Anual, în perioada Postului Mare, credincioșii romano-catolici din Reșița organizează Devoțiunea „Calea Sfintei Cruci” până la Monumentul-Cruce de pe Dealul Crucii, o tradiție care datează încă din anul 1924. În anii deportării germanilor în fosta URSS, participau până la 200 de credincioși la această devoțiune. Monumentul-Cruce, cunoscut și sub numele de Crucea lui Herglotz, a fost ridicat la 29 iunie 1874 de către muncitorii reșițeni în memoria evenimentelor și a victimelor din oraș din timpul Revoluției de la 1848 (Georg Herglotz fusese conducătorul „Bürgergarde”, garda civică a Reșiței, iar această cruce metalică a fost amplasată la inițiativa familiei sale în cel mai înalt punct al localității din acea perioadă). Pe locul în care se găsește acum crucea fusese instalat în 1848 un puternic tun fabricat la Reșița, care reușise mult timp să îi țină la distanță pe partizanii împăratului austriac. De altfel, prima cruce amplasată pe deal a fost turnată chiar din materialul acestui tun. Monumentul-Cruce a fost restaurat în perioada 2000 – 2001, cu sprijinul comunității locale și la inițiativa unui grup format din mai multe asociații din țară și de peste hotare, partide politice, UCMR (prin ing. Iulian Georgevici) și Primăria Reșița, primar fiind în aceea perioadă ing. Mircea Ioan Popa. Inaugurarea festivă după restaurare s-a derulat în 28 iunie 2001, crucea fiind resfințită de reprezentanții bisericilor romano-catolice, ortodoxe române și evanghelice-luterane. Un alt moment legat de istoria recentă a Monumentului-Cruce s-a petrecut în data de 28 iunie 2014, când aici au avut loc manifestări spirituale și culturale dedicate împlinirii a 140 de ani de la ridicarea acestuia. Cinci ani mai târziu, la împlinirea a 145 de ani de la ridicarea lui, s-a organizat, în data de 27 iunie 2019, o manifestare complexă la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița, deoarece vremea nefavorabilă a împiedicat organizarea unui eveniment la Monumentul-Cruce. Trebuie de asemenea amintite evenimentele comemorative organizate de-a lungul anilor de Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Filiala Caraș-Severin, la acest Monument, rememorându-se astfel evenimentele revoluționare din 1848, desfășurate la Reșița. După o degradare a Monumentului-Cruce a devenit necesară o nouă restaurare. Primăria Municipiului Reșița, primarul Ioan Popa, cărora li s-au alăturat consilierul său cultural Dorinel Hotnogu și cadre tehnice din Primărie, au răspuns afirmativ, în 2021, solicitării de restaurare. Lucrarea a fost executată de SC Dirksen Special Beton SRL din Lugoj, proiectul lucrării de restaurare aparținând SC MZR Tecture SRL (arh. Ioana Mihăiescu și arh. Marius Mozoru). Finalizarea restaurării a avut loc în decembrie 2021, realizându-se totodată pentru prima oară în istorie și iluminatul Monumentului-Cruce. Resfințirea Monumentului a avut loc în data de 29 iunie 2022, prin reprezentanții bisericilor romano-catolice și ortodoxe române din municipiu. Crucea lui Herglotz / Monumentul-Cruce de pe Dealul Crucii tronează asupra Reșiței Montane – cartierul Muncitoresc până spre centrul civic – de peste 149 de ani, iar de mai mult de doi ani și luminează peste noapte, emanând binecuvântare și speranță pentru toți locuitorii acestei urbe! În prima duminică din Postul Mare din calendarul romano-catolicilor, în 18 februarie, un grup de credincioși au organizat devoțiunea Căii Crucii până sus la Monumentul-Cruce. Aceste devoțiuni vor fi organizate în fiecare duminică din Postul Mare, începând cu ora 15.30, cu plecarea de la intrarea in cimitirul de la Universalul Vechi. Anul acesta, Monumentul-Crucii de pe Dealul Crucii va împlini la sfârșitul lunii iunie 150 de ani, preconizându-se organizarea mai multor evenimente spirituale și culturale în acest sens.
Orașul Oravița, un adevărat colț de rai așezat în partea de Sud-Est a județului Caraș Severin, cu legături principale spre Reșița, Moldova Nouă, Anina, Timișoara și transfrontaliere cu Republica Serbia și Muntenegru. atestat documentar pentru prima dată în anul 1697. Este considerat de experți și cercetători în diverse domenii ca o așezare plină de miracole care au definit-o de-a lungul timpului ca orașul premierelor și al exclusivităților românești de răsunet, atât economice-sociale, cultural-artistice, dar și turistice. Orașul cu peste 12.000 de suflete este considerat un centru important și de referință al culturii și istoriei românești. Aducem în actualitate doar câteva dintre aceste obiective. Primul teatru, Prima cale ferată, prima farmacie montană, Primele baraje de greutate, Prima fabrică de bere din România, Cascada Bigăr, Lacul Ochiul Beiului, Morile de apă Rudăria, sunt relevante în a conștientiza importanța culturală și istorică pe care o poartă cu mândrie prin timp acest oraș. Un episod aparte și inedit care trebuie consemnat ca un remember sentimental este prezența în 1868 a junelui Eminescu la Teatru din Oravița, ca sufleor în trupa lui Mihail Pascaly, care a jucat aici pe 1 și 2 septembrie două spectacole. Dincolo de această divagație cu parfum de istorie-culturală, amintiri și provocare continuă, Oravița ne primește cu un aer primăvăratic și contagios, desigur metaforic, în a fi invitații unor evenimente de suflet, iubire de semeni, simțire românească și venerație pentru cei ce aici la fruntarii au ținut prin timp nestinsă flacăra spiritualității românești. În acest context se înscrie și evenimentul de astăzi organizat la Pensiunea ,,Condor” din Oravița o locație generoasă, la care au fost prezenți, ziariști, scriitori, poeți, iubitor de cultură, protagoniști fiind, domnii Codruț Anca și Lorin Cimponeriu, oameni cu notorietate și sufletul risipit prin arealul cultural-artistic al Carașului și nu numai. Evenimentul a fost deschis după bunele obiceiuri ale locului cu o rugăciune rostită cu solemnitate specifică de către preotul Ion Marius Ciublea. După care omul de televiziune, iubitor de folclor și tradiții românești Dan Liuț în stilul său caracteristic plin de acuratețe și optimism, ne-a prezentat în sinteză radiografia unui timp trecut adus în actualitate prin măiestria preotului Vasile Murgu, în lucrarea, o mică istorioară, despre oameni, locuri, fapte, persoane , personalități și eroi, care după multe tentative a văzut în sfârșit lumina tiparului ,,Monografia Comunei Ciclova-Montană” editura Sitech 2024, Craiova, ca parte componentă din ,,Ciclul Restituiri Istorice—Centrul Cultural Carașul Grădinari”. Ediție îngrijită de Lorin Cimponeriu și Codruț Anca. Redăm câteva pasaje relevante, de profundă trăire națională. ,,Monografia de față cuprinde aceste fapte și pe oamenii lor într-o scurtă istorioară a locului și a satului așezat între dealuri pentru a fi viitor orizont pentru neuitare presărat din loc în loc cu povești și miracole. Preotul Murgu, autorul monografiei așează la un loc de cinste satul și Banatul”. (L .Cimponeriu) . ,,Noi ne închinăm cu smerenie umbrelor acestor eroi,noi cinstim și proslăvim faptele și vitejia eroilor căzuți în luptele crâncene de la Oituz, Mărăști și Mărășești a eroilor căzuți prin șanțurile Galiției, prin pădurile Bucovinei, prin pietrele pleșuve lae Italiei, prin pustietățile înghețate ale Siberiei, unde au murit de foame, de frig sau au fost uciși de bolșevici”. (Codruț Anca) .Vă invităm să lecturați această lucrare pentru a vă convinge de spiritul de dragoste și patriotism național a celui ce a fost toată viața în slujba comunității, preotul Vasile Murgu. Complementar au mai rostit alocuțiuni, inedite și fundamentate, prof. Gheorghe Secheșan, Ovidiu Marișescu, Ariana Jianu, Dana Bălănescu. Printre partenerii care au contribuit la reușita acestui eveniment, Consiliul local Oravița, Liceul General Dragalina, Școala generală, Gheorghe Guga, Centrul Cultural Grădinari, Grupul de publicații Valea Carașului, Asociația Cultural-sportivă din Răcășdia, etc. A fost o întâlnire de (re)vedere între creatorii și producătorii de bunuri spirituale, benefică pentru comunitate. Plecăm împăcați sufletește că. fie și pentru câteva ore am fost părtașii fericiți ai acestui eveniment. Lăsăm Oravița, orașul ce veghează la fruntarii perenitatea valorilor neamului românesc, îngândurat și parcă obosit de atâta istorie și statornicie, dar optimist că primăvara aceasta e (ano)timpul (re)nașterii în toare e unul prielnic. Așadar ,,Nu pierdeți clipa”!
