• UZPR

Recenta Adunare Generală a UZPR, programele manageriale ale principalilor competitori, dar și o serie de materiale care s-au vehiculat cu acest prilej au atras atenția asupra necesității mutării centrului de greutate al activității organizației spre filialele din țară și străinătate.

Mai mult chiar, președintele ales, domnul Sorin Stanciu, a subliniat că una din prioritățile organizației pentru perioada următoare va fi funcționarea și sprijinirea filialelor căci, în fond, UZPR suntem noi, toți, egali!

Intenții nobile, dătătoare de speranțe pentru cele 60 de filiale declarate, care funcționează sub egida UZPR, fără a avea însă personalitate juridică și a beneficia de toate drepturile care derivă din acest statut (doar două din ele – Bihor și Caraș-Severin – având o funcționare de sine stătătoare în cadrul Uniunii!).

În realitate situația este mult mai complexă, motiv pentru care îmi permit, în continuare, să exprim anumite puncte de vedere în acest sens (o bună parte prezentate și pe grupul de discuții al șefilor de filiale), ce au la bază experiența personală de 4 ani în conducerea Societății Ziariștilor din România – SZR, dar și ca președinte al uneia din cele mai mari organizații civile locale din domeniul presei – Asociația Presei Timișorene – APT sau ca și fost consilier al prefectului județului Timiș, având calitatea de responsabil cu sectorul ONG.

Mai ales că breasla ziariștilor este una din cele mai încărcate de responsabilități și de frământări, ce încearcă să supraviețuiască într-o lume plină de probleme și de contradicții, rezistând asaltului tehnologiilor moderne, schimbărilor interesului public general și, mai ales, al valorilor comunităților în care-și desfășoară activitatea.

Definindu-se ca o organizație profesională de creație, Uniunea Ziariștilor Profeșioniști din România – UZPR încearcă să facă față tuturor acestor provocări, să-și găsească o linie de supraviețuire și să se dezvolte continuu, ca un adevărat portdrapel și apărător al breslei.

Însușindu-și ca principii ale existenței și funcționării sale dezideratele impuse de însăși denumirea Uniunii, UZPR trebuie înțeleasă ca o organizație care nu funcționează doar la centru, la București, ci, mai ales, în țară și în lume, ca un tot unitar.

De aceea, odată cu consolidarea organizatorică la nivel central, UZPR trebuie să aibă ca principiu fundamental de funcționare delocalizarea activității și mutarea centrului de greutate spre membrii ei din țară, dând libertate de acțiune – în limitele legale și statutare – filialelor înființate oriunde sunt create condiții, inclusiv asigurându-le – acolo unde este cazul și există voință – dreptul la instituționalizare.

În fapt, funcționarea de sine stătoare a filialelor este nu doar un drept, ci – date fiind realitățile – este și o cerință, pe care, în spiritul subsidiarității, trebuie să o promovăm și să o susținem, inclusiv cu resurse și cu un cadru organizatoric adecvat.

Uniunea este, în fond, suma filialelor, iar resursele ei – de toate felurile – sunt date de suma resurselor tuturor componentelor.

Ori, Filiale puternice, prestigioase și active, înseamnă o Uniune pe măsură!

Pornind de la acest obiectiv fundamental al activității viitoare, trebuie să abordăm, dintr-o perspectivă similară, și un alt deziderat major – utilitatea publică a Uniunii.

În acest sens, consolidarea utilității publice a UZPR trebuie asigurată prin creșterea prezenței Uniunii, a structurilor sale și, mai ales, a membrilor săi în viața comunităților.

Și-n acest context, trebuie înțeles faptul că utilitatea publică a UZPR este suma utilității – în cadrul societății românești – a tuturor filialelor sale, care trebuie să-și valorifice la maxim, în acest sens, toate oportunitățile avute la îndemână, derivate din specificul local și din modul de interacționare și din conexiunile cu diversele organizații, publice și private.

