17 noiembrie 2025, ora 18.30, Centrul de Cultură și Artă Caraș-Severin / Școala de Arte ,,Ion Românu” Reșița:

Festivalul Internațional „Sabin Pautza”, ediția a XII-a.

Sabin Pautza, In Honorem.

Scurtă istorie a Jazz-ului reșițean. Expoziție documentară „DIXI-BAND REȘIȚA” (Curator: prof. Mariana Troner). Invitat special: Florian Lungu.

Intermezzo muzical: Cristian Ștefan (an III pian, clasa prof. Lucia Ghilea), Lorand Căpraru (an III jazz, clasa prof. Andrei Francisc Ghilea), prof. Remus Ponoran (pian), prof. Andrei Ghilea (contrabas), Dean Bowman (SUA / voce).

 

18 noiembrie 2025, ora 12.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:

38 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987).

Expoziție de artă plastică dedicată Reșiței, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și invitații acestuia. Participă cu lucrări: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Maria Tudur și Tatiana Țibru.

 

18 noiembrie 2025, ora 18.00, Cinematograful „Dacia“, Reșița:

Festivalul Internațional „Sabin Pautza”, ediția a XII-a.

Sabin Pautza, bănățeanul.

Vernisajul expoziției de artă naivă a membrilor Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”. Curator: Gustav Hlinka.

 

19 noiembrie 2025, ora 17.30, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:

38 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987).

Sfântă Liturghie de mulțumire în limba germană și română pentru cei 38 de ani de activitate, dedicată totodată Sfintei Elisabeta, patroana spirituală a asociației, cu păr. Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan.

 

19 noiembrie 2025, ora 18.45, Centrul Social „Frédéric Ozanam” Reșița:

38 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987).

Expoziție de fotografii și de filatelie având ca tematică „Sf. Elisabeta“, realizate de Erwin Josef Ţigla.

 

19 noiembrie 2025, ora 18:45, Centrul Social „Frédéric Ozanam” Reșița:

38 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987).

Program cultural cu participarea următoarelor formații ale etniei germane din Reșița: corul „Franz Stürmer” (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), Duo Marianne & Petru Chirilovici, „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca), „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas) și formația de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ – adulții (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).

 

21 noiembrie 2025, ora 11.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:

Ziua lecturii în limba germană. Manifestare interactivă organizată cu sprijinul prof. Sonia Maria Chwoika, care predă limba germană în cadrul Colegiului Național „Diaconovici – Tietz” din Reșița, unde îndeplinește și funcția de director adjunct. Motoul ediției 2025: „Vorlesen spricht Deine Sprache = Citirea vorbește limba ta“.

 

21 noiembrie 2025, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție de artă plastică Eleonora & Gabriel Hoduț (Reșița).

 

22 noiembrie 2025, ora 16.00, Sala „Karl Singer” în Casa „Adam Müller-Guttenbrunn“, Timișoara:

Participarea corului „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), a Duo Marianne & Petru Chirilovici, a formațiilor vocal-instrumentale „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca) și „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas), precum și a formației de dansuri populare germane „Enzian“ (coordonatori: Marianne & Nelu Florea), toate din Reșița, la programul cultural organizat de corul „Temeswarer Liederkranz“ și formația de dansuri germane „Buntes Herbstreigen” din Timișoara, la 32 de ani, respectiv, 29 de ani de la înființare.

 

22 noiembrie 2025, ora 16.00, Sala „Karl Singer” și foaierul Casei „Adam Müller-Guttenbrunn“, Timișoara:

Robert Stolz (*25 august 1880, Graz – † 27 iunie 1975, Berlin): o expoziție documentară, la 145 de ani de la naștere și 50 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului austriac, a cărui muzică a fost iubită și cântată în Banat.

Expoziție de artă plastică dedicată municipiului Orșova și Dunării din Banatul Montan, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și invitații acestuia. Expun: Pătraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Maria Tudur și Tatiana Țibru.

Expoziția documentară dedicată șvabilor bănățeni și germanilor din Banatul Montan, organizată de FORUMOST, Centrul de Cercetări și Cooperare cu Europa Centrală, de Est, de Centru-Est și de Sud-Est al Universității din Augsburg (Germania).

 

23 noiembrie 2025, ora 16:00, Tormac, jud. Timiș:

Expoziție „De prin timpuri trecute…“: Din istoria aparatelor de radio, a pick-up-urilor și a casetofoanelor. Din colecția: George Band (Tormac).

O sărbătorim împreună pe Sfânta Ecaterina (25 noiembrie) cu grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

 

 

17. November 2025, 18:30 Uhr, Kultur- und Kunstzentrum Karasch-Severin / Kunstschule ,,Ion Românu” Reschitza:

Internationales „Sabin Pautza”-Festival Reschitza, XII. Auflage.

Sabin Pautza, In Honorem.

Kurze Jazz-Geschichte Reschitzas. Dokumentationsausstellung „DIXI-BAND REȘIȚA” (Kurator der Ausstellung: Mariana Troner). Als Gast: Florian Lungu.

Musikalisches Intermezzo: Cristian Ștefan (III. Jahrgang Klavier, Klasse des Prof. Lucia Ghilea), Lorand Căpraru (III. Jahrgang Jazz, Klasse des Prof. Andrei Francisc Ghilea), Prof. Remus Ponoran (Klavier), Prof. Andrei Ghilea (Kontrabass), Dean Bowman (USA / Solo).

 

18. November 2025, 12:00 Uhr, Kunstgalerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin:

38 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987).

Kunstausstellung, der Stadt Reschitza gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) und ihrer Gäste. Es beteiligen sich folgende Künstler: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Maria Tudur und Tatiana Țibru.

 

18. November 2025, 18:00 Uhr, Kinosaal „Dacia“ Reschitza:

Internationales „Sabin Pautza”-Festival Reschitza, XII. Auflage

Vernissage der Ausstellung Naiver Kunst mit Mitgliedern des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza” (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka).

 

19. November 2025, 17:30 Uhr, römisch-katholische „Maria Schnee“-Kirche, Reschitza:

38 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987).

Dankmesse zum 38. Gründungstag und zur Ehre der Heiligen Elisabeth, Schutzpatronin des Vereins, mit Pfr. Veniamin Pălie, Erzdechant des Banater Berglands.

 

19. November 2025, 18.45 Uhr, „Frédéric Ozanam”-Sozialzentrum Reschitza:

38 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987).

Foto- und Philatelie-Ausstellung zum Thema „Die heilige Elisabeth“, mit Fotos und Philatelie aus der Sammlung Erwin Josef Ţiglas.

 

19. November 2025, 18.45 Uhr, „Frédéric Ozanam”-Sozialzentrum Reschitza:

38 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987).

Festkulturprogramm mit folgenden Kulturgruppen der Banater Berglanddeutschen aus Reschitza: der „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea), das Duo Marianne & Petru Chirilovici, die „Intermezzo“-Musikgruppe (Koordination: Lucian Duca), die „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas) sowie die „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza – Erwachsene (Koordination: Marianne & Nelu Florea).

 

21. November 2025, 11:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza:

Bundesdeutscher Vorlesetag. Interaktive Veranstaltung geleitet von Deutschlehrerin Sonia Maria Chwoika (stellv. Direktorin am „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg). Diesjähriges Motto „Vorlesen spricht Deine Sprache“.

 

21. November 2025, 16:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Kunstausstellung Eleonora & Gabriel Hoduț (Reschitza).

 

22. November 2025, 16:00 Uhr, „Karl Singer“-Festsaal im „Adam Müller-Guttenbrunn“-Haus, Temeswar:

Teilnahme des „Franz Stürmer“-Chors (Dirigentin: Elena Cozâltea), des Duos Marianne & Petru Chirilovici, der Intermezzo“- bzw. „Resicza“-Vokal- und Instrumentalgruppen (Koordination: Lucian Duca bzw. Iuliu Fazakas), sowie der „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea) am Kulturprogramm des „Temeswarer Liederkranzes“ und der Volkstanzgruppe „Bunter Herbstreigen“, anlässlich des 32. bzw. 29. Geburtstags.

 

22. November 2025, 16:00 Uhr, „Karl Singer“-Festsaal und Foyer des „Adam Müller-Guttenbrunn“-Hauses, Temeswar:

Robert Stolz (*25. August 1880, Graz – † 27. Juni 1975, Berlin): eine Dokumentationsausstellung anlässlich des 145. Geburtstags und 50. Todestags des österreichischen Komponisten, in Erinnerung an seine Musik, die oft und gerne im Banat vorgetragen wurde.

Kunstausstellung, Orschowa und der Donau im Banater Bergland gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) und ihrer Gäste. Es beteiligen sich folgende Künstler: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Maria Tudur und Tatiana Țibru.

Stellwandausstellung zu den Banater Schwaben und Banater Berglanddeutschen, in der Organisation von FORUMOST, das Forschungs- und Kooperationszentrum Mittel-, Ost-, Ostmittel- und Südosteuropa der Augsburger Universität.

