Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița au realizat un calendar de perete pentru anul 2024, care cuprinde imagini ale binecunoscutei stațiuni balneoclimaterice Băile Herculane.
Calendarul de perete 2024 a fost editat cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relații Interetnice al Secretariatului General al Guvernului României prin Forumul Democrat al Germanilor din România și cuprinde imagini din stațiune și din împrejurimile ei.

Erwin Josef Țigla

• UZPR

La sfărșitul acestui an și (la) începutul noului an (civil) – 2024, eu, unul, întâi de toate, vreau să vă adresez, tuturor, un sincer și calduros la mulți, buni, frumoși, voioși, sănătoși și binecuvântați ani!…

În altă ordine de idei, gândurile mele, acum, la sfârșitul acestui an și (la) începutul noului an, sunt, practic, niște observații sau concluzii!…

În primul rând, pe zi și an ce trece, îmi dau seama tot mai mult că, suntem și rămânem, numai, la mâna, mila și dragostea lui Dumnezeu, mai cu seamă, în tot acest context, istoric, social, politic. religios și economic extrem de complicat!…

Altfel spus, doar ai lui Dumnezeu suntem și, rămânem și, în fond, atâta vreme cât este astfel este, defapt, cel mai bine!…

În rest, eu unul, încerc să deșlușesc mersul și evoluția vremurilor însă totul, doar, în cheia cuvântului Sfintei Scripturi și al scrierilor/învățăturilor Sfinților Părinți ai Bisericii, având credința și nădejdea în Dumnezeul cel Adevărat și Veșnic!…

Cu alte cuvinte, mergând, cu Dumnezeu înainte, îmi doresc (de la El) să am parte, și în acest nou an, de, liniște, pace, sănătate și o viață tihnită și, cât se poate de simplă, căci, da, într-adevăr, dacă ma întrebați ce îmi doresc de la noul an, acestea sunt: pacea, liniștea, sănătatea, echilibrul și, simplitatea!…

Așadar, eu personal, mi-am propus ca (d)in noul an – 2024, să caut simplitatea, oriunde și oricând, altfel spus, să cercetez oameni simpli dar profunzi, lucruri simple dar concrete, ipostaze simple dar aerisite, clare și limpezi, situații/împrejurări simple dar pline de mesaj, tâlc și înțeles!…

Cu alte cuvinte, vreau ca, de acum înainte, să am de-a face cu simplitatea, firescul și normalitatea!…

Altminteri, lumea contemporană este suficient de complexă și (de) complicată, de sucită și de amestecată!…

Deci, în fond și, la urma urmei, ce înseamnă a fi (un om) simplu, dacă nu unul: elegant dar decent, discret dar concret, succint dar cuprinzator, generos dar chibzuit, natural dar cumpătat, optimist dar calculat, demn dar modest, bucuros dar atent, vesel dar precaut?!…

Altfel spus, îmi doresc să am de-a face cu oameni sinceri, aplicați și eficienți, care spun lucrurilor pe nume, evident, cu finețe și delicatețe, care detestă ipocrizia, minciuna, viclenia și fățărnicia!…

Adică, oameni de bună calitate și de bun gust, oameni, realiști și adevărați, în tot ce gândesc, vorbesc și (în)făptuiesc!…

Prin urmare, omul simplu, cu multă simplitate dar nu simplist, este cel care vorbește cum îi este portul și se poartă după cum îi este vorba; omul care știe: unde, când, cât, cum și ce să zică ori, mai ales, să nu zică/să nu spună; este omul manierat, după faptă, după vorbă și după port, fără a fi plin de prețiozitate, malițiozitate, ironie sau aroganță, omul, sigur pe sine, care nu vrea pompă nici fast, nici publicitate, nici să iasă în față, în public sau, mai cu seamă, în evidență; omul care își cunoaște, foarte bine, locul și rostul, valoarea și importanța!…

În concluzie, îndeosebi, simplitatea îl caracterizează/îl definște pe omul care, realizează faptul că, nimeni nu este de neînlocuit, decât, numai, în iconomia/pronia divină, potrivit Căruia am fost creați ca ființe, personale, unice și irepetabile, în planul mântuirii și al veșniciei!…

Dumnezeu să ne poarte, în acest sens, în continuare, de grijă și să ne ajute, tuturor, în tot lucrul cel bun! Amin!…

 Va să zică, cu ce gând doresc să (mai) intru/să pășesc eu în noul an?

Cu intenția, vădită, a schimbării, reformării și (re)activării conștiinței, proprii, evident!…

Da, nu sunt cuvinte mari ci cuvinte asumate!…

Consider că este necesară abordarea, tratarea și (re)punerea în valoare a conștiinței – una clară, trează, veghetoare, sinceră, curată, lucrătoare, folositoare și ziditoare!…

Da, anul 2024 îmi doresc să fie, cel puțin în ce mă privește, un an al propovăduirii, apologiei, misiunii și mărturisirii, sincere, adevărate și autentice sau veritabile!…

Însă, pentru aceasta este necesară/indispensabilă o conștiință, activă și dinamică, una care detestă duplicitatea, aroganța, ipocrizia și fățărnicia, una a calității nu neaparat a cantității!…

Așadar, mă rog lui Dumnezeu pentru dobândirea, cultivarea și consolidarea unei conștiințe, morale, spirituale, ecleziale și duhovnicești, plină de conținut, sevă, vervă și substanță!…

