În prima zi lucrătoare din acest nou an 2026, pe data de 5 ianuarie, întreaga corespondență care a plecat de la Oficiul Poștal Reșița 1, a fost obliterată cu o ștampilă filatelică ocazională, astfel reflectându-se începutul anului 255 pentru Reșița și activitatea ei industrială.
Ștampila realizată de către Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița a primit în acest sens aprobarea Poștei Române.
Prin acest mod se va putea conștientiza național și internațional, că Reșița intră în cel de-al 255-lea an de istorie industrială în această parte de Europă. Amprenta ștampilei aduce în prim plan logoul realizat de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu prin care se marchează acest an 255 al existenței industriale în acest spațiu.
36 de ani de la constituirea Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (9 ianuarie 1990)și 36 de ani de la apariția primului număr al publicației „Echo der Vortragsreihe” (= „Ecoul Asociației”, la 1 februarie 1990): 9 ianuarie 2026;
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică și 76 de ani de la întoarcerea ultimilor deportați: manifestări comemorative în Banatul Montan, desfășurate în perioada 16 – 22 ianuarie 2026;
Reșița: 255 de ani de istorie industrială și 100 de ani de la ridicarea Reșiței la rangul de comună urbană (oraș), ianuarie – decembrie 2026;
Manifestări de fășang, 3 – 17 februarie 2026;
„Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii“ (manifestare ecumenică dedicată sărbătorii Paștelui, ediția a XIX-a), 24 martie 2026;
„Zilele Literaturii Germane la Reșița” (ediția a XXXVI-a), 26 – 29 martie 2026;
„Primăvara culturală germană la Reșița” (ediția aXXIV-a), mai 2026;
75 de ani de la începutul deportării bănățenilor în Bărăgan: manifestări comemorative în Banatul Montan, desfășurate în mai & iunie 2026;
„Cinste ție, copilărie!“ (ediția a XIX-a), 27 mai – 3 iunie 2026;
„Iunie – luna expozițiilor” (ediția a XIX-a), iunie 2026;
„Copiii desenează ținutul natal“ (ediția a XVIII-a), iunie 2026;
Pelerinaj la Biserica romano-catolică „Maria Stâncii” din Ciclova Montană, cu prilejul împlinirii a 299 de ani de la recunoașterea oficială ca loc de pelerinaj și a 249 de ani de la ridicarea actualei biserici de pelerinaj, 2 iulie 2026;
Pelerinaj la Basilica Minor romano-catolică „Maica Harurilor” din Radna / Lipova, cu prilejul Pelerinajului anual al germanilor, 2 august 2026;
„Gărâna în septembrie” (ediția a XXVIII-a), 26 – 27 septembrie 2026;
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan” (ediția a XXXVI-a), octombrie 2025, cu cea de-a XXXIII-a ediție a Sărbătorii „Heimat”-ului germanilor din Banatul Montan și cu Pelerinajul germanilor la Biserica romano-catolică „Maria Stâncii” din Ciclova Montană, 7 octombrie 2026;
Cea de-a 22-a Întâlnire a formațiilor muzicale și a corurilor germane în Banatul Montan, octombrie 2026;
Proiectul „Mai multe lumânări în cimitirele noastre“ (ediția a XVIII-a), 1 – 2 noiembrie 2026;
39 de ani de activitatea Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 2026) și manifestarea „Toamna culturală germană la Reșița“ (ediția a XXIV-a), noiembrie 2026;
În cursul anului 2026, revista în limba germană „Echo der Vortragsreihe = Ecoul Asociației” va apărea trimestrial, cu câte un număr dublu: martie, iunie, septembrie și decembrie.
Pe lângă manifestările mai înainte evidențiate, se vor organiza multe alte manifestări distincte sau făcând parte din proiectele curente anuale sau multianuale, multe dintre ele fiind cu participări naționale și internaționale. Despre toate acestea, puse sub semnul limbii, culturii, spiritualității și civilizației germane sau sub semnul culturii Banatului Montan în general, se vor oferi informații la momentul respectiv.
Erwin Josef Ţigla
* Datorită unor motive întemeiate, pot surveni modificări de-a lungul anului.
Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (FDG C-S) și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița au organizat în anul 2025, pe lângă multe altele, următoarele manifestări principale: „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, cea de a XXXV-a ediție, în perioada 1 – 17 octombrie, cu 51 de manifestări în 12 localități, cu cea de a 32-a Sărbătoare a „Heimat“-ului germanilor din Banatul Montan, organizată în 11 octombrie la Orșova; „Zilele Literaturii Germane la Reșița” (cea de a XXXV-a ediție, 3 – 6 aprilie); expoziția „Carnavalul Culorilor“ (cea de a XVII-a ediție, 27 februarie); „De Mărțișor, o întâlnire cu arta, cu poezia și cu muzica“ (ediția a IV-a, 28 februarie – 7 martie); manifestarea ecumenică pregătitoare a marii Sărbători a Învierii Domnului, „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii” (ediția a XVIII-a, 9 aprilie); „Primăvara culturală germană la Reșița” (cea de a XXIII-a ediție, 2 – 28 mai); expoziția „Cu penelul pe cerul Europei“ (ediția a XVIII-a, 6 mai); proiectul „Trei țări europene – trei europeni – o Europă“ (ediția a VI-a, 7 mai); „Te salut, copilărie” (cea de a XVIII-a ediție, 26 mai – 16 iunie); „Iunie – luna expozițiilor” (cea de a XVIII-a ediție); „Germana cu plăcere“ (cea de a XXIV-a ediție, 4 – 10 august); Întâlnirea de vară a membrilor Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița (ediția a IX-a, 1 august); „Confluențe în luna lui Secerar. Literatură, artă plastică, fotografie și muzică la ceas de seară” (cea de a VII-a ediție, 19 august); „Primele zile ale Răpciunelui, sub semnul culturii“ (ediția a VI-a, 1 – 2 septembrie); „La mijloc de Răpciune, sub semnul culturii“ (cea de a V-a ediție, 15 septembrie); „Gărâna în septembrie“ (cea de a XXVII-a ediție, 13 septembrie); cea de-a 21-a Întâlnire a formațiilor muzicale și a corurilor germane în Banatul Montan (10 octombrie); „Cultură în Brumărel” (ediția a II-a, 10 – 22 octombrie); manifestarea „Mai multe lumânări în cimitirele noastre” (a XVIII-a ediție, 2 noiembrie) și „Toamna culturală germană la Reșița” (cea de a XXIII-a ediție, 1 – 28 noiembrie). Nu a fost uitată Sărbătoarea Fășangului în februarie, cea a Paștelui în 20 aprilie, anul acesta împreună, creștinii apuseni cu cei răsăriteni, precum și cele organizate în perioada Adventului & Sărbătoarea Crăciunului, de la sfârșitul lui noiembrie până în decembrie.