 

23. November 2025, 16:00 Uhr, Tormac = Rittberg, Kreis Temesch:

Ausstellung „Von anno dazumal…“: Aus der Geschichte der Radioapparate, der Pick-ups und der Kassettenrecorder. Aus der Sammlung von George Band (Tormac).

Vorfeier der Heiligen Katharina (25. November) mit der Musikgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).

 

Centrul Universitar al UBB din Reșița a fost în 14 noiembrie  gazda unui eveniment fericit, organizat de Clubul Rotary Reșița , în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Caraș-Severin și instituția gazdă. Premierea celor mai buni elevi din județ, a olimpicilor cărășeni, este un proiect inițiat de Club Rotary Reșița, care a ajuns în 2025, la cea de-a patra ediție. Este o bucurie a spus Stelian Zaberca, președintele Clubului Rotary Reșița, să poți premia munca acestor copii, care s-au remarcat atât în țară cât și peste hotare.

Manifestarea a început cu intonarea imnului României și al rotarienilor de pretutindeni. Mihaela Azap, past president Club Rotary Reșița a vorbit despre acest proiect ințiat pe mandatul ei, cu gândul de a aduce în prim plan și recompensa efortul elevilor cărășeni.

S-au acordat diplome și bani elevilor care s-au făcut remarcați la olimpiadele pe țară, care au obținut premii la diferite concursuri naționale, au avut cele mai mari medii la examenul de treaptă și la bacalaureat, în județul Caraș-Severin.  Rotary Club Reșița a dăruit pentru efortul celor 70 de elevi cu rezultate foarte bune la învățătură și concursuri naționale suma de 50000 de lei.  Anul acesta, pentru prima dată au fost recompensați cu câte o diplomă și profesorii care s-au ocupat de acești copii remarcabili.

Inspectoratul Școlar Județean, partener în acest proiect a fost reprezentat la acțiunea de premiere de inspectorul Chiosa Nicolae și de inspectorul general adjunct Belcea Petru, iar cel de-al doilea partener al proiectului,  Centrul Unversitar UBB a fost reprezentat de lect. univ. dr. Nătălița-Mihaela Frumușanu, director administrativ-adjunct CUUBBR. 

Robert Mititelu membru Rotary Reșița, a vorbit despre el și despre curajul de-aș urma visul . El a studiat în SUA,  la Universitatea din Manchester  și se ocupă în prezent de avioane. Este acum un membru activ în  Rotary Reșița, care se implică cu generozitate în fiecare proiect al clubului de pe malul Bârzavei.

Pentru  elevii premiați, pentru profesori și pentru părinții prezenți a fost ca de fiecare dată un moment special, sărbătoresc.

Stelian Zaberca, președintele Clubului Rotary Reșița, a vorbit foarte foarte frumos despre excelență, despre faptul că premierea reprezintă un moment de recunoștere și apreciere a muncii depuse. “Sper ca momentul acesta să rămână cu voi, nu ca o diplomă în plus, ci ca o dovadă că există oameni care cred în voi chiar și atunci când nu vă cunosc personal. Nu știu unde o să ajungeți, poate aici, poate departe, dar oriunde veți fi să nu uitați un lucru, munca voastră are valoare, chiar dacă uneori lumea pare că nu o vede. Dacă vreodată o să aveți șansa întindeți și voi o mână altcuiva, așa se schimbă lucrurile, pas cu pas, om cu om. Vă felicit sincer! Bucurați-vă de momentul acesta, îl meritați pe deplin!

 Adriana Telescu/UZPR

Foto:  Adriana Telescu

Locuitorii Banatului Montan au avut o contribuție semnificativă și adesea tragică la Primul Război Mondial, având în vedere că Banatul, la începutul războiului, făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Această situație a creat o dinamică complexă pentru populația românească, care se găsea în postura de a lupta pentru o putere străină, în timp ce aspira la unirea cu Regatul României.

La începutul războiului, bărbații din Banat, indiferent de etnie (români, germani, sârbi, maghiari etc.), au fost mobilizați în armata austro-ungară. Astfel, mulți români din Banatul Montan au fost trimiși să lupte pe diverse fronturi ale Imperiului, inclusiv pe frontul de Est împotriva Rusiei sau pe frontul Italian. Mărturii ale unor foști soldați bănățeni arată că au fost prizonieri în Rusia (Petrograd, Moscova, lagărele Siberiei) și unii s-au întors acasă prin Japonia, Arabia, Egipt, Turcia, Serbia sau Italia.

Deși erau cetățeni austro-ungari, mulți români din Banat nutreau sentimente naționale puternice și doreau unirea cu România. Un număr considerabil de bănățeni, inclusiv din Banatul Montan, au dezertat din armata austro-ungară sau au profitat de ocazie pentru a se alătura Armatei Române atunci când România a intrat în război de partea Antantei în 1916. Acești voluntari au jucat un rol crucial în luptele pentru Marea Unire.

Războiul a adus greutăți imense populației civile din Banat. Condițiile de viață s-au înrăutățit considerabil din cauza dificultăților materiale și a politicilor de deznaționalizare promovate de autoritățile austro-ungare. Mii de bănățeni și-au pierdut viața pe front, iar mulți alții au rămas invalizi. Monumente dedicate eroilor din Primul Război Mondial pot fi găsite în aproape fiecare localitate bănățeană, inclusiv în Banatul Montan, mărturisind sacrificiul lor.

Percepția și mobilizarea populației din Banat s-au modificat în funcție de evoluția istorică. Deși inițial au fost înrolați sub steagul austro-ungar, odată cu slăbirea Imperiului și cu avântul mișcării naționale românești, dorința de unire cu România a devenit tot mai puternică.

Pe măsură ce războiul se apropia de sfârșit și Imperiul Austro-Ungar se prăbușea, în Banat s-au constituit noi organe ale puterii politice – Consiliile Naționale – și noi instrumente armate cu scopuri polițienești și de apărare – Gărzile Naționale. Acestea au jucat un rol important în menținerea ordinii și în procesul de tranziție spre unirea cu România.

Participarea locuitorilor din satele din sudul Banatului, și în special a celor din Mehadia, la Primul Război Mondial, a fost marcată de aceeași complexitate și tragedie ca în tot Banatul, cu unele particularități legate de locația geografică și de contextul local.

Fiind o zonă de frontieră a Imperiului Austro-Ungar, sudul Banatului a resimțit poate și mai acut tensiunile pre-război și, ulterior, consecințele conflictului. Proximitatea cu Regatul Serbiei, iar apoi, odată cu intrarea României în război, cu granița românească, a generat situații specifice.

Regiunea era locuită de români, sârbi, germani (șvabi), maghiari și alte etnii, fiecare cu propriile aspirații și loialități, deși pentru români, sentimentul național românesc era predominant.

Multe localități din sudul Banatului aveau o tradiție militară puternică, în special Mehadia, unul dintre cele mai vechi centre militare, datând din perioada Regimentelor de Graniță, ceea ce a făcut ca populația masculină să fie bine antrenată militar și, implicit, o resursă importantă pentru armata austro-ungară.

Mehadia, ca centru important în sudul Banatului Montan, a fost profund afectată de Primul Război Mondial. Iată câteva aspecte specifice: locuitorii apți de muncă din Mehadia și satele componente (Globurău, Plugova, Valea Bolvașnița) au fost înrolați în armata austro-ungară la izbucnirea războiului. Ei au fost trimiși să lupte pe diferite fronturi, inclusiv pe fronturile de Est (împotriva Rusiei) și de Sud (împotriva Italiei și Serbiei).

Mulți dintre ei au căzut pe front, au fost răniți sau au ajuns prizonieri. Mărturiile foștilor soldați bănățeni menționează adesea prizonieratul în Rusia (Petrograd, Moscova, Siberia) și rutele lungi și periculoase de întoarcere acasă.

Pe măsură ce sentimentul național românesc creștea și, mai ales, după intrarea României în război (1916), autoritățile austro-ungare au intensificat represiunea împotriva liderilor și intelectualilor români din Banat, considerându-i potențiali trădători.

Mehadia a fost un caz notabil în acest sens. Se știe că, odată cu intrarea României în război, au fost deținuți mai mulți locuitori din Mehadia, între care o seamă de persoane importante precum preotul Iosif Coriolan Buracu – o figură importantă a intelectualității românești, a fost arestat și închis.

De asemenea, Generalul Nicolae Cena, o altă personalitate proeminentă din Mehadia, a fost de asemenea vizat de autorități.

Represiunea nu s-au oprit aici – alți locuitori ca Nicolae Chiticeanu (,,comerciant”), Dimitrie Cerbu (,,diurnist”) și Miron Cozma (,,contabil”), de asemenea au suferit consecințele acestei represiuni. Acest aspect subliniază că represiunea nu viza doar elitele, ci și oamenii simpli, suspectați de simpatii românești.

Medicul Virgil Nemoianu și învățătorul Nicolae Mergea, ulterior, și aceștia au fost închiși.

