În 3 septembrie 2015, la Bocșa, s-a stins din viață dr. Octavian Apahideanu. Ne întorceam de la Anina, din Tabăra de literatură de la „Mărghitaș”, eram împreună cu scriitorul Adrian Georgescu de la București, când ne-a izbit, de-a dreptul, vestea morții lui Tavi Apahideanu! De altfel, doctorul Apahideanu era unul dintre cei mai importanți și fideli cititori și prezentatori ai cărților lui Adrian Georgescu, iar, spre surprinderea noastră, la acea prezentare de la Anina, nu ne-a însoțit, dar nu ne-am imaginat că urma… sfârșitul!

Doctorul Octavian Apahideanu, Tavi, pentru majoritatea cunoscuților, a fost unul dintre cei mai îndrăgiți medici ai femeilor din Bocșa și nu numai, un „maestru al ginecologiei reșițene”, după cum îl numea doctorul Iosif Badescu în volumul său intitulat „Însemnări din camera de gardă” (Timișoara: ArtPress, 2018). Domnul doctor Badescu îi conturează un portret excepțional, pe cât de real, pe atât de elegant!

„…am observat pe coridoarele secțiilor noastre un tip cu părul cam mare și barbă bogată, suplu și tras la față, cu niște ochi ageri și pătrunzători. Nu stătea o clipă locului, iar când mergea, ziceai că este concurent la proba sportivă de 10 km. marș. I se potrivea foarte bine formula populară „uite-l, nu e!” Am aflat că este medic ginecolog la Bocșa și că urmează să vină la Reșița. Se numea Octavian Apahideanu (el își zicea deseori „Papadeanu”). […] Octavian (Tavi) Apahideanu chiar era omul ce și-a dedicat viața grelei meserii de obstetrician-ginecolog. Citea încontinuu, nu stătea un minut fără o carte în mână atunci când nu făcea altceva (operații, nașteri, șofat etc.). Era pus la punct cu toate noutățile în domeniu. Mergea frecvent la cursuri, simpozioane, congrese, deseori cu lucrări proprii. Avea un respect deosebit față de dascălii săi. […] Toți cei care au lucrat cu doctorul Apahideanu au avut ce învăța. Pe lângă faptul că știa teorie multă, și practic abirda cazurile de o mare competență, explicând tot ce face. Învățăcelul trebuia să citească dinainte despre tehnica operatorie și anatomia regiunii abordate, altfel devenea ridicol. Așa cum era sever cu elo însuși, nici cu cei din jur nu era altfel, oricât îi iubea. Voia să-i împingă spre performanță. […] Așa era dr. Apahideanu – plin de viață, agitat, orgolios, cu schimbări subite de percepție a celor din jur, dar și simpatic, bonom, respectuos.[…] Când a împlinit 70 de ani, colectivul secției de obstetrică-ginecologie l-a invitat la spital să-l sărbătorească, ocazie cu care l-au dus în fața ușii sălii de operație, unde a transpirat în multe zile și nopți, deasupra căreia acum este inscripționat „Sala de operație dr. Octavian Apahideanu”. Un gest mic pentru un OM MARE! Dar care, în toamna anului 2015 ne-a lăsat să ne descurcăm singuri în viața asta pământească…”

Elocventă descriere realizată de doctorul Iosif Badescu unui coleg-maestru care, într-un fel sau altul, și-a lăsat amprenta asupra celor din jurul său.[1]

Octavian Apahideanu s-a născut în 15 mai 1939 la Bocşa, Caraş-Severin. Medic primar obstetrică-ginecologie, doctor în medicină. S-a stins în 3 septembrie 2015 la Bocșa, Caraș-Severin, și își doarme somnul de veci în cimitirul ortodox din Bocșa Montană.

Autor a numeroase referate ştiinţifice: 49 comunicări în cadrul diverselor manifestări ştiinţifice şi în reviste de specialitate; Membru al Societăţii Române de Obstetrică şi Ginecologie; Membru al Societăţii de Ginecologie Endocrinologică; Membru al Societăţii de Educaţie Sexuală şi Contraceptivă; Membru în colectivul de conducere al Societăţii de Obstetrică-Ginecologie din cadrul Asociaţiei Ştiinţifice „Timişoara medicală”; Membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York; Competenţe în ecografia ginecologică şi obstetricală; Doctorat în ştiinţe medicale; Cuprins în cartea personalităţilor mondiale pe anul 2001 Who’s Who in the World, 18^th Ed.

Volume semnate şi publicate: Asistenţa socială a persoanelor de vârsta a treia (prelegeri universitare). Reşiţa: Eftimie Murgu, 2001; Contribuţii la încadrarea diagnostic a primelor contracţii uterine dureroase survenite în sarcina la termen. Reşiţa, Signum, 2001; Planificarea familială (curs universitar). Signum, 2001; Psihosexologie. Timişoara: Marineasa, 2002; Cancerul endometrial. Coautor.- Timişoara: Marineasa, 2003; Predicţia şi diagnosticul distociei cervical funcţionale. Coautor.- Timişoara: Eurostampa, 2001; Tratamentul distociei cervical funcţionale: sinteză a literaturii şi contribuţii personale.- Timişoara: Marineasa, 2001.

Referințe: O viaţă, o profesie. Convorbiri cu doctorul Octavian Apahideanu./ Titus Crişciu.- Reşiţa: Modus P.H., 2000; Valori, opinii şi credinţe. Convorbiri cu doctorul Octavian Apahideanu./ Titus Crişciu.- Reşiţa, 2000; Identitate şi destin cultural I: interviuri în Banatul Montan/ Titus Crişciu.- Oraviţa, 2008; Cărăşeni de neuitat XIX. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2013; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa – istorie și cultură; 30); Însemnări din camera de gardă/ Iosif Badescu.- Timișoara: Artpress, 2018; Cărăşeni de neuitat XXXV. / Constantin Falcă.-Timişoara: Eurostampa, 2018; Gabriela Șerban. Doctorul Octavian Apahideanu, maestru al ginecologiei reșițene În: Theatrum civitatis. Anul I, nr. 2-3-4-5, iulie-august-septembrie-octombrie. Lugoj, 2021; Cărășeni de neuitat. Partea a XLIV-a/ Constantin C. Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2023. Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).