Și, mai mult decât atât, ca o recomandare, poate că ar trebui accesate și lecturate, în mod susținut, concret și eficient, învățăturile, scrierile, tratatele, revistele ori studiile patristice și teologice, referitoare la această virtute ori stare deosebită, fără de care nu cred că poate exista sfințire, sfințenie, desăvârșire și mântuire!…

Dumnezeu să ne ferească de amorțirea, adormirea sau înșelarea și amăgirea conștiinței noastre și să ne ajute să dobândim conștiința cea după Hristos iar nu cea după această lume! Amin!…

Dă-mi, Doamne, în noul an!…

Pe lângă cele menționate în rândurile anterioare, m-am (tot) gândit că, personal, ce anume să-i (mai) cer eu lui Dumnezeu, pentru noul an și, nu numai, și, iată, am ajuns la următoarea rugăciune: Dă-mi, Doamne, în noul an, mai multă credință, mai multă nădejde și mai multă dragoste!…

Totodată, te rog foarte frumos să-mi dai mai mult echilibru, discernământ și dreaptă socoteală!…

Încă îți mai cer mai multă înțelepciune, mai multă răbdare dar, și mai multă demnitate, mai mult curaj, însă și mai multă milă!…

De asemenea, vreau să-mi mai oferi mai multă încredere, în Tine și, în mine și, bineînțeles, și în semenii mei, fără însă, a (mai) fi naiv ori credul!…

Îți mai cer, Doamne, să îmi dai sănătate, sufletului, minții, inimii și trupului, altfel spus, să mă ții sănătos și cu mintea întreagă, că-i mare lucru acesta!…

Mai dă-mi, Doamne, puterea, calitatea ori capacitatea de a ierta, de mă ruga, de a ajuta, de a împlini, de a râde cu cel ce râde și de a plânge cu cel ce plânge!…

Nu în ultimul rand, dă-mi, Doamne, virtutea cinstei, a onestității și a corectitudinii, a dreptății și (a) altruismului, a cumințeniei, tăcerii, modestiei și discreției!…

Mai dă-mi, te rog frumos, puterea de a nu mă plânge, niciodată, de nimeni și de nimic și, totodată, să știu să gestionez, să răscumpăr și să drămuisc, așa cum trebuie, vremea vieții mele, de aici și de acum!…

În rest, dă-mi Doamne, ce este important, necesar, esențial, fundamental, indispensabil și prețios, valoros ori folositor pentru și, în viata mea, iar, în fruntea tuturor, dă-mi, Dumnezeule Doamne, mântuirea sufletului și a trupului meu! Amin!…

Și, încă ceva, ajută-mă, pentru a câta oară, să înțeleg că, dacă te am pe Tine, sunt totul și am totul, însă fără Tine nu sunt și nu am absolut nimic!…

Acestea fiind zise, Îți mulțumesc, în mod deosebit, pentru tot și pentru toate!…

Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului și, mă miluiește și (mă) mântuiește, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor! Amin!…

Sfântă urare la ceas de sărbătoare…

În noul an – 2024, să intrăm/să pășim și, să umblăm, toți, cu: binecuvântare de la Dumnezeu, recunoștință de la semeni, prețuire de la apropiați, admirație de la cunoscuți, apreciere de la colegi, stimă de la vecini, mângâiere de la frați și/sau surori, bucurie de la copii, veselie de la spirit, răbdare de la părinți, iubire și dragoste de la familie, înțelegere de la amici, sinceritate de la prieteni, îngăduință de la vârstnici, respect de la tineri, sănătate și putere de la trup, har și înțelepciune de la duh!…

Dumnezeu să ne poarte de grijă și să ne ajute, tuturor, în continuare, în tot lucrul cel bun! Amin!…

La mulți, buni, sănătoși, rodnici, voioși, frumoși și binecuvântați ani!

Stelian Gomboș/UZPR

Foto: pixabay.com

Din sumar:
-Andrușa R. Vătuiu – Abundența sărăciei
-C. J. Mehedinți – 22km de drum impracticabil, modernizați de
Consiliul Județean
– Județul Mehedinți, în topul celor mai mari
creșteri procentuale ale PIB pe cap de locuitor
-Se asfaltează parcarea bazinului de înot
-La TBC se construiește al treilea corp nou
-Gheorghe Demetrescu – Pentru a ne cunoaște mai bine
-Pe scurt
-Revista Tribuna seniorilor mehedințeni, peste hotare
-Elisabeta Diaconescu -1 Decembrie Ziua Națională a României
-Eugenia Rada – Davele dacice
-Virgil Ene – ,,Luceafărul” în World Records Academy
-Florentin Smarandache – Să-mi mai văd o dată locul
-Florian Copcea – Clarificarea controversatei confesiuni creștine a
lui Basarab I
-Ion Nălbitoru – Interviu Al. Florin Țene, președintele L.S.R.
-Dumitru Pătășanu – Aspecte privind activitățile portuare în Portul
Orșova
-Dumitru Drinceanu – Politica forței în Noua Ordine
-Andrușa R. Vătuiu – ARNm între adevăr și dezinformare
-Ana Buzatu – Ignatul, legătura de sânge cu divinitatea
-Nicolae Armanca – Portret de pensionar – Georgeta Ciocîrlie
-Andrei Pogany – Despre cartea ,,Evoluția neutrosofică umană în
spirală sau divinul este în om”
-Dorin Șofican – Un dar pentru tine
-Hrisant Achimescu – O poartă, o masă, un stâlp
-Mirela Cocheci – Păunesciadă
-Horia Ciorecan – Lacrimi printre frunze
-Ion Dafinoiu – Pleacă rândunelele