Vizionarea unui influencer favorit mâncând cel mai recent tip de fast-food poate fi un divertisment, dar aceste postări sunt reclame deghizate, iar Uniunea Europeană se declară îngrijorată de impactul tot mai mare al creatorilor de conținut din rețelele sociale asupra tuturor, de la sănătatea fizică și mintală până la politică și răspândirea dezinformării.
Întrucât marketingul de influență se estimează la un total global de aproximativ 20 miliarde de euro în 2023, Comisia Europeană a lansat o anchetă în această practică, relatează Euractiv.
Rezultatele au fost fără echivoc: 97% dintre influenceri au publicat postări cu conținut comercial, doar 20% dezvăluindu-l ca publicitate.
Studiul rezultat a analizat 576 de influenceri din 22 de state membre, precum și Islanda și Norvegia, ca parte a unei „măsurări” pentru a evalua conformarea acestora cu legislația UE privind consumatorii – care impune creatorilor să dezvăluie toată activitatea publicitară.
Platformele folosite au inclus Facebook, Instagram, Snapchat, TikTok, unitatea de streaming pentru jucători Twitch, X (fostă Twitter) și YouTube. „Acești creatori de conținut dețin o influență considerabilă asupra adepților lor, dintre care mulți sunt minori. Îi îndemn să fie mult mai transparenți față de publicul lor”, a declarat comisarul UE pentru justiție, Didier Reynders, într-un comunicat.
Dintre factorii de influență verificați, 119 au promovat „activități nesănătoase sau periculoase”, inclusiv mâncare de proastă calitate și alcool, tratamente cosmetice, jocuri de noroc sau tranzacționare de criptomonede.
Comisia a anunțat măsuri suplimentare pentru influencerii care nu respectă regulile. Pe de altă parte, un document citat de AFP recomandă statelor membre „să ia în considerare dezvoltarea unui cod etic pentru influenceri”.
Actul european Digital Services Act (DSA) cere companiilor să facă mai mult pentru a proteja utilizatorii de discursurile instigatoare la ură și de dezinformare, precum și pe consumatorii care fac cumpărături online, legislația căreia trebuie să i se conformeze și marile platforme vizând inclusiv modul în care influencerii le folosesc pentru a-și partaja conținutul. (redacția UZPR). Foto: pixabay.com
„În decursul activității mele de până acum m-am ghidat după experiența reșițeană de a acorda meseriei un loc privilegiat, ce l-am urmat cu seriozitate și perseverență. Asemeni unui experiment alchimic, am presărat în meserie un dram de poezie, ca să schimbe totul în artă. Rămâne o întrebare, dacă am izbutit… Ca un pescuitor de perle m-am scufundat mereu, dar am ieșit la suprafață de cele mai multe ori cu un pumn de nisip! Am plecat de acasă la 18 ani, am studiat și mi-am găsit rostul la București, dar parcă în acest lung răstimp am stat mereu cu picioarele desculțe în Bârzava, înconjurat de Dealul Crucii, Dealul Golului și Driglovăţ… Mai am un reazim: casa din Colonia Oltului nr. 6, unde m-am născut, am copilărit și care apare mereu în visele mele. După plecarea părinților mei în lunga lor călătorie fără întoarcere, mi-au rămas mai departe Bârzava și dealurile din jur, dar și un larg cerc de prieteni care mă iubesc și mă ocrotesc, și datorită dumnealor sunt azi aici prezent. Sunt adânc emoționat, onorat peste măsură de acordarea acestei înalte distincții pe care o înserez ca o nestemată în palmaresul meu și pentru care vă mulțumesc din inimă!” Cu aceste cuvinte simple și totuși pline de sens, artistul plastic de renume internațional Ion Stendl a mulțumit Consiliului Județean Caraș-Severin la data de 19 noiembrie 2008 pentru înalta onoare care i-a fost dată, de a fi numit Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin. Pentru noi, reșițenii și locuitorii Banatului Montan deopotrivă, Ion Ernest Stendl înseamnă foarte mult. Născut pe meleagurile Reșiței în data de 18 februarie 1939, a urmat între anii 1945 și 1956 Școala elementară și Liceul Mixt la Reșița, după care, între anii 1957 – 1963, a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Facultatea de Arte Decorative, secția Pictură Monumentală, cu profesorii Ion Popescu-Negreni, Ștefan Constantinescu și Gheorghe Popescu. În anul 1962 s-a căsătorit cu Teodora Moisescu, colegă de studii, de asemenea un nume de referință în arta plastică românească contemporană. Cu imense regrete, după 60 de ani de căsnicie, Teodora Moisescu-Stendl a părăsit această lume în data de 24 ianuarie 2023. Uniunea Artiștilor Profesioniști din România a făcut referire despre ea în anunțul decesului, ca fiind „una dintre doamnele artei contemporane românești”. În anul 1963, după absolvirea studiilor, Ion Stendl a fost repartizat preparator la Catedra de Pictură Monumentală, în anul 1966 a devenit asistent, iar în 1973 lector. Avansarea ulterioară i-a fost oprită, nefiind membru P.C.R. Reparator, în anul 1990, a fost numit profesor la catedra de Artă Murală, activând ca profesor până ieșirea la pensie. În anul 2002 a susținut o teză de doctorat în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București, cu tema „Desenul – estetica, suporturi, materiale”. Expoziții personale în țară purtând numele de Ion Stendl au fost nenumărate, dar o evidențiem aici numai pe prima: 1966, București, Sala „Kalinderu”. A participat, de asemenea, la numeroase expoziții internaționale, precum : 1967 – Tokyo; 1967, 1975, 1977, 1979, 1981 – Ljubljana; 1968, 1970 – Buenos Aires; 1968, 1972, 1978 – Geneva; 1969 – Paris; 1969, între 1970 și 1981 – Barcelona; 1970, 1977, 1979 – Viena; 1970, 1972 – Banska-Bistrica; 1970, 1972, 1974, 1978 – Cracovia; 1972 – Bruxelles; 1972 – Veneția; 1972, 1976, 1978 – Frechen; 1972 – Noto; 1973 – Milano; 1974, 1978 – Erfurt; 1974, 1976, 1978, 1980 – Rijeka; 1977 – New York; 1978 – Friedrikstad; 1978 – Wroclaw; 1979, 1980 – Kyoto; 1979 – Tuzla; 1980 – Berlin; 1981 – Baden-Baden; 1982 – Bilbao; 1982 – Mulhouse; 1982 – Sofia; 1982 – Grenchen; 