Doctorul Octavian Apahideanu nu era doar excepțional profesional, ci era un om cult, o minte sclipitoare, un cititor împătimit, un iubitor de frumos. „Eu nu citesc nicio carte fără creion în mână, fără adnotări, fără extrageri de paragrafe frumoase sau cuvinte necunoscute, ca un școlar care vrea să-și îmbogățească vocabularul. Sunt chinuit și în contactul  cu frumosul într-o expoziție de pictură. Arta modernă mă derutează rău. Nu mă pot opri la impresii cum vor artiștii: îți place sau nu-ți place, nu comenta. Practic, asta la muzică, dar la pictură nu. Acolo mă întreb ce vrea să spună pictorul, care-i tehnica lui, care-i sunt desenul și culoarea?…” mărturisea într-un interviu realizat de Titus Crișciu[2]

          Iubea femeia și mărturisea că „referința pentru frumusețe rămâne femeia”; iubea călătoriile din care întotdeauna se întorcea „mai echilibrat, mai înțelegător”; iubea natura și considera că „în natură omul găsește ceea ce sufletul și mintea lui pot primi” și avea convingerea că „înțelepciunea vine din cărți, artă, muzică, conversații etc., plus experiența vieții trăite, suferințele în primul rând”.

La 10 ani de la plecarea în veșnicie a doctorului Octavian Apahideanu, oamenii încă și-l amintesc cu deosebit respect și aleasă admirație. Doamnele își amintesc profesionalismul, dar și șarmul, doctorului și omului Tavi Apahideanu, iar prietenii încă au în memorie discuții extraordinare pe diverse teme.

          „-Cum ai vrea să te desparți de viață?

• Lucid: Ich sterbe! Punct.
• Și oamenii de tine?
• Ascultând Requiemul lui Mozart.”[3]

Dumnezeu să-l odihnească!

         

---

[1] Articolul doctorului Iosif Badescu apare și în revista „Reflex”, nr. 1-6 (184-189)/ 2016

[2] Titus Crișciu. Exegi monumentum. Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2013.

[3] Titus Crișciu. Valori, Opinii și Credințe: convorbiri cu doctorul Octavian Apahideanu. Reșița, 2009.

Uniunea Europeană și Canada se apropie de un Acord Comercial Digital, în condițiile utilizării neîngrădite a conținutului journalistic de către giganții inteligenței artificial, care își antrenează gratis modelele lingvistice cu conținut de înaltă calitate, plătit și produs de alții. Concret, companiile de inteligență artificială extrag și rezumă conținut direct din articolele de știri publicate , iar mass-media este de departe cea mai frecvent citată sursă de informații actuale pentru AI, care utilizează conținut de știri fără autorizație sau compensație echitabilă.

CEO-ul News Media Canada, Paul Deegan, și directorul executiv News Media Europe, Wout van Wijk, lansează împreună un avertisment cu privire la amenințarea reprezentată de marile companii tehnologice la adresa jurnalismului. Deoarece prezentările generale ale inteligenței artificiale combină multe surse de conținut nelicențiat pentru a oferi un substitut eficient sursei originale, utilizatorul rămâne în spațiul marilor companii tehnologice, în loc să fie direcționat către site–uri web de știri prin link-uri. În acest fel, editorii sunt privați de public, iar capacitatea lor de a vinde publicitate și abonamente este diminuată semnificativ. De partea lor, companiile de inteligență artificială vând reclame pentru conținut… protejat prin drepturi de autor (și cu plată), precum și abonamente pentru produsele lor premium, potrivit pressgazette.co.uk.
„Companiile se îmbogățesc ilegal”
Un alt semnal de alarmă tras de cei doi specialiști este pericolul reprezentat de prezentările AI de slabă calitate. Există o mulțime de exemple de prezentări generale ale inteligenței artificiale care oferă informații inexacte, irelevante, învechite și chiar dăunătoare. Acest lucru se datorează faptului că modelele lingvistice mari nu respectă standardele jurnalistice; acestea nu pot percepe realitatea, adevărul sau faptele. Potrivit BBC, „asistenții AI au probleme semnificative cu acuratețea factuală de bază… Gama de erori introduse este mai largă decât simplele inexactități factual, acești asistenți au probleme în a face diferențele între opinie și fapt, scriu editoriale în care nu includ contextul esențial. Aceste tipuri de probleme pot duce la răspunsuri înșelătoare sau părtinitoare”.

Dacă editorii nu pot monetiza conținutul, nu pot reinvesti în jurnalismul precis pe care cititorii se bazează pentru a lua decizii informate pentru a participa eficient la procesele democratice. „Companiile de inteligență artificială ne fură conținutul și îl folosesc pentru a concura împotriva noastră, îmbogățindu-se ilegal. Acest lucru este nedrept, este anticoncurențial, contravine intereselor presei și publicului larg, subminând în același timp efortul de a se încuraja dezvoltarea și adoptarea inteligenței artificiale, deoarece aceasta depinde de accesul la date și informații de înaltă calitate create de oameni”, afirmă cei doi reprezentanți ai mass-media.
„Consimțământ, credit și compensații”
Un acord digital Canada-Uniunea Europeană ar putea asigura utilizarea etică, pozitivă și responsabilă a inteligenței artificiale prin intermediul unor măsuri rezonabile: proprietatea intelectuală ar trebui protejată, platformele ar trebui să ofere o compensație echitabilă editorilor, precum și o atribuire clară conținutului–sursă. „În negocierea unui posibil acord de dublă distribuire (DTA), recomandăm negociatorilor să ia în considerare Principiile Globale pentru Inteligența Artificială, care au fost elaborate în 2023 de 26 de organizații din întreaga lume, inclusiv News Media Canada și News Media Europe. Aceste principii includ: respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, protejarea investițiilor organizațiilor în conținut original, utilizarea unor modele eficiente de licențiere care pot facilita inovația prin instruirea unor sisteme de inteligență artificială de încredere și de înaltă calitate, oferirea unei transparențe granulare pentru a permite editorilor să își exercite drepturile în cazul în care conținutul lor este inclus în seturile de date de instruire, atribuirea clară a conținutului editorilor originali ai conținutului. Știrile reale și demne de încredere sunt un antidot la proliferarea dezinformării online. Cu un cadru susținut de măsuri de aplicare a legii, acestea contribuie la sustenabilitatea unor modele de inteligență artificială fiabile și inovatoare. Pentru a ne asigura că presa noastră liberă și plurală rămâne viabilă din punct de vedere comercial, furnizorii de inteligență artificială nu ar trebui să utilizeze conținutul editorilor pentru a construi și a difuza produsele lor fără consimțământ, credit și compensații”, menționează Deegan și van Wijk.