Deținuții au fost inițial închiși la Caransebeș, apoi la Lugoj și în cele din urmă la Debrețin (Ungaria), un centru de detenție cunoscut pentru românii ardeleni și bănățeni. Aceste arestări au avut un impact puternic asupra comunității locale, semănând teamă și suferință.

În ciuda represiunii, dorința de unire cu România a fost puternică. Unii locuitori din Mehadia, la fel ca și alți bănățeni, au dezertat din armata austro-ungară sau, odată ajunși prizonieri de război, s-au înrolat în Legiunea Română de Voluntari, luptând alături de armata română pentru eliberarea Transilvaniei și Banatului. Acești voluntari au fost o forță motrice a mișcării naționale.

După sfârșitul războiului, în contextul prăbușirii Imperiului Austro-Ungar, populația din Mehadia, la fel ca în tot Banatul, a aderat la mișcarea națională românească și la actul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, Mehadia constituind unul dintre importantele nuclee de luptă pentru înfăptuirea acestui ideal. Dovadă constituirea unui ,,Sfat Național Român districtual”, care a precedat constituirea, la 18 noiembrie 1918, a Consiliului Districtual Mehadia, format din reprezentanții celor 20 de comune din jurul Mehadiei, afiliat și subordonat Consiliului Național Român Central din Arad. Aceștia au hotărât într-o desăvârșită unanimitate înființarea ,, Consiliului Național Român al districtului Mehadia” și apoi a unei unități a Gărzii Naționale, sub președinția preotului Coriolan Buracu, respectiv a tânărului student Grigore Ion, din Mehadia, comandant al Gărzii.

Mehadia, ca multe alte localități, a plătit un tribut greu în vieți omenești. Familiile au fost destrămate, iar economia locală a suferit enorm din cauza rechizițiilor și a lipsei de forță de muncă.

Memoria eroilor căzuți în război este păstrată prin monumente și plăci comemorative în Mehadia, dar și în satele învecinate, mărturisind sacrificiul lor pentru idealul național.

O concluzie a tuturor celor evocate, este faptul că locuitorii Mehadiei au experimentat direct ororile Primului Război Mondial, fiind forțați să lupte într-o armată străină, suferind represiuni politice și pierderi umane, participând la acest conflict în circumstanțele complexe date de contradicția cu propriile aspirații naționale. Cu toate acestea, ei au contribuit activ la mișcarea pentru Marea Unire, sacrificiul lor fiind, în cele din urmă, parte din contribuția esențială la realizarea Marii Uniri de la 1918.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin 

Mărturie a unei părți dintre cele evocate, redau un articol, cules din presa vremii, mai exact un articol apărut la 19 iulie 1914, în ziarul ,,Dimineața”, de la București, în care se relatează despre tensiunile etnice sporite din teritoriile românești aflate sub stăpânirea maghiară. Atitudinea represivă a autorităților împotriva naționalilor români, printr-o politică de intimidare în special a elitelor românești. Se prezintă cazurile grave ale arestării Generalului Nicolae Cena, din Mehadia, și a preotului Coriolan Buracu, chiar în timpul oficierii slujbei, din biserica Ortodoxă din Mehadia.

Articolul alcătuiește, în ansamblu, o imagine a situației tensionate din Mehadia, la acea vreme. O lectură extrem de interesantă, la care vă invit cu multă căldură să o parcurgeți!

–––-

PROVOCĂRI UNGUREŞTI

Cum sunt trataţi romînii în Ungaria.— Arestarea unui general romîn

,,Un prieten al ziarului nostru, sosit acum în Capitală, venind din Ungaria, povesteşte următoarele asupra atitudinei, ungurilor faţă de romíni: 

Arestarea unui general romîn din armata austro-ungară 

În chiar prima zi a decretării mobilizărei a fost arestat în Mehadia generalul de divizie, în rezervă, Cena.

Batrîn de 70 de ani, generalul Cena locuieşte în Mehadia şi duce o viață foarte liniştită şi retrasă. Nu vine în contact decît cu foarte puţine persoane şi în nici un caz nu poate fi vorba de vreun amestec al generalului în chestiuni politice.

Şi totuşi generalul a fost arestat.

Explicaţia arestărei este sim plă: generalul Cena este romîn şi autorităţile ungureşti s’au temut ca nucumva bătrînul militar să facă agitaţie printre românî. Pentru a face o diversiune care să le scuze procedarea, autorităţile ungureşti au anticipat spunînd că generalul Cena a fost arestat fiindcă a instigat pe romîni la revoltă.

Arestarea generalului Cena a provocat o vie indignare în toate cercurile. Nu numai romînii sínt revoltaţi contra provocaţiunilor ungureşti. In toate straturile popula­ţiei din Mehadia arestarea generalului Cena este viu criticată şi dezaprobată cu ultima energie.

Generalul Cena va fi adus înaintea Curței marţiale.

Trei arestări în biserică 

In aceiaşi zi a decretărei mobilizarei, autorităţile ungureşti au pă­truns în biserica din Mehadia în timpul slujbei religioase arestînd pe preot, un ofiţer şi un învăţător romîn. Îşi poate oricine închipui ce impresie au făcut aceste arestări mai întîi în biserică şi apoi în tot oraşul unde s’a răspîndit ca fulgerul vestea celor trei arestări.

Toţi trei arestaţii: preotul, ofi­ţerul şi învăţătorul sínt bănuiţi de autorităţile maghiare că ar fi avut intenţia să facă instigaţii împotriva statului.

Desigur că şi aceste arestări au provocat o fierbere de nedescris în populaţie. Autorităţile, de teamă ca nu, cumva să se încerce eliberarea prin forţă a arestaţilor, au răspîndit în oraş tot felul de zvonuri, asupra locului unde se află arestaţi. Ba se spune că au fost transportaţi în Orşova, ba la Seghedin, etc.

Adevărul esté însă că au fost ascunşi într’o pivniţă din dosul bisericei catolice din Mehadia.

Ei vor fi aduşi înaintea Curţei marţiale sub învinuirea că ar fi tră­dat interesele statului.

Cazul generalului Mustaţă*

Din ziua în care s’a decretat mobilizarea, d. general Mustaţă, care se afla în Mehadia, a fost supus unei deosebite supravegheri din partea autorităţilor ungureşti. Două nopți dearîndul, alăturea de odaia d-lui general Mustaţă, într’o odae vecină, au fost postati jandarmi cari aveau ordin să observe toate mişcările generalului, să însemneze şi să dea spre o mai apropiată supraveghere pe toţi aceia cari îl vizitează şi să asculte tot ce se vorbe­şte în odaia generalului.

Familiile romînilor vizitatori din Mehadia au primit sfatul de a evita orice contact cu generalul Mustaţă, care este bănuit că a venit în Ungaria să provoace pe romíni la revoltă. În acest mod credeau autorită­ţile ungureşti că generalul romín nu va fi vizitat decît de romînii de peste munţi.

După o zi dela mobilizare, romînii vizitatori au fost sfătuiţi să plece din Mehadia. Numai d-lui general Mustaţă nu i s’a dat acest sfat.

Este evident că autorităţile ungureşti au căutat să’I, izoleze pe d. general Mustaţă pentru ca apoi să’l aresteze.

Cele de mai sus le deţinem dela o persoană în afară de orice neîncredere. Cele relatate sínt perfect exacte. Ele nu suferă nici o desmințire.”

,,Dimineața„, sâmbătă 19 iulie, 1914

*Generalul român Alexandru Mustață a fost comandant al Jandarmeriei Române în perioada 25 august 1916–20 noiembrie 1916 – a comandat Jandarmeria rămasă sub ocupație (n.a.)

16 noiembrie 2025, ora 10.30, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” Reșița:

Sfântă Liturghie solemnă duminicală în limba germană.

Înfrumusețare muzicală: Corurile „Theissblume = Floare de Tisa“ din Szeged / Ungaria (dirijoare: Eva Hell) și „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea). La orgă: Patrick Paulescu.

Participă Excelența Sa Siegfried Geilhausen, viceconsul al Republicii Federale Germania în Timișoara.

 

16 noiembrie 2025, ora 11.45, Mormântul Aviatorilor din Cimitirul 2-3 Reșița:

„Ziua comemorării victimelor războiului și violenței” în Republica Federală Germania (16 noiembrie 2025).

Comemorarea victimelor celor două conflagrații mondiale.

Participă Excelența Sa Siegfried Geilhausen, viceconsul al Republicii Federale Germania în Timișoara.

Incursiune muzicală: formația vocal-instrumentală „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).

 

16 noiembrie 2025, ora 12.15, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Ziua comemorării victimelor războiului și violenței” în Republica Federală Germania (16 noiembrie 2025).

107 ani de la terminarea Primului Război Mondial. Expoziție de fotografii din colecția Erwin Josef Țigla, reprezentând câteva dintre monumentele din Banatul Montan, ridicate în amintirea victimelor celor două conflagrații mondiale și expoziție de filatelie dedicată Primului Război Mondial, din colecția Erwin Josef Țigla.

