Floarea Matei, cea care a condus fanfara, cu care a fost și la București. De la ea am luat o palmă peste cap… ( zâmbește amintirii, apoi tace, preț de câteva secunde).

– De ce ai primit o palmă ? Îți mai amintești?

–  Da cum nu ! Nu am făcut nicio prostie, numai că Doamna noastră ținea tare mult să ne învețe să vorbim „pe domnește”. Așa că, la un moment dat, arătându-mi un nasture, m-a întrebat ce este acela. Am sus că-i un bumb și imediat am fost pedepsită ! Da eu, și astăzi tot  „bumb” îi zic ! 

– Domnișoara v-a învățat și cântece?

– Da, ne-a învățat ! Țân minte ș-acuma unul…Și cu vocea nesigură, tremurândă, îmi cântă: „o țară-avem frumoasă ca un rai /  și-un rege brav ca soarele de mai” , iar eu observ că păstrează linia melodică.

– La câți ani te-ai măritat, mamă Ana ?

– La 18 !

– Și îți mai amintești cum a fost pețeala ?

– Nu prea, pentru că Tudor, omul meu, era din alt sat, de la Pârvova… Venise șăgârt, pe la 13 ani, să învețe meseria de rotar de la un neamț, Lepși. logodna am făcut-o la 18 ianuarie, iar nunta pe data de 23 februarie (memorie la peste 102 ani !!!) Tudor a fost cu 14 ani mai bătrân decât mine… Când a început războiul, în 29 iunie, l-au luat și a făcut patru ani de război Treaba lui era să adune răniții și să-i ducă la spital. A avut noroc, Dumnezeu l-a ferit și nu a fost rănit. Înainte de a se termina războiul a fost prin Basarabia, Crimeea , Stalingrad…

– În tinerețe, ai fost angajată la vreun loc de muncă ?

– Nu ! Am lucrat la colectiv, pentru norme și în grădina casei, c-am avut la ai mei grăgină mare, cu pruni, meri, peri, cireși și vișini ! Era acolo ca un rai ! Dar, când fata mea, Delia, era mică, eu m-am îmbolnăvit rău. ( Fața i se întunecă, amintindu-și acest episod din viața ei.)

–  Era doctor în sat ? Cine te-a vindecat ?

– Da, am avut un doctor tare buun, pe domnul doctor Iosif Olariu, un om de-al lui Dumnezeu… 

 Și mama Ana îmi povestește cu lux de amănunte despre boala ei și insistă asupra faptului că, fiind casa doctorului în vecinătate, acesta a trecut pe la ea, să-i urmărească evoluția bolii, în fiecare dimineață, înainte de a merge la slujba lui, la spital. 

– Mi-ai spus că ai stat în Dubaucea. Cum de te-ai mutat aici, unde stai acuma ?

–  Noi ne-am făcut casa asta, după cum am vrut-o. Tudor câștiga bine, era șofer pe autobuz și făcea curse de la Oravița, la Orșova, apoi l-au pus un fel de șef la Oravița. Cu ochii umeziți de amintirea acelor ani, mama Ana mi-a vorbit minute întregi despre el, subliniind: la toate se pricepea omul meu. A fost om bun, îmi spune, pentru că atunci când era cu autobuzul lua elevi de pe traseu, care îl așteptau în stații, chiar dacă unii mai sărăcuți, nu aveau bani pentru bilet.  Aceștia îi mai dădeau când și când lapte, brânză, ouă, fructe, atunci când aveau.

– Dacă nu ai avut și dumneata slujbă, cum ați ținut fata la facultate ?

– Tudor avea „la lună”(salariu!), iar eu am făcut lucru de mână și mai intra un ban în casă. Pe lângă croșetat și cusut, am ținut „hoară” multe (păsări de curte). Am avut așa cotețe faine, bine împărțite: În unele, rațe, în altele găini, iar cloțele, să nu le deranjeze celelalte,  erau de altă parte. Am ținut și tăiat porc, iarna. De toate am avut în casă… Dar acum, la bătrânețe… Tudor s-a îmbolnăvit, l-am ținut patru ani la pat, apoi a murit. 

– Ce-ți amintești mai cu drag, din tinerețele dumitale ?

–  Nigeile, horele, Paștele, Crăciunul și alte sărbători… Uneori îmi vin în minte cântecele junilor, care cântau noaptea pe la ferestrele fetelor de măritat. O fost frumos pe vremea mea ! Acuma tinerii se duc la discotecă, dar nu joacă frumos, ca-n vremea noastră. Copiii stau toată ziua cu nasul în telefon, nu mai aleargă, nu se mai suie prin copaci, nici se mai joacă de-a prinselea, în bumbi, moara, sau alte jocuri !

Îmi iau rămas bun de la cea mai bătrână femeie din Bozovici, cu senzația că am fost, pentru un ceas, martora altor vremi, cu oameni harnici, credincioși, așezați la casele lor, nelipsiți duminica de la biserică… N-am aflat secretul longevității intervievatei mele, însă i-am părăsit casa cu sentimentul că mi-am ancorat , pentru un ceas, existența  într-o oază de liniște, de bună înțelegere, de aleasă omenie. I-am promis bătrânei că voi reveni și am remarcat, în ochii ei, o sclipire vioaie, când mi-a spus: Să mai vini, să ne mai vorbim !

 Prof. Mariana Pâșlea/UZPR

    

                 

 

https://www.podbean.com/ew/pb-uwuhg-173a848

Și dacă din “Cetatea de foc”, Reșița a devenit „Orașul cu poeți”, iată că transformările continuă și Costel Simedrea este primul dintre poeții de pe malul Bârzavei, ale cărui creații sunt puse pe portativ și apar într-o carte. Acest volum, intitulat “Muzică vocală, cu subtitlul Cântece de Sabin Pautza, pe versuri de Costel Simedrea”, a fost lansat în premieră la cea de-a XI-a ediție a Festivalului Internațional “Sabin Pautza”. Cartea a apărut la Editura Muzicală din București și are prefața semnată de scriitorul Nicolae Sârbu. 

Evenimentul a fost susținut de soprana Adina Covaci, profesoară la Liceul de Artă “Ion Vidu” din Timișoara și soprana Silvia Sorina Munteanu, conf. univ. dr. habil. la Universitatea “Aurel Vlaicu” din Arad.  La pian au fost acompaniate de Sebastian Covaci, student la Facultatea de Muzică și Teatru din cadrul Universității de Vest din Timișoara și doamna Carmen Stettner, profesoară la Colegiul de Arte „Sabin Drăgoi” din Arad.

Manifestarea a fost organizată de Societatea pentru Cultură “Metarsis”, reprezentată de Camelia și Lucian Duca.

Reportaj de Adriana Telescu, UZPR Caraș Severin.