Foto: pixabay.com

Trăim într-o lume plină de amenințări – războaiele continuă, valurile de căldură fac verile europene insuportabile, iar incertitudinea economică se perpetuează cu anii. În acest context complicat, cetățenii consideră dezinformarea online, economia globală și terorismul drept amenințări majore, arată datele unui sondaj recent, derulat în zeci de țări, citat de Euronews.


Îngrijorări deosebit de pronunțate în Europa

Îngrijorările legate de dezinformarea online sunt deosebit de pronunțate în Europa. În cinci din statele europene incluse în sondaj – Germania, Olanda, Polonia, Suedia și Marea Britanie – răspândirea informațiilor false este considerată cea mai mare amenințare la nivel național, iar în alte patru state – Franța, Italia, Ungaria și Spania – informațiile false se clasează aproape de vârf, la egalitate pe primul loc sau pe locul doi ca preocuparea cea mai presantă, arată raportul.

Jacob Poushter, director la Centrul de Cercetare Pew, din SUA, arată că alegerile recente din țări precum Germania și Polonia ar fi „ascuțit” atitudinea europenilor față de știrile false: în Germania, 81% dintre adulți au considerat știrile false cea mai mare amenințare națională, în timp ce în Polonia această cifră a crescut la 85%, conform sondajului.


Din SUA până în Coreea de Sud…

Îngrijorarea cu privire la informațiile false nu se limitează la Europa – acestea sunt văzute ca principală amenințare în SUA și Coreea de Sud, conform sondajului. De altfel,

în 24 din cele 25 de țări în care s-a derulat sondajul, majoritatea cetățenilor consideră dezinformarea ca pe „o amenințare majoră la adresa țării”.

Pe de altă parte, la nivel global, sondajul a arătat că persoanele cu ideologii de stânga sunt mai predispuse să considere informațiile false și schimbările climatice ca amenințări majore. De asemenea, respondenții în vârstă sunt, în general, mai predispuși să considere informațiile false online ca fiind o amenințare majoră decât persoanele mai tinere din Argentina, Australia, Canada, Japonia, Kenya, Polonia, Suedia și SUA.

În același timp, îngrijorările legate de starea economiei globale au crescut, în timp ce temerile legate de schimbările climatice și bolile infecțioase au scăzut, în principal în țările cu venituri mari. (redacția UZPR)

Foto: pixabay.com

În preambul la ,,Ziua Limbii Române”, un grup de oameni de cultură, devotați istoriei și culturii tradiționale, autori de studii istorice locale, au organizat, în ziua de 30 august 2025, în premieră, un pelerinaj cu profil cultural-istoric și spiritual, în CRAINA BĂNĂȚEANĂ.
Alături de organizatori, la eveniment au participat: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș Severin, Biblioteca Județeană ,,Paul Iorgovici” Caraș Severin, Editura TIM-Resița, Forumul Democrat al Germanilor din județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
Ineditul eveniment a inclus în cuprinsul său mai multe sesiuni de informare dedicate istoriei locale, evidențiind rolul deosebit al acestei subzone istorice, cunoscută azi sub denumirea de ,,Craina Bănățeană”, în afirmarea identității comunitare, indisolubilă parte a identității noastre naționale.
,,Craina” (,,Krajna”, slavă) sau Ținutul Crainei, cunoscut și sub numele de Granița Militară Bănățeană (în germană: Banater Militärgrenze), a fost o structură administrativă și militară a Imperiului Habsburgic. Aceasta a funcționat ca o fâșie de frontieră strategică cu scopul principal de a apăra imperiul de amenințarea otomană, regiunea în sine făcând parte a unui sistem defensiv mai amplu al Imperiului Habsburgic.
Populația din această zonă, numită „grăniceri,” era militarizată, având obligația de a presta serviciu militar în schimbul unor anumite privilegii. Datorită rolului său de frontieră militară, zona a fost populată cu grupuri diverse de oameni, inclusiv români, sârbi și alte naționalități. În esență, Craina Bănățeană a reprezentat un model specific de organizare teritorială, unde viața civilă era subordonată cerințelor militare de apărare a imperiului. Un detaliu interesant, ca administrație militară, această structură se afla în subordinea directă a Vienei, rămânând astfel  chiar și după ce restul Banatului a fost cedat Ungariei. Administrarea a fost desființată în anul 1872.
Itinerarul pelerinajului a inclus popasuri în lăcașurile de cult din Domașnea, Cornea, Mehadica, Globu Craiovei, Lăpușnicel și Pârvova, localități reprezentative pentru această subzonă istorică etnoculturală. La eveniment au participat, pe lângă organizatori, iubitori de cultură și istorie din diferite areale ale Banatului, membrii sau colaboratori ai instituțiilor mai sus amintite, din: Reșița, Timișoara, Oravița, Arad, Rudăria, Bozovici, Mehadia. Inclus evenimentului, s-a produs și prezentarea a două volume, cuprinzând studii istorice referitoare la ,,Craina Bănățeană”: ,,Craina Bănățeană – trecut, prezent și viitor” și ,,Bisericile Ortodoxe din Craina Bănățeană”. Autorii, Gheorghe Țunea Pârvovanu și Icoana Cristescu Budescu, principali organizatori, gazde a evenimentului, au condus întregul itinerar, prezentând în detaliu aspecte diferite, respectiv momente și personalități care au creat istoria acestui loc.
Manifestarea s-a încheiat, la sfârșitul zilei, cu un moment de ospitalitate culinară, oferit de organizatori, în localitatea Eftimie Murgu (Rudăria). 
Evenimentul a demonstrat cu succes că istoria locală poate fi o resursă vibrantă pentru a consolida identitatea culturală și comunitară. Prin combinarea pelerinajului cu sesiuni de informare și prezentări de carte, organizatorii au reușit să transforme un eveniment formal într-o experiență profundă, care a reconectat participanții cu rădăcinile lor istorice. Inițiativa subliniază importanța parteneriatelor instituționale în promovarea patrimoniului cultural și validează ideea că istoria nu este doar un subiect academic, ci o parte vie și relevantă a prezentului.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin

Galerie foto (prezentare):

Foto: Erwin Josef Țigla (Echo der Vortragsreihe)

1 septembrie 2025, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Primele zile ale Răpciunelui, sub semnul culturii (ediția a VI-a):

• Expoziție de artă plastică Gabriela Surugiu (Reșița), membru al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”;
• Prezentare de carte: „Cireși de mai. Versuri“, autor: Domnica Maria Săcușanu, apărută în cadrul Editurii „TIM“ Reșița, 2025;
• In memoriam Dolores Weisz (*9 aprilie 1940 – † 21 iunie 2025), Maria Nițu (*29 decembrie 1956 – † 26 iulie 2025), Vasile Pistolea (*16 aprilie 1947 – † 1 august 2025) și Nina Ceranu (Chelariu) – (*17 decembrie 1948 – † 19 august 2025).