Participă Excelența Sa Siegfried Geilhausen, viceconsul al Republicii Federale Germania în Timișoara.

 

 

 

16. November 2025, 10:30 Uhr, Römisch-Katholische „Maria Schnee”-Kirche Reschitza:

38 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987).

Sonntägliches Hochamt in deutscher Sprache.

Musikalische Umrahmung: der „Theissblume“-Chor Szeged / Ungarn (Dirigentin: Eva Hell) und der „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea). An der Orgel: Patrick Paulescu.

Mit der Teilnahme von Siegfried Geilhausen, Vizekonsul, Konsulat der Bundesrepublik Deutschland in Temeswar.

 

16. November 2025, 11:45 Uhr, „Flieger“-Grab Reschitza:

Volkstrauertag (16. November 2025).

Ehrung der Gefallenen der beiden Weltkriege.

Mit der Teilnahme von Siegfried Geilhausen, Vizekonsul, Konsulat der Bundesrepublik Deutschland in Temeswar.

Musikalische Umrahmung: die „Resicza“-Vokal- und Instrumentalgruppe – Koordination: Iuliu Fazakas.

 

16. November 2025, 12:15 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Volkstrauertag (16. November 2025).

107 Jahre seit dem Ende des Ersten Weltkriegs (11. November 1918): Fotoausstellung von Denkmälern, die dem I. und II. Weltkrieg gewidmet wurden und sich im Banater Bergland befinden (Autor: Erwin Josef Țigla) und Philatelie-Ausstellung zum I. Weltkrieg (Sammlung Erwin Josef Țigla).

Mit der Teilnahme von Siegfried Geilhausen, Vizekonsul, Konsulat der Bundesrepublik Deutschland in Temeswar.

 

Luni, 17 noiembrie, începând cu ora 11, la Academia Română Filiala Timișoara, va avea loc manifestarea „Medalion literar aniversar” în cadrul căreia va fi sărbătorit Domnul Ion Marin Almăjan.

Asociația pentru Vorbirea Bănățană, în parteneriat cu Studioul Teritorial Radio Timișoara, are plăcerea de a vă invita la evenimentul de lansare a site-ului Arhiva literaturii dialectale bănățene on-line, care va avea loc în data de 19 noiembrie 2025, ora 14:00, la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara.

Manifestarea va fi urmată de un moment literar constând în recitarea de poezii în grai bănățean de către copii și scriitori dialectali. Intrarea este liberă.

Evenimentul va fi difuzat, de asemenea, în format audio la Radio Timișoara, în data de 23 noiembrie 2025, între orele 07:00 și 08:00.

Acțiunea este realizată în colaborare cu Muzeul Satului Bănățean și Studioul Teritorial Radio Timișoara și este finanțată de Municipiul Timișoara prin Centrul de Proiecte.

Vă invităm cu deosebită considerație să luați parte la această inițiativă dedicată păstrării și promovării graiului și literaturii bănățene.

În inima Almăjului, la Rudăria, apare pe piața publicistică locală Revista BANATCULT, o adevărată cetate a cuvîntului ridicată împotriva neuitării. La fel cum în Evul Mediu, Cetatea Almăjului (care credem că se ridica în hotarul satului Dalboșeț și care – potrivit dr. Costin Feneșan/Cavalerii teutoni în Banatul Severinului și la Dunărea de Jos în prima jumătate a secolului al 15-lea/documente și extrase/Editura Muzeul Banatului Montan Reșița – era slujită de 223 cnezi, 504 ţărani, 32 paznici ai drumurilor şi 26 curieri aflaţi în pertinenţele şi folosinţele ei) era un puternic bastion interior ce proteja și păstra viața și identitatea locuitorilor din Depresiunea Almăjului, la fel Revista BANATCULT se transpune în apărătoarea și păstrătoarea identității și credinței acestui spațiu unic al Banatului Montan.
Dar, nu, BANATCULT este, încă de la primul număr, un apărător al culturii, credinței și istoriei neamului în întregul spațiu al Banatului Istoric, acel tărîm al făgăduinței care a concurat, secolele trecute, cu America, pentru emigranții unei Europe debusolate. Asociația Culturală BANATCULT, editorul publicației, forțează și reușește pe deplin un joc de cuvinte: BANATCULT se dorește a fi vectorul cultural al spațiului istoric al Banatului, dar și un potir al adevărului pentru cei ce au încă un CULT al Banatului, un spațiu unic, geografic și istoric, înglobînd tradiții ale Crainei și Grănicerilor spre păstrarea unor rînduieli proprii asemănătoare rîndurilor de la morile cu ciutură. Mari bogății culturale și tradiții ancestrale au măcinat roțile acestor mori, de cînd călugării cistercieni, veniți în Almăj cu Teutonii lui Redwitz, au adus cu ei roțile verticale pentru spălarea aurului inițial, se presupune, Ruda Reca/Rudăria fiind pe filonul aurului aluvionar din regiune.
Eforturile de castelan al BANATCULT sînt neprecupețite de neobositului profesor Mihai Vlădia, istoric, scriitor, editor, promotor cultural și, înainte de toate, înaintemergătorul cuvîntului scris almăjan, cel care slujește cu pasiune și talent ideea de păstrare vie a trecutului. Se alătură acestui demers, ziaristul I.D. Cucu, în calitatea sa de Senior editor al revistei și, nu în ultimul rînd, de președinte al Filialei Caraș-Severin a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, singura organizație profesională a unei bresle mult hulite în ultimii ani.
Cetatea BANATCULT se localizează geografic prin articolele semnate de prof.dr. Lazăr ANTON, de la Liceul Teoretic Eftimie Murgu din Bozovici și dr. Octavian Toma, cercetător științific pe Platforma Măgurele, cei care fotografiază din punct de vedere geofizic arealul acestui spațiu. Nu lipsesc articolele despre persecuția preoților din Almăj de către regimul comunist, memorii și portrete de personalități marcante ale Văii Almăjului. Și, poate cel mai important, fotografii de epocă cu oamenii și locurile care au păstrat peste timp o întreagă civilizație a credinței și demnității strămoșești.
Dincolo de colonizatorii din fiecare veac. 
Felicitări, Mihai Vlădia!

Zilele Culturii Sârbe (ZCS) la Timișoara, în desfășurare până pe 28 noiembrie, propun publicului vizitarea expoziției „Monumente medievale sârbe aflate în pericol”, găzduită la Galeria 5 și organizată de Uniunea Sârbilor din România. Expoziția, deschisă publicului până pe 20 noiembrie, invită la descoperirea unui patrimoniu unic în Europa de Sud-Est și aduce în prim-plan monumente medievale sârbe, îndeosebi mănăstiri, biserici și ansambluri monastice, aflate în situații de vulnerabilitate, fie din cauza degradării în timp, fie pe fondul unor contexte istorice și sociale dificile, potrivit programului ZCS.

Monumentele prezentate sunt repere ale artei bizantine târzii, ale tradiției ortodoxe sârbe și ale identității culturale și spirituale a poporului sârb, relatează radioromania.ro.


Încurajarea dialogului între România și Serbia

Multe dintre acestea figurează pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, fiind apreciate pentru frescele lor, arhitectura originală și contribuția la dezvoltarea culturii medievale din Balcani. Prin intermediul fotografiilor documentare, al textelor explicative şi materialelor informative, expoziţia urmăreşte să sensibilizeze publicul cu privire la riscul pierderii unor valori istorice irepetabile, să evidenţieze importanţa conservării şi restaurării acestor monumente și să stimuleze dialogul cultural dintre România şi Serbia.

Totodată, expoziţia încurajează implicarea comunităților, a instituțiilor culturale și a specialiștilor în protejarea patrimoniului. „Expoziţia nu prezintă doar clădiri, ci mărturii de memorie, credinţă şi continuitate, propune o reflecţie asupra responsabilităţii noastre comune de a proteja ceea ce civilizaţiile trecute ne-au lăsat în grijă. Prin organizarea acestei expoziţii la Timişoara, într-un spaţiu al multiculturalităţii şi dialogului, se doreşte transmiterea unui mesaj clar: patrimoniul cultural nu aparţine doar unui popor, ci întregii umanităţi, iar conservarea lui este un act de respect faţă de trecut şi de viitor”, arată organizatorii.

Până în 28 noiembrie vor fi organizate, în cadrul ediţiei cu numărul 20, expoziţii de artă, concerte, spectacole folclorice, seri de teatru, evenimente pentru copii, proiecţii de film şi întâlniri literare, arată site-ul Uniunii Sârbilor din România – toate reunite sub semnul respectului pentru tradiţie, limbă şi identitate.

Foto: radiotimisoara.ro

15 noiembrie 2025, ora 15.00, Palatul Cultural (sediul Teatrului de Vest), Reșița:

38 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987).

35 de ani de la înființarea, la Reșița, a Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (9 ianuarie 1990): Încheierea proiectului.