De asemenea, am organizat manifestări specifice în cadrul Zilelor Culturii Naționale la Reșița (10 – 20 ianuarie), altele dedicate Zilei Internaționale de Comemorare a Holocaustului (27 ianuarie), Zilei Internaționale a Cititului Împreună – World Read Aloud Day (4 februarie), Zilei Naționale a Lecturii (15 februarie), Zilei Naționale Constantin Brâncuși (19 februarie), Zilei Internaționale a Limbii Materne(21 februarie),Zilei Mondiale a Poeziei (21 martie), Orei Pământului 2025 (22 martie), Zilei Mondiale a Artei (15 aprilie), Zilei Internaționale a Cărții și a Dreptului de Autor, precumși Zilei Bibliotecarului în România și Republica Moldova (23 aprilie), Zilei Internaționale de Reamintire a Dezastrului de la Cernobîl (26 aprilie), Zilei Mondiale a Dansului (29 aprilie), Zilei Europei (9 mai / anul acesta s-au sărbătorit și 75 de ani de la adoptarea Declarației Schuman – 9 mai 1950), Zilei Mondiale a Diversității Culturale pentru Dialog și Dezvoltare (21 mai), Zilei BanatuluiMontan (15 iunie), Fête de la Musique (21 iunie), Zilei Banatului (21 iulie), Zilei Mondiale a Fotografiei (19 august), Zilei Limbii Române (31 august), Zilei Europene a Patrimoniului (12 septembrie), Zilei Limbii Germane (13 septembrie), Zilei Europene a Limbilor (26 septembrie), Zilei Unității Germane (3 octombrie), Zilei Naționale de Comemorare a Holocaustului (9 octombrie), Zilei Naționale a Austriei (26 octombrie), Zilei Reformației (31 octombrie), Zilei Lecturii în Limba Germană (21 noiembrie), Zilei Comemorării Victimelor Războiului și Violenței în Republica Federală Germania (16 noiembrie), Zilei Naționale a României (1 decembrie) și Zilei Naționale a Minorităților în România (18 decembrie).
În plan central au stat în acest an evenimente precum cele dedicateîmplinirii a 80 ani de la deportarea germanilor din România în fosta Uniune Sovietică (manifestări comemorative pe plan național, organizate la Reșița și Timișoara în perioada 24 – 26 ianuarie).
Mai multe manifestări au fost dedicate anul trecut împlinirii a 35 de ani de la constituirea Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin (9 ianuarie 1990) și a 35 de ani de la apariția primului număr, la 1 februarie 1990, al publicației „Echo der Vortragsreihe = Ecoul Asociației”.De asemenea s-a marcat împlinirea a 145 de ani de relații diplomatice între România și Germania, 20 februarie 1880 – 20 februarie 2025, precum și ziua de 21 aprilie, ca fiind oficialîn țara noastră Ziua Prietenieidintre România şi RepublicaFederalăGermania.
Am fost solidari cu Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică în ceea ce privește organizarea mai multor manifestări prilejuite de Anul Omagial Cardinal Iuliu Hossu, dar nu am uitat să-l omagiem și pe cel născut la Reșița, Fericitul Episcop Martir dr. Valeriu Traian Frențiu, de la a cărui naștere în urbea noastră s-au împlinit la 25 aprilie 2025, 150 deani, organizând și cu această ocazie mai multe evenimente. Pentru Reșița, anul 2025 a fost Anul Fericitului Episcop Martir greco-catolic dr. Valeriu Traian Frențiu.
În 25 august am aniversat 1.700 de ani de la organizarea Primului Conciliu Ecumenic de la Niceea, 20 mai 325 – 25 august 325, printr-o întâlnire cu istoria creștină timpurie.
Am fost și în acest an parteneri în derularea la „Zilele Culturale ale Germanilor din Banat“, desfășurate laTimișoara, în perioada 13 – 15 iunie, fiind la ediția a XVII-a, a Nopții Lungi a Muzeelor și a Galeriilor în 17 mai și a Festivalul Internațional „Sabin Pautza”, ediția a XII-a, în perioada 13 – 18 noiembrie.
În plan central a stat în acest an proiectul „Istoria Reșiței în secvențe pierdute”, care a constat din organizarea în fiecare lună a unei expoziții din colecțiile lui Bogdan Andrei Mihele. Un alt proiect expozițional, de data aceasta dedicat Oraviței s-a desfășurat sub atenta organizare a istoricului dr. Ionel Bota sub motto-ul „Istoria Țării Cărașului în studii și documente inedite din colecții de familie”.
De asemenea, am continuat proiectul jubiliar din anul 2021, „Reșița: 250 de ani de istorie industrială“, cu diferite evenimente organizate în 2025, sub motto-ul „Reșița: 250 + 4 ani de istorie industrială“.
Continuare și-a găsit și proiectul transfrontalier: „Monumente comemorative ridicate în amintirea deportării, strămutării forțate, a refugierii și expulzării germanilor după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial”, proiect inițiat de către Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și de către Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, gândit ca fiind parte a comemorărilor organizate la 80 de ani de la începutul acestor tragice evenimente. Astfel, în decursul anului 2025 au avut loc evenimente cu participare din Reșița, desfășurate în Voivodina (Serbia), în Ținutul Gottschee (Slovenia) și în Slavonia (Croația). De asemenea s-au organizat două deplasări în 2025 în Ungaria, la Budapesta + Budaörs în septembrie și Szeged în decembrie.
