„Singuratică, luptătoare, mereu altfel decât noi toți, înțeleasă, contestată, deșteaptă, meticuloasă, caldă, dar puțin cunoscută și apreciată… Acesta e din păcate destinul marilor valori!” astfel o descria regretatul Adalbert Gyuris pe poeta Ioana Cioancăș în volumul său „Tangențe. Autografe și poveștile lor”: proză scurtă, volum apărut în 2019 la editura eLiteratura din București.
Caracterizarea lui Albert este foarte reală, însă nu trebuie să uităm zicala „nimeni nu-i profet în țara lui”, care și în acest caz funcționează perfect!
Iată că, în 8 august 2025, s-au împlinit 15 ani de la moartea Ioanei Cioancăș, dascăl de seamă al Bocșei, poetă, prozatoare, culegătoare de folclor, o împătimită a lecturii și a cărților!
S-a născut la 19 februarie 1939 în Fitioneşti, jud. Vrancea şi a murit la 8 august 2010 la Comloşul Mare, jud. Timiș. Studii primare şi gimnaziale la Teremia Mare, liceale la Sânnicolaul Mare, jud. Timiş. Studii universitare: Facultatea de Filologie Timişoara (1965). După absolvirea facultăţii a funcționat ca profesoară de limba şi literatura română la Luncaviţa, jud. Caraş-Severin, iar din 1973 la Grupul Şcolar din Bocşa până la pensionare. Debutează sub pseudonimul Nela Civancăş cu poezia „La arie” în „Scânteia pionierului” 1953, iar debutul propriu-zis în „Gazeta literară” devenită ulterior „România literară”. A colaborat la reviste de literatură şi cultură: „Luceafărul”, „Orizont”, „Argeş”, „Flamura” etc. iar alături de revista „Bocşa culturală” a fost încă de la primele numere până la sfârşitul vieţii.
„Poezia Ioanei C. probează o sensibilitate care nu-și refuză exprimarea plenară… Există în textele sale o generozitate a privirii, bucuria de a fi inocent, netulburat în adânc, o constantă solară.” scrie Brândușa Armanca în revista „Orizont” din Timișoara în 1982.
Volume: Pasul clipelor. Timişoara. Facla. 1982; Casa soarelui. Timişoara. Facla. 1989; Povestiri. Reşiţa. Timpul. 1986; Ritmuri din ţara lui Iovan Iorgovan (volum colectiv). 1970; Trandafir cu creanga-n apă (volum colectiv), 1976; Întoarcerea numelui – oraşul Bocşa în timp. Reşiţa. Timpul. 1997.
În alte volume colective: „Vibrații”, Reșița, 1971; „La cota fiebinte”, Reșița, 1972; „Purtând în noi eterna Românie”, Reșița, 1975.
Referinţe: Emil Giurgiuca în „Gazeta literară”, București, oct. 1966; Simion Dima în „Drapelul Roșu”, Timișoara, 26 iunie 1971; Brândușa Armanca în „Orizont”, Timișoara, mai 1982; Eugen Dorcescu în „Drapelul Roșu”, Timișoara, 20 mai 1982; G. Bobda în „Flamura” Reșița, 18 mai 1982; Laurențiu Ulici în „România literară”, București, 1982; „Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin”/ Victoria I. Bitte… Reşiţa. Timpul. 1998; „Reșița filologică”/ Marcu Mihail Deleanu.- Reșița: Timpul, 1999; „Fals dicţionar de literatură bocşeană contemporană”/ Dimitrie Costa. Reşiţa. Timpul. 2001; „Carte cu scriitori”/ Dimitrie Costa. Reşiţa. TIM. 2006; „Cărăşeni de neuitat” X/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2011; revista „Bocşa culturală”[1]; „Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa”/ Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Gabriela Șerban. Poeta Ioana Cioancăș – 5 ani de la plecarea spre „Casa Soarelui” În: „Bocșa culturală”. Anul XVI, nr. 2-3 (89-90)/ 2015; „Cărăşeni de neuitat” XXIX/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2016; „Enciclopedia Banatului. Literatura”.- ed. a II-a.- Timișoara: David Press Print, 2016;„Tangențe. Autografe și poveștile lor”/ Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2019.„Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi”/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Deși mi-am propus pentru acest august o deplasare la Comloș pentru o rugăciune la mormântul Ioanei Cioancăș, acest lucru nu s-a întâmplat, însă nutresc speranța să-l împlinesc până la finalul anului.
Iar acum, la sărbătoarea revistei „Bocșa culturală”, când gândurile noastre se îndreaptă spre cei care, într-un fel sau altul, ne-au fost alături, ne amintim cu recunoștință de prietena bibliotecii și a revistelor bocșene, profesor și scriitor Ioana Cioancăș. Dumnezeu s-o odihnească! In veci pomenirea ei!
Ziua Limbii Române – 31 august. Sărbătorim în avanpremieră, împreună cu iubitorii de cultură, printr-un Pelerinaj în Craina Bănățeană.
Parteneri: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Filiala Caraș-Severin a acesteia, Primăriile și Bisericile Ortodoxe ale Crainei Bănățene, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Editura TIM Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin & Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
31 august 2025, ora 19.00, curtea Centrului Universitar UBB Reșița, la Ansamblul omagial „Mihai Eminescu & Luceafărul”:
Ziua Limbii Române – 31 august. Sărbătorim împreună cu scriitorii reșițeni.
30. August 2025, ab 9:00 Uhr, die Banater Krain (Domașnea, Cornea, Mehadica, Globu Craiovei, Lăpușnicel, Pârvova):
Tag der Rumänischen Sprache – 31. August. Wir feiern gemeinsam am Vortag durch eine kulturelle Wanderung im Land der Banater Krain.
Partner: Verband der Fachjournalisten Rumäniens und seine Kreisfiliale Karasch-Severin, die Rathäuser und orthodoxen Pfarreien der Banater Krain, die „Paul Iorgovici”-Kreisbibliothek Karasch-Severin, der Reschitzaer Verlag TIM und das Demokratische Forum der Banater Berglanddeutschen & der Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.