Program cultural cu participarea formațiilor etniei germane din Reșița (corul „Franz Stürmer“ – dirijoare: prof. Elena Cozâltea, Duo Marianne & Petru Chirilovici, formația vocal-instrumentală „Resicza“ – coordonator: Iuliu Fazakas, precum și formația de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ – coordonatori: Marianne & Nelu Florea). În calitate de oaspeți participă Corul „Theissblume = Floare de Tisa“ din Szeged / Ungaria (dirijoare: Eva Hell), corul „Temeswarer Liederkranz“ din Timișoara (dirijor: prof. Arthur Funk), formația de dansuri germane „Klatschmohn“ Szeged / Ungaria (conducători: Alexandra Korom & Engi Balázs), grupul cultural al Uniunii Pensionarilor din Kikinda / Serbia (coordonator: prof. Milan Periz) și formația de dansuri germane „Buntes Herbstreigen” din Timișoara (coordonatoare: prof. Luise Finta).

Expoziție de artă plastică „Reșița / Reschitza” a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka).

 

 

 

15. November 2025, 15:00 Uhr, Kulturpalais (Sitz des „West“-Theaters), Reschitza:

38 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987).

35 Jahre seit der Gründung des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen in Reschitza (9. Januar 1990): Abschluss des Projekts.

Festkulturprogramm mit allen Kulturgruppen der Banater Berglanddeutschen aus Reschitza (der „Franz Stürmer“-Chor – Dirigentin: Elena Cozâltea, das Duo Marianne & Petru Chirilovici, die „Resicza“-Vokal- und Instrumentalgruppe – Koordination: Iuliu Fazakas sowie die „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza – Koordination: Marianne & Nelu Florea). Als Gäste, mit dabei: der „Theissblume“-Chor Szeged / Ungarn (Dirigentin: Eva Hell), der „Temeswarer Liederkranz“ (Dirigent: Arthur Funk), die Volkstanzgruppe „Klatschmohn“ Szeged / Ungarn (Leiter: Alexandra Korom & Engi Balázs), die Kulturgruppe der Rentnervereinigung aus Kikinda / Serbien (Koordination: Milan Periz) und die Volkstanzgruppe „Bunter Herbstreigen“ aus Temeswar (Koordination: Luise Finta).

Kunstausstellung „Reșița / Reschitza” des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza” (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka).

.

 

Vineri, 14 noiembrie, la sala de cenaclu a revistei ,,Orizont”

DECERNAREA PREMIILOR FILIALEI PENTRU ANUL EDITORIAL 2024

Juriul pentru decernarea premiilor literare ale Filialei pentru anul editorial 2024, alcătuit din: Adrian Bodnaru, Președinte, Borko Ilin, Simona Constantinovici, Constanța Marcu și Mihaela Pasat, a decis premierea următoarelor volume și autori:
PREMIUL OPERA OMNIA: Radu Ciobanu

CARTEA ANULUI POEZIE EX AEQUO
Ioan T. Morar, Toba de piatră, Editura Baroque Books &Arts, 2024

Robert Șerban, Aproape nimic sigur, poeme, Editura Cartier 2024

PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU POEZIE

Costel Stancu, Liniștea e un dar de la greci, Editura Tribuna, 2024

PREMIUL CARTEA ANULUI PENTRU PROZĂ

Dumitru Oprișor, Singurătatea ajunge la toți, roman, Editura Junimea, 2024

PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU PROZĂ

Lucian P. Petrescu, Lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel, proză, Editura Cartea

Românească, 2024

CARTEA ANULUI CRITICĂ, ISTORIE LITERARĂ, ESEU

Pia Brînzeu, Shakespeare între cer și pământ, Editura UVT, 2024

PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU CRITICĂ, ISTORIE LITERARĂ, ESEU

Bota Ionel, Spectacolul poate începe. Despre o ”poveste a textului” în scrisul

lui Cornel Ungureanu, Editura, Tim Reșița, 2024

PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU TRADUCERI

Liviu Ornea, Jean-Baptiste del Amo. Fiul omului, de (traducere din franceză), ANANSI, 2024, Paolo Giordano, Tasmania, (traducere din italiană) ANANSI, 2024; Piergiogio Odifreddi, Pilule matematice, (traducere din italiană), Editura Humanitas, 2024; Carlo Rovelli, Găuri albe, (traducere din italiană), Editura Humanitas, 2024
PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU ÎNGRIJIRE DE EDIȚII

Marian Odangiu, Logica tipului. Pro musica. Texte, Editura Aranca, 2024

Festivitatea de decernare a premiilor va avea loc mâine, vineri, 14 noiembrie 2025, de la ora 12.00, în sala de cenaclu din Piața Sf.Gheoghe nr. 3.

Vă invităm și vă așteptăm cu drag,

MARIAN ODANGIU

Scriitorul Ion Marin Almăjan, considerat, pe bună dreptate, „cel mai important prozator al Banatului” (Octavian Doclin), precum și unul dintre importanții scriitori ai literaturii române contemporane, împlinește 85 de ani! O vârstă frumoasă, a maturității depline și, mai ales, o vârstă a înțelepciunii!

 Ion Marin Almăjan s-a născut în 16 noiembrie 1940 la Dalboșeț (Caraș-Severin), este un cunoscut scriitor, antologator, eseist, editor, jurnalist, important om de cultură, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Dintre volumele semnate, amintim: „Sunt dator cu o durere” (povestiri, 1970); „Spune-mi, unde duce acest drum?” (roman, 1972); „Neîmpăcați în mânie” (roman, 1974); „Sentimentul puterii” (roman, 1974); „Tornada” (roman, 1980); „Întoarcerea spre asfințituri” (povestiri, 1984); „Requiem per una regina” (povestiri traduse în italiană, 1984);  „În afara gloriei” (roman, 1994); „Vremea hahalerelor” (pamflete politice, 1998); „Mătușa mea, Maria Theresia” (povestiri, 2003); „Ca mierea, ca fierea – cuvântul” (2007); „Amintiri despre țărani” (2011); „România cu pistolul la tâmplă (eseuri, 2013); „Fascinația ținutului” (2013); „Biruit-a gândul…” (2014); „Ochiul neadormit al bufniței” (eseuri, 2016); „Orgoliile orașului regal” (roman, 2018).

Pe maestrul Ion Marin Almăjan îl găsim în câteva antologii și în multe publicații de referință, dicționare și enciclopedii.

„Pentru talentul și dăruirea arătate în îndelungată activitate artistică, științifică și didactică prin care a promovat tradițiile culturale specifice fiecărei comunități și valorile autentice ale artei universale, creând un spațiu de exmplară conviețuire și de civilizație românească” scriitorului Ion Marin Almăjan i-au fost înmânate numeroase premii, ordine și medalii, diplome și titluri.

Despre prozatorul Ion Marin Almăjan au scris, de-a lungul vremii, unele dintre cele mai avizate, talentate și importante condeie : Cornel Ungureanu, Ioan Cărmăzan, Octavian Doclin, Ada D. Cruceanu, Ioan Cărmăzan, Adrian Dinu Rachieru, Gheorghe Jurma, Al. M. Vaida, Eugen Dorcescu, C. Motru, Alexandru Ruja, Ion Arieșanu, Iosif Băcilă, Veronica Balaj, Mircea Șerbănescu, Radu Theodoru, Alexandru Nemoianu, Ionel Bota, Maria Aron, Ildico Achimescu ș.a.

De altfel, scriitorul Ioan Marin Almăjan face parte din rândul personalităților bănățene omagiate de-a lungul vremii prin volume in honorem binemeritate, domnia sa fiind  un „romancier, poet, jurnalist, editor, eminent istoric care definește, cum puțini, un Banat strălucitor, demn de admirație și iubire. Un ținut al lui și al nostru.”[1]

În data de 6 septembrie 2019, Primăria și Consiliul Local Dalboșeț, la inițiativa Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banatul Istoric și a revistei de cultură „Almăjul” din Șopotu Vechi (coordonator și inițiator regretatul prof. Gheorghe Rancu) au organizat amplasarea și dezvelirea unei plăci omagiale dedicată scriitorului, publicistului și editorului Ion Marin Almăjan.

Cu acest prilej a fost lansată și o plachetă aniversară intitulată „Omul de cultură și scriitorul Ion Marin Almăjan”, editată sub egida Asociației Culturale BANATCULT Almăj, sub atenta îngrijire a scriitorului și editorului Gheorghe Rancu Bodrog.

„Luminat de ochiul ceresc ce face să înflorească trunchiul său ţărănesc din care a crescut ca un brad puternic, cu rădăcini până în inima neamului, care să sune slava numelui şi a duhului său, Ion Marin Almăjan devine Omul simbol. […] Ion Marin Almăjan este de o limpezime cinstită, înzestrat cu har şi cu tact pedagogic, cu o putere de convingere excepţională, simte cu uşurinţă impostura, demascând şi executând toate şarlataniile şi pe impostori, lucru care nu i-a fost iertat. Scrierile lui au un ecou revelator în inima românească. Redă în cărţile sale momente de istorie, dar şi drama individului, infirmitatea sufletească a celor răi. Unele din ele transformă viaţa satului în literatură.” Consemnează prof. Pavel Panduru într-un excepțional omagiu adus scriitorului Ion Marin Almăjan cu prilejul aniversării.  (https://uzpcarasseverin.wordpress.com/2020/11/16/marele-scriitor-ion-marin-almajan-fiu-al-tarii-almajului/).