Corelat cu acest deziderat, trebuie acționat, evident, pentru sporirea libertății de acțiune și de decizie a filialelor locale ale UZPR.

În acest context, considerăm necesară asigurarea cadrului optim pentru instituționalizarea la cerere – acolo unde este cazul și unde sunt asigurate condiții (inclusiv din perspectiva unui număr minim de membri) – a unor filiale, fără a afecta raportul lor cu UZPR de la nivel central, cât și controlul Comitetului Director central asupra gestiunii portofoliului de membri și al acordării diverselor drepturi, dar și, mai ales, asupra utilizării resurselor financiare obțiune din cotizații sau atrase prin alte forme (bunăoară, nu mai departe de complicațiile generate de relațiile cu furnizori de utilități pentru sedii).

Pornind de la realizările de până acum și având în vedere potențialul real și tradițiile organizatorice ale breslei ziaristice locale, este binevenită instituționalizarea de urgență a unor filiale puternice, care au dovedit, prin întreaga lor activitate, că au un potențial real de dezvoltare, inclusiv resursele necesare.

Majoritatea au dovedit că pot funcționa și că se pot implica în viața comunităților locale și că le lipsește doar posibilitatea de a reacționa rapid, fără intervenția centrală, la orice oportunitate ce apare.

Există, în toată problematica funcționării filialelor un cui al lui Pepelea, care stă în calea luării deciziei de delocalizare reală a activității UZPR – utilizarea cotizației membrilor, considerată, încă, sursa financiară esențială a Uniunii, motiv de a sacrifica, uneori, principii și reguli asumate anterior, ceea ce trebuie evitat pe viitor.

Experiența anterioară a unor organizații (centrale sau locale) din domeniul media, mi-a arătat, fără echivoc, că o structură ONG nu poate și nu trebuie să trăiască doar din cotizațiile membrilor săi, oricît de mare ar fi cuantumul acestora!

Lucru valabil și în cazul Uniunii, fapt pentru care procentul distribuției cotizațiilor între centru și filiale nu trebuie să mai fie o miză (adesea și o piedică) în calea instituționalizării, ci el trebuie să țină cont de criterii bine stabilite, între care numărul de membri și activitatea depusă să fie esențiale.

Acolo unde vor exista filiale puternice, care dovedesc o utilitate publică semnficativă și faptul că folosesc eficient resursele, acolo procentul poate fi unul mai mare, iar acolo unde nu se întâmplă nimic, procentul rămas la dispoziție va fi altul, evident mai mic.

Problema consolidării utilității publice nu se pune, însă, doar în termeni de resurse, ce are în vedere și asigurarea posibilităților de extindere și de diversificare a formelor de colaborare, la nivel central și local, ale UZPR și ale structurilor sale cu alte entități – publice sau private- cu preocupări și interese comune sau complementare cu ale ziariștilor.

Ceea ce poate însemna inclusiv inițierea unor protocoale de colaborare, după modele agreate de conducerea UZPR, legate de derularea în comun a unor activități sau de organizarea unor manifestări de prestigiu.

Avem convingerea că – prin funcționarea distinctă a Filialelor – gradul de implicare poate fi substanțial sporit, contribuind astfel și la creșterea prestigiului profesional și a utilității UZPR pe plan local sau național, dar și la îmbunătățirea conținutului și a amplorii acțiunilor acesteia.

Pe aceeași linie a îmbunătățirii imaginii UZPR în comunitate, credem în nevoia generării unor proiecte cu tematici specifice, care să reunească acțiunea mai multor organizații sau filiale.

Punerea în comun a tuturor oportunităților, resurselor, competențelor și experienței dă șanse superioare de reușită organizatorică dar, mai ales, sporesc impactul acțiunilor întreprinse.

Considerăm că UZPR trebuie să fie parte componentă – atât la nivel local, cât și central – a cât mai multor structuri din diverse domenii, astfel încât vocea ziariștilor să se facă auzită în dezbaterile cât mai multor teme de interes general.