31. August 2025, 19:00 Uhr, Hof des Universitätszentrums Reschitza der Klausenburger „Babeș – Bolyai“-Universität, beim Hommage-Ensemble „Mihai Eminescu – Luceafărul / Der Abendstern”:
Tag der Rumänischen Sprache – 31. August. Wir feiern mit den Reschitzaer Schriftstellern.
Motto: „Datoria vieții noastre, adică Binele colectiv realizat prin însumare de fapte aparent mărunte care, prin însăși apariția lor, se adună și se orânduiesc schimbând, în România Tainică, ciclul actual incoerent și făcând să renască stratul tradițional ireductibil”.
Dr. Artur Silvestri, scriitor, critic literar, promotor cultural, editor, întemeietor de organizații culturale
În inima Banatului Montan, pe Valea Almăjului, numele Pavel Panduru este sinonim cu istoria, cultura și, mai presus de toate, cu educația. Dincolo de titlurile formale – profesor, director, monograf – se află o viață dedicată necondiționat comunității, un om a cărui viziune a transformat o școală modestă într-un focar de cultură și ocrotitor al tradițiilor. Născut în 1947, cu un destin marcat de o poveste de viață complexă, Pavel Panduru și-a găsit vocația în slujirea oamenilor și a locurilor natale. După studii de istorie și geografie la Timișoara și Cluj, a revenit, în 1969, ca profesor la Prigor, satul său de suflet. Aici, nu a fost doar un dascăl, ci un adevărat arhitect al viitorului, construind, alături de colegii săi, o școală nouă, modernă, care avea să devină temelia pentru generații întregi de tineri. Viziunea profesorului Panduru a depășit granițele manualelor școlare. El a înțeles că pentru a menține tinerii în comunitate și a le oferi un viitor, era nevoie de mai mult decât o educație formală. Așa a luat naștere Școala de ucenici și, mai târziu, Liceul Tehnologic „Iosif Coriolan Buracu”, un reper în regiune. Aici, sub îndrumarea sa, sute de elevi au învățat meserii tradiționale – de la tâmplărie și sculptură, la croitorie și cusături tradiționale – transformând școala într-un centru de păstrare a meșteșugurilor străvechi. Din 1974, de când a preluat conducerea școlii, până la transformarea ei într-un liceu tehnologic de prestigiu, Pavel Panduru a demonstrat că inovația și tradiția pot merge mână în mână. El nu a educat doar minți, ci a format caractere, a insuflat elevilor săi un profund respect pentru rădăcini și le-a deschis orizonturi spre un viitor bazat pe muncă și valori autentice. Pe lângă activitatea didactică, domnul Panduru este un pasionat cercetător al istoriei locale și un autor prolific. A publicat peste 10 cărți de autor și a colaborat la peste 20 de volume colective, realizând monografii esențiale care documentează și prețuiesc istoria așezărilor din Banat. Lucrări precum „Monografia satului Prigor” și „Portul popular românesc – Tradiţie istorică şi continuitate culturală în Ţara Almăjului” sunt adevărate tezaure de informații, ce păstrează vie memoria locului și a oamenilor săi. Implicarea sa culturală este la fel de vastă. A condus ansamblul folcloric „Doina Prigorului”, a organizat nenumărate evenimente, simpozioane și comemorări dedicate personalităților locale, contribuind activ la promovarea Banatului și a valorilor sale în țară și peste hotare. Colaborările sale cu nume mari ale culturii românești, de la ÎPS Antonie Plămădeală la Artur Silvestri și Cornel Ungureanu, atestă recunoașterea de care s-a bucurat în mediul academic și cultural.
Pavel Panduru a fost și rămâne un model și un punct de referință pentru mulți dintre apropiații săi, deoarece, pe lângă realizările sale profesionale, una dintre cele mai valoroase calități ale sale constă în legăturile umane pe care le-a cultivat în decursul timpului. Astfel, o relație specială a cultivat cu localitatea Mehadia, implicându-se în mod activ în viața culturală a acesteia, colaborator activ și membru în colectivul de redacție al publicațiilor locale ,,Vestea” și ,,Cronica Mehadiei”, editate la Mehadia. Această conexiune s-a menținut în mod permanent prin intermediul scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu și a jurnalistului Constantin Vlaicu, ambii din Mehadia, cu care a dezvoltat, de-a lungul timpului, o trainică relație de colaborare și de prietenie. Această relație continuă cu remarcabilă vigoare și astăzi, împreună cu jurnalistul Constantin Vlaicu, inițiind și dezvoltând mai multe proiecte personale culturale. De asemenea, a întreținut o relație profesională deosebită cu criticul literar Artur Silvestri și Asociația Română pentru Patrimoniu, organizație condusă de acesta. În cadrul acestei colaborări, a activat ca membru în colectivul de redacție al mai multor publicații editate sub egida asociației, contribuind activ la promovarea valorilor culturale și la cercetarea istoriei locale. În semn de apreciere pentru implicarea sa și pentru eforturile susținute în domeniul cercetării istorice, în anul 2006 i-a fost conferită o diplomă de excelență. Dincolo de impresionanta sa listă de realizări profesionale și culturale, esența personalității lui Pavel Panduru stă în calitățile sale umane excepționale. El nu este doar un istoric și un profesor, ci un mentor, un prieten și un adevărat pilon al comunității. Respectul profund de care se bucură în toată zona Banatului Montan, și cu precădere în Țara Almăjului, nu provine doar din funcțiile sale, ci din dedicația sinceră cu care a slujit oamenii. Este un om mereu gata să asculte, să sfătuiască și să sprijine, având o empatie rară pentru tinerii pe care i-a format și pentru tradițiile pe care le-a promovat. Relațiile sale de prietenie cu personalități din lumea culturală, scriitori și jurnaliști, demonstrează capacitatea sa de a construi legături solide, bazate pe valori comune și respect reciproc. Pentru mulți, Pavel Panduru este o sursă de inspirație și un exemplu viu că munca asiduă și dedicarea față de comunitate sunt cele mai prețioase moșteniri. Este un membru respectat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Cavaler al Ordinului Cultural Eminescu, onoruri care încununează o viață dedicată. În apropierea aniversării a 78 de ani, profesorul Pavel Panduru reprezintă o sursă de inspirație pentru toți cei care cred în forța educației, în valoarea tradițiilor și în puterea de a construi o comunitate mai bună. Viața sa este o mărturie vie a faptului că un singur om, cu pasiune și dedicare, poate lăsa o amprentă durabilă și prețioasă asupra locului în care trăiește.
