Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România își exprimă profunda tristețe pentru trecerea în eternitate a colegului de breaslă și jurnalistului de forță care a fost Șerban Cionoff. Gazetar de cursă lungă și cu un condei inconfundabil, Șerban Cionoff a fost o personalitate a presei românești, cu colaborări prestigioase la publicații de ținută, a fost un om ardent și implicat în viața cetății. Vasta sa experiență și personalitatea sa au făcut ca Șerban Cionoff să fie unul dintre membrii de vază ai Juriului de Onoare, Disciplină și Arbitraj al UZPR.

Șerban Cionoff a iubit România, poporul român și orașul natal, Caracal, și-a slujit cu credință profesia până în ultima zi a vieții și lasă un mare gol în presa din România.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

***

Activitate în presă: aprilie 1966, „Contemporanul”, „Viața Studențească”, „Viața Românească”; 1968-1971, redactor șef adjunct al revistei „Universitas”, publicație a Universității București; 1974-1989 „Scânteia tineretului”; „Amfiteatru”, „Viața Românească”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Orizont”, „Ateneu”, „jurnalul.ro”, „Amos News”, „AM Press”, „Dimineața”.

Parafrazând oarecum titlul cărții lui Gabriel Garcia Marquez: ,,Cronica unei morți anunțate”, am acordat titlul acestui articol datorită asemănării cuprinsului epic al romanului, respectiv o crimă anunțată pe care nimeni nu se străduiește să o oprească, cu cea a unei acțiuni a guvernului actual al României, și anume cel de destructurare a  regiilor autonome, care administrează cele din urmă resurse naturale care mai aparțin statului român. O acțiune hazardată, anunțată anterior, pe care niciuna dintre structurile implicate nu s-a străduit să o împiedice înainte de a se produce.

Între aceste entități care administrează și exploatează în folosul statului, una dintre ultimele bogății naturale aflate în proprietatea lui, este și Regia Națională a Pădurilor – Romsilva.  Respectiva structură administrează o foarte prețioasă resursă naturală – ,,aurul verde„, cum i se mai spune cu bună dreptate resursei forestiere. Ideea destructurării acestei entități nu este deloc una nouă. Cristalizată cu ceva ani în urmă, deși nu a fost prezentă niciodată într-un mod explicit în retorica multiplelor campanii provocatoare, îndreptate în această direcție, acțiunile celor implicați au creat, prin tehnica manipulării, cu transmitere subliminală, tocmai acest deziderat. În pofida acestei evidențe, pentru combaterea fenomenului nu s-a mobilizat cu suficientă fermitate nici una dintre structurile reclamate, apatia acestora fiind una generalizată.

Resursa forestieră este una extrem de importantă, datorită faptului că ea este, spre deosebire de alte resurse naturale, o resursă inepuizabilă. Și aceasta fiindcă pădurea se regenerează în mod permanent, însă valoarea ei sporește în funcție de calitatea gospodăririi și exploatării ei.  O condiție obligatorie în acest sens este ca ele să fie înfăptuite într-un mod științific și rațional. O astfel de conducere rațională a pădurii se produce pe principiile unei științe foarte precise și foarte vechi, care se numește ,,silvicultură”. Aplicare ei se face doar de către o anumită categorie ocupațională, care, prin studii de specialitate, își însușesc respectivele noțiuni și le aplică în modul corespunzător.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a luat ființă în anul 1990, ca o necesitate a unei structuri, adaptate la noile schimbări economice și sociale de după decembrie 1989, care să administreze pădurile aparținătoare statului român. Din suprafața totală ce aparținea statului român la acea dată, obținute prin marea naționalizare produsă în 1947, multe dintre aceste suprafețe au fost retrocedate foștilor proprietari deposedați atunci în mod abuziv de către regimul comunist. Modul de organizare și structurare a activității silvicultorilor nu a fost modificat substanțial începând cu anul 1990, aceștia îndeplinindu-și în general aceleași atribuții. Astăzi,  R.N.P. Romsilva mai administrează în jur de 3,1 milioane de hectare de pădure, proprietate publică a statului, o suprafață relativ mare, incluzând arborete unice și foarte valoroase. În prezent aceasta funcționează sub autoritatea statului, respectiv a Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, având o autonomie economică și financiară. Din profiturile realizate, în ultimii ani, 90% au fost virați anual către proprietar, adică către statul român.