Cu atât mai mult cu cât, din fericire, UZPR adună în rândurile ei foarte mulți specialiști de marcă din diverse domenii, specialiști care, dincolo de talentul gazetăresc, s-au dovedit a fi personalități și voci ascultate și respectate în comunitățile profesionale (fiind adesea, în plus, și depozitarii unor informații și documente de mare importanță).

Totodată, prin conexiunile create în acest fel, prin parteneriatele care vor apare inevitabil, prin sistemul relațional generat, se amplifică, implicit, și oportunitățile pe care, potențial, UZPR le va putea valorifica – inclusiv prin proiecte – sporindu-și astfel și resursele avute la îndemână.

Apreciem că imaginea Uniunii ține esențialmente și de calitatea profesională și de prestigiul de care se bucură fiecare din membrii săi în cadrul colectivităților lor.

În aceste condiții, credem că este nevoie de o preocupare sporită pentru acceptarea prioritară și atragerea ca membri ai UZPR a ziariștilor cu vechime în câmpul muncii, care au elaborat numeroase materiale reprezentative, bine apreciate în arealul de distribuție, care sunt exemple de profesionalism și care pot influența opinia publică.

De aceea, credem că ar trebui îmbunătățite criteriile de acordare a calității de membru, punând accent pe prestația valoroasă, continuă și consistentă, dar și pe reprezentativitatea și prestigiul – în comunitatea căreia i se adresează – a mass-media unde activează ziaristul în cauză.

Dată fiind accepțiunea cuvântului profesionist (în opoziție cu amator), cred că ar trebui acordat mai mult credit ziariștilor care fac dovada că au obținut sau obțin (într-un procent majoritar) venituri din această activitate, care să ateste că au trăit și trăiesc din presă, respectiv care au (sau au avut) un angajament de muncă și au fost remunerați în acest sens (și care, evident, și-au achitat, și obligațiile fiscale față de stat).

Și, evident, care își doresc acest lucru din nevoia și convingerea că aparțin unei bresle ce trebuie consolidată și apărată, în condițiile în care aceasta este pusă în fața unor provocări și amenințări fără precedent, ce-i pun în discuție însăși existența.

“Bătălia” pentru a fi sau a nu fi membru al Uniunii nu trebuie dusă în jurul unor drepturi și facilități, ci în direcția întăririi organizației, a angrenării tuturor valorilor, a conștientizării situației reale în care ne aflăm.

De aceea, organizația trebuie să fie mai permisivă pentru accesul în breaslă al celor care practică și care trăiesc din această meserie chiar și de mai puțin timp (limitând, în schimb, acordarea anumitor drepturi doar la cei mai îndreptățiți).

Fără îndoială, intenția declarată de a lăsa Filialelor dreptul de a decide asupra primirii în UZPR a unor persoane care au tangență cu presa profesionistă este necesară, dar nu și suficientă.

Căci este adevărat că, la nivel local, oamenii se cunosc mai bine, astfel încât pot decide mai bine, nemijlocit, cine este cu adevărat profesionist…

Dar la  fel de adevărat este și faptul că, în acest fel, se pot perpetua și situații în care deciziile se pot lua pe bază de prietenie sau de interese locale, ceea ce ar impune și o analiză exterioară, detașată, din partea structurilor centrale, inclusiv pentru a aplica unitar, la nivelul Uniunii, criteriile profesionale de atestare.

În acest sens, considerăm imperios necesar ca – în cadrul structurilor centrale – Comisia de atestare profesională să funcționeze distinct de o altă comisie ce trebuie înființată urgent, respectiv cea de acordare a unor drepturi facilitate de legislația națională, cele două având roluri și condiții specifice de funcționare.

Mai ales că, fiind vorba de banii publici, filtrele de selecție trebuie să fie riguroase, chiar duble, funcționând și aici principiul celor 4 ochi, iar aplicarea legilor și a statutului propriu să fie strictă, mai presus de orice îndoieli.