Constantin VLAICU/ UZPR, filiala Caraș Severin
În completarea acestui portret succint – succint deoarece pentru realizarea unuia complet nu am aflat suficiente cuvinte care să-l cuprindă, am ales să redau câteva citate care să întregească într-o anumită măsură, profilul profesorului Pavel Panduru. Fragmente de gând și reflecție, aparținând unor personalități apropiate sufletește, care nu doar îl descriu, ci oferă cititorului o fereastră către universul său intelectual și uman:
,,Statornicie se poate citi pe inima şi sufletul prof. Pavel Panduru (nume de două ori predestinat!!!) fiu al Almăjului şi totodată un cetățean universal al Banatului montanier, îndrăgostit nebuneşte de matricea sa, căreia istoricul şi profesorul i-a închinat peste 40 de ani de muncă, dragoste, dăruire, credincioşie, ca într-o sfântă cununie în faţa lui Dumnezeu, cu juruinţă la altar, uniune pe care doar dispariţia implacabilă a unuia dintre cei doi, o poate sfărâma, cu nădejdea că, dincolo de viaţă şi moarte, vor fi din nou alături, inseparabili fizic şi sufleteşte!
Model de conştiinţă civică, reper moral, simbol al românismului prezent aici de veacuri bune, mai mult ca în alte locuri, profesorul Pavel Panduru şi-a luat această imensă responsabilitate de a cerceta și a reînvia în sufletele celor de azi, și mai ales, ale celor de mâine, spiritul locului – spiritus loci -, de a-i păstra intactă identitatea şi valorile, ba mai mult, a le îmbogăţi cu noi valenţe ale timpului actual, cu alonjă spre cel de mâine.
El socoteşte destin împlinit – faptul de a-şi fi slujit în acest chip neamul, strămoşii, locul originii. Cu abnegație, cu muncă, dăruire, jertfă, oboseală, răbdare în încercări şi îngăduinţă în fața indiferenţei din ce în ce mai accentuate a unora faţă de aceste repere cultural-istorice şi morale.
Însă toate acestea n-ar fi fost posibile fără „sentimentul românesc al fiinţei” – după superba metaforă a lui Constantin Noica, fără simțământul apartenenţei la istoria, limba, fruntariile acestor locuri încărcate de legende şi de istorisiri.”
Cezarina ADAMESCU – scriitor
„Sunt fericit că m-am născut în acest sat minunat, din Almăј, сu oameni vrednici și făloși – PRIGOR…..com Prigor, a fost norocoasă pentru că un fiu al ei, Profesor Pavel Panduru din satul Putna a fost și este o excepție. Când spui Prigor, spui Pavel Panduru, iar când spui Pavel Panduru, te gândești la Prigor.„
Ing. Iacob Burac
„Țara Almăjului nu are început și nu va avea sfârșit cât vom fi vrednici să lăsăm pe aceia pe care îi aniversăm fie ei Eftimie Murgu de ieri, sau Iosif Băcilă, Pavel Panduru și atâția alții de azi, să renască, în duh în noi, cei ce suntem acum și cei care au să vie mâine: lumină din lumină.„
Alexandru Nemoianu, „Vatra Românească” SUA
Galerie foto: Pavel Panduru (foto și grupaj: Constantin Vlaicu)
Binecunoscutul scriitor și jurnalist de expresie româneascã Mihaijlo “Miki” Vasilievici ne-a anunțat organizarea Sãrbãtoririi Limbii Române în ziua de sâmbãtã 30 august, ora 12, Ora României, la Centrul Cultural Românesc din Kladova, Serbia. La eveniment vor participa membri ai comunitãții românești din zona Kladova, dar și din România, ca invitați. Între aceștia, vor fi membri ai Uniunii Scriitorilor, dar și alți scriitori, de asemenea, jurnaliști, alți invitați. Cu acest prilej, se vor face o serie de comunicãri, lansãri de carte, recitaluri de poezie și muzicã tradiționalã vocalã și instrumentalã româneascã, specificã comunitãții kladovene și a împrejurimilor ei. Reamintim faptul cã Mihaijlo Vasilievici este membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Serbia și al Uniunii Scriitorilor din România (USR), coordonator al Centrului Cultural Românesc din Kladova, dar și un important emul al promovãrii limbii române în spațiul Vãii Timocului, unde sãlãșluiește de veacuri o mare comunitate de vorbitori ai limbii române, de pãstrãtori ai tradițiilor, datinilor și obiceiurilor aproape identice cu cele din Mehedinți, spre exemplu, comunitate pe care statul sârb o recunoaște ca fiind de etnie vlahã. În context, însã, menționãm, însã, și tipãrirea în Serbia și zona Kladova, de reviste în ediții bilingve sârbo-românești, de cãrți de poezie, Ziua Limbii Române la Kladova, Serbia emisiuni de muzicã popularã în limba românã. De asemenea, existã la Bor Facultatea de limba românã, frecventatã de cei doritori sã studieze aceastã limbã. Centrul Cultural Românesc Kladova deține un sediu închiriat, unde se aflã o salã de clasã pentru predarea limbii române, spațiu expozițional, un muzeu etnografic, spațiu pentru conferințe, proiecții video sau vizionare tv, dar și o bibliotecã cu cãrți în limba românã, provenite din donații ale unor instituții din România sau persoane particulare. România are la Zajecer un Consulat destinat intereselor si valorilor comunitãții românești din județul Bor, Serbia de sud-est, de care aparține și Kladova. Ziua Limbii Române este o sãrbãtoare marcatã la 31 august, adoptatã în comun de Parlamentele României și Republicii Moldova în 2013, ca sãrbãtoare naționalã, ea devenind rapid o sãrbãtoare recunoscutã și internațional, dovadã a conservãrii și promovãrii identitãții naționale prin intermediul limbii.