Într-un diferit cadru, resursa forestieră poate constitui pentru posesorul ei un element de putere, de influență majoră în structura economică a țării și evident, de substanțial venit. Astfel privită, de către unele elemente oportuniste, s-au creat diverse scenarii pentru o posibilă destructurare a Romsilva, a unui sistem consolidat într-un număr însemnat de ani de funcționare. Ca urmare, în ultima perioadă asistăm la o acutizare a acțiunilor de determinare, manifestate prin atacuri declarative asupra modului de administrare, susținute de acuza unei presupuse disfuncționalități a Romsilva. Însă respectivele acțiuni nu se limitează doar la atât, ele fiind întărite prin retorici defăimătoare la adresa celor care se ocupă de funcționarea sistemului, a personalului care activează în silvicultură. Respectivele declarații, colportate la nivelul opiniei publice, au creat o ruptură între această categorie și restul societății, aducând astfel grave prejudicii unei structuri profesionale, în trecut foarte respectată și apreciată în societate. Manipularea opiniei publice a dat, într-un timp relativ scurt, roadele scontate, prin faptul că sentimentul de dușmănie și ostilitate la adresa silvicultorilor a germinat din belșug într-un mediu astfel creat. Reacțiile nu au întârziat să apară, manifestate în multiple situații, atât în mediul on-line, cât și în afara lui prin numeroase agresiuni asupra persoanelor silvice, aflate în exercițiul funcțiunii, unele dintre ele, din păcate finalizate în cel mai tragic mod.

Posibil ca scenariul, prezentat ca unul deliberat cu scopul destructurării Romsilva, să fie perceput, la o primă analiză, rezultat al unei teorii conspirative, deoarece nu s-au putut oferi probe concludente. Totuși, concursul de evenimente, mai ales cele din ultima perioadă, par să probeze multe dintre aceste supoziții, care pot fi considerate, în respectivul context, cel puțin pertinente.

Scenariul pare să fi fost pus la cale cu timp în urmă, fiind așezat în scenă cu participarea foarte activă a unor structuri bine coordonate. Aceste structuri au funcționat inițial impecabil în zona rețelelor sociale, apoi au pătruns și în structurile mediatice, folosindu-se de aceeași rețetă. Unicul rol, unul bine definit, a fost în principal de desconsiderare și denigrare a corpului silvic care administrează pădurile statului. Prin fake-uri multiple, s-a inoculat o confuzie generală privind un închipuit fenomen de despădurire, respectiv un jaf generalizat asupra pădurilor, evidențiind ca vinovat singurul administrator profesionist al pădurilor: Regia Națională a Pădurilor.

Iată că acum, scenariul destructurării prinde un contur din ce în ce mai evident, ieșind încet-încet din tiparele unei teorii a conspirației, printr-o implicare activă, de această dată cu actori politici, aflați la nivel superior, cu puteri decizionale. Toate suspiciunile încep acum să se materializeze, prefigurând acea cale anticipată anterior, care devine una trasată foarte limpede, legiferată prin OUG 109/2021 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice. Prin acest act legislativ se stabilește o reorganizare a tuturor regiilor de stat, în cazul Romsilva prin divizarea activităţilor de serviciu public de cele comerciale, urmând ca activităţile comerciale divizate să fie organizate în societăţi pe acţiuni sau în societăţi cu răspundere limitată. În această situație, Romsilva, efectiv, nu va mai avea acces la finanțare pentru lucrările de plantare și întreținere a arboretelor, pentru paza și protecția pădurilor, și a altor lucrări specifice, dat fiind că activitatea comercială este cea care susține aceste activități. Transformarea în SRL-uri a activităților comerciale ale regiilor autonome creează premisele foarte clare pentru privatizarea acestora, soarta pădurilor depinzând în situația respectivă exclusiv de reușita noilor strategii de funcționare. În acest context ne punem întrebarea firească: căror interese servește această aventurare pe un teren atât de nesigur? Care poate fi sursa dorinței de a destructura o entitate al cărei mecanism de funcționare a fost construit de-a lungul unui număr însemnat de ani? Cine poate dori desființarea unei entități complexe și solide care a desfășurat în mod profesionist o activitate profitabilă, și a o da în mâna unor S.R.L.-uri, pentru care nu există certitudinea că vor avea aptitudinile de a funcționa la aceeași capacitate? Cui servește acest scenariu și cine va răspunde și va plăti pentru un eventual eșec al acestei inițiative? Dacă va răspunde cineva nu se poate anticipa, însă, cu certitudine, buni de plată vor fi tot cei care au plătit eșecurile tuturor guvernărilor din 90 încoace: poporul român!