În plus, situațiile în care au apărut abuzuri trebuie rezolvate în perimetrul cadrului legal, căci consecințele pot fi grave, aducând prejudicii majore Uniunii în ansamblul ei și, mai ales, imaginii ei la nivel local, unde adevărații profesioniști din presă (și nu din alte domenii) se feresc să ni se alăture atunci când văd cine ajung membri.

În acest sens, trebuie să medităm cu toții asupra unei întrebări fundamentale – Cine suntem?, de răspunsul căreia depinde și răspunsul la o alta – Unde vrem să ajungem?, întrebări care și le pun, cu siguranță, și cei din jurul nostru, prieteni sau dușmani, pentru a ști cum să reacționeze în continuare.

Desigur, trebuie acționat pentru creșterea numărului de membri ai UZPR, inclusiv pentru atragerea celor din generațiile mai tinere, oferindu-le nu doar acele drepturi și facilități care să îi capaciteze, cât și un cadru adecvat ca să se desfășoare și să simtă, cu adevărat, că fac parte dintr-o breaslă, în care se regăsesc ca oameni și ca profesie.

În caz contrar, există pericolul ca UZPR să conțină, preponderent, ziariști aflați în pragul pensionării sau pensionari, existând, suplimentar, chiar și riscul apariției unor dispute între generații, cu efecte negative asupra unității de grup.

Poate trebuie gândite și organizate acele genuri de activități care să îi pună – pe cei mai tineri – în valoare, care să le evidențieze competențele și dorința lor de afirmare, care să le crească mândria de a aparține unei bresle de importanță pentru societate.

Avem destule exemple – într-o societate tot mai dezbinată – în care oamenii se unesc în jurul unor idei și principii în care se regăsesc și care intervin în mersul comunității punându-și semnătura pe proiecte de interes general, ce devin apoi un titlu de mândrie pentru existența lor ca oameni și cetățeni.

Ori, exact asta trebuie să facem, să marcăm cu tot mai multe urme vizibile trecerea noastră – ca profesioniști și cetățeni – prin viața semenilor noștri (lucru pe care, deja, l-am și făcut prin actul creator publicistic pe care l-am pus în slujba publicului nostru urmăritor).

Este esențial să ne detașăm puțin de ideea că statutul de creatori (nu de orice fel, ci doar în domeniul nostru de referință!) și, respectiv, cel de utilitate publică obținute de UZPR, pot conferi membrilor săi – mai ales celor care au devenit pensionari – dreptul de a obține, în anumite condiții, facilități care le fac viața mai ușoară.

Statul are grijă de cetățenii săi, inclusiv prin facilități de genul celor de care beneficiază unii din membrii Uniunii, dar ne cere în schimb o implicare plenară în comunitate, o utilitate publică dovedită, o intervenție în bunul mers al treburilor de orice fel.

UZPR trebuie să fie puternică și numeric, dar acesta nu trebuie să fie un scop în sine, să nu primeze aspectul cantitativ ci, mai ales, cel calitativ al acțiunii și existenței sale.

În schimb, ea trebuie și poate să fie puternică prin ceea ce coagulează (așa cum ziaristul în sine o face de multe ori!) în jurul ei oameni sau organizații, prin simpatizanți, prin parteneri, prin interese comune, prin așa-zisa rețea de stakeholderi, pe care să o genereze și să o amplifice, în jurul ei, asemenea unei rețele de cercuri concentrice.

Nimic nu trebuie să ne fie străin – de la revistele școlare, la facultățile de profil, la presa de strictă specialitate, la presa rurală sau religioasă, chiar la cea culturală sau literară, în fapt tot ce ține de mass-media și de comunicarea cu cetățeanul!

Tocmai de aceea, filialele trebuie să beneficieze de o libertate de acțiune și decizie care să le permită să valorifice oportunitățile locale, în deplină cunoștință de cauză, astfel încât implicarea lor să aibă o utilitate maximă pentru comunitate.