Andrușa R. Vătuiu, UZPR Mehedinți

Școala Gimnazială Râu de Mori, Liceul Teoretic „Ion Constantin Brătianu” Hațeg, Școala Gimnazială Sarmizegetusa și Școala Gimnazială Răchitova – după cum ne-a spus prof. Chiper Antonela-Livia (directorul Școlii Gimnaziale Râu de Mori) au implementat proiectul educațional „Iuliu Maniu-povestea unui destin de excepție”.

Astfel s-au marcat 150 de ani de la nașterea și 70 de ani de la moartea marelui om politic care și-a pus amprenta în mod esențial asupra vieții politice din România din prima jumătate a secolului al XX-lea.
Prima activitate a proiectului s-a constituit într-o întâlnire on-line a elevilor din cele patru școli cu Mihail Neamțu, scriitor și teolog, care le-a vorbit tinerilor despre omul, patriotul, creștinul, profesionistul și democratul Iuliu Maniu.

A doua parte a proiectului a avut loc la Liceul Teoretic „Ion Constantin Brătianu” Hațeg. În cadrul activității elevii din cele patru unități de învățământ coordonați de profesorii Alina Bratu, Loredana Leleșan și Lucian Tăsală au prezentat audienței activitatea lui Iuliu Maniu, făuritor de țară și unul dintre reperele politice și morale ale istoriei României.
Astfel, viața lui Iuliu Maniu și contextul istoric au fost prezentate într-o succesiune documentară și fotografică, începând cu viața sa în Transilvania secolului al XIX-lea, studiile, familia și primele sale inițiative politice ca lider pentru drepturile românilor transilvăneni și culminând cu rolul său în timpul și după Primul Război Mondial în promovarea României Mari, rolul său de lider al Partidului Național Țărănesc în anii ’30 și, în cele din urmă, cu încercările sale disperate de a salva democrația sub conducerea de început a regimului stalinist, care au dus la moartea sa tragică, în 1953.
Iuliu Maniu rămâne un model pentru tânăra generație: a fost omul politic pentru care lupta cu comunismul a reprezentat o datorie morală absolută, care a fost mereu martor viu al sacrificiului pentru dreptate şi democraţie.
Cu o voinţă incredibilă, nu a cedat niciodată, convins fiind că nu poate supravieţui unei compromiteri a conştiinţei.
Viaţa sa întreagă e un îndemn la onoare, demnitate şi adevăr.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne relata inspectorul șef Adrian Florin BOZDOG – au desfășurat campania naţională privind respectarea prevederilor Legii nr. 156/2000 cu privire la condiţiile de funcţionare şi procedura de înregistrare a persoanelor juridice care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul României ca agenţi de plasare a forţei de muncă în străinătate, precum și a respectării prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă de către agenții de muncă temporară și de către utilizatorii salariaților temporari.
Obiectivele generale ale acestei campanii au urmărit identificarea cazurilor de nerespectare a condițiilor de funcționare de către persoanele juridice care își desfășoară activitatea pe teritoriul României ca agenți de plasare a forței de muncă în străinătate și a procedurii de înregistrare, conștientizarea agenților de plasare a forței de muncă în străinătate față de obligativitatea respectării prevederilor legale în domeniul de referință, diminuarea consecinţelor economice şi sociale negative ce decurg din fenomenul plasării forţei de muncă în străinătate în condiţii ilegale, identificarea cazurilor de plasare forță de muncă efectuată fără respectarea condiției de a se constitui ca agent de plasare a forței de muncă în străinătate (cod CAEN 7810) și de a se înregistra la inspectoratul teritorial de muncă.
La nivelul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara sunt înregistrați 3 agenți de plasare forță de muncă, fiind finalizate două acțiuni de control, în cadrul cărora nu s-au depistat deficiențe privind respectarea prevederilor Legii nr.156/2000 de către agenții de plasare a forței de muncă.
Având în vedere complexitatea relațiilor de muncă, considerăm că acest tip de controale tematice reprezintă un cadru legal, coerent și preventiv de acțiune în vederea respectării legislației specifice de către toți angajații și angajatorii.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara recomandă cetățenilor care doresc să muncească în afara României, să consulte pagina web a instituției noastre http://www.itmhunedoara.ro pentru a afla mai multe informații utile privind munca în străinătate.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• UZPR

„Azi e miercuri, mâine-i joi

Vine Domnul pe la noi,

Însă de văzut Îl vede

Numai omul care crede!”  (Ducu Bertzi)

Sărbătoarea minunată a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos bate la ușa inimilor noastre. Cunoscută și cu numele de Crăciun, această sărbătoare sfântă, supranaturală sau mai presus de fire, este „taina cea din veci ascunsă” (Coloseni 1, 26) promisă de Dumnezeu, prin proroci, poporului biblic și întregii omeniri.