 

 

1. September 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Die ersten Septembertage im Zeichen der Kultur (VI. Auflage):

• Kunstausstellung Gabriela Surugiu (Reschitza), Mitglied des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza”;
• Buchpräsentation: „Cireși de mai. Versuri = Mai-Kirschen. Dichtung“, Autor: Domnica Maria Săcușanu, erschienen im Verlag „TIM“ Reschitza, 2025;
• In Memoriam Dolores Weisz (*9. April 1940 – † 21. Juni 2025), Maria Nițu (*29. Dezember 1956 – † 26. Juli 2025), Vasile Pistolea (*16. April 1947 – † 1. August 2025) und Nina Ceranu (Chelariu) – (*17. Dezember 1948 – † 19. August 2025).

 

 

Prima ediție a Festivalului ,,Zilele Cetății Răchitova” – ne spunea primarul comunei, Dăncescu Marius Daniel (foto) – s-a desfășurat recent la Baza Sportivă din Ciula Mare, unde ne-am bucurat de prezența localnicilor comunei, dar și a altor spectatori pe care  i-am primit cu brațele deschise, făcându-ne plăcere să îi avem alături de noi.

În prima zi a Festivalului, am petrecut o Seară Bănățeană alături de Alin Borca și formația, urmând ca a doua zi, să o petrecem alături de minunații soliști ai muzicii populare din Banat, precum Nicu Novac, Liliana Laichici, Bebe Radu Dragomir, Ionuț Sorin Dugălie.

I-am ascultat cu drag și ne-am bucurat să îi avem alături pe îndrăgitul nostru pădurean, Bogdan Toma, bistrițeanul Cristian Pomohaci, dar și alți soliști de muzică populară care      ne-au încântat cu cântecele lor minunate, în acompaniamentul Grupului Instrumental ,,Lelița de la Căstău”.

L-am avut alături și pe domnul Ovidiu Olari, director artistic al Ansamblului Profesionist „Drăgan Muntean” din Deva, căruia îi mulțumim pentru ajutorul acordat în organizarea acestui minunat eveniment.

Festivalul s-a încheiat cu un reușit foc de artificii.

Mulțumim tuturor participanților și să ne ajute Dumnezeu să ne întâlnim sănătoși la cât mai multe ediții cultural-artistice.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Dr. Mitranovici Emil – un om, un nume, o personalitate

Despre medicul primar, doctor în Științe Medicale, Mitranovici Emil, se vorbește numai în cuvinte laudative: bun profesionist, de o aleasă educație și cu frumoase calități umane.

Actualmente este șeful secției urologie a Spitalului Județean de Urgență Deva.

Recent, întâmplător am poposit și noi în această secție, a cărui colectiv ni s-a părut unit, cu medici pricepuți și asistente harnice, dăruite profesiei alese, cu multă dragoste față de pacienți.

Primul interlocutor ne-a fost asistenta-șefă, Stratica Manuela  care ne-a informat că în prima parte a anului aici au fost internați 698 pacienți, dintre care 665 au beneficiat de intervenții chirurgicale realizate de tânăra echipă de medici formată din Oltean Andrei, Sava Ciprian-Ionuț, Țichil Bogdan și Mihai Zăvoianu având la timonă pe dr. Mitranovici Emil.

Rezultatele colectivului nostru se datoresc – după cum susțin pacienții – și medicului Mitranovici Emil în calitate de șef de secție, care se dovedește un bun organizator. Cu multă răbdare, profesionalism și responsabilitatea lucrului bine făcut, urologia pentru dânsul fiind un exercițiu de virtuozitate.

Aflat lângă noi, medicul primar Oltean Andrei, apreciat și bine cotat profesional, a punctat: aici în secție avem un colectiv de medici și asistente bine pregătit profesional, ce-și iubește meseria aleasă, iar sănătatea pacienților o consideră prioritară.

Contactând pe asistenta medicală Paula Liverzan, ne-a declarat: medicul Mitranovici Emil știe să se apropie sufletește față de pacienți, oferindu-le înțelegere și probitate profesională.

Din discuțiile cu ec. Rotar Delian Dorel, președintele Asociației CARP „Speranța” Hunedoara, am aflat că din dragoste și respect față de seniorii și nu numai, din orașul de pe Cerna, medicul Mitranovici Emil oferă consultații urologice și tratament pentru disfuncții sexuale, ecografie vezică urinară și prostată ca de altfel, ecografii abdominale, în cadrul Centrului medical de zi „Speranța”.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

Marcând această deosebită zi de 31 august, în care sărbătorim ,,Ziua Limbii Române”, am găsit de cuviință a face o analiză a CUVÂNTULUI, ca unitate de bază a limbii, dintr-o perspectivă filozofică și religioasă, raportată la societatea cotidiană.

Exprimat în vorbire, sau în scris, CUVÂNTUL dă viață, prin expresie, gândurilor, ideilor, sentimentelor și cunoștințelor noastre, fiind esențial în comunicare, oferind formă gândurilor și expresie rațiunii. Din perspectivă religioasă, el poate fi privit ca esență a cunoașterii, a comunicării cu divinitatea și a dobândirii înțelepciunii de a găsi calea mântuirii, prin evoluția propriei conștiințe.

Ca motto voi utiliza o reflexie, pe care am și publicat-o cu ceva timp în urmă, care conține esența celor cuprinse în eseul de mai jos:

,,Înaintea multora dintre lucrurile de azi a fost CUVÂNTUL.

El a stat la baza cunoaşterii şi a răspândit mai mereu înţelepciunea; prin el am putut dărui dragostea semenilor noştri, ne-am putut arăta, şi am putut vedea, frumuseţea sufletului. Prin el am aflat şi ne-am păstrat credinţa.

Din păcate, tot prin el, ne-am revărsat ura şi furia, am răspândit în jur răutatea şi viclenia, ne-am arătat intoleranţa, răceala şi goliciunea sufletului.

Astfel, dăm din ce în ce mai mult umanităţii o altă valenţă, şi totodată un alt sens vieţii, opus celui dat de urmat nouă, de Creatorul nostru.