1983 – Biella; 1984 – Chicago; 1985 – Lahti; 1985 – Varna; 1988 – Ankara; 1989 – Grenoble; 1990 – Mirabel; 1990 – Darmstadt, Mathildenhöhe; 1993 – Amersfoort; 1993 – Budapesta; 1998 – Leipzig; 2009 – Ulm; 2009 – Beratzhausen; 2014 – München. Alte participări, la expoziții de grup, au fost: 1976 – Paris; 1983 – Sofia; 1984 – Viena, Athena și Mannheim; 1990 – Namur; 1991 – Wageningen; 1993, 1999 – Nürnberg; 1993, 1994, 1995 – Beratzhausen, Zehentstadel; 1994 – București – Bonn; 1995 – Timișoara, Budapesta și München; 1995 – Nijmegen; 1997 – București; 1997 – Nürnberg; 1998 – Amstelveel; 2004 – București și Cluj Napoca; 2010 și 2019 – București. Din 1963 a participat la aproape toate manifestările expoziționale naționale, precum și la numeroase expoziții de artă românească în străinătate. Și iată o parte dintre premiile primite: 1969 – Paris, Premiul Bienalei de tineret; 1970 – Cracovia, Medalie la cea de a 3-a Bienală; 1970 – Banska-Bistrica, Mențiune de onoare; 1972 – Noto, Premiul II ex aequo al Bienalei de artă; 1974 – Barcelona, Mențiunea a 3-a la concursul Joan Miró; 1977 – Viena, Premiu al Bienalei; 1983 – București, Premiul revistei „Arta“; 1984 – București, Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române; 1984 – Chicago, Placheta de aur la Expoziția internațională de afiș de film; 1995 – București, Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici; 2000 – București, Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer; 2013 – Medalia de merit a Ordinul de Merit al Republicii Federale a Germaniei, în urma un decret semnat de președintele Germaniei de la acea vreme, Joachim Gauck. Germanii din Banatul Montan i-au conferit cea mai înaltă distincție pe care o acordă anual, Premiul „Alexander Tietz” pentru merite deosebite, în data de 17 noiembrie 2012. Până în prezent au apărut următoarele cărți și albume semnate Ion Stendl: „Teodora și Ion Stendl”, album, Editura „Institutul Cultural Român” București, 2004; Ion Stendl: „Desenul – estetica, suporturi, materiale”, Editura „Semne” București, 2004; Ion Stendl: Desene = Zeichnungen. Editura „Banatul Montan” Reșița, 2006, carte-album editată de Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Acest volum, apărut la Reșița, în orașul său natal, a fost o lucrare de excepție. Nu numai dorința de a edita un album de calitate superioară a stat la baza acestei apariții, ci și dorința de a cinsti pe cel căruia i-a fost acordată, în ziua de 27 noiembrie 1998, într-un cadru festiv, la reședința Ambasadei Republicii Austria din București, Diploma de Membru de Onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, pe cel căruia i-a fost decernat, tot într-un cadru festiv, la Casa Municipală din reședința județului Caraș-Severin, titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița, cu prilejul Zilelor Reșiței, în anul 2000, și nu în ultimul rând, pe cel care a rămas credincios „Heimat”-ului / ținutului său natal, prof. univ. dr. Ion (Hans) Stendl. În anul 2012 a apărut cartea de interviuri „Ion Stendl în dialog cu Titus Crișciu”, publicată la Editura „TIM” Reșița, care exemplifică și întărește această legătură cu Reșița. Personal i-am cunoscut foarte bine pe ambii săi părinți, Hans și Emilia Stendl-Loidl. Dânșii au fost membri fideli ai Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, încă de la începuturi, din 1987. Prin intermediul lor, Ion Stendl a conceput pentru Asociație stema, prezentată în luna mai a anului 1990. Îmi amintirea deportării în fosta Uniune Sovietică a tatălui său, Ion Stendl, a conceput în perioada 1993 – 1994, Monumentul dedicat victimelor deportării germanilor în fosta Uniunea Sovietică, monument dezvelit oficial la 14 octombrie 1995 la Reșița, în Parcul „Episcop martir Valeriu Traian Frențiu”, fost „Cărășana”. Ion Stendl i-a rămas fidel „Heimat“-ului său și printr-o donație considerabilă de opere de artă din diferite etape ale creației pentru Biblioteca Germană „Alexander Tietz“, cu prilejul inaugurării acesteia în octombrie 2004, iar la 27 aprilie 2007, în cadrul Muzeului Banatului Montan din Reșița, a deschis, împreună cu soția sa, Teodora Stendl-Moisescu, o expoziție permanentă „Stendl”, cu cele mai reprezentative lucrări ale lor, donate acestei instituții județene. Actualmente, Ion Ernest Stendl trăiește în Italia, alături de o parte a familiei sale. Acum, la ceas aniversar, când Ion (Hans) Stendl își serbează a 85-a aniversare, îi dorim multă sănătate, împliniri artistice și tradiționalul „La mulți ani!”.
S-a încheiat procesul de jurizare a proiectelor Științescu Banatul Montan, ediția 2.0. Din cele 31 de proiecte educaționale depuse, 21 au fost selectate pentru a fi implementate. Științescu va ajunge, anul acesta, la Reșița, Caransebeș, Bocșa, Moldova Nouă, Oravița, Oțelu Roșu, Armeniș, Tirol și Văliug.
Ajuns la a doua ediție în Caraș-Severin, Fondul Științescu – un program de finanțare pentru proiecte educaționale, care stârnesc pasiunea pentru științe și tehnologie a copiilor și tinerilor între 6 și 19 ani, derulat de Fundația Comunitară Banatul Montan – și-a desemnat câștigătorii. „Suntem încântați să vă anunțăm că nu mai puțin de 21 de proiecte inovatoare au fost selectate pentru implementare în Reșița, dar și în alte localități din Caraș-Severin! Toate proiectele selectate au un buget total de 124.538 de lei”, au anunțat, astăzi, 16 februarie, reprezentanții Fundației Comunitare Banatul Montan.
Cele 21 de proiecte câștigătoare au fost selectate dintr-un total de 31, de către un juriu format din: Alexandra Torma, director marketing Auto Alex; Margareta Vieriu, director marketing Pangram; Oana Borza, manager Agenția de Dezvoltare Locală Reșița; Vasile Cojocaru, cadru didactic Facultatea de Inginerie, Centrul Universitar Babeș-Bolyai Reșița; Daniel Olaru, manager general EMZ Hanauer România, și Sorin Dumitru, director proiecte Nhood (Ceetrus).