Sfântul Ioan Gură de Aur o numește „sărbătoarea sărbătorilor”, pentru că, de nu s-ar fi născut Mântuitorul, nu s-ar fi împlinit lucrarea de mântuire a oamenilor.

Același Sfânt Părinte descrie, în cuvinte alese, frumusețea negrăită a sărbătorii Nașterii Domnului: „Taină străină și minunată văd; cântecele păstorilor răsună de jur împrejurul urechilor mele; nu cântă cu fluierul o cântare lipsită de sens, ci cântare cerească cântă. Îngerii cântă, arhanghelii melodiază, heruvimii înalță imne, serafimii doxologesc. Toți prăznuiesc văzând pe Dumnezeu pe pământ și pe om în ceruri, pe Cel de sus jos din pricina Tainei Întrupării și pe cel de jos sus din pricina iubirii de oameni” (Sf. Ioan Hrisostomul, Cuvântări la praznice împărătești, trad. de pr. D. Fecioru, Tipografia cărților bisericești, București, 1942, p. 25-40).

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos nu este, așadar, un fenomen firesc, nu este doar un eveniment, ca multe altele, ci este o MINUNE dumnezeiască care împarte istoria lumii în două părți, înainte și după Hristos.

Minunat este modul conceperii Pruncului, „de la Duhul Sfânt” (Matei 1, 20) și minunată este Nașterea Sa în Betleemul Iudeii, cetatea lui David. Martorii acestei minuni sunt Fecioara Maria și dreptul Iosif, păstorii, care vesteau „că s-a născut azi Mântuitorul, Care este Hristos Domnul” (Luca 2, 11), magii care s-au închinat Lui și I-au oferit daruri, ca reprezentanți ai popoarelor lumii și îngerii care-L preamăreau pe Dumnezeu prin cântări de bucurie.

Copleșit de măreția și sfințenia acestei MINUNI, Sfântul Grigorie Palama, trăitor în veacul al XIV-lea, scria: „Cuvântul cel mai înainte de veci și necuprins și atotțiitor Se naște acum după trup, în peșteră ca unul lipsit de cămin, de acoperiș și de casă. Și ca Prunc este așezat în iesle să se facă văzut ochilor și de pipăit mâinilor și se înfașă în scutece. Nu se aduce în lume o alcătuire nematerialnică ce mai înainte nu exista; un trup venit prin naștere care după puțin timp să se descompună; un trup și suflet unite între ele spre alcătuirea unei ființe raționale, ci Dumnezeu și trup uniți prin suflet în chip neconfundat, într-un singur ipostas divino-uman care a pătruns în timpul din urmă în pântecele feciorelnic […] și se naște ca un prunc, lăsând însă neschimbate pecețile fecioriei …” (Sfântul Grigorie Palama, Cuvânt la Nașterea Domnului, Vestitorul Ortodoxiei, București, nr.216/217, 1 ianuarie 1999, p. 3).

Minune și taină dumnezeiască, sărbătoare a familiei și a păcii, înveșmântată în negrăită bucurie și marcată de nădejdea mântuirii, cu icoana nașterii Domnului, Crăciunul ne adună în jurul sfintelor altare și a bradului împodobit, cetele de pițărăi și de colindători vestind tuturor că „s-a născut Domn frumos / numele Lui e Hristos!”

Trăitori în epoca aceasta a post modernității, marcată de consumerism, egoism și indiferentism, care pare că „strivește corola de lumini a lumii”, luptăm duhovnicește ca să sporim „a lumii taină” și să călătorim împreună cu „caravana Magilor din Răsărit, și cu ciobanii din Betleem” (Gala Galaction), pentru a ne închina Dumnezeiescului Prunc.

Crăciunul, așa cum frumos l-am sărbătorit în copilărie cu părinții și bunicii, este însă copleșit, tot mai mult și mai agresiv de imagini, cântări, reclame, urări, târguri, goană după cadouri și pregătiri costisitoare pentru o masă cât mai îmbelșugată în zilele „sărbătorilor de iarnă” (nu ale Sfintelor Sărbători). Pregătirea duhovnicească prin post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie, însoțite de „colindul sfânt și bun”, pare a fi umbrită de goana după cele materiale.

Oriunde ne aflăm în această perioadă, citim și auzim despre magia „sărbătorilor de iarnă” și despre atmosfera „magică” a acestora, despre „Crăciunul de poveste” și „spiridușii Crăciunului”, despre retrăirea „miracolului nopții de Crăciun” etc.

Urările de sfintele sărbători sunt, de cele mai multe ori, în spiritul „magiei” Crăciunului, fiind promovate cu sârg de mass media, de magazine, supermagazine, supermarket-uri și mall-uri. Iată doar câteva: „Sărbători magice”, „toți clopoțeii din brad să-ți cânte colindul magic …”, „Crăciun de poveste”, „Crăciun fericit, plin de magie”, „Sărbătorile de iarnă să vă aducă …”! Toate acestea și multe altele sunt golite de conținut spiritual/duhovnicesc, de mesaj creștinesc, adică mută accentul de pe sărbătoarea sfântă pe petreceri, podoabe sclipitoare și manifestări în care kitsch-ul este la loc de frunte.

Ca și buni creștini, nu suntem împotriva petrecerii cu bucurie, decență și cumpătare a sărbătorii bucuriei, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos sau Crăciunul, dar ne îngrijorează descreștinarea, desacralizarea mesajului biblic și transformarea Crăciunului doar în prilej de petrecere, îmbogățit de sofisticate produse ale artei gastronomice.