De asemenea, în anul 2020, sub îngrijirea conf. univ. dr. Ioan David și cercetător științific Delia Badea, vede lumina tiparului volumul In honorem magistri Ion Marin Almăjan – 80, volum care adună pagini importante dedicate scriitorului aflat la ceas aniversar de către prieteni, colegi de breaslă și apropiați.

„Ridicându-se din Țara Almăjului, fără a fi autor zonal, Ion Marin Almăjan a urmat îndeaproape sfatul lui Nicolae Stoica de Hațeg „ținându-se” de Banat și ctitorind, tenace, o operă, respectând un program ferm… ridicându-se din frumoasa Țară a Almăjului, acolo unde „banul era puțin și nevoile erau mari”, simțindu-se „Dator cu o durere”, cum ne anunța prin romanul publicat în 1970, el a adus în literatură, nemurind-o, o lume a unui ținut, cu firi aspre, voluntare, închise, trudind în „chinuri tantalice”, un pământ care dădea roade puține. Important este că scriind despre această lume magică a Banatului sudic, Ion Marin Almăjan și-a păstrat „straiele de acasă”, cum nota memorabil, într-o epistolă, Radu Theodoru.”[2]

Acest important scriitor bănățean, „Om-Cuvânt” după cum îl numește Ioan Cărmăzan, se află astăzi la ceas aniversar, prilej pentru noi, cititorii și colaboratorii săi, să-i transmitem dragostea și prețuirea noastră, să-i dorim cele bune cu sănătate și multă putere de muncă, deoarece condeiul său vertical și ascuțit este și va rămâne emblemă a Banatului în literatura română.

La mulți și inspirați ani, maestre Ion Marin Almăjan!

---

[1] Cornel Ungureanu În: In honorem magistri Ion Marin Almăjan – 80. Timișoara: David Press Print, 2020;

[2] Adrian Dinu Rachieru – Romanul politic și pactul ficțional (vol. II). Iași: Junimea, 2018.

În 12 noiembrie 2020 lingvistul Vasile C. Ioniță s-a stins în casa sa din Câlnic – Reșița, fiind vegheat de întreaga familie care a dus povara bolii alături de el și care l-a îngrijit cu răbdare și înțelegere până în ultima clipă.

Iată, s-au scurs cinci ani de neuitare, cinci ani de când hazul și ironia maestrului ne lipsesc, cum ne lipsesc comentariile sale pline de savoare, comentarii ale unui  om hâtru și fascinant prin darul său de povestitor.  Nu de puține ori am povestit în acești 5 ani cu prieteni și colaboratori despre prietenul Bocșei, Vasile C. Ioniță, care, din povestitor a devenit personaj de poveste.

Numele lui Vasile C. Ioniță și personalitatea acestuia sunt cunoscute în toată țara. Deşi născut pe meleaguri sucevene, la Dolhasca, la 24 martie 1932, profesorul Vasile C. Ioniţă este unul dintre cei mai importanţi lingvişti ai Banatului, unul dintre lingviștii harnici și cu renume în Banatul Montan.

Absolvent al Facultăţii de Filologie din Timişoara (1971), prof. Vasile C. Ioniţă  a urmat un doctorat la Facultatea de Filologie din Cluj, iar din 1983 devine doctor în filologie (cu teza Cursul superior al Văii Timişului) .

Dialectolog, etimolog, onomastician, toponimist, publicist, scriitor, Vasile C. Ioniţă și-a dedicat întreaga viaţă cercetării, studiului şi scrisului.

A deținut diverse funcţii şi a practicat, de-a lungul vieții sale, mai multe profesii/ meserii: la începuturi a fost învăţător, apoi profesor, redactor de ziar, inspector şi secretar la Comitetul de Cultură şi Artă din Reşiţa, lector la direcţia Generală a presei şi Tipăriturilor pentru judeţul Caraş-Severin, traducător din rusă şi franceză.

Ca publicist a debutat în 1949 în „Viaţa Buzăului”; apoi a colaborat la diverse publicaţii din ţară şi străinătate, publicaţii de specialitate şi nu numai. La ziarul „Timpul” din Reşiţa a susţinut o rubrică permanentă.

A debutat editorial în 1972 cu un Glosar toponimic Caraş-Severin, apărut la Reşiţa, la Casa Corpului Didactic; în 1975, în colaborare cu Octavian Răuţ, editează Studii şi cercetări de istorie şi toponimiesub egida Muzeului de Istorie; în 1976, sub egida Bibliotecii Judeţene Caraş-Severin, realizează o plachetă în 40 de pagini Banatul, parte integrantă şi individualitate distinctă în contextul istorico-geografic şi al spiritualităţii româneşti. Contribuţii bibliografice. 1 Graiul bănăţean; în  1982 apare la Timişoara la editura „Facla” – Nume de locuri din Banat – o amplă monografie a toponimiei Banatului prefaţată de Alexandru Graur.          În 1985, tot la Timişoara, la editura „Facla”, apare volumul Metafore ale graiurilor bănăţene; în 1997, la editura „Timpul” din Reşiţa, apare eseul monografic Sabin Păutza; Monografia localităţii Câlnicdin Caraş-Severin apare tot în 1997 la editura „Timpul” din Reşiţa; volumul Capricii. – un volum de amintiri, file de jurnal şi corespondenţă – apare în 1999 la editura „Timpul” din Reşiţa; în 2002, la editura „Eurostampa” din Timişoara, apare primul volum de Contribuţii lingvistice. Onomastică. Lexicologie semnat Vasile C. Ioniţă; în 2004, la „Intergraf ”din Reşiţa apare  cel de-al doilea volumul  de Contribuţii lingvistice…; tot în 2004 coordonează volumul Uite cine, ce şi cum vorbeşte. Teste comentate privind limba română, volum apărut la „Intergraf” la Reşiţa; tot în 2004, lăsând la o parte preocupările lingvistice, publică un volum de proză – Aripi frânte – continuând astfel seria volumelor  memorialistice, relatând fapte absolut reale; Oglinzi infidele, volum apărut în 2005, Reşiţa, „Intergraf”; Meandre este volumul care continuă  cronologic  Aripi frânte şi apare în 2005 tot la editura „Intergraf” din Reşiţa.

În 1990 prof. Vasile C. Ioniţă se pensionează, dar activitatea culturală a domniei sale continuă. Îl găsim colaborator al unor publicaţii, dar şi colaborator al unor instituţii. O foarte bună şi rodnică colaborare a avut-o cu Radio Reşiţa, Doru Dinu Glăvan, redactorul şef de la acea vreme, sesizând şi valorificând puterea de muncă a maestrului, priceperea, profesionalismul acestuia. Pe lângă faptul că deţinea o rubrică la acest post de radio, Vasile C. Ioniţă scria, desfăşura o activitate scriitoricească rezultând câteva volume apărute sub egida Radio Reşiţa: Dicţionar de evenimente şi personalităţi din Banatul istoric, vol. 1 apărut la Reşiţa, la editura „Banatul Montan” în 2007, iar volumul 2 – Memento. Evenimente şi personalităţi din Banatul istoric, a apărut în 2008; 30 de istorioare despre oameni şi vremi, volum apărut în 2008 tot la Banatul Montan; Lecturi interzise, apare în 2009, Reşiţa. Banatul Montan; Memoria cuvintelor, volum apărut în 2010 la aceeaşi editură din Reşiţa şi Crâmpeie dintr-un veac trecut este volumul care încheie, în 2011, într-un fel, colaborarea cu Radio Reşiţa, o dată cu plecarea lui Doru Dinu Glăvan din radio, dar şi ultimul cu caracter memorialistic.

Din anul 2012 prof. Vasile C. Ioniță devine colaborator al revistei „Bocșa culturală” și, tot în acest an, hotărăşte ca mare parte a bibliotecii sale să o dăruiască oraşului Bocşa, Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, având încredere în această instituţie şi în managerul ei. Să-și „mărite mândrele” la Bocșa, cum îi plăcea să spună. Astfel a început o poveste, cea a amenajării unei săli destinată acestui veritabil fond de documente, apoi povestea a continuat cu inaugurarea, în noiembrie 2013, a sălii care-i poartă numele, iar în 23 martie 2017, la aniversarea celor 85 de ani ai profesorului Ioniță, lansarea „Catalogului Sălii prof.dr. Vasile C. Ioniță” de la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa (volum apărut la editura TIM din Reșița, dir. Gheorghe Jurma, în seria „Bocșa – istorie și cultură;39”).