În ordinea punctajelor evaluării, numele proiectelor și localitățile în care acestea se vor implementa sunt: Robotics For Life – Reșița; Projekt sky – Caransebeș; Resicza Boardgame – Reșița; Electronica astăzi – Oravița; Parfum de chimie – Reșița; Utilizarea cristalelor de Borax în știință și tehnică – Oțelu Roșu; START in STOP MOTION – Reșița; Clubul de Științe – Reșița și Bocșa; Aplicarea informaticii în studiu fizicii – Oțelu Roșu; LEGO Robotics – Reșița și județul Caraș-Severin; ART 3D – Văliug; Artmindspace – Reșița; STEAM Laboratory – Caransebeș; Joaca de-a știința – Reșița; Învățăm să-i învățăm – Bocșa; Detectivi în lumea plantelor – Moldova Nouă; KORAI – Reșița; Argilă Agilă – Tracking și imprimare 3D – Armeniș; Excelență în științe – Caransebeș; SGTelescop – Tirol; Coder Dojo Oravița – Oravița.
„Ne bucurăm să vedem că educația STEAM și interdisciplinară este de mare interes în comunitatea din județul Caraș-Severin. Felicitări tuturor aplicanților! Mulțumim mult juriului, sponsorilor și partenerilor pentru ajutorul oferit în ediția 2.0 de Fondul Științescu în Banatul Montan! Pentru cei care nu au reușit să meargă mai departe în această ediție, vă așteptăm să aplicați la ediția 3.0!”, au transmis reprezentanții Fundației Comunitare Banatul Montan.
Explicație foto: Echipa Fundației Comunitare Banatul Montan
Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” Reșița își aduc aminte în aceste zile de poetul, traducătorul, eseistului și editorul german născut la Reșița, Rolf Bossert, de la a cărui trecere în eternitate se împlinesc, la 17 februarie a.c., 38 de ani. Iată câteva date de referință despre această personalitate a Reșiței: Rolf Günther Bossert, născut la 16 decembrie 1952 (părinții: Alice și Emil Bossert), urmează cursurile școlii generale (Nr. 1 – Casa Muncitorească) și de liceu („Bastilia“, astăzi Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“) în localitatea sa natală, Reșița (1959 – 1971). Apoi urmează studii de germană – engleză la Universitatea din București (1971 – 1975). Ca tânăr absolvent este numit profesor la Bușteni / Prahova (1975 – 1979). Între anii 1979 și 1981 activează ca instructor cultural al Casei de Cultură „Friedrich Schiller“ din București. În 1981 devine redactor la Editura „Meridiane“ din capitală, iar din 1982 la Editura „Kriterion“. În 1984 Rolf Bossert înaintează actele de emigrare în Germania, ceea ce îi aduce interzicerea de publicare. În decembrie 1985 emigrează împreună cu soția, Gudrun, și cei doi fii, Frank și Klaus. La 17 februarie 1986, după numai două luni de locuit în Germania, se sinucide în Frankfurt pe Main. Rolf Bossert debutează ca poet în 1971 în revista de literatură în limba germană „Neue Literatur“ din București, an 22, nr. 2 / februarie 1971. Aici îi apare poezia „Japanisches Märchen“ („Poveste japoneză“). În 1979 îi apare cartea de debut, „siebensachen“. Între anii 1972 și 1974 devine membru al grupării literare „Aktionsgruppe Banat“ din Timișoara. În anul 1979 primește Premiul de poezie al Uniunii Tineretului Comunist, în anul 1980 Premiul pentru literatură pentru copii „Ileana Cosânzeana“, iar în anul 1982, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru traducerea din opera lui Gellu Naum, în germană. În același an i se decernează Premiul cercului literar „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timișoara. În perioada 1996 – 2024, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au editat un număr de 11 plicuri filatelice ocazionale și au emis un număr de 9 ștampile filatelice ocazionale, toate dedicate amintirii lui Rolf Bossert. În anul 2002, ambele organizații ale etniei germane din Banatul Montan au finanțat și lansat o medalie jubiliară „Rolf Bossert”, realizată la Monetăria Statului din București. De asemenea, din inițiativa celor două organizații germane s-au desfășurat de-a lungul anilor un număr de 35 manifestări comemorative în diferite instituții de învățământ și cultură reșițene, dar și în cadrul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz“ din municipiu. Consiliului local al Municipiului Reșița, reunit la 10 februarie 2011, a hotărât, la inițiativa Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, să confere titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița, post mortem, poetului născut la Reșița. În toamna anului 2022, una dintre sălile de clasă ale Colegiului Național „Diaconovici – Tietz” Reșița a primit oficial numele de SALA „ROLF BOSSERT”. Un moment important de readucere aminte a memoriei lui Rolf Bossert în urbea sa natală s-a derulat în 15 decembrie 2023, seara din înaintea împlinirii a 71 de ani de la nașterea sa, când, pe frontispiciul Colegiului Național „Diaconovici – Tietz”, a fost inaugurată o placă comemorativă de metal, realizată de artiștii plastici bucureșteni Lumi Mihai și Mugur Grosu, din inițiativa consilierului cultural al Primăriei Reșița, Dorinel Hotnogu, și finanțată de Municipiul Reșița și de Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin prin Granturile Culturale 2023. Pe placă se regăsește decupată poezia „Der erste Schultag“ în original și „Prima zi de școală“ (în traducerea Norei Iuga), a poetului Rolf Bossert, fost elev al acestei instituții școlare de prestigiu a Reșiței, placa fiind iluminată din spate noaptea, astfel citindu-se ușor, zi și noapte, versurile poetului reșițean. Cunoscut și apreciat pentru cele 10 volume proprii (din care 6 postume), 4 volume cu traduceri și multe apariții în publicații din țară și de peste hotare, Rolf Bossert rămâne cel mai cunoscut literat german din Banatul Montan al ultimelor decenii din secolul XX. Pentru a marca împlinirea celor 38 de ani, în Biblioteca Germană Alexander Tietz din municipiul Reșița se poate viziona o expoziție documentară dedicată scriitorului născut la Reșița, aceasta fiind deschisă în perioada 15 – 18 februarie. Trebuie totodată evidențiat faptul că, anul acesta, se află în plină desfășurare cea de a V-a ediție a Concursului literar internațional de limbă germană „Rolf Bossert”, inițiat de scriitorul Hellmut Seiler din Germania, originar din România, un apropiat al poetului reșițean, concurs care își va găsi finalitatea prin decernarea Premiului Literar Comemorativ „Rolf Bossert” în cadrul „Zilelor Literaturii Germane la Reșița”, ediția a XXXIV-a, care se vor desfășura în luna aprilie a.c. Secretariatul concursului se află la Reșița.
Ziua Națională Constantin Brâncuși (19 februarie).
Expoziția „Constantin Brâncuși la Târgu Jiu și la Paris”, cu fotografii de Erwin Josef Țigla.
Expoziția „Brâncuși: Surse românești și perspective universale”, cu fotografii de Erwin Josef Țigla.
Dialoguri brâncușiene cu dr. Ionel Bota din Oravița.
20 februarie 2024, ora 15.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sediul Muzeului de Etnografie „Țara Carașului“ Oravița:
Ziua Națională Constantin Brâncuși (19 februarie). Expoziția „Constantin Brâncuși la Târgu Jiu și la Paris”, cu fotografii de Erwin Josef Țigla.
Expoziția „Brâncuși: Surse românești și perspective universale”, cu fotografii de Erwin Josef Țigla.