Au existat, în acest sens, o serie de propuneri interesante (unele materializate deja și-n acțiuni concrete) din partea unor filiale (și cred că aceasta este semnul că se poate!).

Personal, ca membru în Comitetul Consultativ al filalei timișorene, am sesizat o serie de oportunități locale care pot fi materializate, mai ales că reușitele anterioare ale Asociației Presei Timișorene (cu peste 600 de membri, la un moment dat) îndreptățesc să credem în reușită!

Pentru aceasta e nevoie doar să găsim sau să creăm instrumente și proceduri adecvate, specifice, care să ne apropie de aceste idei și să sporească șansele de izbândă.

Esențiale sunt, însă, decelarea interesului implicării UZPR în astfel de activități, pus în balanță cu obiectivele și specificul organizației noastre, dar și cu câștigurile imediate și pe termen lung pe care putem să le obținem angajând în acest sens oameni și resurse, dar și prestigiul local și național al UZPR.

Rostul noului Președinte și al Comitetului Director trebuie să fie de a decide care sunt cele mai potrivite pentru a avea și o anvergură și o desfășurare la nivel național și de a le sprijini în acest sens, popularizând – la nivelul Uniunii – exemplele de bune practici.

Desigur, misiunea aceastora entități este bine definită în noul statut al Uniunii, dar Regulamentul de Organizare și Funcționare (care trebuie elaborat și adoptat urgent) poate să aducă toate clarificările necesare, cât și repoziționările, orientările de fond și țintele care se impun în condițiile creșterii rolului Filialelor Uniunii.

În fond, breasla trebuie să-și reglementeze, din interior, anumite norme de funcționare, respectând, desigur, toate prevederile legale impuse tuturor cetățenilor, dar apărând – prin mijloacele la îndemână – valorile pentru care luptă și pe care le respectă în practicarea acestei meserii nobile, de o importanță socială deosebită.

Pe de altă parte, indiferent de forma cadrului legislativ după care funcționează presa sau a statutului UZPR, ea trebuie să-și asume – în calitate de organizație națională profesională a ziariștilor – o serie de proiecte majore și reprezentative, care să antreneze și filialele, poate chiar în integralitatea lor.

Au fost formulate, cu prilejul Adunării Generale, dar și la prima reunire a noului Comitet Director, o serie de propuneri interesante – de la tezaurizarea presei (prin digitizare), până la elaborarea unui Dicționar de organizații și lucrători media, la crearea unei Biblioteci Naționale, la manifestări specifice în care să ne promovăm valorile, la acordarea unor premii de specialitate, la elaborarea unor lucrări tematice specifice meseriei sau susținerea unor cicluri de conferințe etc.

Inclusiv legate de instrumentele funcționale proprii ale UZPR – site-ul (care trebuie să fie o oglindă a activității Uniunii, dar să aibă și o componentă distinctă pentru tot ce se-ntâmplă în lumea reală), funcționarea eficientă (și reprezentativă) a radioului, revistei și Editurii, înființarea unei Agenții de presă etc. – integrând toate resursele umane valoroase de la nivelul filialelor în cadrul unei puternice rețele naționale.

Semn că resursele de utilitate publică ale Uniunii sunt încă, nelimitate…

Nu mai vorbim de promovarea cu încredere a tehnologiilor moderne – prin intermediul cărora totul devine fezabil și poate fi pus în aplicare cu celeritate – ca o dovadă că, dintotdeauna, ziaristul s-a aflat în primele rânduri ale bătăliei pentru nou și progres.

TIC arde, practic, toate distanțele și timpul, reunindu-ne pentru a lua, în deplină cunoștință de cauză și transparent, orice decizie și a ne chema la acțiune.

Gheorghe Crișan

Filiala „Valeriu Braniște” din Timișoara a UZPR

Foto: pixabay.com