Povestea „încuscririi” a continuat cu susținerea rubricii „Povestea vorbei” în revista trimestrială „Bocșa culturală” și, probabil, va continua, pentru că „moș Ioniță de pe Nergăniță” (așa-i plăcea să se prezinte, deoarece așa l-a denumit mitropolitul Nicolae Corneanu) a lăsat manuscrise și cărți din care să poată fi susținută întotdeauna rubrica sa.

În 14 noiembrie 2020 lingvistul Vasile C. Ioniță a fost condus pe ultimul drum și înmormântat în Cimitirul din Câlnic, din păcate, de prea puțină lume, motivul fiind restricțiile impuse de pandemie.

În cartea sa „Ce lăsăm în urma noastră?” editorul și scriitorul Gheorghe Jurma concluzionează: „… ce altceva putem lăsa în urma noastră decât o amintire frumoasă, decât un nume adunat pe-o carte, decât o idee care să fie dusă mai departe, decât o floare de recunoștință pentru cei care au crezut în noi, decât o flacără care să se aprindă ori de câte ori cineva cândva ar avea nevoie de lumina ce am purtat-o noi în lume.”

Mulțumim, prof. dr. Vasile C. Ioniță, pentru lumina dăruită tuturor de-a lungul vieții, lumină care încă ne călăuzește și la cinci ani de la plecarea dumneavoastră în „lumea cea fără de dor”.

Dumnezeu să vă odihnească în pace!

Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din eleganta așezare pădurenească LELESE – Hunedoara.

Mulți credincioși – seniori și tineri – unii îmbrăcați în costume tradiționale, au venit aici la ceas de sărbătoare – simbol în credința noastră străbună: instalarea ca preot a tânărului MUNTEAN ȘTEFAN, absolvent al Facultății de Teologie din Arad.

Privindu-i, am concluzionat că toți cei prezenți doreau să se bucure, să creadă în adevăr și frumos, să-și primească cu bucurie, noul preot paroh în dorința păstrării unei vieți neprihănite, duhovnicești. Păreau hotărâți pentru a duce o trăire curată care să stea la temelia unei vieți morale.

După săvârșirea slujbei religioase susținută de părintele protopop CRAINIC VALENTIN însoțit de un sobor de preoți, am consemnat cu plăcere momentul unor inedite sentimente și trăiri sufletești cu ocazia prezentării noului preot paroh și a deciziei de numire a acestuia, semnată de Preasfințitul Părinte Nestor, Episcopul Devei și Hunedoarei.

Emoționant ni s-a părut momentul înmânării noului preot a Sfintei Scripturi – necesară pentru o continuă lucrare duhovnicească, a Crucii și Cheia bisericii.

Pe acest fond, în cuvântul său, părintele protopop, CRAINIC VALENTIN, a punctat rolul misiunii preotului ca slujitor al altarului, care presupune multă dăruire și responsabilitate în propovăduirea Evangheliei și pregătirea ogorului sufletesc pe care-l însămânțează.

În intervenția sa, primarul comunei, ACHIM CIPRIAN, a subliniat bucuria de a avea un nou preot în parohia Lelese, accentuând pe dorința ca acesta să fie un cercetător atent al sufletelor credincioșilor cărora se adresează, ținând cont de psihologia și evoluția interioară pe întregul parcurs al colaborării cu aceștia.

Apreciată a fost prezența la acest eveniment a unui grup de eleve din localitate, care a prezentat un reușit buchet de frumoase pricesne ortodoxe.

Prezent la acest eveniment VILI ORĂȘAN, consilier al Asociației CARP „Speranța” Hunedoara (președinte ec. ROTAR Delian Dorel), a oferit tuturor participanților revista  Info CARP „Speranța” și ne-a declarat în exclusivitate: „În fugara călătorie pe oceanul vieții trecătoare, fiecare dintre noi purtăm pecetea vremii și a locului de baștină. Alături de tânărul preot, Muntean Ștefan – pe care-l felicit – instalat ca paroh, putem vorbi de un nou început, de împletire a muncii cu rugăciunea, osteneala cu darul lui Dumnezeu, momente care vor contribui din plin la zidirea vieții celei noi, la mântuirea sufletelor noastre.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Foto: Vili Orășan

 

 

 

 

 

Regizorul Ioan Cărmăzan – acasă în Banat!

Fără doar și poate, filmul artistic „Povestiri din Bocșa. Lumea 9 și pianul de lemn” este evenimentul cultural cel mai important al anului 2025 pentru acest mic și fascinant burg numit Bocșa!

Dacă în perioada 1 – 5 mai 2025 regizorul Ioan Cărmăzan, însoțit de o echipă de lucru, a poposit la Bocșa pentru a filma scene și a trage cadre dintr-un viitor film denumit precum volumul său de debut ca scriitor în anul 1983 – Povestiri din Bocșa, în 13 octombrie 2025 regizorul Ioan Cărmăzan invita bocșenii și publicul larg la premiera filmului „Povestiri din Bocșa. Lumea 9 și pianul de lemn” la București. În scurt timp, același Ioan Cărmăzan se deplasează în Banat, pentru a dărui filmul său bocșenilor și nu numai: tuturor celor care sunt pasionați de povești, de artă cinematografică și de filmul românesc, pregătiți să vizioneze o poveste interesantă, plină de umor care, uneori, se transformă în dramă, pentru că, nu-i așa, e de ajuns o răsturnare de situație pentru a converti comicul în dramatic și tragic!

Așadar, publicul bănățean îndrăgostit de filme de calitate a avut ocazia să asiste la câteva prezentări ale celei mai recente producții semnată Ioan Cărmăzan:  marți, 4 noiembrie 2025, la Cinematograful „Dacia” din Reșița, miercuri, 5 noiembrie 2025, la Timișoara, în Sala Consiliului Județean Timiș, joi, 6 noiembrie 2025 la Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu” din Lugoj, iar vineri, 7 noiembrie 2025, la Casa de Cultură „George Suru” din Caransebeș.

„Fin deslușitor al sufletului uman și fervent căutător de răspunsuri la problemele fundamentale ale societății în care trăim regizorul Ioan Cărmăzan propune o radiografie a unei lumi străbătute de neliniști, inocențe, întâmplări hazlii, dar și de fiorii haosului și sensului ciudat spre care pare că se îndreaptă comunitățile actuale” (Doina Tătaru).

Filmul „Povestiri din Bocșa. Lumea 9 și pianul de lemn” are la bază o carte ale cărei povestiri sunt traspuse în secvențe cu veritabilă măiestrie cinematografică – și aici nu mă refer doar la arta regizorului-scenarist, ci și la abilitatea celor de la tehnic – imagine, montaj, sunet – precum și la actorii talentați, care și-au jucat rolul la modul excepțional, filmul bucurându-se de un real succes atât la București, cât și în Banat: „În capul meu exista această poveste, în care lumea nouă se confruntă cu pianul de lemn. Într-un fel sau altul, am încercat să adun legendele din Bocșa cu cele de astăzi, și asta a fost cel mai greu. Adică să găsesc cheia, formula, după care am avut un noroc foarte mare cu actorii, care au venit cu sufletul la gură și am filmat totul în doar 13 zile”, a mărturisit Ioan Cărmăzan.

Premiera din 4 noiembrie 2025 de la Cinematograful „Dacia” din Reșița a reușit să adune mulțime de oameni receptivi la frumos, la Carte și Film, la poveștile Bocșei spuse în modul caracteristic și recognoscibil al lui Ioan Cărmăzan.

„După ce premiera națională a filmului a avut loc la București, a fost datoria mea de bănățean să aduc «Povestiri din Bocșa» acasă.” mărturisea regizorul cu o undă de tristețe fiindcă, după cum se spune în popor: „planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg”. Adică, „acasă” pentru Ioan Cărmăzan înseamnă, în primul rând, Bocșa! La momentul la care regizorul propusese primarului orașului Bocșa, Mirel Pascu, realizarea acestui film, gândul celor doi era ca această peliculă să inaugureze Centrul Cultural și Cinematografic „Ioan Cărmăzan” din Bocșa, clădire care se află în renovare și care avea termen de finalizare anul 2025. Era un moment extraordinar pentru a reînvia o clădire veche și tradiția cinematografiei bocșene prin prezentarea unui film realizat de un bocșean, acasă la Bocșa, alături de alți bocșeni!

Din păcate, ceea ce și-au dorit cei doi – primarul Pascu și regizorul Cărmăzan – nu s-a putut împlini! Nuțu Cărmăzan a reușit să termine filmul, dar cinematograful din Bocșa nu a fost pregătit să-l primească, acesta aflându-se încă în lucrări. Așadar, filmul a fost lansat de Ioan Cărmăzan „acasă” în Banat! Iar bocșenii au apelat la prietenii reșițeni pentru a găzdui această premieră cinematografică, evenimentul din 4 noiembrie de la Cinematograful „Dacia” din Reșița fiind o reușită! Aici, în această seară, în prezența unui public numeros, au prins viață poveștile uitate ale unui oraș mic, dar plin de farmec: Bocșa. Iar pe scena „Dacia” au urcat pentru prezentare patru bocșeni! Iar trei dintre ei provenind de pe aceeași stradă a Bocșei: George Coșbuc – regizorul Ioan Cărmăzan, primarul Mirel Pascu și managerul Dan Szusz (Mirea). Prezentarea filmului a fost susținută de Gabriela Șerban, coordonatorul Festivalului de Film de la Bocșa și managerul cultural al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”.