Cât de bine și de frumos ar fi dacă am reuși să armonizăm cele două componente ale spiritualității noastre creștin-ortodoxe, activă și contemplativă, admirabil ilustrate de surorile lui Lazăr, Marta și Maria și, bucurându-ne de binefacerile primite de la Dumnezeu, să-L preamărim pe Pruncul sfânt, Care S-a întrupat în istorie pentru mântuirea noastră.

                                                               Preot dr. Ionel Popescu

     Membru UZPR al Filialei „Valeriu Braniște” – Timiș

• UZPR

Cu câteva zile înainte de Crăciun, Anul Nou sau Paști, masa tatălui meu era plină de ilustraţii şi de plicuri. Îşi rezerva o zi întreagă ca să scrie scrisori părinţilor, rudelor, prietenilor şi cunoştinţelor. Apoi, mergeam împreună să le punem în cutia poştală. Două dintre aceste felicitări le-am găsit nu demult în casa bunicilor mei, prinse de perete în câteva piuneze. Locuinţa e părăsită de ani buni, fiindcă o casă este ca şi un om: dacă nu o îngrijeşti, se dărâmă. Dar iată că mai păstrează amintiri, printre care şi scrisorile expediate acum 30 de ani: „Dragă mamă şi tată! În anul nou vă urăm multă sănătate, pace, voie bună, să vă dea Domnul tot ce doriţi: bucurii şi speranţe realizate. Cu drag, Nicolae, Ileana, Dorin şi Doina.” (29 decembrie 1993) sau „Dragă mamă! În noul an 1997 îţi doresc multă sănătate, voie bună, bucurii multe de la copii şi nepoţi. La anul şi la mulţi ani! Al tău fecior, Nicolae.” (31 decembrie 1996).

Citindu-le, m-am gândit că un telefon mobil se poate defecta oricând sau îl poţi pierde împreună cu toate mesajele pe care le-ai primit cândva, dar o epistolă scrisă cu mâna ta – e tot ce rămâne. Iar cel care alege să comunice astfel nu-şi pune în faţă celuilalt doar inima, dar şi sufletul, influenţându-i viaţa.

O dovadă în acest sens este și povestea unui bărbat, care, fiind prizonier de război, i-a trimis soţiei lui o scrisoare. Însă aceasta a ajuns la destinaţie abia după 76 de ani, când atât femeia, cât şi cel care i-a scris răvașul nu mai erau în viaţă. Dar cei care i-au cunoscut au relatat că omul, văzând că nu primeşte niciun răspuns de la soţia lui, nu s-a mai întors acasă şi s-a căsătorit în străinătate, iar ea l-a aşteptat singură până la moarte. Iată cum rătăcirea unei scrisori a schimbat destine. Dacă ar fi ajuns la timp, viaţa lor era alta. Iar un alt caz este cel al unui poștaș, care, fiind obosit de munca lui, a aruncat în câmp 100 de scrisori. Un trecător a găsit doar 50 dintre ele şi le-a dus la adresele indicate pe plicuri, dar celelalte n-au mai ajuns la destinaţie niciodată. Fiindcă, în timp ce pentru alţii scrisorile sunt importante, pentru acel poştaş acestea n-au fost decât nişte simple hârtii.

Tata mi-a lăsat şi mie câteva felicitări, pe care le păstrez cu sfinţenie. Pentru că îmi amintesc de momentele fericite din viaţa mea. Astăzi, când acestea au devenit o raritate, vă îndemn să scrieţi măcar o singură scrisoare în care să-i spuneţi omului drag: „Crăciun binecuvântat!” ori „La mulţi ani!”. Iar cel care o va primi o va păstra în memoria celui care sunteţi.

Doina Dabija

Biserica Creștină Filadelfia din localitatea hunedoreană Cinciș-Cerna (pastor tânărul Mihăilescu Dorin) a fost gazda unei reușite seri de colinde sub genericul „Iisus – darul lui Dumnezeu pentru noi”, care a îmbrăcat sufletele auditoriului cu frumoase gânduri pentru Nașterea Pruncului Divin și cu bucuria care se revarsă de la Peștera din Betleem.
– Prin pruncul Iisus – după cum remarca consilierul Cătălin Pârjol de la Primăria Teliucu Inferior – a răsărit lumina cunoștinței despre Dumnezeul cel adevărat, soarele iubirii și al dreptății. Pentru noi toți Nașterea Domnului este izvorul pocăinței și legământul înfrățirii.
Frumoase au fost colindele interpretate de grupul Ruhama, de elevii mânuitori ai clapelor de orgă, pregătiți de prof. I. Ciontoși, dar și cele semnate de un grup organizat ad-hoc, din care nu au lipsit primarul comunei Teliucu Inferior ing. Pupeză Daniel și viceprimarul Mircea Modîrcă, ca de altfel primarul comunei Bunila – Stroia Romulus.
Toți participanții ascultând colindele bine alese și frumos interpretate, au simțit cum Hristos îi ridică la demnitatea de fii ai Părintelui Ceresc, restabilindu-le sufletul pe linia destinului voit de Creator.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Ceremonii reșițene. As.univ.dr. Paul-Gabriel SANDU
Povestea Darului. Dar din Dar se face Rai.