Constantin VLAICU/U.Z.P.R.

 

Așa cum am mai afirmat în alte articole, tradiția culturală a Mehadiei este una foarte veche și complexă, fiind promovată cu mult dinamism, de-a lungul timpului, de către locuitorii săi. Una dintre tradițiile păstrate și promovate în trecut, asupra cărora deținem dovezi, atât scrise cât și vizuale, acestea din urmă în cele câteva fotografii prezentate cronologic, este dansul tradițional românesc ,,Călușarul” interpretat de călușari, conlocuitori ai Mehadiei.

Din însemnările preotului Mehadiei, I.C. Buracu, de la începutul secolului trecut, aflăm că originea jocului e în strânsă legătură cu ,,Sâmbăta morților”: ,,Rusaliile noastre amintesc sărbătoarea morților la vechii greci, numită ,,anthesteria”. Aceasta dura trei zile, dintre care una era considerată ca o zi nefastă, căci atunci se iveau spiritele rele (Ielele – n.a.) împotriva cărora poporul se apăra prin diferite mijloace și sensul principal al călușarilor dela Rusaliile noastre e tocmai apărarea împotriva acestor spirite rele.„

Considerată o tradiție păgână, cu adânci origini precreștine, tradiția a fost promovată și recunoscută internațional ca o tradiție foarte veche și originală românească, fiind inclusă, în anul 2005, în ,,Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO„.

Din păcate, azi la Mehadia această tradiție s-a pierdut, rămânând doar în amintirea celor puțini dintre cei care au participat în trecut la acest dans, între care și semnatarul articolului.

Deprinderea păstrării și promovării unor tradiții a fost mereu adânc înrădăcinată în obișnuința de conviețuire a membrilor comunităților, în special a celor rurale, însuflețindu-le existența. Această însușire conține în substraturile sale armonia în care trăiau locuitorii în vremurile trecute, respectul pentru semenii lor și față de societate, față de istoria neamului, de natură, în general de toate lucrurile și ființele dimprejurul lor. Din păcate toate acestea s-au pierdut și împreună cu ele multe dintre tradițiile și obiceiurile noastre de conviețuire.

Chiar dacă nu am reușit să perpetuăm aceste valori tradiționale, practicându-le, să ne străduim a nu le uita, această neuitare constituind puntea de legătură, conexiunea ce o mai avem cu străbunii noștri. Să încercăm să prețuim și să păstrăm o veșnică recunoștință generațiilor trecute pentru toate valorile culturale moștenite care nu sunt altceva decât pietre de temelie ale identității noastre. Necesitatea păstrării acestor moșteniri în patrimoniul cultural tradițional este strict legată de menținerea ființei naționale, iar promovarea lor constituie o certitudine a dăinuirii noastre ca nație, ca neam.

Constantin VLAICU/ UZPR

Despre personalitatea culturii din Banat și din România, despre multiculturalitatea acestui spațiu,  s-a vorbit pe îndelete, cu diferite opinii, la cea de-a III-a ediție a Colocviilor „Reflex” la Băile Herculane, în 2003. Idei pertinente au exprimat, în cadrul acestui reportaj-anchetă scriitori, critici literari, istorici precum Octavian Doclin, gazda manifestării, Ion Marin Almăjan, Gheorghe Mocuța, prof. univ. dr. Nicolae Bocșanu, Slavomir Gvozdenovici, Vasile Dan, prof. univ, dr. Iosif Cheie Pantea, Lucian Alexiu, Maria Pongracz, Florin Bănescu, Mariana Pândaru, prof. univ. dr. Costin Feneșan, Gheorghe Jurma, Valeriu Leu, Ioan Matiuț, Mircea Cavadia, Paulina Popa, prof.univ. dr. Sanda Golopenția. Realizator Vasile Bogdan. TVR Timișoara.