Dialoguri brâncușiene cu dr. Ionel Bota din Oravița.
19. Februar 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Ausstellung „Constantin Brâncuși in Târgu Jiu und in Paris”, mit Fotos von Erwin Josef Ţigla.
Ausstellung „Brâncuși: Surse românești și perspective universale = Brâncuși: Rumänische und universelle Quellen”, mit Fotos von Erwin Josef Ţigla.
Als Gast im Gespräch zu Brâncuși: Dr. Ionel Bota (Orawitza).
20. Februar 2024, 15:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Ethnographischen Museums „Karascher Land“ Orawitza:
Recent, la Tribunalul Hunedoara, a avut loc Adunarea Generală a Judecătorilor, în cadrul căreia doamna judecător DAVID Gianina-Viorica (foto) – preşedintele Tribunalului Hunedoara a prezentat Raportul de activitate pe anul 2023 al Tribunalului Hunedoara. În anul 2023 Tribunalul Hunedoara a înregistrat un volum de activitate (stoc iniţial plus dosare nou intrate) de 13494 de cauze pe rol, în creștere cu 2078 de cauze faţă de anul 2022 când numărul dosarelor pe rol a fost de 11416. Volumul de activitate pe secţii la nivelul Tribunalului Hunedoara, a fost următorul: Secţia I Civilă a fost învestită, în anul 2023, cu soluţionarea unui număr de 7467 cauze, Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu un număr de 4234 cauze, iar Secţia Penală, cu 1793 cauze. La Tribunalul Hunedoara, în cursul anului 2023, s-a consemnat o încărcătură de 1285,4 cauze/ judecător. Separat pe secţii, se constată că, cea mai mare încărcătură de cauze/ judecător a fost la Secţia I Civilă, unde s-a înregistrat un număr mediu de 1494,6 cauze/ judecător, faţă de 1329,5 cauze/ judecător la Secţia a II-a Civilă de contencios administrativ şi fiscal şi 564,9 cauze/ judecător la Secţia Penală. Volumul de activitate al celor 6 judecătorii din raza de competenţă a Tribunalului Hunedoara a fost în anul 2023 de 48159 cauze pe rol, în creștere cu un număr de 2706 de cauze față de anul 2022, când pe rolul judecătoriilor s-au înregistrat un număr de 45453 cauze. Numărul de cauze/ judecător la judecătoriile din circumscripţia Tribunalului Hunedoara, în anul 2023, a fost următorul: la Judecătoria Brad s-au înregistrat 1408,5 cauze/ judecător; la Judecătoria Deva 1258,9 cauze/ judecător; la Judecătoria Haţeg 1911,5 cauze/ judecător; la Judecătoria Hunedoara 1183 cauze/ judecător; la Judecătoria Orăştie 1964,3 cauze/ judecător și la Judecătoria Petroşani 2055,3 cauze/ judecător.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne relata Cristina CREȚ, consilier CRP – vor desfășura campania națională de promovare a negocierii colective în întreprinderile mici și mijlocii. Constituția României recunoaște la art. 40 dreptul de asociere în sindicate, patronate și asociații profesionale, cu definirea la art. 9 a misiunii acestora de reprezentare și apărare a drepturilor și intereselor, după cum la art. 41 alin. 5) recunoaște dreptul de negociere colectivă în muncă și de aplicare a convențiilor colective. Decizia Inspecției Muncii are la bază modificările apărute în legislația specifică, respectiv art. 97 alin. 1 din Legea Dialogului Social nr. 367/2022 care prevede că negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităților care au cel puțin 10 angajați/lucrători. În cazul în care într-o unitate nu există contract colectiv de muncă, angajatorul sau orice altă persoană îndreptățită să participe la negocierea colectivă, conform prezentei legi, poate iniția negocierea contractului colectiv de muncă în orice moment (art.108, alin. 3 din Legea nr. 367/2022). Drept urmare, obiectivul principal al acestei campanii este de a promova negocierea colectivă în întreprinderile mici și mijlocii, plecând de la principalele beneficii ale negocierii colective pentru angajați/lucrători și angajatori, respectiv: Avantajele angajaților: mai multă justiție socială, drepturi superioare privind condițiile de muncă și de angajare, salariile, securitatea și sănătatea în muncă, aplocarea principiului egalității de șanse și de tratament, protecție suplimentară în exercitarea drepturilor legale, concilierea vieții profesionale cu cea de familie, locuri de muncă și venituri mai stabile, o influență mai mare la locul de muncă și participarea la procesele decizionale. Avantajele angajatorilor: asigurarea păcii sociale și a unui climat de muncă favorabil performanței, productivitate și loialitate a personalului îmbunătățite, participare mai mare a forței de muncă la locul de muncă, eficacitate și planificare bugetară, rezolvare timpurie a litigiilor. Având în vedere campania națională de promovare a negocierii colective în întreprinderile mici și mijlocii, I.T.M. Hunedoara prezintă fișa suport de informare și promovare a negocierii colective: Angajaţi/lucrători Dreptul de asociere sindicală; Cotizaţia sindicală; Egalitate de tratament în exercitarea drepturilor sindicale; Accesul la funcţii în organele de conducere ale sindicatelor; Activitatea sindicală; Dreptul de informare, consultare și participare a angajaților; Dreptul de negociere colectivă; Obiectul negocierii colective; Participarea la negocierea colectivă; Reprezentarea în negocierea colectivă: Procedura de negociere colectivă; Efectele contractului colectiv de muncă; Mecanism de extindere; Participarea la conflictul colectiv de muncă şi grevă. Angajatori Angajatorul este definit de Codul Muncii: persoana fizică sau juridică care, potrivit legii, angajează forţă de muncă; Asocierea patronală şi dreptul de organizare; Afilierea; Egalitate de tratament; Informarea, consultarea şi implicarea angajaţilor/lucrătorilor; Negocierea colectivă; Contractele colective de muncă; Conflictele individuale şi colective de muncă; Greva. Totodată, Legea nr. 367/2022 prevede și sancţiuni pentru nerespectarea şi/sau împiedicarea exercitării drepturilor sindicale (drept de asociere/afiliere sindicală, drept de negociere colectivă şi de acţiune sindicală/grevă), inclusiv în caz de discriminare, hărţuire, intimidare în apărarea drepturilor legale şi din contractele colective incidente se sancţionează conform Codului Muncii şi Legii dialogului social cu amenzi ce pot merge până la 50.000 lei şi sancţiuni penale de până la 2 ani de închisoare. Prevederile se coroborează cu legile speciale, regimul general al sancţiunilor şi dispoziţiile codurilor civil şi penal, iar imixtiunile reciproce ale organizaţiilor în autonomia de organizare şi acţiune se sancţionează cu amendă de 30.000 lei. Căi de sesizare şi atac: Autoritatea competentă cu prevenirea, controlul şi sancţionarea angajatorilor în materie de legislaţie a muncii este Inspecţia Muncii/Inspectoratele Teritoriale de Muncă. Inspecţia Muncii poate fi sesizată individual şi colectiv (organizaţii de reprezentare). Deciziile Inspecţiei Muncii pot face obiectul contestării în instanţă. În funcţie de obiectul litigiilor de muncă, pot fi sesizate şi alte autorităţi de anchetă şi verificare şi organismul naţional de egalitate, respectiv Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, autoritate cu competenţe de prevenire şi soluţionare a tuturor formelor de discriminare, care