Fideli scopului propus, acela de a reduce distanța dintre cetățenii urbei și oamenii ce pot genera expresie artistică în toate formele sale, Societatea pentru Cultură METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporan, vă propune o serie de conferințe- eveniment CEREMONII REȘIȚENE, întâlniri nonformale cu personalități marcante ale lumii academice, artistice, spirituale, ale locului- și nu numai- în discuții deschise, generatoare de gânduri– fie ele vechi și consacrate, fie mereu noi nediscutate. Prima din șirul de conferințe propuse se va desfășura sâmbătă, 23 decembrie 2023, ora 11:00, în Sala de Conferințe a Muzeului Banatului Montan. Tânărul reșițean, as. univ. dr. Paul Gabriel SANDU de la Universitatea București vine acasă de sărbători și va împărtăși cu cei prezenți POVESTEA DARULUI. Scurtă istorie culturală și socială, paradoxul și promisiunea Darulu, Iertarea, lumea ca Dar și Darul ca îmbrățișare a lumii, Darul ca formă de a iubi lumea în persoana celui căruia îi facem Darul.
Întâlnirii cu remarcabilul universitar Paul Gabriel SANDU, scriitor și poet, născut la Reșita în 1986, absolvent al Liceului ,,Traian VUIA” , cu studii de filosofie la Universtatea din București, la Universitatea Eberhard-Karl din Tübingen și la Universitatea Albert-Ludwig din Freiburg, cu un doctorat obținut în 2018 la aceeași prestigioasă Instituție, îi vom adăuga și o dimensiune caritabilă din dorința de a duce mai departe un proiect de suflet: DAR DIN DAR SE FACE RAI,ed. a VIII-a (edițiile din 2020 și 2021 au fost anulate de pandemia de Covid).
CRĂCIUNUL, sărbătoare emoţională şi emoţionantă, ne invită să redescoperim, an de an, lumina din noi, să o împărtășim cu familia și prietenii noștri. Toți trecem, mai devreme sau mai târziu, prin perioade dificile în viață. Fie că pierdem o ființă dragă, fie că trecem prin situații de criză, suntem greu încercați, ne însingurăm, devenim triști. Un zâmbet şi o mână întinsă, o îmbrăţişare caldă, un gest de solidaritate pot să șteargă din lacrimi, să aducă lumină în ochi și suflete şi dovada că fiecare dintre noi contăm pentru ceilalți, că nu suntem singuri. Anii trecuți daruri din suflet pentru suflet au adus mângâiere, un licăr de lumină în ochi plânşi. Spuneți-ne, dacă stiți, persoane însingurate de Crăciun. Sau bolnave, sau triste. Vom încerca să le alungăm din tristețe, fiindu-le alături. Pentru că nimeni, dar nimeni nu ar trebui să fie singur de CRĂCIUN. Veniți la eveniment și donați. DAR DIN DAR, cu ajutorul D-vs, SE VA FACE RAI, DĂRUIND SPERANȚĂ! (Camelia DUCA)
Recital muzical: Liceul de Arte ,,Sabin PĂUȚA”, Reșița
prof. Diana SILAGHI, violoncel
prof. Madalina-Sonia STĂNESCU, pian
Ian DINUȚ, violoncel
George-Angelo și Melia-Antonia CHARALAMBOUS, pian.

Eveniment organizat de METARSIS în parteneriat cu Muzeul Banatului Montan și Consiliul Județean Caraș-Severin. Parteneri cultural: Rotary Club, Interact și Rotary Community Corps Reșița

• UZPR

Granița dintre ani ne oferă prilejul – ba chiar ne obligă – să ne facem un sincer bilanț. Cum spune poetul: câteva momente când am…câteva momente când nu am…

Un bilanț personal e mai simplu. Cum este unul care trebuie să privească o familie, o colectivitate? Dar cel care se referă la Uniunea noastră, cea a Ziariștilor Profesioniști?

Am îndrăzneala să afirm, cu convingere: ascendență, coerență, creștere, unitate! Acesta a fost anul 2023.

În 2024, ne dorim să continuăm cu dăruire, cu convingere!

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România suntem noi, toți!

LA MULȚI ANI, PRIETENI! 

Sorin Stanciu

Și la Palatul Copiilor Structura Hațeg – după cum ne relata prof. Adriana Trif Vințan (foto), coordonatorul Structurii Hațeg a Palatului Copiilor Deva – s-au făcut pregătiri intense pentru Sărbătorile de Crăciun.