Recent – după cum ne spunea Cosmin Muntean (foto), Expert superior Biroul de informare și relații publice – s-a desfăşurat Adunarea generală a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, în scopul exprimării unui punct de vedere referitor la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi la măsurile necesare în vederea protejării statutului magistraţilor şi a independenţei justiţiei.
Pe acest fond, adunarea generală a judecătorilor a hotărât următoarele:
Solicită ferm retragerea de urgenţă a proiectului de lege privind reforma pensiilor de serviciu ale magistraţilor.
Solicită ferm reprezentanţilor puterii executive şi ai puterii legislative să înceteze campania agresivă împotriva autorităţii judecătoreşti, care afectează grav statul de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor ce pot fi garantate efectiv doar de o justiţie independentă.
Începând cu data de 27.08.2025 şi până la retragerea proiectului de lege, suspendă soluţionarea cauzelor, cu excepţia celor în care se exercită funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în faza de urmărire penală (art. 3 alin. 1 lit. b Cod proc. pen.), a cauzelor având ca obiect dispoziţia asupra măsurilor preventive privative de libertate (în faza de cameră preliminară şi în faza de judecată), luare măsură declarare indezirabil, custodia publică (prelungire şi plângere), suspendarea executării actelor administrative.
Judecătorii îşi vor îndeplini atribuţiile administrative, cele privind motivarea hotărârilor, efectuarea procedurilor de verificare şi regularizare a cererilor, studiul individual şi formarea profesională continuă, precum şi alte atribuţii legale şi regulamentare (cu excepţia judecării cauzelor, în afara cazurilor menţionate în art. 3).
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
„Oastea românească – pornită pe căile izbândei de către Regele Întregitor de Neam, Ferdinand I-ul – a fost călăuzită pe câmpurile de bătălie, în grele și hotărâtoare momente,de căpetenii cari, prin bărbăția și virtuțile lor, au dus la îndeplinire porunca nestrămutată a poporului românesc. Printre aceștia, cronicile vremii au înscris, întru glorioasă și nepieritoare pomenire, numele Domniei-Tale, care simbolizează închinarea unei vieți pentru binele și propășirea oștirei, prin îndeplinirea până la capăt a datoriei. În campania anului 1913, trupele de sub comanda Dumitale au ajuns până în poalele Balcanilor, iar în Marele Răsboiu, Armata a IV-a, în capul căreia te găsiai în momentul intrărei noastre în acțiune, a fost condusă, cu bărbăție și hotărâre, din victorie în victorie , până-n inima Ardealului. Mai apoi, sub urgia nesfârșitelor străduinți de cotropire ale vrăjmașului, ai ridicat zăgaz neînvins pe vechiul hotar al Moldovei. Comandant al Grupului de Armată din Muntenia, grației minunatei forțe morale a Domniei-Tale, s-a putut înscri glorios în istoria noastră marea bătălie de pe Argeș și Neajlov, pildă de supraomenească încordare în preajma retragerei. Ca Șef de Stat Major General al Armatei și prim sfetnic al gloriosului meu părinte , prin priceperea și hotărârea Domniei-Tale s-au putut stăpâni și învinge împrejurările tragice din iarna anului 1916 și primăvara anului 1917, iar prin încercatele Armate Române a răsărit acea minunată Oaste care a câștigat victoria de la Mărăști și memorabila isbândă de la Mărășești, încheiând, mai apoi, epopea neamului prin victoria de la Tisa. Pentru marile însușiri ostășești și faptele mărețe cu cari ai împodobit isbânda noastră națională, te înalț la RANGUL DE MAREȘAL Drept pentru care îți înmânez acum – spre cinstea Oștirei și răsplată personală – însemnele acestei înalte demnități. Carol București, 14 iunie 1930”
ÎN LOC DE ALTE COMENTARII
La nici o săptămână de la ocuparea frauduloasă a Tronului României, Regele Carol al II-lea a căutat să se pună bine cu Armata Regală cât mai repede. Din această strategie a făcut parte și ridicarea la rangul de Mareșal a doi dintre marii eroi ai înfăptuirii, pe câmpul de luptă, a României Mari: generalii Alexandru Averescu (1859-1938) și Constantin Prezan (1861-1943). Am reprodus Cartea de Mareșal a lui Prezan spre a înlesni accesul la surse autentice al celor care știu că fără cunoașterea istoriei riscăm să rămânem fără identitate și nu numai. Nu-mi ascund simpatia specială pentru acest ilustru model de modestie, simplitate, armonie și bună credință, virtuți pe care a încercat să-și le însușească, n-am nici o îndoială, și Ion Antonescu, pe când i-a fost subaltern. Între fotografii: Steagul Regatului României pe vremea regilor Carol I și Ferdinand.
Prezentare de carte: „Aleea paradoxurilor. Poeme“, autor: reșițeanul Ion Cocora, astăzi trăitor în București, volum apărut la Editura „Palimpsest“ din București, 2025.
27. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Werte Reschitzas, mit denen wir uns rühmen!
Buchpräsentation: „Aleea paradoxurilor. Poeme“, Autor: Ion Cocora, erschienen im „Palimpsest“-Verlag Bukarest, 2025.
Prezentare de carte: „Aleea paradoxurilor. Poeme“, autor: reșițeanul Ion Cocora, astăzi trăitor în București, volum apărut la Editura „Palimpsest“ din București, 2025.