Uităm tot mai mult că El – Tatăl vieţii şi al tuturor lucrurilor, Dumnezeul nostru, ne-a dat CUVÂNTUL pentru a ne apropia, pentru a ne uni în cuget, pentru a ne iubi şi a răspândi dragostea.”

Constantin VLAICU (,,Vestea de Mehadia, octombrie 2012)

Într-o lume în care zgomotul informației pare să acopere glasul inimii, suntem îndemnați către o reflecție esențială: ce am făcut cu darul Cuvântului? 

Pentru omenire, cuvântul a fost dintotdeauna începutul și fundamentul cunoașterii. Prin el am transmis idei, am construit civilizații, am păstrat tradiții și am înălțat rugăciuni. El este expresia gândului, dar și reflexia sufletului. Prin cuvânt am dăruit dragoste, am arătat frumusețea interioară, am descoperit și am răspândit credința. Privit ca un dar de la Dumnezeu, menirea lui a fost să ne apropie unii de alții și de El.  Însăși cuvântul este cel ce dă sens și coerență vieții, prin Dumnezeu. Cuvântul este putere, este puterea dăruită omului de Creatorul său. 

Puterea este forță. Însă, o forță poate uni, dar poate și distruge. Cuvântul poate deveni o sabie la fel de distrugătoare ca o faptă. Observăm din ce în ce mai frecvent, în zilele noastre, într-o societate marcată de polarizare și discursuri violente, cum cuvântul este adesea deturnat de la scopul său nobil. Comunicarea devine agresivă, manipulatoare, iar limbajul – un instrument al dominării, nu al înțelegerii. Această ambivalență impune o reflecție etică asupra responsabilității individuale în actul comunicării. În contextul prezentat, cuvântul devine o forță care seamănă ură și dezbinare.

În loc să fie punte, cuvântul devine zid. În loc să unească, desparte. Această dualitate ne obligă să ne întrebăm: ce alegem să exprimăm prin cuvintele noastre?

Îndepărtându-ne de sensul originar al vieții, uităm că Cuvântul ne-a fost dăruit pentru a ne uni în cuget și iubire și nu pentru a ne învrăjbi. 

Paradoxal, în această epocă a comunicării instantanee, ne situăm tot mai departe unii de alții. Cuvântul, observăm cum devine uneori monedă de schimb, unealtă de manipulare sau chiar armă în conflicte. Prin intermediul aceleași comunicări instantanee, de care aminteam, cuvântul a devenit un facil mobil al răspândirii urii, al frustrărilor personale sau de grup, divizând societatea și omenirea. 

Această derivă poate fi încă corectată. Alegerea ne-a fost mereu la îndemână, însă astăzi individualizarea gândirii și a faptelor au deturnat evoluția conștiinței, deteriorând conceptul de unitate umană.

Validând propriile perspective, fără a mai comunica eficient cu ceilalți, sentimentul de responsabilitate colectivă și de apartenență la o comunitate se perimează, iar sentimentul de apartenență la un întreg mai mare se diminuează.

Într-o perspectivă religioasă, creștină, individualizarea poate fi privită, în esență, că manifestare a păcatului originar în societatea modernă. Ea distruge legătura verticală (cu Dumnezeu) și pe cea orizontală (cu aproapele), rezultând o societate fragmentată.

Alegerea dreptei căi, nu se poate face fără un proces spiritual, atât la nivel de individ, cât și la nivel de societate, prin eliberarea de egoism și unire cu Dumnezeu.

Personal, cred cu tărie că el (cuvântul) poate fi recuperat, reumanizat. Putem alege să vorbim cu blândețe, să ascultăm cu răbdare, să scriem cu sinceritate. Putem transforma cuvântul într-un act de iubire, într-o rugăciune, într-un gest de împăcare.

Poate că sensul vieții nu se află în marile descoperiri sau în acumularea de bunuri, ci în felul în care ne folosim cuvintele. Ele sunt amprenta noastră asupra lumii. Și dacă Dumnezeu ne-a dat Cuvântul ca să ne iubim, atunci fiecare propoziție rostită cu bunătate este un pas spre divin.

În concluzie, cuvântul este o forță cu potențial creator și distructiv, o oglindă a sufletului și un indicator al stării morale a societății. Într-un context marcat de criza valorilor și de degradarea discursului public, este imperativ să revalorizăm cuvântul ca instrument al binelui, al comuniunii și al iubirii. Numai printr-o responsabilizare etică și spirituală putem reda cuvântului sensul său originar, acela de punte între oameni și între om și divinitate.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin

 

 

1 septembrie 2025, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Primele zile ale Răpciunelui, sub semnul culturii (ediția a VI-a):

• Expoziție de artă plastică Gabriela Surugiu (Reșița), membru al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”;
• Prezentare de carte: „Cireși de mai. Versuri“, autor: Domnica Maria Săcușanu, apărută în cadrul Editurii „TIM“ Reșița, 2025;
• In memoriam Dolores Weisz (*9 aprilie 1940 – † 21 iunie 2025), Maria Nițu (*29 decembrie 1956 – † 26 iulie 2025), Vasile Pistolea (*16 aprilie 1947 – † 1 august 2025) și Nina Ceranu (Chelariu) – (*17 decembrie 1948 – † 19 august 2025).

 

3 septembrie 2025, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Primele zile ale Răpciunelui, sub semnul culturii (ediția a VI-a).

Țara Almăjului și literatura sa! Invitați: oameni de cultură ai Văii Miracolelor, Florina Maria & Iosif Băcilă, Mariana Pâșlea, Elena Borchescu, Iosif Mihăilescu și Ion Căliman.

 

 

 

 

Programm für die Zeitspanne 1. – 3. September 2025:

 

1. September 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Die ersten Septembertage im Zeichen der Kultur (VI. Auflage):

• Kunstausstellung Gabriela Surugiu (Reschitza), Mitglied des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza”;
• Buchpräsentation: „Cireși de mai. Versuri = Mai-Kirschen. Dichtung“, Autor: Domnica Maria Săcușanu, erschienen im Verlag „TIM“ Reschitza, 2025;
• In Memoriam Dolores Weisz (*9. April 1940 – † 21. Juni 2025), Maria Nițu (*29. Dezember 1956 – † 26. Juli 2025), Vasile Pistolea (*16. April 1947 – † 1. August 2025) und Nina Ceranu (Chelariu) – (*17. Dezember 1948 – † 19. August 2025).

 

3. September 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Die ersten Septembertage im Zeichen der Kultur (VI. Auflage).