emite hotărâri cu caracter executoriu dacă nu sunt contestate în termenul legal. Avocatul Poporului (ombudsmanul naţional) se poate autosesiza sau poate fi sesizat de către persoane fizice şi organizaţii în linie cu atribuţiile acestuia. Soluţionarea conflictelor individuale şi colective de muncă (legate de încheierea, executarea şi terminarea contractelor individuale şi colective de muncă şi derularea relaţiilor juridice între organizaţiile sindicale şi patronale) intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, fiind scutite de taxe judiciare şi judecate în urgenţă (maxim 15 zile fond şi 10 zile în apel). Instanţa decide măsurile executorii de redresare şi reparaţii/daune, conform jurisdicţiei muncii. Mecanisme alternative de soluţionare a conflictelor de muncă: soluţionare amiabilă conform celor stabilite de părţi prin contractele individuale şi colective de muncă. Mecanisme instituţionale: proceduri reglementate de soluţionare amiabilă a conflictelor individuale (conciliere individuală conform Codului Muncii şi mediere conform Legii medierii) şi soluţionare alternativă instanţei a conflictelor colective de muncă prin conciliere obligatorie (ITM/Ministerul Muncii), mediere şi arbitraj extrajudiciar (Ministerul Muncii/Oficiul de Mediere). Totodată, având în vedere obiectivele specifice ale Inspecției Muncii stabilite prin lege, la nivelul Inspecției Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă, în perioada 01.02.2024 – 31.12.2024 se desfășoară Campania națională de informare și conștientizare a prevederilor Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care a suferit deja mai multe modificări.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Deja bine cunoscută și mult așteptată, Ziua Națională a Lecturii a fost și în acest an prilej de bucurie pentru copiii de la Grădinița cu Program Prelungit Bocșa, Caraș-Severin, cei care au așteptat nerăbdători întâlnirea cu Prințesa Poveștilor. Și la această a treia ediție, organizatorii au apelat la voluntarul Maria Silviana Ferciug, elevă a Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa și apropiată colaboratoare a Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, pentru a încânta pe cei mai mici dintre potențialii utilizatori ai serviciilor bibliotecii, prin lectură și poveste. Ea însăși, ca desprinsă din basm, a bucurat copilașii, care au ascultat-o cu mare atenție, au urmărit-o cu interes și curiozitate și au interacționat cu mult curaj. Ziua Națională a Lecturii, sărbătorită în toată țara în 15 februarie, a fost și în Bocșa bănățeană o zi de poveste, ziua în care, atât cei mici cât și cei mai mari dintre participanți au înțeles, încă o dată, că lectura este importantă, că poveștile sunt nemuritoare, iar cartea rămâne cel mai frumos dar și cel mai prețios prieten! Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, în parteneriat cu Grădinița cu Program Prelungit Bocșa, în cadrul unui proiect amplu dedicat cărții și lecturii. De asemenea, pentru buna desfășurare a acestei zile dedicată lecturii, organizatorii au beneficiat de sprijinul primarului Mirel Patriciu Pascu, al Primăriei și Consiliului Local Bocșa, și nu în ultumul rând, de buna colaborare cu Liceul Teoretic „Tata Oancea”, prin profesorii dir. Dragoș Vasile și dr. Liana Ferciug. Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” va derula în continuare un proiect de promovare a lecturii și a cărții în toate instituțiile de învățământ și nu numai de pe raza orașului Bocșa, pentru a facilita copiilor și tinerilor întâlnirea cu poveștile, cu lectura și, de ce nu, cu autorii de cărți.
Februarie este cea mai bună prietenă a Primăverii, ea îi scrie lui Martie scrisori de dragoste de viață și prietenie în fiecare dimineață, iar când aceasta le citește, cu bucurie nemăsurată, îi răspunde în gânduri calde și înmiresmate, cu milioane de ghiocei și brândușe. Atâtea cuvinte de iubire sunt în paginile acestor dimineți de februarie încât oamenii se întrec în declarații de dragoste, în calde prietenii și mai ales în bunătate. Toți știm că bunătatea poporului român este nemăsurată, am dovedit-o de multe ori, chiar simt în fiecare secundă cum se cimentează această calitate în sufletele noastre pe zi ce trece, asta înseamnă că nu ne-am pierdut ca neam, ca țară, a fi om de omenie înseamnă a fi om adevărat! Un om bun, darnic, simplu, este un om câștigat, aceste calități unii oameni le au de la naștere, alții le primesc pe parcursul vieții. Valoarea românească este inestimabilă, este o virtute, românul nu abdică niciodată de la cele drepte și sfinte, tocmai, acestea ne croiesc cărarea vieții cu pași de înțelepciune și demnitate, cu gânduri bune și fapte extraordinare, benefice omenirii. Marți, 13 februarie 2024, începând cu ora 16.30, doamnele de la Clubul Lions „Ana Lugojana” au adus un gram de bucurie unor ființe dragi de la Centrul de Vârstnici „Anita Heim” din Lugoj, pe lângă darurile oferite și împachetate cu hârtia sufletului, cărțile oferite, poeziile scrise și recitate de poeta Maria Rogobete, precum și cântecele de muzică folk cântate de cantautorul Vasile Gondoci au cuprins inimile din încăperea atât de primitoare, iar zâmbetele, bucuria, armonia, au pus stăpânire pe acești oameni minunați, prieteni, părinți, bunici, iubirea și-a deschis aripile zburând până la nori unde a lăsat, pentru fiecare rimă cântată, o lacrimă de bucurie. Înțelepciunea populară face diferența între reacție, trac emoțional și bunătate, facem bine nu doar când ne place, facem bine atunci când e nevoie, când omul de lângă noi este într-un impas, sau disperat, bolnav, neputincios. Atitudinea pozitivă, muzica, poezia, vorba dulce, zâmbetul, toate trăiesc în rezonanță cu fericirea, cu liniștea interioară, toate transformă câteva clipe triste în clipe de bucurie, regenerare. Și dacă putem să facem bine, dacă suntem în măsură să dăm culoare unei zile, de ce să nu o facem? „Să fii bun până unde se poate” spune un proverb românesc. Dar proverbele acestea nu sunt oare adevăruri grăite de bunicii noștri, eroii noștri, oameni demni și harnici? Da, sunt grăite de ei, cei care au avut grijă de noi, au luptat pentru identitatea poporului român, iar toate acestea le-am citit în ochii lor, marți, în lacrimile de bucurie, lacrimi parfumate cu viață, lacrimi ce se prelingeau pe obrajii brăzdați de greutăți, timp și soartă. Îmbrățișarea lor a fost pentru mine o veșnicie, iar pentru ei, sigur un nou început. Dragi români, să ne iubim bunicii! Maria ROGOBETE Membru UZPR Lugoj 14.02.2024
Deși, în mare parte, presa se arată deja conectată la tematica pre-electorală, membrii UZPR ai Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște” din Timișoara, nu uită de aspectele legate de cercetarea și publicarea a unor lucrări, care să contribuie la dezvoltarea patrimoniului cultural. În săptămâna deja încheiată, la sediul Filialei s-a desfășurat o întâlnire interesantă prilejuită de lansarea cărții: „Publicistul Constantin Nedelcu și apropiații săi”, având ca autori pe Ioan TRAIA, Martin OLARU, Vasile IACOB și Titu PERVULESCU (Editura Eurostampa).