În data de 20 august 2025, la Cimitirul Weidling bei Klosterneuburg / Austria Inferioară a fost omagiată de către noi personalitatea lui Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13 august 1802, Csatád / astăzi Lenauheim – † 22 august 1850, Oberdöbling bei Wien) prin depunerea unei jerbe de flori la mormântul poetului, la 175 de ani de la trecerea în eternitate a celui născut în Banat. Acestui moment omagial i-au urmat mai multe evenimente organizate de către noi pe parcursul anului calendaristic, dedicat poetului austriac. De asemenea, în vara – toamna acestui an au fost organizate mai multe momente omagiale dedicate lui Robert Stolz (*25 august 1880, Graz – † 27 iunie 1975, Berlin), începând cu depunerea unei jerbe de flori la mormântul compozitorului, la 145 de ani de la naștere și 50 de ani de la trecerea în eternitate a compozitorului austriac, a cărui muzică a fost iubită și cântată de reșițeni, comemorarea organizându-se în 21 august la Cimitirul Central din Viena (Austria).
În data de 10 octombrie a avut loc înmânarea Premiului „Alexander Tietz“ pentru anul 2025, cea mai importantă distincție pe care o conferă anual etnia germană din Banatul Montan, lui Werner Kremm, scriitor, jurnalist, traducător. În același an calendaristic au fost primiți în rândul membrilor de onoare ai Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița Christine Hörzer din Feldbach / Stiria, Austria și dr. Claudiu Sergiu Călin (Oțelu Roșu / Timișoara).
În decursul anului 2025 au apărut în continuare publicația „Echo der Vortragsreihe” (= „Ecoul Asociației”), precum și 4 cărți din cele 136 apariții editoriale publicate din 1995 până în prezent. A apărut, de asemenea, un număr al periodicului „info“. Pe lângă toate aceste proiecte deja enumerate, mai trebuie evidențiate proiectele filatelice. În anul 2025 au fost editate de către noi 42 plicuri filatelice ocazionale, au fost de asemenea confecționate de către noi 41 ștampile filatelice ocazionale, machetele acestora fiind aprobate, conform legislației în vigoare, de Poșta Română, prin Federația Filatelică Română.
Tot în această perioadă a fost actualizată pagina web în limba germană www.dfbb.ro (coordonator: ing. Hugo Eduard Balazs) ca, de altfel, și pagina de Facebook a Asociației, coordonată de dr. ing. Christian Paul Chioncel.
Activitatea formațiilor culturale germane din Reșița a fost, în aceeași măsură, prestigioasă. Amintim aici activitățile corului „Franz Stürmer“ (înființat la 27 mai 1991, dirijoare: prof. Elena Cozâltea), ale formației de dansuri populare germane „Enzian“ (= „Gențiana“, activă din 26 iunie 1999 / coordonatorii celor două grupe de vârste – mici și adulți – fiind Marianne și Nelu Florea), ale grupului vocal-instrumental „Intermezzo” (înființat în ianuarie 2016, compus în momentul de față din Elena Cozâltea, Letiția Sabău, Florica Fetescu și Lucian Duca – coordonator), ale soliștilor Marianne & Petru Chirilovici, ale grupului vocal-instrumental „Resicza”, înființat în primăvara anului 2023, coordonat de Iuliu Fazakas și compus din Angela Dascălu, Ciprian Marius Gherban-Cuciureanu, Ioana Maria Groze și Adrian Ionel Constantin, Angela Kovács, Veronica Iovicin, Ecaterina Trebel, Georgeta & Janny Zelko, și nu în ultimul rând, ale Cercurilor de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonat de Doina și Gustav Hlinka) și de sculptură „Jakob Neubauer“ (coordonator: George Molin), ambele cercuri de creație plastică aflate în 2025 în cel de al 33-lea an de existență.
Pe această cale aducem mulțumiri tuturor celor care ne-au stat aproape în 2025, având speranța ca și mai departe, împreună să realizăm lucruri minunate!
Încheiem un an marcat de provocări, un an poate mai sărac în împliniri imediate și cu mai puține realizări decât cele pe care ni le-am propus. Ne-am desfășurat activitatea într-o conjunctură adesea dificilă, într-un context social și economic care nu a favorizat întotdeauna aspirațiile noastre profesionale și editoriale.
Cu toate acestea, vocația noastră de ziariști ne obligă să nu abandonăm niciodată speranța. Ea este busola care ne ghidează prin vremuri tulburi și forța interioară care ne dă, de fiecare dată, puterea de a continua să căutăm adevărul și să dăm voce comunității noastre.
Privim spre anul care vine nu cu teamă, ci cu acea dârzenie specifică spiritului bănățean. Ne dorim ca 2026 să ne aducă tuturor claritatea de a privi cu încredere spre viitor, curajul de a ne asuma proiecte noi și bucuria de a vedea năzuințele noastre transformate în realități durabile.
Să rămânem uniți prin cuvânt, integritate și credință în valorile nobile ale profesiei noastre.
La mulți ani binecuvântați!
Consiliul de Conducere al UZPR – Filiala Caraș-Severin
Anul 2025 a însemnat pentru mine și nu numai, un an în mare parte împlinit, un an cu binele și răul din jurul nostru, acceptat sau mai puțin acceptat, așa cum a fost dat să fie… Așadar, am mers mai departe, noi cei activi în cultura locului, crezând și sperând în Binele de la cel Atotputernic, în ceea ce ne unește: limba, spiritualitatea, cultura și spațiul în care trăim! Anul 2025 ne-a demonstrat că putem să răspundem afirmativ chemării de a fi împreună, și totodată am dovedit dorința de a merge mai departe, datori fiind trecutului nostru comun, generațiilor de dinaintea noastră, fiecare făuritoare de speranțe la timpul său! Un cuvânt de mulțumire tuturor celor care ne-au stat alături în toate înfăptuirile anului ce se încheie, fără de care am fi fost mult mai săraci în suflet și realizări. Prin El – Bunul Păstor -, cu El vom merge și în anul 2026 mai departe și vom învinge, trăind în speranță și dragoste față de adevăr și frumos! La mulți ani, 2026!