Literatur im Almasch-Tal / Almascher Land! Als Gäste: Schriftsteller und Kulturmenschen aus dieser Region des Banater Berglands: Florina Maria & Iosif Băcilă, Mariana Pâșlea, Elena Borchescu, Iosif Mihăilescu und Ion Căliman.

 

    „Singuratică, luptătoare, mereu altfel decât noi toți, înțeleasă, contestată, deșteaptă, meticuloasă, caldă, dar puțin cunoscută și apreciată… Acesta e din păcate destinul marilor valori!” astfel o descria regretatul Adalbert Gyuris pe poeta Ioana Cioancăș în volumul său „Tangențe. Autografe și poveștile lor”: proză scurtă, volum apărut în 2019 la editura eLiteratura din București.

   Caracterizarea lui Albert este foarte reală, însă nu trebuie să uităm zicala „nimeni nu-i profet în țara lui”, care și în acest caz funcționează perfect!

Iată că, în 8 august 2025, s-au împlinit 15 ani de la moartea Ioanei Cioancăș, dascăl de seamă al Bocșei, poetă, prozatoare, culegătoare de folclor, o  împătimită a lecturii și a cărților!

S-a născut la 19 februarie 1939 în Fitioneşti, jud. Vrancea şi a murit la 8 august 2010 la Comloşul Mare, jud. Timiș. Studii primare şi gimnaziale la Teremia Mare, liceale la Sânnicolaul Mare, jud. Timiş. Studii universitare: Facultatea de Filologie Timişoara (1965). După absolvirea facultăţii a funcționat ca profesoară de limba şi literatura română la Luncaviţa, jud. Caraş-Severin, iar din 1973 la Grupul Şcolar din Bocşa până la pensionare.  Debutează  sub pseudonimul Nela Civancăş cu poezia „La arie” în „Scânteia pionierului” 1953, iar debutul propriu-zis în „Gazeta literară” devenită ulterior „România literară”. A colaborat la reviste de literatură şi cultură: „Luceafărul”, „Orizont”, „Argeş”, „Flamura” etc. iar alături de revista „Bocşa culturală” a fost încă de la primele numere până la sfârşitul vieţii.

„Poezia Ioanei C. probează o sensibilitate care nu-și refuză exprimarea plenară… Există în textele sale o generozitate a privirii, bucuria de a fi inocent, netulburat în adânc, o constantă solară.” scrie Brândușa Armanca în revista „Orizont” din Timișoara în 1982.

Volume: Pasul clipelor. Timişoara. Facla. 1982; Casa soarelui. Timişoara. Facla. 1989; Povestiri. Reşiţa. Timpul. 1986;  Ritmuri din ţara lui Iovan Iorgovan (volum colectiv). 1970; Trandafir cu creanga-n apă (volum colectiv), 1976; Întoarcerea numelui – oraşul Bocşa în timp. Reşiţa. Timpul. 1997.

În alte volume colective: „Vibrații”, Reșița, 1971; „La cota fiebinte”, Reșița, 1972; „Purtând în noi eterna Românie”, Reșița, 1975.

Referinţe: Emil Giurgiuca în „Gazeta literară”, București, oct. 1966; Simion Dima în „Drapelul Roșu”, Timișoara, 26 iunie 1971; Brândușa Armanca în „Orizont”, Timișoara, mai 1982; Eugen Dorcescu în „Drapelul Roșu”, Timișoara, 20 mai 1982; G. Bobda în „Flamura” Reșița, 18 mai 1982; Laurențiu Ulici în „România literară”, București, 1982; „Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin”/ Victoria I. Bitte… Reşiţa. Timpul. 1998; „Reșița filologică”/ Marcu Mihail Deleanu.- Reșița: Timpul, 1999; „Fals dicţionar de literatură bocşeană contemporană”/ Dimitrie Costa. Reşiţa. Timpul. 2001; „Carte cu scriitori”/ Dimitrie Costa. Reşiţa. TIM. 2006; „Cărăşeni de neuitat” X/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2011; revista „Bocşa culturală”^[1]; „Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa”/ Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Gabriela Șerban. Poeta Ioana Cioancăș – 5 ani de la plecarea spre „Casa Soarelui” În: „Bocșa culturală”. Anul XVI, nr. 2-3 (89-90)/ 2015; „Cărăşeni de neuitat” XXIX/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2016; „Enciclopedia Banatului. Literatura”.- ed. a II-a.- Timișoara: David Press Print, 2016; „Tangențe. Autografe și poveștile lor”/ Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2019. „Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi”/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).

Deși mi-am propus pentru acest august o deplasare la Comloș pentru o rugăciune la mormântul Ioanei Cioancăș, acest lucru nu s-a întâmplat, însă nutresc speranța să-l împlinesc până la finalul anului.

Iar acum, la sărbătoarea revistei „Bocșa culturală”, când gândurile noastre se îndreaptă spre cei care, într-un fel sau altul, ne-au fost alături, ne amintim cu recunoștință de prietena bibliotecii și a revistelor bocșene, profesor și scriitor Ioana Cioancăș.  Dumnezeu s-o odihnească! In veci pomenirea ei!

 

---

[1] Şerban, Gabriela. Bibliografia revistei „Bocşa culturală”. 2000-2009. Reşiţa. TIM.2009

30 august 2025, începând cu ora 9.00, Craina Bănățeană (Domașnea, Cornea, Mehadica, Globu Craiovei, Lăpușnicel, Pârvova):

Ziua Limbii Române – 31 august. Sărbătorim în avanpremieră, împreună cu iubitorii de cultură, printr-un Pelerinaj în Craina Bănățeană.

Parteneri: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Filiala Caraș-Severin a acesteia, Primăriile și Bisericile Ortodoxe ale Crainei Bănățene, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Editura TIM Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin & Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

 

31 august 2025, ora 19.00, curtea Centrului Universitar UBB Reșița, la Ansamblul omagial „Mihai Eminescu & Luceafărul”:

Ziua Limbii Române – 31 august. Sărbătorim împreună cu scriitorii reșițeni.

 

 

30. August 2025, ab 9:00 Uhr, die Banater Krain (Domașnea, Cornea, Mehadica, Globu Craiovei, Lăpușnicel, Pârvova):

Tag der Rumänischen Sprache – 31. August. Wir feiern gemeinsam am Vortag durch eine kulturelle Wanderung im Land der Banater Krain.

Partner: Verband der Fachjournalisten Rumäniens und seine Kreisfiliale Karasch-Severin, die Rathäuser und orthodoxen Pfarreien der Banater Krain, die „Paul Iorgovici”-Kreisbibliothek Karasch-Severin, der Reschitzaer Verlag TIM und das Demokratische Forum der Banater Berglanddeutschen & der Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.