Elevii Școlii Gimnaziale din frumoasa localitate hunedoreană Vața de Jos (director prof. Nicoară Monica) au participat și-n acest an școlar la activități inedite și atractive care au contribuit la formarea unor valori morale în confruntarea elevilor cu viața și deschiderea spre nou.

Amintim aici participarea la concertul intitulat „Psihologia și cultura românească în colindele din țările etnografice ale Transilvaniei” desfășurat în municipiul Cluj-Napoca, invitația și organizarea fiind făcute de Universitatea Babeș-Bolyai.

Astfel, în fața unui public numeros, elevii au oferit un veritabil moment cultural punctat de originalitatea tradițiilor locale.

Contând pentru Școala Altfel, elevii din Vața de Jos însoțiți de directorul unității au poposit în orașul de pe Cerna, mai exact la Castelul Corvinilor, unde au trăit momente unice de o adâncă simțire patriotică.

Elevii Școlii Gimnaziale Vața de Jos au avut parte de o experiență deosebită alături de Secția de Pompieri Brad din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență ,,Iancu de Hunedoara” care a organizat o prezentare a echipamentelor utilizate în misiunile de salvare. În cadrul acestei acțiuni, elevii au au avut ocazia să vadă îndeaproape autospecialele și echipamentele folosite în intervenții.

Au consemnat:

Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

Recent, în cadrul Adunării Generale a Judecătorilor, doamna judecător DAVID GIANINA-VIORICA (foto) – președintele Tribunalului Hunedoara a prezentat Raportul de activitate pe anul 2024 al Tribunalului Hunedoara și al judecătoriilor din circumscripția acestuia.

În anul 2024 Tribunalul Hunedoara a înregistrat un volum de activitate (stoc inițial plus dosare nou intrate) de 19956 de cauze pe rol, în creștere cu 6462 de cauze față de anul 2023 când numărul dosarelor pe rol a fost de 13494.

Volumul de activitate pe secții la nivelul Tribunalului Hunedoara, a fost următorul:

Secția I Civilă a fost învestită, în anul 2024, cu soluționarea unui număr de 13656 cauze; Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal cu 4314 cauze; Secția Penală cu 1986 cauze.

La Tribunalul Hunedoara, în cursul anului 2024, s-a înregistrat o încărcătură de 1597,2 cauze/judecător.

Separat pe secții, se constată că, cea mai mare încărcătură de cauze/ judecător a fost la Secția I Civilă, unde s-a înregistrat un număr mediu de 2290,7 cauze/ judecător, față de 1082,1 cauze/ judecător la Secția a II-a Civilă de contencios administrativ și fiscal și 734,1 cauze/ judecător la Secția Penală.

Volumul de activitate al celor 6 judecătorii din raza de competență a Tribunalului Hunedoara a fost în anul 2024 de 59158 cauze pe rol, în creștere cu un număr de 10999 de cauze față de anul 2023, când pe rolul judecătoriilor s-au înregistrat un număr de 48159 cauze.

Numărul de cauze/judecător la judecătoriile din circumscripția Tribunalului Hunedoara, în anul 2024, a fost: la Judecătoria Brad s-au înregistrat 1782,3 cauze/ judecător; la Judecătoria Deva 1438,1 cauze/ judecător; la Judecătoria Hațeg 1759,2 cauze/ judecător; la Judecătoria Hunedoara 1360,6 cauze/ judecător; la Judecătoria Orăștie 1697,4 cauze/ judecător și la Judecătoria Petroșani 1453,4 cauze/ judecător.

 

Au consemnat:

Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

de Victor Nafiru

15.02.2025

Să mai spună careva că Valentine’s day nu face minuni. Că doar sfinții noștri: Cuvioasa Parascheva și Grigorie Decapolitu sunt în stare de așa ceva, iar ăștia ai americanilor, nu. Uite că nu e așa, frate. Aș putea să vă dau „n” exemple ca să vă demonstrez că am dreptate.

Ca să nu o mai lungesc, să luăm cazul lu’ Nordis. Ăla cu afacerile imobiliare  de la țărmul mării. Cu trei proprietari pe un apartament. Amintiți-vă ce spectacol a fost când i-o săltat din așternut pe soții Vicol și Ciorbă: DIICOT, jandarmi, polițiști, procurori, mascați, gură cască, ziariști mobilizați de cu seara, dube pentru deținuți, televiziuni care transmiteau non-stop numai despre telenovela Lauritei care, în doar două zile de shoping în Dubai, „spărsese”  90.000 de euro. Cine ar mai fi zis că ăștia doi vor mai vedea lumina zilei după ce procurorii le-au pus în cârcă un prejudiciu de 200 milioane de euro (euro, Gogule, nu lei!), stabilind că au fraierit 1.500 de oameni? Nici Arsene Boca și echipa lui de sfinți nu cred că ar fi fost în stare să facă vreo minune să-i scoată din temniță.