Das Jahr 2025 bedeutete für die Banater Berglanddeutsche Gemeinschaft ein weitgehend erfülltes Jahr, ein Jahr mit dem Guten und dem Schlechten um uns herum, akzeptiert oder weniger akzeptiert, je nachdem, wie es gegeben war… Wir gingen weiter, wir, die wir aktiv sind in der Kultur des Ortes und der Region, im Glauben und in der Hoffnung auf das Gute, auf das, was uns verbindet: Sprache, Spiritualität, Kultur in dem Raum, in dem wir leben!
Das Jahr 2025 hat uns bewiesen, dass wir dem Aufruf zum Zusammensein positiv Folge leisten konnten. Gleichzeitig haben wir dem Wunsch nachgefolgt, aufgrund unserer gemeinsamen Vergangenheit, den neuen Generationen, die vor uns stehen, Perspektiven zu schaffen, voranzukommen! Es gibt noch viel zu tun, aber wir sind dabei…
Ein Dankeschön an alle, die uns bei den Errungenschaften des letzten Jahres zur Seite standen, ohne die wir viel ärmer an Erfolgen gewesen wären. Hier schließen wir auch unsere Medien ein, die uns 2025 nahestanden: die „Banater Zeitung“, die „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien“, die „Hermannstädter Zeitung“, den Rundfunk und das Fernsehen in deutscher Sprache in unserem Lande.
Wir wünschen allen unseren Mitgliedern, Förderern, Freunden und Mitstreitern eine gnadenvolle letzte Adventszeit, ein Weihnachtsfest in Frieden und Freude zusammen mit den Lieben und nicht zuletzt, ein frohes und gesundes Neujahr, in dem wir in Hoffnung und Liebe für Wahrheit und Schönheit leben mögen!
Erwin Josef Țigla
Vorsitzender des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen,
În ziua Domnului, 27 decembrie 2025, a avut loc la Marga lansarea cărții, Lia – In memoriam. Umbra luminoasă a lui Micu Jompan. Această lucrare a fost scrisă de renumitul om de cultură Dumitru Jompan, în memoria soției sale Aurelia Jompan, cu ocazia împlinirii unui an de la trecerea la cele veșnice a doamnei învățătoare.
La această acțiune culturală au participat oficialități locale, preotul paroh Marius Iovănescu, preotul Romulus Frîncu, omul de cultură Martin Olaru, membrii familiei Jompan, cetățeni ai comunei și autorul acestor rănduri. Totodată, cei enumerați mai înainte au susținut câte o cuvântare în onoarea celei care a fost doamna de fier a familiei, Aurelia Jompan.
Cartea se deschide cu o Prefață, cuprinde șapte capitole și o Addenda, se întinde pe 507 pagini, iar capitolul V-Scrisori de condoleanțe este cel mai lung și cel care mi-a ajuns la inimă, deoarece a fost scris din suflet pentru un suflet plecat la cele veșnice. În acest capitol au scris o serie de peroane, de la doctori la militari, de la oameni de cultură la oameni de rând și de la profesori la rude apropiate sau prieteni de familie. Volumul de față reprezintă Everestul lucrărilor scrise de domnul profesor Jompan, deoarece este cartea cu numărul 105, dacă este să aducem la cunoștința publicului toate lucrările domniei sale.
Deși a fost născută, crescută și școlarizată în orașul de pe Sebeș, doamna învățătoare Lia Jompan s-a adaptat repede la viața rurală de la Marga. Încă din primul an al încadrării la școala din Marga (1957), doamna Lia a fost un factotum al vieții culturale din localitate. Pe lângă activitatea școlară, a activat în cadrul Coralei Margana, a instruit micii cântăreți din Corul Canon, a ridicat împreună cu domnul profesor Jompan, Monumentul eroilor și Troița timpului; și nu în cele din urmă a pus bazele ,,Casei Muzeu” și ,,Morii cu ciutură” , care mai târziu au fost transferate la Caransebeș, spre marea durere a ctitorilor.
Totodată, doamna Lia Jompan a organizat la începuturile sale profesionale ,, Carnavalul copiilor” și a fost cofondatoare la înființarea Universității sătești de educație muzicală în anul 1982, singura de acest profil din țară. Parcă toate aceste lucruri nu au fost suficiente, așa că doamna Lia a scris articole și cărți, fiind coautor la cărțile ,,Găteala capului la femei în Valea Bistrei ” și ,, Societăți ale femeilor române ortodoxe din Caransebeș”, dar și coordonator principal la alte cărți precum: ,,Marga – Glosar de cuvinte și expresii dialectale mai mult sau mai puțin cunoscute” sau ,, Bolvașnița. Monografie ”.
Aceste activități sunt doar o parte din viața tumultoasă a doamnei Lia, pentru că dânsa a cochetat și cu politica, fiind o vreme consilier comunal, dar și candidat la funcția de Primar a localității Marga.
Aceasta a fost doamna Aurelia, pentru noi care am cunoscut-o rămâne un exemplu de tenacitate, altruim și dăruire față de semen, cunoscându-se faptul cât de mult și-a iubit elevii de la școala din Marga.
Doamna învăţătoare Aurelia Frenţiu Jompan, vrednică descendentă din familia episcopului Valeriu Traian Frenţiu, poate fi numită „ortacul de o viaţă“ , dânsa şi-a înţeles şi asumat menirea, preluând din primul moment asupra-şi toate grijile vieții sociale și participând exemplar la cercetarea domeniul cultural, alături de soțul ei, numai și numai ca omul de cultură prof. univ. dr. Dumitru Jompan – cel care şi-a închinat viaţa baghetei şi condeiului -, să se ridice ca unul dintre cei mai importanți oameni de cultură din Banat și din țară.
În acest sens dorim sănătate și multe zile la pomul vieții, domului profesor doctor Dumitru Jompan, pentru a ne împărtăși pe mai departe din preaplinul cultural al domniei sale !