 

31. August 2025, 19:00 Uhr, Hof des Universitätszentrums Reschitza der Klausenburger „Babeș – Bolyai“-Universität, beim Hommage-Ensemble „Mihai Eminescu – Luceafărul / Der Abendstern”:

Tag der Rumänischen Sprache – 31. August. Wir feiern mit den Reschitzaer Schriftstellern.

 

 

Motto: „Datoria vieții noastre, adică Binele colectiv realizat prin însumare de fapte aparent mărunte care, prin însăși apariția lor, se adună și se orânduiesc schimbând, în România Tainică, ciclul actual incoerent și făcând să renască stratul tradițional ireductibil”.

Dr. Artur Silvestri, scriitor, critic literar, promotor cultural, editor, întemeietor de organizații culturale

În inima Banatului Montan, pe Valea Almăjului, numele Pavel Panduru este sinonim cu istoria, cultura și, mai presus de toate, cu educația. Dincolo de titlurile formale – profesor, director, monograf – se află o viață dedicată necondiționat comunității, un om a cărui viziune a transformat o școală modestă într-un focar de cultură și ocrotitor al tradițiilor.
Născut în 1947, cu un destin marcat de o poveste de viață complexă, Pavel Panduru și-a găsit vocația în slujirea oamenilor și a locurilor natale. După studii de istorie și geografie la Timișoara și Cluj, a revenit, în 1969, ca profesor la Prigor, satul său de suflet. Aici, nu a fost doar un dascăl, ci un adevărat arhitect al viitorului, construind, alături de colegii săi, o școală nouă, modernă, care avea să devină temelia pentru generații întregi de tineri.
Viziunea profesorului Panduru a depășit granițele manualelor școlare. El a înțeles că pentru a menține tinerii în comunitate și a le oferi un viitor, era nevoie de mai mult decât o educație formală. Așa a luat naștere Școala de ucenici și, mai târziu, Liceul Tehnologic „Iosif Coriolan Buracu”, un reper în regiune. Aici, sub îndrumarea sa, sute de elevi au învățat meserii tradiționale – de la tâmplărie și sculptură, la croitorie și cusături tradiționale – transformând școala într-un centru de păstrare a meșteșugurilor străvechi.
Din 1974, de când a preluat conducerea școlii, până la transformarea ei într-un liceu tehnologic de prestigiu, Pavel Panduru a demonstrat că inovația și tradiția pot merge mână în mână. El nu a educat doar minți, ci a format caractere, a insuflat elevilor săi un profund respect pentru rădăcini și le-a deschis orizonturi spre un viitor bazat pe muncă și valori autentice.
Pe lângă activitatea didactică, domnul Panduru este un pasionat cercetător al istoriei locale și un autor prolific. A publicat peste 10 cărți de autor și a colaborat la peste 20 de volume colective, realizând monografii esențiale care documentează și prețuiesc istoria așezărilor din Banat. Lucrări precum „Monografia satului Prigor” și „Portul popular românesc – Tradiţie istorică şi continuitate culturală în Ţara Almăjului” sunt adevărate tezaure de informații, ce păstrează vie memoria locului și a oamenilor săi.
Implicarea sa culturală este la fel de vastă. A condus ansamblul folcloric „Doina Prigorului”, a organizat nenumărate evenimente, simpozioane și comemorări dedicate personalităților locale, contribuind activ la promovarea Banatului și a valorilor sale în țară și peste hotare. Colaborările sale cu nume mari ale culturii românești, de la ÎPS Antonie Plămădeală la Artur Silvestri și Cornel Ungureanu, atestă recunoașterea de care s-a bucurat în mediul academic și cultural.

Pavel Panduru a fost și rămâne un model și un punct de referință pentru mulți dintre apropiații săi, deoarece, pe lângă realizările sale profesionale, una dintre cele mai valoroase calități ale sale constă în legăturile umane pe care le-a cultivat în decursul timpului. Astfel, o relație specială a cultivat cu localitatea Mehadia, implicându-se în mod activ în viața culturală a acesteia, colaborator activ și membru în colectivul de redacție al publicațiilor locale ,,Vestea” și ,,Cronica Mehadiei”, editate la Mehadia. Această conexiune s-a menținut în mod permanent prin intermediul scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu și a jurnalistului Constantin Vlaicu, ambii din Mehadia, cu care a dezvoltat, de-a lungul timpului, o trainică relație de colaborare și de prietenie. Această relație continuă cu remarcabilă vigoare și astăzi, împreună cu jurnalistul Constantin Vlaicu, inițiind și dezvoltând mai multe proiecte personale culturale. De asemenea, a întreținut o relație profesională deosebită cu criticul literar Artur Silvestri și Asociația Română pentru Patrimoniu, organizație condusă de acesta. În cadrul acestei colaborări, a activat ca membru în colectivul de redacție al mai multor publicații editate sub egida asociației, contribuind activ la promovarea valorilor culturale și la cercetarea istoriei locale. În semn de apreciere pentru implicarea sa și pentru eforturile susținute în domeniul cercetării istorice, în anul 2006 i-a fost conferită o diplomă de excelență.
Dincolo de impresionanta sa listă de realizări profesionale și culturale, esența personalității lui Pavel Panduru stă în calitățile sale umane excepționale. El nu este doar un istoric și un profesor, ci un mentor, un prieten și un adevărat pilon al comunității. Respectul profund de care se bucură în toată zona Banatului Montan, și cu precădere în Țara Almăjului, nu provine doar din funcțiile sale, ci din dedicația sinceră cu care a slujit oamenii. Este un om mereu gata să asculte, să sfătuiască și să sprijine, având o empatie rară pentru tinerii pe care i-a format și pentru tradițiile pe care le-a promovat. Relațiile sale de prietenie cu personalități din lumea culturală, scriitori și jurnaliști, demonstrează capacitatea sa de a construi legături solide, bazate pe valori comune și respect reciproc. Pentru mulți, Pavel Panduru este o sursă de inspirație și un exemplu viu că munca asiduă și dedicarea față de comunitate sunt cele mai prețioase moșteniri.
Este un membru respectat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Cavaler al Ordinului Cultural Eminescu, onoruri care încununează o viață dedicată.
În apropierea aniversării a 78 de ani, profesorul Pavel Panduru reprezintă o sursă de inspirație pentru toți cei care cred în forța educației, în valoarea tradițiilor și în puterea de a construi o comunitate mai bună. Viața sa este o mărturie vie a faptului că un singur om, cu pasiune și dedicare, poate lăsa o amprentă durabilă și prețioasă asupra locului în care trăiește.