Prima a fost serbarea organizată de cercul de muzică vocal-instrumentală cu grupele de la Hațeg. A urmat cea a elevilor de la dans clasic, șirul serbărilor încheindu-se cu câteva grupe care își desfășoară activitatea la Simeria.
Avem copii fericiți, pentru că au putut arăta tuturor cu câtă dragoste, pasiune și dăruire fac ceea ce le place.
Mulțumim pe această cale doamnei director Badea Rodica de la Liceul Teoretic „I.C.Brătianu” Hațeg, doamnelor director Cernescu Mărioara și Baciu Camelia – director adjunct de la Liceul Tehnologic de Transport Feroviar „Anghel Saligny” Simeria pentru că au fost deschise la colaborare și ne-au pus la dispoziție sălile, pentru serbările de iarnă.
Am avut colaborări cu Casa de Cultură și Primăria din Hațeg cu care am organizat împreună diverse activități culturale.
Unul din recentele evenimente a fost desfășurat în curtea Clubului din Hațeg cu un aranjament de toamnă și ultimele raze oferite de soare sub denumirea de ,,Bucuriile toamnei”. Următorul a fost la Primăria Hațeg, într-un decor și o atmosferă festivă, sărbătorind astfel Ziua Națională a României.
Vor urma în aceste zile alte colindele tradiționale, la care vor lua parte multe coruri sau grupuri vocale, aducând prin glasurile lor cristaline, bucuria nașterii pruncului Sfânt în sufletele tuturor hațeganilor.
Cam așa e pe la noi, muncim alături de elevii noștri și tot împreună cu ei ne bucurăm de fiecare succes pe care îl au. Cred că această bucurie, doar cadrele didactice o simt și, rămân la ideea că profesoratul nu este o meserie, este o dedicare și nu i se potrivește oricui.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• UZPR

Pe ruta : Arad- Pecica, dacă virezi la stânga, de pe șoseaua națională 7, te înscrii pe drumul comunal 86 A. Înainte de a intra în Pecica, la aproximativ 20 de km de municipiul Arad, se deschide în fața ochilor o așezare rurală, situată pe malul drept al râului Mureș,care îți fură ochii prin frumusețea și varietatea peisajului. Satul Bodrogu – Vechi.  Înscrisuri ancestrale atestă existența acestui sat încă din anul 1233, când era cunoscut sub denumirea Hodoș – Bodrog. Cronicile dau mărturie că alegerea denumirii a fost influențată  de numele mănăstririi ridicată în imediată vecinătate, în secolele al VII–lea sau al VIII-lea. Pe de altă parte, tradiția pare să fie de altă părere, și anume că satul ar fi mai vechi decât mănăstirea și că acesta a influențat numele mănăstirii. Cert este faptul că destinele celor două  – mănăstire și sat – s-au împletit mereu în istorie și e aproape imposibil de imaginat să o scoți pe una sau pe cealaltă din context, fără ca întregul pe care îl alcătuiesc împreună să nu fie trunchiat.

Cu privire la Mănăstirea Hodoș – Bodrog, bătrânii călugări erau convinși că este una dintre cele mai vechi așezăminte monahale de pe Valea Mureșului și că a fost reclădită (din motive de vicisitudini ale vremurilor) de trei ori, pe același loc și din același material.

Apele Mureșului le-au oferit bodroganilor o serie de binefaceri (un sol foarte mănos, de exemplu), dar au și creat un mare neajuns: aproape în fiecare primăvară, viiturile mari de ape se revărsau pe toată întinderea pădurilor, iar până la retragerea lor, satul rămânea izolat. Ca să nu mai vorbim de situația în care țăranii erau nevoiți să parcurgă distanțele cu luntrea, când mijlocul satului era inundat.

Între anii 1840 – 1841 a fost deviată albia râului, îndreptată, fiind eliminată curba de circa 3 km, pe care o facea apa. Astfel, Mureșul a fost scurtat, aspectul acesta reducând într-o bună măsură inundațiile, fără ca ele să poată fi total eradicate. Acestă realitate a fost demonstrată și în istoria mai recentă, mai exact în anii 1970 și 1975, când datorită apelor revărsate ale Mureșului, atât bodroganii cât și pecicanii au trebuit strămutați în Bodrogu- Nou, Călugăreni, Zădăreni, Felnlac. După strămutare, în Bodrogul – cel dintâi stătător –  au rămas doar localnicii vârstnici.Tinerii și-au găsit rostul prin alte părți, iar după moartea bătrânilor, casele au fost vândute unor locuitori din Arad sau Pecica, care le-au folosit drept reședințe provizorii. În timp, zece persoane aflate în această situație, au devenit aici rezidenți permanenți. În prezent, doar două dintre cele treizeci de case din satul vechi mai aparțin localnicilor originari.

Ni s-a părut ncesară această incursiune în timp și spațiu pentru a crea premisele introducerii  celui „responsabil” de subiectul pe care ni l-am propus. Este vorba despre Adrian Ponta, inginer zootehnist de profesie și pasionat de istorie și de cultură veche. Acesta își are rădăcinile în pământ pecican. De mic copil a fost cucerit de spațiul de poveste al Bodrogului Vechi, iar sentimentul a crescut odată cu maturizarea domniei sale. Așa încât, în anul 2007, a cumpărat o casă țărănească și a început să viseze.

Dorința sa a fost să readucă în prezent o lume străveche, plină de miez. Cu atmosfera, obiceiurile, stilul de viață, activitățile și deprinderile gospodărești ale țăranului român din Ardeal, de acum o sută de ani. Și-a propus să reînvie arhetipul țăranului gospodar într-un spațiu special, cu tot ce-l reprezenta și îi era caracteristic. Așa s-a născut Casa Bodrogană, situată între locul fostei primării (dărâmată de inundațiile din anul 1932)  și Monumentul Eroilor Căzuți între cele două Războaie Mondiale.