Totodată, ne rugăm ca Domnul să o așeze pe doamna Lia în lăcașurile sale cele veșnice și luminoase, acum la împlinirea unui an de la moartea cea trupescă, unde nu este întristare și unde cercetarea feței Domnului, veselește toți sfinții bineplăcuți Lui, întru nădejdea învierii celei veșnice și revederea cu cei dragi ei !
31 decembrie 2025, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
In memoriam Papa emerit Benedict al XVI-lea (Joseph Aloisius Ratzinger, *16.04.1927, Marktl am Inn / Germania – †31.12.2022, Vatican). Expoziție filatelică din colecția Erwin Josef Țigla.
31 decembrie 2025, ora 24.00, online:
De Anul Nou, 2026, un proiect muzical online al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița și al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin.
Interpretează Patrick Paulescu și Ian Adrian Dinuț.
1 ianuarie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
1 ianuarie 2026: Ziua Mondială a Păcii (a LVIX-a ediție).
Miniexpoziție filatelică din colecția Erwin Josef Țigla
5 ianuarie 2026, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Pelerini ai speranței / Anul jubiliar 2025: 24 decembrie 2024 – 6 ianuarie 2026.
Expoziție foto și filatelică cu tematica „Roma în anul jubiliar”, realizate de Erwin Josef Țigla.
31. Dezember 2025, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
In Memoriam Papst Emeritus Benedikt XVI. (Joseph Aloisius Ratzinger, *16.04.1927, Marktl am Inn / Deutschland – †31.12.2022, Vatikan). Eine Philatelie-Ausstellung aus der Sammlung Erwin Josef Țigla.
31. Dezember 2025, 24:00 Uhr, Online:
Ein musikalischer Neujahrsgruß, ein Online-Projekt des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ und des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen.
Mit Patrick Paulescu und Ian Adrian Dinuț.
1. Januar 2026, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
1. Januar 2026: 59. Weltfriedenstag.
Kleine philatelistische Ausstellung von Erwin Josef Țigla.
5. Januar 2026, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Pilger der Hoffnung / Jubiläumsjahr 2025: 24. Dezember 2024 – 6. Januar 2026.
Eine Foto- und Philatelie-Ausstellung „Rom im Jubiläumsjahr“, von Erwin Josef Țigla.
Deoarece în ultima perioadă s-a generat o reală polemică privitoare la semnificația regimului comunist în România, căutându-se argumente diverse pentru încadrarea acestuia în diferite registre istorice, îmi propun să realizez o succintă analiză din perspectiva muncii și a tradiției acesteia în spațiul Banatului Montan. Voi lua ca punct de referință Mehadia, privită ca vatră istorică și reper identitar al acestui spațiu.
Dacă e să vorbim despre perioada comunistă, despre viața și organizarea socială, trebuie să amintim despre oamenii care au făcut-o să funcționeze, cu bunele și cu relele ei.
Îmi propun să plasez această analiză într-un context istoric, păstrând însă în centrul ei, omul și valorile ce acesta le creează, indiferent de sistemul social în care își duce el existența. În acest context ceea ce primează este calitatea umană!
Voi alege să vorbesc despre oamenii simpli, acei muncitori, care și-au pus amprenta prin hărnicia lor asupra comunității. Deși sistemul a fost unul defectuos, în anumite privințe, comunismul a funcționat prin muncă. Ca în orice cadru social, au existat membrii indolenți și membrii destoinici; aceștia din urmă, și-au pus în valoare calitățile personale, izvorâte din educație, pricepere și o etică a muncii moștenită.
În Mehadia, după cum știm, procesul de colectivizare, încheiat în anul 1962, nu a avut niciun succes. Factorii care au contribuit la acest lucru sunt diverși, ei fiind atât de natură umană, de natură geografică, cât și de structură socială a țăranului bănățean care nu a acceptat niciodată compromisul. Rezistența umană în zona Mehadiei este binecunoscută, din cele mai vechi timpuri. Inclusiv, recent am descoperit în cartea lui Karl Wilhelm von Martini – ,,Pflanzer und Soldat „(1854), mărturii despre rezistența localnicilor la colonizare și la impunerea administrației austriece. Retrași în munți, aceștia duceau o luptă gen gherilă, sau haiducie, cu autoritatea locală, impusă de Curtea de la Viena, care îi eticheta drept ,,tâlhari„- locuitori ai munților. Răspunsul a fost unul dur: represiunea și vânarea celor care se opuneau regimului, proces încheiat în anul 1767: ,,Astfel, locuitorii munților au fost în cele din urmă supuși și, până în anul 1767, fuseseră suficient de civilizați și câștigați pentru interesele guvernului„.
Mă târziu, această genă a libertății s-a activat din nou în fața comunismului. Ea s-a afirmat prin mișcarea partizanilor. După cum se știe, zona Mehadia-Teregova a fost epicentrul celei mai longevive rezistențe anticomuniste din România. Prezența grupurilor de partizani a făcut ca autoritățile să fie, pentru multă vreme, timorate în a aplica măsuri radicale precum colectivizarea. Figuri precum Petre (Tică) Artinescu, din Mehadia, alături de Gheorghe (Gogu) Cristescu, Ioan Petchescu, Siscovici Radoi, au luptat împotriva regimului comunist. Aceștia, împreună cu mulți alții, au acționat intens în munții din jurul Mehadiei, Iablaniței și Teregovei. Sprijiniți de localnici (care le duceau hrană și informații), grupurile de partizani au creat o stare de nesiguranță pentru activiștii de partid. Nimeni nu îndrăznea să meargă prin sate să ceară semnături pentru ,,întovărășire”, de teamă că vor fi „vizitați” noaptea de partizani.
Configurația terenului, de asemenea, a jucat și ea un rol important în procesul de colectivizare, deoarece relieful nu a constituit condițiile cele mai favorabile unei agriculturi intensive. În zona Mehadiei, cu dealuri abrupte și terenuri stâncoase, mecanizarea era imposibilă. Comuniștii nu aveau ce să facă cu „colectiva” pe niște fânețe montane, unde oamenii trăiau din creșterea animalelor și pomicultură, nu din culturi mari de cereale. Era foarte dificil să „colectivizezi” turmele de oi care plecau în transhumanță sau livezile răsfirate pe munți, față de un lan de grâu la câmpie.