Da’, știi cum e, bă, Gogule, cu speranța asta? Ea moare ultima. Și nu e doar o poveste. În timp ce lumea îi blestema, Laurita și cu bărba’su se rugau în arestul Poliției să-i scape Doamne, Doamne de belea. Or luat la rând toți sfinții trecuți cu roșu, dar și cu negru în calendarul ortodox. Vreo 75. Au recunoscut că au greșit și au jurat că dacă vor scăpa de belele vor dona banii bisericii. Ei, nu chiar toți, o parte din ei, căci, nu-i așa? și Laurita trebuie să trăiască. Sfinții noștri, corecți și cinstiți, așa cum au fost și pe pământ, nici nu au vrut să audă una ca asta. Laurita și bărba’su n-au cedat și au continuat să se roage sfințiilor din alte calendare, alții decât ai noștri: Sfântul Nifon de Novgorod, Sfântul Sava, Sfântul Patrick. Și nimic.

Care om n-ar fi clacat într-o astfel de situație și n-ar fi ajuns la Spitalul 9 ori la Socola? Uite că Laurita n-a clacat, ci a continuat să caute sfinți din toate religiile până a ajuns Valentin’ day ăsta. Și ce crezi, Gogule? Ăsta a ascultat-o atent, a întrebat-o ceva legat de dosar, apoi i-a spus: „Vezi că pe 14, de ziua mea, sunteți liberi amândoi.” Laurita a crezut că Vali vorbește aiurea, doar ca să scape de gura ei. Dar n-a fost așa, fix de Valentine’s day a venit șeful bulăului la ei spunându-le că sunt liberi. „Și vă rog să ne iertați dacă cumva n-ați găsit la noi confortul de la Nordis”, i-ar fi zis milițianul.

Și așa au plecat Laurita și bărba’su acasă, și în locul lor au fost aduși doi găinari care de foame furaseră o franzelă în Piața Matache.

Victor Nafiru

Vezi toate articolele autorului

Vezi site-ul autorului

Proiectul Ziua Națională a Lecturii – 15 februarie – este deja foarte bine cunoscut și se bucură de succes indiferent de locație și publicul căruia i se adresează, deoarece tuturor ne plac poveștile, cu atât mai mult atunci când ele sunt spuse de către o zână!

          Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa derulează acest proiect încă de la înființare și de fiecare dată o Zână a Poveștilor citește tinerilor de toate vârstele o poveste mai mult sau mai puțin cunoscută.

          Vineri, 14 februarie 2025, Zâna Poveștilor s-a deplasat la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Bocșa și a citit bunicilor de aici o poveste din literatura contemporană.

          Antonia Onofrei, elevă a Liceului Teoretic „Tata Oancea” din Bocșa a întruchipat Zâna Poveștilor și i-a cucerit pe senorii noștri cu povestea „Steaua bunicului” scrisă de tânăra Rafaela Nemeth-Gyuris, nepoata jurnalistului și artistului bocșean Adalbert Gyuris.

          Preț de un ceas, Antonia a stat alături de beneficiarii serviciilor Căminului pentru Persoane Vârstnice Bocșa, le-a citit, a vorbit cu ei și le-a dăruit cărți din partea organizatorilor, deoarece în data de 14 februarie Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa desfășoară proiectul „Îndrăgostiți de carte”, prin care fiecare cititor primește o carte în dar. Proiectul se află la cea de-a 15-a ediție și se repetă și în data de 24 februarie, de Dragobete.

          Așadar, de Ziua Națională a Lecturii la Bocșa s-au dăruit cărți și s-au citit povești, iar Zâna Poveștilor a promis că, la începutul lunii martie, va  poposi și la Grădinița cu Program Prelungit din Bocșa pentru a  citi și copiilor o poveste.

      Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” în parteneriat cu Căminul Pentru Persoane Vârstnice Bocșa, cu sprijinul Primăriei și al Consiliului Local Bocșa, precum și al primarului Mirel Patriciu Pascu! Tuturor se cuvin mulțumiri, precum și directorului Anca Pascu, gazda evenimentului, dar, mai ales, tinerei noastre Antonia, Zâna Poveștilor!

          Cu atât mai mult se îndreaptă mulțumirile noastre spre personalul Căminului pentru Persoane Vârstnice Bocșa, deoarece clădirea acestei instituții se află în renovare, iar noi ne-am strecurat printre lucrări, și, cu toate acestea, ne-au fost create cele mai bune condiții pentru lectură și întâlnire cu bunicii.         Mulțumim! Sperăm că Zâna noastră a lăsat în urmă parfumul poveștilor de odinioară, precum și o nouă frumoasă amintire a acestei zile!

         

14 februarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2025.

Personalitățile noastre: Rolf Bossert (*16 decembrie 1952, Reșița – † 17 februarie 1986, Frankfurt am Main / Germania), la 39 de ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară;

Noi și publicațiile culturale ale Banatului Montan: Revista „Reflex“ (Reșița).

 

 

14. Februar 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2025.

Unsere Persönlichkeiten: Rolf Bossert (*16. Dezember 1952, Reschitza – † 17. Februar 1986, Frankfurt am Main / Deutschland) – 39. Todestag. Eine Dokumentationsausstellung;

Wir und die Publikationen des Banater Berglands: Die Kulturschrift „Reflex“ (Reschitza).

 

Proclamată în 2011 de statele membre ale UNESCO și adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite (A/RES/67/124) în 2012 drept Zi internațională, 13 februarie a devenit Ziua Mondială a Radioului (WRD). Radioul este un mediu puternic pentru celebrarea umanității în toată diversitatea ei și constituie o platformă pentru discursul democratic.

2025 marchează un an crucial pentru schimbările climatice. În conformitate cu Acordul de la Paris, dacă omenirea dorește să limiteze încălzirea globală la 1,5°C, emisiile de gaze cu efect de seră trebuie să atingă vârful cel târziu în acel an, înainte de a începe să scadă.

Pentru a sprijini posturile de radio în acoperirea lor jurnalistică a acestui subiect, Ziua Mondială a Radioului din 13 februarie 2025 este dedicată „Radioului și schimbărilor climatice”.

Ziua Mondială a Radioului 2025 celebrează eforturile radiodifuzorilor de a dota cetățenii cu competențele de care au nevoie pentru a înțelege și a aborda mai bine criza climatică.

Materialul a fost difuzat și în cadrul emisiunii „Cu…minte de weekend” la Radio România Cultural.

Mesaj UNESCO. Traducere și editare Mădălina Corina Diaconu.

13 februarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2025.

Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, scriitorul Dumitru Oprișor (Timișoara).

 

13. Februar 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2025.

Kulturelle Dialoge: Als Gast, der Schriftsteller Dumitru Oprișor (Temeswar).

 

Nicolae Sârbu despre Gheorghe Jurma (cuvânt rostit cu ocazia evenimentului dedicat împlinirii a 80 de ani a jurnalistului Gheorghe Jurma).

Înregistrare de Adriana Telescu (UZPR Caraș Severin).

Evenimentul a avut loc la Biblioteca Germană „Alexander Titz”, Reșița.

11 februarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție de fotografii-document „Reșița de ieri“, autor: Remus Mihai Râjniță (Reșița) / partea a II-a.

 

11. Februar 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Fotoausstellung „Reschitza von gestern“, Autor: Remus Mihai Râjniță (Reschitza) / Teil II.

 

 

„Cu prilejul fășangului, pe străzile Reșiței umblau mascații. În duminica fășangului obiceiul își găsea apogeul. Mascații cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de țipete de bucurie și plânsete, sunete de diferite intensități și tonalități, acorduri de acordeoane și alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascați strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“

Astfel descria profesorul, scriitorul și etnograful reșițean Alexander Tietz, în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”), perioada de fășang la Reșița.