28 august 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
„3550 km – Road Trip Iceland“: o expoziție foto Adriana & Hugo Balazs (Stuttgart / Germania).
Ziua Limbii Române – 31 august. Sărbătorim în avanpremieră, împreună cu iubitorii de cultură, printr-un Pelerinaj în Craina Bănățeană.
Parteneri: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Filiala Caraș-Severin a acesteia, Primăriile și Bisericile Ortodoxe ale Crainei Bănățene, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Editura TIM Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin & Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
31 august 2025, ora 10.00, Pensiunea „Cara”, Poiana Mărului, jud. Caraș-Severin:
Tabăra de Literatură de la Poiana Mărului. Participarea lui Erwin Josef Țigla cu tematica „Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13 august 1802, Csatád / astăzi Lenauheim – † 22 august 1850, Oberdöbling bei Wien): 175 de ani de la trecerea în eternitate a poetului austriac, născut în Banat”.
31 august 2025, ora 19.00, curtea Centrului Universitar UBB Reșița, la Ansamblul omagial „Mihai Eminescu & Luceafărul”:
Ziua Limbii Române – 31 august. Sărbătorim împreună cu scriitorii reșițeni.
Programm für die Zeitspanne 27. – 31. August 2025:
27. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Werte Reschitzas, mit denen wir uns rühmen!
Buchpräsentation: „Aleea paradoxurilor. Poeme“, Autor: Ion Cocora, erschienen im „Palimpsest“-Verlag Bukarest, 2025.
28. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
„3550 km – Road Trip Iceland“: eine Fotoausstellung Adriana & Hugo Balazs (Stuttgart / Deutschland).
29. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Ausstellungsprojekt mit Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute = Geschichte von Reschitza in verschollenen Ansichten”, Teil VIII.
30. August 2025, ab 9:00 Uhr, die Banater Krain (Domașnea, Cornea, Mehadica, Globu Craiovei, Lăpușnicel, Pârvova):
Tag der Rumänischen Sprache – 31. August. Wir feiern gemeinsam am Vortag durch eine kulturelle Wanderung im Land der Banater Krain.
Partner: Verband der Fachjournalisten Rumäniens und seine Kreisfiliale Karasch-Severin, die Rathäuser und orthodoxen Pfarreien der Banater Krain, die „Paul Iorgovici”-Kreisbibliothek Karasch-Severin, der Reschitzaer Verlag TIM und das Demokratische Forum der Banater Berglanddeutschen & der Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.
31. August 2025, 10:00 Uhr, Pension „Cara”, Poiana Mărului = Apfelalm, Kreis Karasch-Severin:
Literaturlager, mit der Teilnahme von Erwin Josef Țigla, der zum Thema „Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13. August 1802, Csatád / heute Lenauheim – † 22. August 1850, Oberdöbling bei Wien): 175. Todestag des im Banat geborenen österreichischen Dichters”.
31. August 2025, 19:00 Uhr, Hof des Universitätszentrums Reschitza der Klausenburger „Babeș – Bolyai“-Universität, beim Hommage-Ensemble „Mihai Eminescu – Luceafărul / Der Abendstern”:
Tag der Rumänischen Sprache – 31. August. Wir feiern mit den Reschitzaer Schriftstellern.
Interviuri cu poetul Costel Simedrea și compozitorul Sabin Pautza
Interviu Costel Simedrea
–––––
Interviu Sabin Pautza
–––––-
Comuna Răcășdia a găzduit în perioada 15-17 august 2025 cea de-a XXI-a ediție a unei manifestări consacrate, desfășurate sub titlul “ Zilele culturii și spiritualității răcășdiene”, prilej cu care s-au desfășurat foarte multe activități culturale, spirituale și folclorice. Trei zile de sărbătoare care au debutat cu Sfânta liturghie de hram a Bisericii Ortodoxe “Adormirea Maicii Domnului” din Răcășdia și s-au încheiat cu lansarea celui mai nou volum de versuri al unui fiu al satului, poetul Costel Simedrea. Cartea lansată se numește „Myosotis” și a apărut la Editura “Castrum de Thymes’’ din Giroc.
Poetul Costel Simedrea este primul dintre poeții bănățeni care s-a bucurat de apariția unei cărți de lieduri scrise de marele compozitor Sabin Pautza, carte apărută la Editura Muzicală în anul 2024, cu titlul “Cântece de Sabin Pautza pe versuri de Costel Simedrea”. Poezia numită „Fotografie” din volumul lansat cu această ocazie este dedicată maestrului Sabin Pautza.
În cadrul activităților desfășurate sub genericul:Confluențe în luna lui Secerar. Literatură, artă plastică, fotografie și muzică la ceas de seară (ediția a VI-a, „Alexander Tietz“, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din Reșița, componentă a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici”, Caraș-Severin, în colaborare cu Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților, Reșița, a organizat în 19 august 2025, omagierea lui Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz NiembschEdler von Strehlenau), poetul romantic austriac născut la 13 august 1802 în localitatea Csatád (astăzi Lenauheim, în județul Timiș) trecut în veșnicie în 22 august 1850, la Sanatoriul Oberdöbling, de lângă Viena. E instituția medicală unde, mult mai târziu, venea la tratament și poetul românilor, marele Mihai Eminescu, adus sub îngrijirea doctorului Constantin Popasu, nepot al episcopului ortodox al Episcopiei Caransebeșului, Ioan Popasu.
La evenimentul organizat în Reșița, am fost purtați pe valurile tumultuoase ale vieții și operei literare a lui Nikolaus Lenau. Au fost declamate versuri ale autorului în limba germană și traducerile lor în limba română, acestea aparținând poeților George Coșbuc, Ștefan Octavian Iosif și Mihai Eminescu. Ne-au încântat intermezzo-urile muzicale pe versurile lui Nikolaus Lenau și interpretate de doamna profesoară Elena Cozâltea și grupul „Resicza”, coordonat de Iuliu Fazekas.