Este un proiect, pe care domnul Ponta l-a pornit singur, pentru ca apoi să i se alăture familia, apropiații și, în cele din urmă, consătenii. Deși nu au manifestat inițial prea mult interes, au început să fie curioși, să vină să vadă, să atingă și astfel, treptat, și-au schimbat optica. Obiectele din gospodăria simbolică reprezintă atât interiorul, (veșminte, mobilier, vechi obiecte de uz casnic), cât și exteriorul casei ardeleanului străvechi, autentic, multe dintre acestea întruchipând munci agricole sau meșteșuguri specifice Câmpiei de Vest, (tâmplărie, fierărie, pielărie, prelucrarea cânepii, a lânii și laptelui, tăierea porcului). Dornic să înzestreze această gospodărie specială cu lucruri pe care le-a văzut în trecut, la familia lui sau la alte familii, Adrian Ponta a pornit în căutarea lor și a avut bucuria ca pe unele să le găsească.  S-a hotărât, apoi, să le dea utilitatea pe care au avut-o inițial. Am selectat din această categorie  o batoză, în starea ei originală, achiziționată în anul 2018, dar și o semănătoare tip Stoper, pe care intemeietorul Casei Bodrogane o avea fixată în memorie din primii ani de viață. A găsit-o după multe căutări, îngropată în pământ ( la un sălaș). A recondiționat-o și a adus-o în stare de funcționare. „Mi-aș fi dorit să pot arăta și aspecte de etică și de moralitate din acele vremuri”, ne mărturisește domnul Ponta și simțim în subsidiar o  frustrare, pe care o înțelegem și o împărtășim.

Spațiul gospodăriei străbune și-a deschis sărbătorește porțile pe data de 15 august 2023, cu ocazia „Întâlnirii fiilor satului Bodrogu – Vechi”. Tocmai pentru a-i bucura pe cei dornici să se întoarcă la origini, să se regăsească, să retrăiască amintiri, legătura cu strămoșii, vechile tradiții și obiceiuri ale locului, care le-au dat identitate.

Goștii (a se citi: vizitatorii, musafirii) au avut și au posibilitatea să facă în acest loc, de aducere aminte, o paralelă între prezent și trecut. Să compare munca grea și nesfârșită a bătrânilor noștri de acum o sută de ani pentru a pune familiei pâinea pe masă și noi cei de azi, pe care tehnologia și progresul ne fac să strâmbăm din nas la corvoadă și munca fizică . Și, totuși, în vremurile acelea grele,dar pline de substanță “ casa era casă, familia era familie și copiii creșteau curați, educați și sănătoși. Pământul era lucrat în întregime, iar în perioada interbelică, prețul grâului se stabilea la bursa din Brăila”.Ne aduce aminte, cu regret, domnul Ponta.

Lumea aceasta arhaică, adusă în prezent, vine să ne amintească și să întărească expresii de genul „Cine nu-și cunoaște trecutul, nu are viitor”. Nu este limbaj de lemn, nici „formă fără fond”, cu care să împăunezi discursuri demagogice cu tentă populistă. Are miez, un adevăr, care s-a verificat și se verifică mereu, atât la nivel micro, cât și la nivel macro. Nu trebuie să fii vreun geniu ca să realizezi că fără temelie sau cu fundație precară, zidirea se va fisura, pentru ca apoi să se prăbușească. La propriu și la figurat.

Revenim și conchidem că, prin existența Casei Bodrogane, suntem provocați la o întâlnire cu noi înșine, pentru a face posibilă conexiunea între două tipuri de esențe: cea individuală, efemeră cu cea colectivă identitară, deci perenă.                                                  

Rodica Bibarț – Oros

Foto: Adrian Ponta

20 decembrie 2023, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„În contratimp“: In memoriam Monica Lovinescu (*19 noiembrie 1923, București – † 20 aprilie 2008, Paris) – 100 ani de la naștere.

Organizat în parteneriat cu Radio România Reșița.

 

Crăciunul este Ziua Nașterii Întemeietorului religiei creștine, sărbătoarea familiei creștine și a colindătorilor.
În Biserica ortodoxă din localitatea hunedoreană Cinciș-Cerna (paroh Apetroaie Cosmin Gabriel) sărbătoarea Nașterii Domnului a fost întâmpinată cu un reușit moment cultural-religios contând pentru proiectul „Trăim în Dumnezeu și El trăiește în noi” (prin grija Episcopiei Devei și Hunedoarei, Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a ziarului „Accent Media”) semnat cu mult profesionalism de rapsodul popular Alin Ienciu care prin inedite colinde a adus în inimile unui numeros auditoriu bucuria și duhul creștin, respectul față de religie și obiceiurile strămoșilor.
Cu toții cei prezenți au primit lumină și har, simțindu-se parcă, lângă peștera și leagănul din Viflaem, îndemnați la pocăință, la înțelepciunea religiei creștin-ortodoxe, a credinței din care se nasc și curg virtuțile morale și sociale.
Acest moment cultural-religios s-a finalizat cu oferirea cântărețului Alin Ienciu a DIPLOMEI DE ONOARE „DRAG DE DUMNEZEU” pentru contribuția la promovarea prin cântec și trăire sufletească a învățăturii creștine, a ortodoxiei – care este viață în Hristos, viață în duh și adevăr.
Oaspetele a mai primit din partea părintelui paroh un tablou religios, iar doamnele Monica David și Mihaela Aida l-au încântat cu daruri simbolice sărbătorilor Crăciunului.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Foto: Nicolae Șișu