”Această poveste a plecat din mai multe discuții frumoase, discuții avute în serile în care admiram Bocșa din diverse locații” povestește Mirel Patriciu Pascu, cel care a susținut din plin realizarea filmului, având convingerea că este deosebit de important ce lăsăm în urma noastră, iar orașul Bocșa merită proiecte dintre cele mai frumoase și inedite, cum este și acesta. „S-a tot vorbit despre dorința de a realiza un film… Tot așa, discutând, ani la rând, iată că s-a născut acest film. Aceste povestiri din Bocșa, și cartea care este reeditată, sunt practic niște povești care te animă, noi între noi, fiind o comunitate mică, ne cam știm unii pe alții. Deci și acest film este tot o poveste, cum a fost și cartea care a apărut, carte destul de controversată în perioada regimului Ceaușescu. O să vedeți, această peliculă este o dramă, dar cu multe elemente de comedie. Acum, nu ne comparăm noi chiar cu ”Las Fierbinți”, dar, trebuie să recunoaștem, aceste povestiri fac parte din viața noastră, din tradițiile noastre… Maestrul Cărmăzan surprinde o lume veche, sigur, cei puțin mai înaintați în vârstă cunosc acea lume de pe strada George Coșbuc, de pe strada Reșiței…”, declară primarul orașului Bocșa, Mirel-Patriciu Pascu, domnia sa făcând referire și la doi dintre actorii rolurilor principale, care sunt foarte cunoscuți și din serialul de succes „Las Fierbinți”: Ionuț Ciocia și Marius Chivu.

Ca întotdeauna, Nuțu Cărmăzan a reușit să adune prieteni; maestrul Cărmăzan a reușit să adune oameni importanți din presă, din viața culturală, literară și artistică a Banatului nostru. Fiecare dintre proiecțiile prezentate s-a bucurat de succes și aplauze, însă maestrul Cărmăzan, vădit emoționat de fiecare dată, mărturisește că nu face filme pentru aplauze zgomotoase, ci pentru a coagula „memoria colectivă, acea memorie care răsfrânge întâmplări ca niște raze de lumină în cotloanele unui loc”.

Mulțumim, Nuțu Cămăzan, pentru acest minunat dar făcut Bocșei și bocșenilor tăi! Un dar făcut Banatului, fiindcă atmosfera care transcede din acest film este cea a satului bănățean, este acolo spiritul lui Tata Oancea sau al lui Victor Vlad Delamarina, după cum bine observau scriitorii Cornel Ungureanu, Ion Marin Almăjan și Vasile Bogdan.

Cu siguranță, filmul „Povestiri din Bocșa. Lumea 9 și pianul de lemn” va fi difuzat și pe micile și marile ecrane, dar și la Bocșa – la bibliotecă, în parc, la Festivalul de Film – precum și în alte locații în care vom fi invitați/solicitați. Dar, până atunci, mă plec cu recunoștință în fața celor care au făcut posibil acest eveniment:  regizorul Ioan Cărmăzan și întreaga sa echipă; primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu; managerul Centrului Județean de Cultură și Artă Caraș-Severin, Dan Mirea; Cinematograful „Dacia” cu întreaga sa echipă de oameni inimoși; presa cărășană, care a promovat în permanență acest eveniment și care ne-a fost alături trup și suflet; și nu în ultimul rând, PUBLICUL numeros! Un mare MULȚUMESC tuturor pentru o seară de excepție!

           

P.S.

          Filmul artistic lungmetraj „Povestiri din Bocșa. Lumea 9 și pianul de lemn” (2025) se alătură celorlalte proiecte cinematografice semnate de Ioan Cărmăzan fie ca regizor, fie ca scenarist şi co-scenarist, filme de lung şi de scurt metraj, filme documentare, dar şi piese de teatru: regizor lungmetraje: Ţapinarii (1982); Lişca (1984); Sania albastră (1987); Casa din vis (1992); Raport despre starea naţiunii (2004); Lotus (2004);  Dragoste de mamă (2006); Cu inima îndoită (2006);  Margo (2006); O secundă de viaţă (2009); Oul de cuc (2010); Conserva (2015);  Nu există stele verzi (2015); Întoarcerea magilor (2016);Viața unei singure femei (2024); co-scenarist: În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură (2001); Dracula the Impaler (2002); Orient Express (2004); regizor scurtmetraje: Cântă cucul şi pe ploaie (1978); Negustorul de amintiri (2009);  Între anii 1982 – 1984 – regizor şi scenarist: Spirale; Corul din Finteuş; Porumbelul voiajor; Monografie Bocşa – „Un oraș cu inima cât o uzină”; Ion Pacea (pictor); Maitec (documentar despre un sculptor); 1992 – patru episoade de documentar Las Palmas – Gran Canaria; 1993 – Tranziţia în România – pentru CNN şi Channel 15, producţie americană; 1994 – Muzeul porumbelului voiajor – Sant Tropez, Franţa, BBC Anglia, Belgia; 2008 – Cavalerul adormit – un film despre pictorul Horia Damian; regizor teatru:  Romeo şi Julieta (2008); Pescăruşul (2009); Scene dintr-o căsnicie (după Ingmar Bergman, 2020).

13 noiembrie 2025, ora 13.00, Centrul Cultural Muzeistic Anina:

Salonul de toamnă: Vernisajul expoziției de artă plastică, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Participă Viorica Ana Farkas (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Niculina Ghimiș (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), Doina & Gustav Hlinka (Reșița), Eleonora & Gabriel Hoduț (Reșița), Nik Potocean (Bocșa), Gabriela Surugiu (Reșița), Maria Tudur (Reșița) și Tatiana Țibru (Reșița).

 

13 noiembrie 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Festivalul Internațional „Sabin Pautza”, ediția a XII-a.

Sabin Pautza și comunitatea germană din Banat: Cultura  unește. Orașe vii.

Duplex  Reșița – Frankfurt am Main: Întâlnire online cu dipl.-ing. dr. Sergio Morariu (Germania).

FISART sau culorile orașului: Reșița – Timișoara – Frankfurt am Main.

Recital clasa de canto prof. Cornelia Balogh-Remelei (Liceul de Arte ,,Sabin Păuța” Reșița): Iasmina Becea, cls. a XII-a, soprană (Sabin Pautza – „Poetul”; Tiberiu Brediceanu – „Cât e muntele de ’nalt”; Alessandro Scarlatti – „Toglietemi la vita ancor”).

Recital clasa de suflat prof. Adrian Roiban (Liceul de Arte ,,Sabin Păuța” Reșița): Rut Macioca, cls. a X-a, flaut & Efraim Macioca, cls. a X-a, clarinet (Frédéric Chopin – „Polonaise”; Jose Villanueva – „Scherzo”); La pian: prof. Lorand Balogh-Remelei.

 

 

 

13. November 2025, 14:00 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:

Herbst-Kunstsalon: Vernissage mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina & Gustav Hlinka). Es stellen aus: Viorica Ana Farkas (Reschitza), Livia Frunză (Reschitza), Adina Ghinaci (Reschitza), Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Niculina Ghimiș (Reschitza), Doina & Gustav Hlinka (Reschitza), Eleonora & Gabriel Hoduț (Reschitza), Nik Potocean (Bokschan), Gabriela Surugiu (Reschitza), Maria Tudur (Reschitza) und Tatiana Țibru (Reschitza).

 

13. November 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Internationales „Sabin Pautza”-Festival Reschitza, XII. Auflage.

Sabin Pautza und die Banater Deutschen: Die bindende Kultur. Die lebendigen Städte.

Duplex Reschitza – Frankfurt am Main: Eine Online-Begegnung mit Dipl.-Ing. Dr. Sergio Morariu (Deutschland).

FISART oder die Farben der Stadt: Reschitza – Temeswar – Frankfurt am Main.

Konzert der Gesangsklasse von Prof. Cornelia Balogh-Remelei („Sabin Păuța“-Kunstlyzeum Reschitza): Iasmina Becea, XII. Klasse, Sopran (Sabin Pautza – „Der Dichter“; Tiberiu Brediceanu – „Wie hoch ist der Berg“; Alessandro Scarlatti – „Nimm mein Leben noch einmal“). Konzert der Bläserklasse von Prof. Adrian Roiban („Sabin Păuța“-Kunstlyzeum Reschitza): Rut Macioca, X. Klasse, Flöte & Efraim Macioca, X. Klasse, Klarinette (Frédéric Chopin – „Polonaise“; José Villanueva – „Scherzo“); Klavier: Prof. Lorand Balogh-Remelei.