Constantin VLAICU/ UZPR, filiala Caraș Severin

În completarea acestui portret succint – succint deoarece pentru realizarea unuia complet nu am aflat suficiente cuvinte care să-l cuprindă, am ales să redau câteva citate care să întregească într-o anumită măsură, profilul profesorului Pavel Panduru. Fragmente de gând și reflecție, aparținând unor personalități apropiate sufletește, care nu doar îl descriu, ci oferă cititorului o fereastră către universul său intelectual și uman:

,,Statornicie se poate citi pe inima şi sufletul prof. Pavel Panduru (nume de două ori predestinat!!!) fiu al Almăjului şi totodată un cetățean universal al Banatului montanier, îndrăgostit nebuneşte de matricea sa, căreia istoricul şi profesorul i-a închinat peste 40 de ani de muncă, dragoste, dăruire, credincioşie, ca într-o sfântă cununie în faţa lui Dumnezeu, cu juruinţă la altar, uniune pe care doar dispariţia implacabilă a unuia dintre cei doi, o poate sfărâma, cu nădejdea că, dincolo de viaţă şi moarte, vor fi din nou alături, inseparabili fizic şi sufleteşte!

Model de conştiinţă civică, reper moral, simbol al românismului prezent aici de veacuri bune, mai mult ca în alte locuri, profesorul Pavel Panduru şi-a luat această imensă responsabilitate de a cerceta și a reînvia în sufletele celor de azi, și mai ales, ale celor de mâine, spiritul locului – spiritus loci -, de a-i păstra intactă identitatea şi valorile, ba mai mult, a le îmbogăţi cu noi valenţe ale timpului actual, cu alonjă spre cel de mâine.

El socoteşte destin împlinit – faptul de a-şi fi slujit în acest chip neamul, strămoşii, locul originii. Cu abnegație, cu muncă, dăruire, jertfă, oboseală, răbdare în încercări şi îngăduinţă în fața indiferenţei din ce în ce mai accentuate a unora faţă de aceste repere cultural-istorice şi morale.

Însă toate acestea n-ar fi fost posibile fără „sentimentul românesc al fiinţei” – după superba metaforă a lui Constantin Noica, fără simțământul apartenenţei la istoria, limba, fruntariile acestor locuri încărcate de legende şi de istorisiri.”

Cezarina ADAMESCU – scriitor

„Sunt fericit că m-am născut în acest sat minunat, din Almăј, сu oameni vrednici și făloși – PRIGOR…..com Prigor, a fost norocoasă pentru că un fiu al ei, Profesor Pavel Panduru din satul Putna a fost și este o excepție. Când spui Prigor, spui Pavel Panduru, iar când spui Pavel Panduru, te gândești la Prigor.„

Ing. Iacob Burac

„Țara Almăjului nu are început și nu va avea sfârșit cât vom fi vrednici să lăsăm pe aceia pe care îi aniversăm fie ei Eftimie Murgu de ieri, sau Iosif Băcilă, Pavel Panduru și atâția alții de azi, să renască, în duh în noi, cei ce suntem acum și cei care au să vie mâine: lumină din lumină.„

Alexandru Nemoianu, „Vatra Românească” SUA

Galerie foto: Pavel Panduru (foto și grupaj: Constantin Vlaicu)

29 august 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiect expozițional cu Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute”, partea a VIII-a.

 

29. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellungsprojekt mit Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute = Geschichte von Reschitza in verschollenen Ansichten”, Teil VIII.

Binecunoscutul scriitor și jurnalist de expresie româneascã Mihaijlo “Miki” Vasilievici ne-a anunțat organizarea Sãrbãtoririi Limbii Române în ziua de sâmbãtã 30 august, ora 12, Ora României, la Centrul Cultural Românesc din Kladova, Serbia. La eveniment vor participa membri ai comunitãții românești din zona Kladova, dar și din România, ca invitați. Între aceștia, vor fi membri ai
Uniunii Scriitorilor, dar și alți scriitori, de asemenea, jurnaliști, alți invitați. Cu acest prilej, se vor face o serie de comunicãri, lansãri de carte, recitaluri de poezie și muzicã tradiționalã vocalã și instrumentalã româneascã, specificã comunitãții kladovene și a împrejurimilor ei.
Reamintim faptul cã Mihaijlo Vasilievici este membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Serbia și al Uniunii Scriitorilor din România (USR), coordonator al Centrului Cultural Românesc din Kladova, dar și un important emul al promovãrii limbii române în spațiul Vãii Timocului, unde sãlãșluiește de veacuri o mare comunitate de vorbitori ai limbii române, de pãstrãtori ai tradițiilor, datinilor și obiceiurilor aproape identice cu cele din Mehedinți, spre exemplu, comunitate pe care statul sârb o recunoaște ca fiind de etnie vlahã. În context, însã, menționãm, însã, și tipãrirea în Serbia și zona Kladova, de reviste în ediții bilingve sârbo-românești, de cãrți de poezie, Ziua Limbii Române la Kladova, Serbia emisiuni de muzicã popularã în limba
românã. De asemenea, existã la Bor Facultatea de limba românã, frecventatã de cei doritori sã studieze aceastã limbã.
Centrul Cultural Românesc Kladova deține un sediu închiriat, unde se aflã o salã de clasã pentru predarea limbii române, spațiu expozițional, un muzeu etnografic, spațiu pentru conferințe, proiecții video sau vizionare tv, dar și o bibliotecã cu cãrți în limba românã, provenite din donații ale unor instituții din România sau persoane particulare. România are la Zajecer un Consulat destinat intereselor si valorilor comunitãții românești din județul Bor, Serbia de sud-est, de care aparține și Kladova.
Ziua Limbii Române este o sãrbãtoare marcatã la 31 august, adoptatã în comun de Parlamentele României și Republicii Moldova în 2013, ca sãrbãtoare naționalã, ea devenind rapid o sãrbãtoare recunoscutã și internațional, dovadã a conservãrii și promovãrii identitãții naționale prin intermediul limbii.

Dan Șalapa – UZPR

28 august 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„3550 km – Road Trip Iceland“: o expoziție foto Adriana & Hugo Balazs (Stuttgart / Germania).

 

 

28. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

„3550 km – Road Trip Iceland“: eine Fotoausstellung Adriana & Hugo Balazs (Stuttgart / Deutschland).