Povestea zilelor de fășang la Reșița poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel, amintindu-și de anii dintre cele două Războaie Mondiale, ei povestesc despre o atmosferă incandescentă. Toată populația era prezentă fie pe stradă ziua, fie în diferitele localuri unde se continua distracția seara, respectiv, toată noaptea. Erau prezentate diferite măști, diversitatea lor fiind recunoscută și apreciată de spectatori. Noaptea târziu aveau loc demascările, moment gustat de toți cei prezenți. Și nu în ultimul rând, manifestarea culminantă se petrecea în ultima zi a fășangului. La ora 24 se ardea simbolic făşangul (o păpușă confecționată din paie și costumată cu haine de mărime adultă) sau se înmormânta, depinde de locul desfășurării manifestării. Odată cu înmormântarea sau arderea fășangului, automat dispărea și distracția, voia bună… Dar de fapt ce înseamnă făşangul? Este perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează și Miercurea Cenușii, adică ziua în care creștinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani și reformații) intră în Postul Mare de dinaintea Sărbătorii Paștelui.

Din păcate, războiul, urmările sale și perioada de persecuții care a urmat, au condus la „înghețarea” acestei sărbători. Abia în anii `70 ai secolului trecut, Ansamblul de Operată în limba germană, mentorul activității culturale germane din acea perioadă, a revigorat această tradiție prin organizarea faimoaselor baluri mascate la care participau până și 1.200 de invitați. Pentru muzică semnau renumite formații de muzică germană din Banatul de Câmpie și din Reșița. Din păcate, din cauza emigrării multor persoane din conducerea ansamblului, acesta și-a încheiat activitatea în mijlocul anilor `80 și implicit nu s-au mai organizat aceste baluri.

Primul bal de fășang de după evenimentele din 1989 a avut loc în anul 1991, în organizarea Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița. De atunci, an de an, asociația organizează această manifestare, reușita ei consemnându-se în fiecare an de către mass-media scrisă și vorbită. Din cauza pandemiei, în anii 2021 și 2022, balul nu a putut fi organizat. Anul acesta, balul de fășang se va organiza din nou, el desfășurându-se în ziua de 10 februarie, pentru a 32-a oară.

Din anul 2000, asociația noastră organizează în perioada fășangului din fiecare an sărbătoarea tăițeilor, o manifestare gustată de toți cei prezenți. Desigur, se servesc tăiței, se ascultă muzică, se dansează și se cântă, se ascultă scheciuri. Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița organizează, de asemenea, an de an, în ultima zi a fășangului, o după-amiază de voie bună înaintea intrării în post – sărbătoarea gogoșilor, și aceste ambele manifestări fiind întrerupte în ultimii doi ani datorită pandemiei.

Anul acesta, programul Fășangului va include următoarele manifestări:

 

12 februarie 2025, ora 16.30, sediul Forumului German Reșița (strada Oituz, 6):

Sărbătoarea tăițeilor, pentru adulți. Împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), cu Grupul muzical „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca), cu Marianne & Petru Chirilovici și cu Grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

15 februarie 2025, ora 16.00, sediul Forumului German Reșița (strada Oituz, 6):

Sărbătoarea tăițeilor, pentru copii și tineri.

 

24 februarie 2025, ora 17.30 Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție de fotografii din arhiva Asociației pentru Păstrarea și Promovarea Tradițiilor Germane „Dirndl und Lederhosen” Celnic / Anina.

 

27 februarie 2025, ora 12.00, galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

Expoziția „Carnavalul Culorilor” (ediția a XVII-a): Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).

 

1 martie 2025, orele 18.30 – 24.45, Restaurantul „Dușan și Fiul Sud”, Calea Lupacului Reșița:

Tradiționalul mare bal mascat de Fășang (a 33-a ediție).

Program cultural. Parada măștilor și premierea celor mai bune măști pentru copii și adulți.

 

3 martie 2025, ora 17.00, sediul Forumului German Reșița (str. Oituz, 6):

Sărbătoarea gogoșilor, pentru copii.

 

4 martie 2025, ora 16.30, sediul Forumului German Reșița (str. Oituz, 6):

Ultima manifestare de Fășang – 2025: Sărbătoarea gogoșilor, pentru adulți. Împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), cu Grupul muzical „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca), cu Marianne & Petru Chirilovici și cu Grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

Anul acesta, creștinii apuseni intră în Postul Mare odată cu Miercurea Cenușii din 5 martie. Până atunci, să ne bucurăm de aceste zile de Fășang 2023!

 

Erwin Josef Ţigla