Nu surprinde calitatea de prim-autor al cărții, atribuită profesorului Ioan TRAIA, cunoscută-i fiind reputația de specialist al presei rurale contemporane, îndeplinind și funcția Președintele (fondator) al Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat. În expunerea de prezentare a noii apariții editoriale, Ioan TRAIA a relatat despre momentul de inițiere a documentării în vederea scrierii celui de-al doilea volum despre publicistul Constantin Nedelcu. Acest moment de început s-a datorat, în mare parte cercetării conținutului unei cărți poștale scrise de prof. Constantin Nedelcu (aflat la București), adresate dr, Ioan Bosică din Timișoara, în care sunt amintite anumite mărturii despre Traian Vuia. Apoi, autorul a argumentat motivația scrierii, atât prin datele noi adunate de fiecare co-autor, cât și rolul cercetării directe și asidue a mai multor documente identificate ca fiind păstrate în arhivele statului. A evocat anumite momente istorice surprinse în carte, multe prezentate prin copii ale unor articole din presa vremii, semnate de Constantin Nedelcu. Acestea nu au fost consemnate ca simple mărturii, ci au fost luate în seamă chiar ca analize politice, respectiv interpretări pertinente ale unei persoane cu capacități deosebite de înțelegere a realităților prin care trecea societatea în perioada respectivă.
Născut în 20.10.1882, în județul Caraș-Severin, în satul Cacova, (denumit azi Grădinari), Constantin Nedelcu, avea să devină o eminență a publicisticii bănățene, o personalitate „extrem de dinamică, un bun organizator cultural, orator talentat”, un intelectual de marcă. S-a stins din viață în 19 august 1967, la București, înmormântat fiind la cimitirul Belu.
Cei patru autori au conlucrat exemplar, încercând să scoată în evidență, nu doar personalitatea individuală a lui Constantin Nedelcu, ci să dovedească valoarea culturală acestuia prin asociere cu personalități ale lumii culturale românești, cu care a colaborat: Ion NEDELCU (un erudit prefect al județului Caraș-Severin în anul 1926, respectiv 1944), Traian LINȚIA, (fruntaș al „Reuniunei învățătorilor Români” de la școlile greco-catolice din Dieceza Caransebeșului), George GÂRDA (jurnalist, secretar al Adunării deputaților din Primul Parlament al României Mari – 1920). În lista apropiaților sunt incluse personalități de prim rang, care nu mai necesită nicio prezentare: Octavian GOGA, Ioan LUPAȘ, Traian VUIA; Pet5ru GROZA, Andrei BÂRSEANU, Vasile GOLDIȘ; Aurel VLAICU, Ioan DIMĂNCESCU, Nicolae IORGA, Camil PETRESCU, Sabin DRĂGOI.
În cadrul discuțiilor, noul membru UZPR, Preotul Vasile SUCIU, a ținut să remarce legătura protagonistului cărții cu viața culturală, cu biserica. De asemenea a apreciat autenticitatea lucrării, personal fiind un bun cunoscător al mediului rural de care a aparținut Constantin NEDELCU. A mai vorbit despre impactul excepțional pe care l-a avut lansarea cu succes a acestei lucrări în comuna Jamu Mare (jud. Timiș). Bucuria și recunoștința față de autori a fost marcată de emoționante momente artistice ale elevilor din comună.
Prezent activ la dezbateri, co-autorul Titu PERVULESCU, a citat anumite pasaje din carte, aducând unele argumente care să susțină reprezentativitatea lui Constantin Nedelcu pentru întreaga regiune Banat.
Profesorul Ioan MEDOIA, a punctat în profilul lui C Nedelcu generozitatea manifestată, față de persoane și instituții ale localității sale natale (Cacova), implicarea sa și a familiei în organizarea rurală, acțiunile culturale, promovarea modernității societății, sprijinind existența școlii, bisericii, a unui hotel, gară, târg, oficiu poștal ș.a. A amintit de lucrarea „Plugarii condeieri din Banat” semnată de Gabriel Țepelea, în care există referiri la meritele Constantin Nedelcu. Au mai adus completări la aprecierile făcute, prof. Costel BALINT, ing. Andrei GORȘCOVOZ, Preot Horia ȚÂRU, prof.univ. Constantin FALCĂ, poeta Mara MÂNDROANE și publicista Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ.
În finalul dezbaterilor, conf. univ. dr. Ioan DAVID, Președintele Filialei „Valeriu Braniște” Timiș a UZPR, director al Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara, a felicitat echipa de autori, recomandând continuarea cercetării, cu o abordare separată a remarcabilei activități jurnalistice desfășurate de Constantin NEDELCU. A apreciat nivelul ridicat al discuțiilor purtate pe marginea cărții, care au pus în valoare contribuția adusă de membrii UZPR Timiș la cercetarea din domeniul cultural. În același context se încadrează și acțiunea din 12 februarie, desfășurate tot la sediul UZPR „Valeriu Braniște”, situat în clădirea Bastionului Theresia din Timișoara, cu prezentarea cărților: „Albastru de Reșița”, „La o vânare de dinozauri”, „Cum am ajuns «conte de Ohaba»” (autor Nicolae Sârbu). De prezentarea creațiilor s-au ocupat Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ, Constantin JICHIȚA, Gheorghe JURMA, Erwin ȚIGLA, Maria NIȚU. Pentru membrii Filialei „Valeriu Braniște” Timiș, susținerea și încurajarea cercetării științifice și a creației cu tematică culturală, a devenit o prioritate. Presa rămâne un furnizor foarte important de informații, cu potențial ridicat în asigurarea corectitudinii și interpretării cu obiectivitate a datelor referitoare la evoluția culturii naționale, îndreptate către publicul larg, menținându-și astfel rolul de promotor cultural în masă, în formă continuată.
Asociația Go Free, împreună cu Asociația pentru Dezvoltare Activă, caută 35 de tineri care își doresc să facă parte din viitoarea generație a tinerilor jurnaliști comunitari.
Pe parcursul anului 2024, tinerii vor intra într-un program de formare și practică în cadrul unei noi ediții a Școlii de Jurnalism Comunitar #înRITMrural. Da, ai auzit bine, au existat alte două ediții, însă pandemia ne-a forțat să luăm o pauză. Spre deosebire de edițiile anterioare, de această dată ne dorim să dezvoltăm împreună și Mica Redacție Rurală (MRR) – vezi pe Instagram @redactia.rurala – un loc unde știrile importante pentru tineri și adulți, exemplele de bună practică din rural, dar și injustițiile sociale să fie abordate în mod responsabil, fără ură, și cu grijă față de comunitate.
Credem că scrisul este un mod de acțiune, iar jurnalistul comunitar își asumă în echipă rolul de a deveni portavocea comunităților vulnerabile și a membrilor lor, dând vizibilitate nevoilor lor, dar și poveștilor pozitive, care nu sunt abordate de media tradițională.
Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cea mai mică dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, ambii intelectuali de origine armeană. Urmează cursurile Colegiului „Romașcanu”, din orașul natal. La vârsta de 13 ani își pierde tatăl, după care familia se mută în București. În 1915, Ana absolvă Școala centrală din capitală iar la 16 ani dorea să devină pilot (zburând cu un mic aparat). În cele din urmă decide să devină medic, însă mama sa s-a opus. Ana protestează iar mama sa își reconsideră opinia. Astfel se înscrie la Facultatea de Medicină din București. În anii Primului Război Mondial, Ana îngrijește soldații, studentă fiind. După întoarcerea la București lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. După trei ani absolvă Facultatea de Medicină din București. La examenul pentru ocuparea postului de medic intern se situează pe locul întâi din 32 de candidați. Devine profesoară de Clinică medicală. Din anul 1958 și până la moarte (20 mai 1988) a condus primul Institut de Geriatrie din lume, aflat în România. Profesoara, cum o numeau apropiații, era o femeie dedicată total muncii sale, de mare sobrietate și strictă exigență cu colaboratorii săi. Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnic și asistenta sa, Theodora Bărbulescu evidențiază exigența acesteia din postura de subalterni. Doctorul Mircea Dumitru, medicul personal al Anei Aslan o caracteriza pe aceasta ca fiind o „mână de om”, de o sobrietate impecabilă, întotdeauna foarte bine și cu gust îmbrăcată, elegant, parfumată și coafată. În ceea ce privește vestimentația avea haine numai de firmă, pe care le comanda din Italia. Când era tânără își dădea chiar salariul de internă pe o lună, pentru o rochie frumoasă. Fosta sa menajeră, Ioana Preda remarca faptul că Ana Aslan era atentă la siluetă, se îngrijea foarte mult și nu mânca pe săturate la masă, carnea de vită nu lipsea niciodată, mânca la ore fixe. Și-a dedicat întreaga viață descoperirii în domeniul geriatriei. Muncea 12 ore pe zi, dar în același timp îi plăcea să fie și mondenă. Asculta muzică, mergea la spectacole de balet. Îi plăceau bijuteriile, băuturile fine, bucătăria franceză, italiană, admira picturile lui Salvador Dali. Știa să aibă un comportament social, să fie veselă, vorbea perfect limbile franceză, germană, italiană și putea conversa ușor în engleză, greacă, spaniolă, poloneză. Presa vremii nu-i pronunța titlul de academician (din considerente politice, titlul era rezervat unei alte persoane, Elena Ceaușescu). Foarte greu primea aprobare pentru plecare în străinătate, în interes de serviciu. Nu a fost căsătorită niciodată, nu a avut moștenitori astfel că la moartea sa, bunurile ce i-au aparținut au intrat în posesia statului. După o internare de o săptămână la spitalul „Elias”, Ana Aslan s-a stins din viață la 20 mai 1988, în vârstă de 91 de ani. Înmormântarea s-a desfășurat fără mare pompă, fără coroane, lumânări și preoți. La miezul nopții un anonim a pus pe pământul mormântului său o cruce de lemn inscripționată cu numele ilustrei defuncte. Ana Aslan a devenit o somitate internațională, creditată cu performanțe unice în studiul și tratamentul îmbătrânirii. Utilizarea procainei în tratamentul simptomelor legate de îmbătrânirea prematură, a fost sclipirea de geniu a Anei Aslan, după cel de-al Doilea Război Mondial. Medicul Ana Aslan se reprofilează dinspre neurologie și endocrinologie spre geriatrie. Aptitudinile speciale ale Anei Aslan au fost remarcate de marile somități ale Medicinei române. Colaborarea cu cardiologul profesor Danielopolu (iubirea față de acesta, dar neîmplinită), a constituit o noutate în știință. Un alt mentor al Anei Aslan a fost profesorul Parhon, care i-a încredințat o clinică, numind-o șefă a secției de cercetări în Fiziologie experimentală. Aici Ana Aslan a sesizat că există o diferență între vârsta biologică și cea cronologică a unei persoane. Ana Aslan a arătat că e posibil ca o persoană vârstnică să ducă o viață sănătoasă și activă. Astfel, drumul Anei Aslan spre geriatrie a deviat în mod fericit. Ea a fost o vizionară, a prevăzut evoluția demografică, realizând că populația vârstnică va crește ca proporție în cea generală și va reprezenta la un moment dat o mare problemă socială. Pentru cercetările sale legate de procesul de îmbătrânire, omul de știință Ana Aslan s-a inspirat din lucrarea unui cercetător care analiza procaina, substanță regăsită într-un anestezic comun. La momentul respectiv nu existau anestezice de lungă durată și atunci se utiliza printre altele și procaina, în mod repetat pentru a avea efect de lungă durată. S-a constatat că se produc niște modificări interesante la persoanele care luau acest tratament. Rezultatele cercetării sale au fost trimise Institutului Științific patronat de profesorul I. C. Parhon, cel mai vestit neurolog și endocrinolog, fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Astfel a luat naștere un consiliu științific format din: C. I. Parhon, Ana Aslan, Ștefan Nicolau, Hortolomei, Ștefan Milcu, E. Crăciun, Marcela Pitiș și alții. În anul 1958, Ana Aslan pune bazele unei secții de cercetare: Gerontologie Socială. Ea vine în întâmpinarea problemelor tot mai acute, ridicate de fundamentarea politicii sociale în favoarea vârstnicilor. Ea începe un experiment de lungă durată. Aslan a descoperit că procaina are efecte și asupra parkinsonului, tratând în clinica experimentală peste 100 de vârstnici. A mai tratat și paralizia unui accident vascular cerebral. Cercetarea a cuprins și afecțiunile reumatice (artroze, artrite și poliartrite) ale unor pacienți. Rezultatele au fost notabil pozitive. Studiile s-au extins și asupra oamenilor aflați în câmpul muncii în domenii toxice. În anul 1960, Ana Aslan începe cercetările pentru un nou produs entrofic, care va conține pe lângă procaină, un factor activator, antieterogen. Acest produs a fost în terapie pentru îmbunătățirea sistemului nervos și cardiovascular. În anul 1980 obține brevetul de inventator pentru Aslavital împreună cu vechea sa colaboratoare Polovrăgeanu. 154 de țări au înregistrat Gerovital și Aslavital. În 1959 Ana Aslan înființează Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie. Crema Gerovital H3 a fost îmbunătățită, astfel dezvoltându-se o gamă complexă de cosmetice care poartă semnătura Anei Aslan. Produsele se vând în multe țări: Japonia, China, SUA, Canada dar și în Europa: Grecia, Italia, Franța, Ungaria. Gerovitalul reprezintă medicamentul emblematic al prestigiosului Institut Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”. Mari personalități ale vremii s-au tratat cu medicamentele Anei Aslan, precum: Iosif Broz Tito, Charles de Gaulle, Nichita Hrușciov, J. F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, K. Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Mao Zedong, Pablo Picasso, I. Shamir, Yasser Arafat, mareșalul Franco Suharto, Claudia Cardinale, Salvador Dali, dar lista poate continua. Ecourile Gerovitalului au depășit cu mult așteptările și uneori și capacitatea logistică a Poștei Române. Ana Aslan a trimis și primit peste 130.000 de scrisori în peste 130 de țări. A fost primită cu căldură, entuziasm, la diverse congrese și conferințe internaționale. România se mândrește cu Ana Aslan, ca fiind figură remarcabilă și simbolică a medicinei românești. Datoria noastră este de a o comemora ori de câte ori se ivește un eveniment și a-i purta prețuirea cuvenită de-a lungul generațiilor. Bibliografie: 1 Ana Aslan și iluzia tinereții veșnice, Dan Silviu Boerescu; 2 Istoria Farmaciei Române în date, Vasile I. Lipan.
UZPR CARAS SEVERIN 