Un alt element, care nu poate fi omis în această analiză, este mândria bănățeanului de la munte, pentru care conceptul de ,,gospodar” era unul sfânt, în jurul căruia gravita întreaga sa existență. Înțelepciunea țăranului de la munte a fost adeseori superioară, datorită greutății vieții de aici, mai ales în zona Mehadiei, a căror locuitori nu de puține ori, de-a lungul istoriei sale, au fost ostracizați. În aceste condiții, țăranul muntean, cunoscându-și foarte bine drepturile, legătura sa cu pământul moștenit fiind una vitală, chiar viscerală, au acționat ca atare. Se pare că în anumite momente a existat chiar și o solidaritate a comunității care a hrănit acest spirit combativ, element hotărâtor al demnității sale native.
Ca urmare a tuturor celor arătate, datorat acestor factori, Mehadia și comunele limitrofe au rămas zone ne-cooperativizate. Chiar și după 1962, când s-a anunțat încheierea colectivizării la nivel național, aici oamenii au continuat să dețină propriile animale și pământuri. Însă prețul a fost unul uriaș: taxe și cote aspre, o formă de „tribut” plătit statului pentru dreptul de a nu fi salariat la stat și a păstrării statutului de proprietar.
În ciuda acestor poveri, oamenii din Mehadia au preferat să muncească enorm și să plătească aceste „tributuri”, în locul umilinței. A fost prețul libertății lor și al păstrării numelui de „proprietar”, chiar a onoarei familiei, onorându-și strămoșii care au luptat pentru acel pământ. Într-o Românie, a cărui regim a impus o viață gri și controlată, satele necooperativizate din zona Mehadiei au rămas mici oaze de normalitate veche. Acești gospodari au fost cei care au menținut vii tradițiile, credința și spiritul comunitar autentic, care la câmpie, în zonele colectivizate, începuseră să se degradeze.
Ei au demonstrat că spiritul de proprietar este, în esență, un spirit de om liber.
Consider că analiza oamenilor și a calităților lor, din această perspectivă, a muncii, este una destul de curajoasă. Deși nu pretind că această abordare este una infailibilă, îndrăznesc să afirm că munca este cea care definește omul în orice context, atunci când ea contribuie la progresul comunității, indiferent de regimul politic.
A valorifica omul după hărnicia sa și nu după avuția acumulată (a cărei aparență poate fi uneori înșelătoare), constituie un principiu moral corect, care, din păcate, astăzi pare aruncat în derizoriu.
În urmă cu ceva timp cercetând arhiva lui Ion Ionescu (zis Bloju), ce astăzi se află în posesia fiului său Ion Ionescu, am descoperit câteva exemple de cetățeni ai comunei – ,,tovarăși” evidențiați de regim ca gospodari exemplari, fruntași în ,,întrecerea socialistă”. În fapt, acești oameni erau recompensați simbolic pentru performanța lor de a achita prin trudă cotele și taxele aferente acelui „tribut” plătit pentru libertatea de a rămâne stăpâni pe propriul pământ.
Este demn de menționat faptul că moștenirea acestui „cult al muncii”, transmis generațiilor următoare, a reprezentat fundamentul progresului de mai târziu. Această etică a hărniciei le-a permis urmașilor o dezvoltare personală trainică, valorificată într-un mecanism economic care, spre deosebire de cel trecut, permite și încurajează performanța individuală.
Dau doar un singur exemplu care poate sta mărturie celor susținute: Cristescu Paul, din Plugova, este străbunicul lui Paul Cristescu, care astăzi administrează o afacere de milioane, fiind unul dintre cei mai importanți crescători de vaci Angus din Europa, deținând mai multe măcelarii și puncte de vânzare a produselor animaliere, răspândite în întreg Banatul.
O concluzie a tuturor celor prezentate ar fi faptul că identitatea unei comunități este definită de strădania fiecărui membru de a da valoare faptelor sale. În ciuda măsurilor absurde de anihilare a proprietății, regimul trecut nu a reușit să oprească munca; dimpotrivă, a impus-o forțat, însă a transformat-o într-o frână în calea dezvoltării personale, în favoarea unei colectivizări care s-a dovedit a fi un eșec istoric.
Ceea ce nu a putut însă anihila regimul în sufletul bănățeanului a fost tradiția — acea etică a muncii pe plațul și hotarul propriu, moștenite de la strămoși, temelie a familiei și pilon central al identității sale de om liber.
Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin
Fotografii din arhivele familiilor Ion Ionescu și Pavel Grozăvescu, din Mehadia
Fotografie, artă fotografică, artă digitală generativă sau despre evoluția imaginii
Atunci când a apărut, s-a dezvoltat și a luat amploare fotografia mulți spuneau că pictura va muri și că fotografia o va îngropa. Nu a fost așa pentru că acum pictura și fotografia, arta fotografică coexistă foarte bine. În timp conceptele despre fotografie și arta fotografică s-au cristalizat și chiar dacă la început fotografia a copiat mult stilul pictural acum se poate vorbi despre o artă fotografică matură.
La început fotografia a fost mai mult un instrument tehnic de documentare a realității. Imaginile fotografice au fost apreciate pentru valoarea lor informativă și documentară, pentru obiectivitatea, claritatea și adevărul vizual. A urmat firesc depășirea simplei funcții de documentare a realitații pentru că sensibilitatea artistică a fotografilor a început să se reflecte în imagini. Compoziția, lumina, unghiul de fotografiere și intervențiile în procesul de developare sau editare au permis transmiterea emoțiilor, ideilor și mesajelor simbolice și astfel fotografia s-a apropiat mult de artă.
Granița dintre fotografia documentară și arta fotografică este adesea fluidă. Chiar și imaginile cu caracter realist pot avea o dimensiune artistică, iar fotografia contemporană reflectă nu doar realitatea, ci și interpretarea subiectivă a acesteia. Evoluția fotografiei demonstrează transformarea unui instrument tehnic într-o formă complexă de artă.