Săptămâna dedicată lui Lenau a continuat în 22 august 2025. Conform unei tradiții deja, comunitatea din Lenauheim, reprezentată prin domnul primar al localității, Ilie Suciu, domnul Werner Griebel, președintele Asociației Germanilor din Lenauheim emigrați în Germania (HOG Lenauheim e.V.), împreună cu o delegație a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, condusă de domnul președinte Erwin Josef Țigla, au organizat această zi festivă sărbătorindu-și ilustrul cetățean. A participat în calitate de invitat de onoare, alături de soția sa, domnul Siegfried Geilhausen, Viceconsul al Consulatului Republicii Federale a Germaniei de la Timișoara.
Și cum nimic nu este fără Dumnezeu, evenimentul purcede în Biserica romano-catolică „Sfânta Tereza de Ávila“, Lenauheim, cu celebrarea Sfintei Liturghii de către Monseniorul Johann Dirschl, vicar general al Diecezei de Timișoara. În această biserică, monument istoric datând din anul 1778, a primit Sfântul Botez poetul Nikolaus Lenau.
A urmat depunerea de jerbe de flori la monumentul ridicat de Béla Radnai și inaugurat la 12 iunie 1905. Domnul Erwin Josef Țigla ne-a rememorat unul dintre poeme, citind atât în limba germană cât și în limba română, traducerea aparținând poetului nepereche Mihai Eminescu. În aceeași atmosferă am audiat piesa „Einstundjetzt” (Odinioară și Acum), în germană și în română, compusă de Anton Bleiziffer, pe versuri de Nikolaus Lenau.
În continuare, la Casa Memorială Nikolaus Lenau, au luat cuvântul notabilitățile, vorbind despre viața și activitatea celui mai cunoscut fiu al satului Csatád, despre opera sa. Și au subliniat importanța acestui eveniment pentru cetățenii din comunitate, din județ, dar și pentru cei dincolo de hotarele țării, mai ales aparținând comunității trecute și prezente din Lenauheim.
Delegația din Caraș-Severin, incluzând și membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, între aceștia distinșii Balthasar Waitz, Werner Kremm, alături de soția sa, poeta și prozatoarea Anna Kremm, a onorat momentul aducând daruri de suflet. Doamna profesoară Elena Cozâltea a susținut un moment artistic interpretând piese muzicale pe versurile poetului. Doamna Viorica Ana Farcaș, membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” dăruiește o lucrare realizată special, evidențiată chiar pe afișul evenimentului. Domnul Erwin Josef Țigla a prezentat două plicuri filatelice de primă circulație, stampilate cu simbolici ale evenimentului pe care le-a realizat cu ocazia acestei zile.
„Nikolaus Lenau, poetul „cântecelor de păpuriș”, creatorul epopeii istorice revoluționar-democratice „Albigenzii”, cel mai însemnat poet liric al literaturii austriece din ajunul anului 1848.
„Și dacă, prea curând, din viață ne vom stinge,
Cu inima’n văpaie, chinuiți, nerăzbunați,
Atunci când libertatea robia va învinge,
Prinos ne veți aduce cu ochii ’nlăcrimați”.
(Albigenzii, cântec final)
Așa citim mărturia dăltuită în piatra omagială de la intrarea în Casa Memorială „Nikolaus Lenau” din Lenauheim.
Șantierul arheologic de la Castrul Roman Praetorium din Mehadia este unul dintre cele mai importante situri arheologice romane de pe teritoriul României, fiind o componentă crucială a sistemului defensiv cunoscut sub numele de Limesul Dacicus. Se află în județul Caraș-Severin, pe locul numit de localnici „La Zidină”, la o distanță de aproximativ 3 km de localitatea Mehadia.
Castrul de la Mehadia este un castru auxiliar, o fortificație de dimensiuni mai mici decât o tabără legionară, menită să găzduiască trupe auxiliare. Rolul său era esențial în controlul și apărarea unui punct strategic pe drumul roman care lega Dierna (Orșova) de Tibiscum. Din punct de vedere istoric, castrul a funcționat pe o perioadă extinsă, din secolul al II-lea până în secolul al IV-lea, ceea ce atestă importanța sa continuă. A fost o bază pentru mai multe unități militare romane de-a lungul timpului, între care amintesc Cohorta a III-a Delmatarum. Unele surse afirmă inclusiv prezența aici a împăratului Traian, în perioada de început a cuceririi Daciei de către romani, fiind un punct strategic în cadrul ofensivei spre capitala Daciei, Sarmizegetusa (oferind cele două variante: ofensivă/retragere).
Prima mențiune a castrului roman de la Mehadia, este Tabula Peutingeriana. Aceasta este o copie medievală a unei hărți rutiere romane care prezintă rețeaua de drumuri din Imperiul Roman. Pe această hartă, drumul roman care lega Dierna (Orșova) de Tibiscum (Jupa-Caransebeș) menționează localitățile intermediare, printre care Praetorium, denumirea romană a castrului de la Mehadia.
Cercetările arheologice ulterioare au confirmat amplasamentul castrului pe traseul istoric indicat de Tabula Peutingeriana, aducând la lumină numeroase vestigii care atestă prezența militară romană în zonă.
Cercetările arheologice la Castrul Roman Praetorium de la Mehadia au o istorie îndelungată și complexă. Un rol fundamental, de pionierat, în cercetarea și valorificarea istorică a vestigiilor romane de aici l-au avut protopopul Nicolae Stoica de Hațeg, și generalul Nicolae Cena, din Mehadia.
Protopopul Nicolae Stoica de Hațeg (1751-1833), cronicar, istoric și numismat amator, a fost una dintre primele personalități care a manifestat un interes real pentru vestigiile romane din zonă. El a colectat artefacte, inscripții și, mai ales, monede romane descoperite în urma săpăturilor ocazionale și a lucrărilor agricole efectuate în zona castrului. Scrierile sale, în special „Cronica Banatului”, conțin mențiuni despre descoperirile arheologice și oferă primele descrieri ale acestor vestigii.