Pentru că cercetarea tehnică nu stă pe loc, au apărut programele de inteligență artificială care pot genera imagini pe baza unui algoritm sau text (prompt). Uneori o fac mai bine, alteori mai au erori, dar ca la orice început, este loc de îmbunătățire. Aceste programe de inteligență artificială pentru generarea de imagini au fost antrenate, mai cu voie, mai fără de voie pe fotografii reale.
Între pictură și arta fotografică lucrurile s-au așezat și acum își văd fiecare de drumul lor, dar acum apar mulți care spun că aceste programe de inteligență artificială pentru generarea de imagini vor îngropa fotografia artistică și că doar fotografia de tip documentar va mai avea șanse de supraviețuire.
Arta digitală generativă nu este groparul fotografiei, este doar o altă forma de exprimare a unor artiști vizuali care îmbrățișează cu mult entuziasm această noutate. Artă digitală se făcea și înainte de apariția programelor de inteligență artificială pentru generarea de imagini doar că se făcea mult mai greu folosind programele de editare a fotografiilor.
Acum tot procesul s-a simplificat și este suficient un algoritm sau un text/prompt bun, în care să ști ce să ceri programului cu care generezi imaginile. Doar procesul tehnic s-a simplificat pentru că dacă dorești să ai rezultate care să și transmită ceva, să nu fie doar un „wow vizual” trebuie să ai solide cunoștințe de compoziție, iluminare și estetică a imaginii.
Arta fotografică și arta digitală generativă sunt două forme de artă vizuală care folosesc tehnologia, dar se diferențiază fundamental prin procesul de creație și relația cu realitatea. Fotografia pornește de la captarea unui fragment din lumea reală, folosind lumina, un aparat fotografic și un moment concret. Chiar și atunci când este editată sau conceptualizată artistic, fotografia păstrează o legătură directă cu realitatea vizibilă și cu experiența subiectivă a artistului aflat în fața subiectului.
Arta digitală generativă se bazează pe algoritmi, cod, prompt și sisteme automate care produc imagini fără a fi necesară întotdeauna existența unui referent real. Artistul nu mai creează direct imaginea finală, ci stabilește reguli, parametri și procese care generează forme, culori și structuri vizuale. Astfel, actul artistic se mută de la captare la programare, iar rezultatul poate fi imprevizibil și repetabil în multiple variații.
O altă diferență importantă constă în rolul autorului. În fotografia artistică, autorul controlează momentul declanșării și compoziția, asumându-și o semnătură personală clară. În arta digitală generativă, autorul împarte controlul cu sistemul creat, acceptând hazardul și autonomia algoritmului. De asemenea, fotografia este adesea asociată cu memoria, documentul și identitatea, în timp ce arta digitală generativă explorează abstractul și estetica procesului.
Arta fotografică interpretează realitatea, arta digitală generativă o reinventează, propunând noi moduri de a înțelege creația vizuală în era tehnologică. Aceste doua forme de artă vizuală pot și vor coexista, mai ales dacă în arta generativă fotografia este folosita ca punct de plecare și referință etică, adica să se folosescă fotografii proprii care să fie transformate cu ajutorul programelor generative.
Rămâne ca fiecare creator / artist să se îndrepte spre tipul de artă ce-i este mai apropiat de suflet și în care crede că se poate exprima cel mai bine din puct de vedere artistic. Personal rămân, cel puțin deocamdată, adeptul fotografiei și al artei fotografice.
PS – imaginea care exemplifică acest articol este generată cu un program de inteligență artificială, neplecând de la vreo imagine reală și reprezintă, în viziunea algoritmului, așa zisa luptă dintre arta fotografică și arta digitală generativă, luptă care de fapt nu există.
Deși un an greu, 2025 s-a încheiat prin acțiuni dătătoare de speranță! Prin activități menite să stârnească creativitatea și generozitatea tinerilor, empatia acestora atunci când vine vorba despre semeni aflați în situații mai puțin fericite, în stare de boală și suferință, mai ales acum, în perioada celei mai frumoase și îndrăgite sărbători a creștinității: Crăciunul!
În 18 decembrie 2025, Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa a avut inițiativa organizării unui Târg de Crăciun, iar banii rezultați să fie direcționați spre familii nevoiașe sau aflate în diverse dificultăți. Așadar, elevii școlilor bocșene, îndrumați de dascăli inimoși, în frunte cu directorul Dragoș Vasile, beneficiind de sprijinul părinților și bunicilor, au confecționat diferite produse pe care le-au prezentat spre vânzare în târg. Evident, întregul proiect a avut susținerea primarului Mirel Patriciu Pascu și al viceprimarului Bogdan Pop, care s-au alăturat acestei lăudabile inițiative și au sprijinit cu tot ce a fost necesar organizarea și buna desfășurare a târgului.
Fiind un proiect al celei mai importante instituții de învățământ din zona Bocșa – Liceul Teoretic „Tata Oancea” – comunitatea a fost receptivă și s-a alăturat într-un fel sau altul, iar rezultatul a fost unul extraordinar: elevii bocșeni au reușit să adune, în câteva ore, 28.000 lei, sumă pe care au decis s-o doneze proiectului județean „Muzică pentru viață”, campanie care are ca scop atragerea de fonduri pentru construirea unui spital oncologic la Reșița.
Voluntariatul bocșenilor în cadrul unor astfel de activități a continuat cu Târgul de Crăciun de la Bocșa, ed. a V-a, organizat de Primăria orașului în zona Bocșa Izvor, pe Insula „Paradis”. În perioada 19-20 decembrie 2025, pe insula „Paradis” s-a desfășurat Târgul de Crăciun, care a avut și o latură caritabilă: colegi din administrația locală au confecționat produse de sezon pentru a sprijini, într-o mică măsură, tratamentul colegei Ramona aflată în suferință.