Generalul Nicolae Cena (1844-1922), originar din Mehadia, a avut un rol similar, dar la o scară mai extinsă, în special la începutul secolului al XX-lea. El a condus primele săpături arheologice sistematice în castrul roman de la Mehadia. Descoperirile sale, care includeau fragmente de inscripții, ceramică și alte obiecte, au fost documentate și parțial publicate în reviste științifice ale vremii. Cea mai importantă contribuție a sa a fost donarea întregii sale colecții de artefacte romane pentru a înființa Muzeul „General Nicolae Cena” de la Băile Herculane.
Cercetarea arheologică a Castrului a continuat în perioada interbelică, însă sporadic. Cercetarea sistematică a început după anul 1946, cercetările din această perioadă au permis identificarea parțială a unor structuri interne, cum ar fi principia (clădirea comandamentului) și un templu. Totodată, au fost descoperite băile castrului (termele) și un templu dedicat lui Jupiter Dolichenus. Au fost publicate o serie de studii, rezultate ale acestor cercetări, între care cea mai semnificativă este monografia publicată de Mihail Macrea, Nicolae Gudea și I. Moțu, în anul 1994, intitulată ,,Praetorium. Castrul și așezarea romană de la Mehadia„. Această lucrare a sistematizat datele de până atunci și a adus argumente științifice pentru așezarea atât militară cât și cea civilă, din jurul castrului.
Săpăturile au continuat cu campanii arheologice organizate sub egida unor instituții precum Universitatea de Vest din Timișoara, cu implicarea unor cercetători precum Doina Benea, din Timișoara și Iulian Lalescu, din Mehadia.
Astăzi, cercetarea arheologică la Praetorium a evoluat de la simple descoperiri de suprafață și săpături sporadice la studii sistematice, pluridisciplinare, care au clarificat planimetria castrului, unitățile militare staționate aici și dinamica așezării civile înconjurătoare.
Începând cu anul 2024, acest important sit arheologic a fost inclus în Patrimoniul Mondial al UNESCO.
Inițiativa organizării unei Zile a Porților Deschise la Castrul Roman Praetorium din Mehadia, vine în importantul context al promovării acestui important obiectiv de cercetare istorică.
Inițiativa, un efort comun al unor instituții de prestigiu precum Universitatea de Vest din Timișoara, Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș, Institutul Național al Patrimoniului și Academia Română – filiala Timișoara, a avut ca scop prezentarea publicului a rezultatelor științifice obținute în urma săpăturilor.
Prezența publicului a fost mai puțin numeroasă, însă informațiile prețioase oferite de specialiști au subliniat valoarea istorică a sitului.
Profesorul universitar Simona Regep de la Universitatea de Vest și cercetătorul Victor Bunoiu de la Academia Română, Filiala Timișoara, au prezentat principalele motive ale evenimentului și rezultatele cercetărilor. Săpăturile, realizate de studenții Universității de Vest din Timișoara și de specialiști de la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță Caransebeș și de la Muzeul Satului Bănățean, au adus la lumină noi descoperiri importante. Dintre acestea:
– Identificarea templului pe latura de vest, în afara castrului.
– Cele cinci faze ale castrului: Odată cu cercetările, a fost posibilă stabilirea celor cinci etape de evoluție ale fortificației romane.
– Refacerea din secolul al IV-lea: Unul dintre cele mai importante aspecte este descoperirea dovezilor de refacere a castrului în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Constantin cel Mare, după retragerea Aureliană din anul 271.
Simona Regep și Victor Bunoiu au subliniat că principalul obiectiv al evenimentului este de a face rezultatele cercetării cunoscute publicului, dar și de a atrage atenția autorităților locale asupra valorii sitului. Castrul de la Mehadia a fost inclus anul trecut în Patrimoniul Mondial UNESCO, alături de alte castre din limesul roman al Daciei, un statut care subliniază importanța sa culturală.
„Ne dorim ca lumea să cunoască și să vadă o particică de istorie romană,” a declarat profesorul Simona Regep, menționând că situl este ușor accesibil pentru turiștii care vin în zona Herculane.
Cercetătorii au menționat că extinderea lucrărilor de conservare și cercetare depinde de fondurile disponibile. Cu un buget mai mare, echipa ar putea fi mărită, iar procesele de conservare și cercetare s-ar desfășura mai rapid. Echipa a promis că evenimentul „Ziua Porților Deschise” va deveni o tradiție anuală, permițând vizitatorilor să urmărească evoluția șantierului an de an.
Ana Chiricuță, specialist conservator la Institutul Național al Patrimoniului din București, a explicat procesul de conservare primară a vestigiilor arheologice descoperite. Aceste intervenții sunt cruciale pentru a proteja structurile scoase la lumină de factorii meteorologici, la care nu au fost supuse cât timp au stat îngropate.
Obiectivul principal al specialiștilor este de a proteja zidurile, fără a le altera aspectul de ruină, o abordare preferabilă reconstrucției integrale. Pentru aceasta, se folosește un mortar special, a cărui rețetă a fost creată pentru a fi compatibilă, dar nu identică, cu mortarul original roman. Mai concret, o rețetă de mortar compatibilă, dar oarecum îmbunătățită.
Ana Chiricuță a explicat că mortarul roman, descoperit la fața locului, era compus din var aerian și, pentru rezistență la umiditate, din mici cantități de cărămidă pisată. Deoarece zidurile sunt acum expuse direct la ploaie, noul mortar include și var hidraulic, care se întărește și rezistă mai bine în condiții de umiditate. De asemenea, pentru a asigura compatibilitatea și pentru a valorifica materialele existente, noul mortar conține nisip, piatră și chiar fragmente de mortar roman vechi, măcinate din dărâmături.
Specialistul a subliniat că procesul de conservare se ghidează după câteva principii esențiale:
– Compatibilitate: Materialul de intervenție este similar celui original.
– Diferențiere: Noul mortar are o nuanță ușor diferită, astfel încât vizitatorii pot distinge clar între materialul antic și cel modern.
– Reversibilitate: Materialul de restaurare poate fi îndepărtat cu ușurință în viitor, fără a afecta structura originală, permițând intervenții ulterioare bazate pe noi cercetări.
– Minimă intervenție: Specialiștii aplică doar atât cât este necesar pentru a stabiliza structura, fără a adăuga elemente inutile.
În timpul discuției, Ana Chiricuță a făcut o precizare interesantă despre „betonul roman”. Aceasta a explicat că, în zonele vulcanice, romanii foloseau cenușa vulcanică (puzzolana sau pozzuolana) ca aditiv pentru a crea un mortar rezistent la apă. În Dacia, unde cenușa vulcanică nu era disponibilă, romanii au înlocuit-o cu cărămidă pisată, care avea proprietăți similare. Acest lucru explică de ce, în cazul vestigiilor romane de pe teritoriul României, mortarul are adesea o nuanță rozalie.
În încheiere, Ana Chiricuță a reiterat că deciziile privind viitorul sitului vor fi luate în urma cercetărilor continue. Ea a subliniat că munca sa de conservator se completează cu cea a arheologilor, care se ocupă cu săpăturile și interpretarea vestigiilor, cum ar fi, de exemplu, resturile de lemn descoperite recent.
Geograful Petru Urdea, membru corespondent al Academiei Române, specialist in studiul geomorfic, director al Centrului de Cercetare „Geomorfologie aplicată și cercetare interdisciplinară“, din Timișoara, a explicat importanța fundamentală a aplicării studiului geomorfic și a metodelor dendrocronologice/dendrogeomorfologice, în arheologia modernă. Acestea reprezintă uneltele esențiale care permit arheologilor să înțeleagă contextul fizic și temporal al siturilor, mergând dincolo de simpla descoperire a artefactelor.
Cele două domenii se completează reciproc: studiul geomorfic oferă contextul peisagistic și stratigrafic amplu, în timp ce metodele dendrocronologice/dendrogeomorfologice, oferă o datare absolută și de o precizie extraordinară pentru a încadra evenimentele și așezările în timp. Împreună, ele transformă arheologia într-o știință complexă care reconstituie cu exactitate viața și mediul din trecut.
În sprijinul unei informări suplimentare și pentru prezentare de artefacte descoperite în șantier, organizatorii au amplasat în incinta sa un panou informativ al sitului arheologic și o masă cu exponate, în mare parte obiecte de ceramică sau componente de construcție.
Între participanți, s-a remarcat și prezența insolită a unui optio roman, înveșmântat în uniformă de epocă, înarmat cu gladius-ul său. Prezența sa a adăugat evenimentului o experiență interactivă, conectând trecutul arheologic cu prezentul, oferind în același timp și o notă vibrantă manifestării.
Deși participarea publicului a fost una relativ restrânsă, evenimentul a excelat prin calitatea informațiilor oferite. Organizatorii speră ca, în edițiile viitoare, un sprijin mai susținut din partea autorităților locale și a instituțiilor de învățământ să contribuie la o mai bună mediatizare și la o creștere a interesului publicului pentru acest important sit arheologic.
Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin
Galerie foto (prezentare):
Foto: Tudor Deaconu, Lucian Bobâlcă și Constantin Vlaicu
24 august 2025, ora 17.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
Robert Stolz (*25 august 1880, Graz – † 27 iunie 1975, Berlin): deschiderea expoziției documentare și scurt concert muzical, la 145 de ani de la naștere și 50 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului austriac, a cărui muzică a fost iubită și cântată de reșițeni; Cu participarea Corului „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), a Mariannei și Petru Chirilovici precum și a Grupului vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
1.700 de ani Primul Concil Ecumenic de la Niceea, 20 mai 325 – 25 august 325. O întâlnire cu istoria creștină timpurie, cu participarea protopopului emerit ortodox de Reșița, pr. Petru Berbentia.
Robert Stolz: deschiderea expoziției filatelice și scurt concert muzical, la 145 de ani de la naștere și 50 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului austriac, a cărui muzică a fost iubită și cântată de reșițeni; Cu participarea Corului „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), a Mariannei și Petru Chirilovici precum și a Grupului vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
24. August 2025, 17:00 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:
Robert Stolz (*25. August 1880, Graz – † 27. Juni 1975, Berlin): Eröffnung der Dokumentationsausstellung und anschließend ein kleines Konzert anlässlich des 145. Geburtstags und 50. Todestags des österreichischen Komponisten, in Erinnerung an seine Musik, die oft und gerne in Reschitza vorgetragen wurde; Mit der Teilnahme des „Franz Stürmer“-Chors (Dirigentin: Elena Cozâltea), von Marianne & Petru Chirilovici und der „Resicza“-Sing- und Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
25. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
1.700 Jahre Erstes Ökumenisches Konzil von Nizäa, 20. Mai 325 – 25. August 325. Eine Begegnung mit der christlichen Geschichte, mit Pfr. Petru Berbentia, Rumänisch-Orthodoxe Protopope Emeritus von Reschitza.
Robert Stolz: Eröffnung der Philatelie-Ausstellung und anschließend ein kleines Konzert anlässlich des 145. Geburtstags und 50. Todestags des österreichischen Komponisten, in Erinnerung an seine Musik, die oft und gerne in Reschitza vorgetragen wurde; Mit der Teilnahme des „Franz Stürmer“-Chors (Dirigentin: Elena Cozâltea), von Marianne & Petru Chirilovici und der „Resicza“-Sing- und Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
Die Geschichte des Karascher Landes in Studien und Dokumenten aus dem Familienarchiv, mit Dr. Ionel Bota (Orawitza) / Teil VI.
UZPR CARAS SEVERIN 