Pe scena amenajată în Târgul de Crăciun de pe Insula „Paradis” au urcat grupuri de colindători de toate vârstele care, prin vers și cânt, au vestit sărbătoarea Nașterii Mântuitorului! Peste 500 de tineri de toate vârstele au adus, cu bucurie, colindul sfânt și bun la cea de-a V-a ediție a Târgului de Crăciun de la Bocșa!
Programele celor două seri au fost prezentate de tinere talentate ale locului: studenta Amelia Belgea și eleva Oana Sporea, iar deschiderea concertului de colinde a fost suținută de renumiții interpreți bocșeni: Andreea și Petrică Prefus.
Prin grija primarului Mirel Patriciu Pascu, firmele „Colini” și „Soil Plus” și-au asumat rolul de Moș Crăciun la această cea de-a V-a ediție a Târgului de Crăciun de la Bocșa!
Iată că, și în condiții mai dificile, comunitatea bocșană a dat dovadă de unitate și a reușit să se organizeze în realizarea unor evenimente importante care, în complexitatea lor, au avut același scop: în prag de sfinte sărbători ale Crăciunului să ofere o picătură de speranță celor aflați în suferință, vestind, prin viu grai, Nașterea Mântuitorului! „Hristos se naște! Slăviți-L!”
Zilele trecute, localitatea Vârșeț (Serbia) a găzduit o întâlnire de lucru între jurnaliști din România, membri ai UZPR, și jurnaliști sârbi de expresie română.
La întâlnire au participat figuri marcante ale presei românești din Voivodina: dr. Mariana Stratulat, director al Casei de Presă și Editurii „Libertatea” din Pancevo, și dr. Valentin Mic, redactor responsabil al săptămânalului „Libertatea”.
Delegația din România a fost condusă de Emil Stanciu, vicepreședintele UZPR. Alături de domnia sa au fost prezenți reprezentanții Filialei Județene Caraș-Severin a UZPR: președintele I.D. Cucu și jurnalistul Mario Balint.
Pe lângă alte activități menite să închege relațiile de colaborare pe tărâm jurnalistic, în cadrul întâlnirii a avut loc primirea oficială, din rândul jurnaliștilor din Serbia, a unui număr de 9 (nouă) noi membri în cadrul Filialei Caraș-Severin a UZPR.
Acțiunea concretizează o dorință mai veche de a crea o conexiune profesională solidă, o punte între cele două medii jurnalistic, care au ca important numitor comun limba română.
În plus, această conexiune creează premisele alcătuirii unui comitet de inițiativă în vederea constituirii unei viitoare Filiale UZPR Serbia. Acest obiectiv s-a cristalizat în urma succesului unor întâlniri anterioare, în cadrul evenimentelor culturale desfășurate de o parte și de alta a graniței.
Evenimentul, desfășurat într-o atmosferă de solidaritate de breaslă, consolidează legăturile dintre jurnaliștii din țară și cei care mențin vie limba română în comunitățile Banatului istoric.
Sfârșitul de an este momentul de bilanț și de a face planuri pentru viitor. Și Uniunea Ziariștilor Profesioniști, filiala Caraș-Severin, a organizat, la acest sfârșit de an, o Gală a excelenței în jurnalism.
Sărbătoarea nașterii Domnului Iisus Hristos este pentru fiecare dintre noi un prilej de bucurie sufletească, iar colindele devin momente de reculegere și de păstrare a credinței pentru a fi mai buni și smeriți. Colinde care slăvesc venirea pe lume a lui Iisus, am consemnat și în frumoasa așezare hunedoreană Cinciș-Cerna. Au interpretat cu o adâncă trăire sufletească grupul de colindători ai Școlii Giamnaziale din Sântămăria Orlea. Activitatea s-a desfășurat în incinta unității Stan Monica SRL (administrator Aurelia David), iar colindele au fost dedicate atât gazdei, cât și tuturor locuitorilor din Cinciș-Cerna – mulți dintre ei seniori. Cu o mulțumire sufletească, un zâmbet sincer și onest, doamna Cuciula Melania – din partea gazdei – a oferit colindătorilor mulțumiri și o gamă variată de dulciuri.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
La aproape un secol de la Marea Depresiune, recesiune economică globală care a început în anii 1930 și a avut un impact grav asupra întregii lumi, prin șomaj ridicat, declin industrial și falimente bancare, lumea nu s-a schimbat prea mult. Așa cum Marea Depresiune venea la aproximativ un deceniu de la „marele măcel” numit Primul Război Mondial, conflict care a dus la prăbușirea imperiilor, acestea nu erau decât începutul pentru conflicte viitoare, și mai devastatoare. Doar câțiva ani mai târziu izbucnea Al Doilea Război Mondial (1939–1945), cel mai distructiv război din istorie, care a generat Holocaust, decimarea unei generații, distrugeri pe scară largă. Nici nu s-a încheiat bine că i-a urmat, până în 1991, Războiul Rece: Europa a fost divizată de o „Cortină de Fier” între Estul comunist și Vestul capitalist, iar perioada a înregistrat numeroase conflicte …prin intermediari, o cursă a înarmărilor și riscul unui război nuclear.
Ultimul secol a cunoscut și numeroase crize financiare, înregistrate în toată lumea la apriximativ fiecare deceniu, cu declinuri și efecte în toată lumea: recesiunile s-au succedat aproape fără întrerupere: 1937–1938, 1949, 1953, 1958, 1960–1961, criza energetică din anii 1970 – șocul prețului petrolului din OPEC (1973),
criza energetică din 1979, criza datoriilor din America Latină (sfârșitul anilor 1970 – începutul anilor 1980) – „deceniul pierdut” – criza economiilor și creditelor (1986–1995) – falimentul a 1.043 din cele 3.234 de bănci din SUA, recesiunea de la începutul anilor 2000, criza datoriilor europene (2009–2019), urmată aproape imediat de recesiunea globală generată de COVID-19, pandemie ale cărei efecte continuă și azi. Exemplele ar putea continua.
Iar războiul din Ucraina, în derulare, cu toate consecințele sale, va extinde lista acestor crize etern repetabile și de toate felurile…
UZPR CARAS SEVERIN 