Cea de-a IX-a ediție a Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi, modele de educație creștină” s-a desfășurat în 30 ianuarie 2024 la Biserica Ortodoxă cu hramurile „Sf. Ier. Nicolae” și „Sf. Împărați Constantin și Elena” din Bocșa Română și a avut în atenție „Dascăli de ieri și de azi ai Bocșei bănățene”.
Astfel, după oficierea Sfintei Liturghii și Împărtășirea credincioșilor cu sfânt Trupul și Sângele Domnului, părintele paroh dr. Silviu Ionel Ferciug a pus la sufletul celor prezenți – tineri de toate vârstele – un cuvânt despre cei Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.
Un alt punct al simpozionului l-a constituit cinstirea unor dascăli ai Bocșei, mai ales că în biserică s-au aflat, alături de enoriași, elevi mici și mari de la cele două instituții de învățământ partenere: Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa și Școala Gimnazială nr. 1 Bocșa Română, elevi însoțiți de cadre didactice: Liana Ferciug, Gianina Mură, Laura Diana Vuca Abrudan și Dănuț Stănchescu, dar și doamna profesoară Stela Boulescu, dascăl de seamă care, deși nu se mai află în activitate școlară, își continuă frumoasa misiune de educație în bibliotecă și în biserică.
Bibliotecar și documentarist, Gabriela Șerban l-a prezentat, In Memoriam, pe înv. Miron Popovici, la 140 de ani de la naștere și, la ceas aniversar, a expus un laudatio părintelui profesor Dorel Viorel Cherciu, la împlinirea vârstei de 70 de ani, oferindu-i și o Diplomă de Cinstire din partea Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” în semn de aleasă prețuire și calde mulțumiri pentru rodnică și frumoasă colaborare!
Un alt punct al Simpozionului l-a constituit prezentarea cărții cercetătorului dr. Dorel Viorel Cherciu: „Parohia Bănățeană. Creștinismul ≠ Formalismul”, volum apărut la Timișoara: Editura Eubeea, 2024, un volum de aproape 800 de pagini, o veritabilă enciclopedie privind Biserica Românească din satul bănățean sub toate aspectele: date istorice, etimologie și patologie, cultură, tradiții, obiceiuri, practici magice și viață religioasă; portrete de preoți ortodocși, conscripții parohiale vechi, meseriași din mediul rural, intelectualii de la țară, agricultură și unelte agricole; instituții administrative și juridice; evenimente istorice 1948 și 1918; întâmplări și lucruri extraordinare din mediul rural; neoprotestanții din comunele bisericești; port popular și fanfare sătești. O lucrare bazată pe ani de temeinică cercetare.
Evenimentul s-a încheiat cu prezentarea celui mai recent număr al revistei „Bocșa culturală” (nr. 4/ 2023) și cu un „cuvânt religios” prezentat de elevi ai Liceului Teoretic „Tata Oancea” spre cinstirea Sfinților Trei Ierarhi.
Evident, prin grija primarului orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, toți cei care au contribuit, într-un fel sau altul, la realizarea acestui proiect cultural-spiritual au fost recompensați cu dulciuri și Diplome de Apreciere.
Simpozionul „Sfinții Trei Ierarhi, modele de educație creștină” este unul dintre proiectele de suflet ale Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, este organizat, de nouă ani, în parteneriat cu Biserica „Sf. Nicolae” din Bocșa Română, cu Centrul de Tineret „Sf. Stelian” și cu instituțiile școlare de pe raza orașului: Școala Gimnazială nr. 1 Bocșa Română și Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, și beneficiază de sprijinul Primăriei și Consiliului Local, precum și al primarului Mirel Patriciu Pascu.
Un eveniment care, și de această dată, a reușit să umple frumoasa biserică monument istoric din Bocșa Română, „Voronețul Banatului”. Mulțumim!
„A păstra memoria bărbaților noștri din trecut, cari mai mult sau mai puțin au contribuit la răspândirea culturii generale a unui neam, e datorie sfântă…”
Și astăzi, la 140 de ani de la naștere, îl aducem în atenția cititorilor pe învățătorul Miron Popovici din Bocșa, cel care a lăsat în urma sa o bibliotecă impresionantă ca mărime și valoare. Miron Popovici s-a născut la 1 ianuarie 1884 la Uzdin și s-a stins în 30 martie 1956, la Timișoara. După absolvirea școlii primare (1890 – 1894) și a celei civile (1895 – 1899), urmează, între 1899 – 1903, la Caransebeș Școala Normală de Învățători. În urma unui concurs, obține postul de învățător la școala confesională greco-ortodoxă română din Bocșa Română. După terminarea stagiului militar (contingent 1906) la Regimentul 96 Infanterie Lugoj, în 12 mai 1920 se căsătorește cu Maria Volovaț, fiica lui Iosif Volovaț și a Marincăi (născută Witkovsky), căsătorie din care se naște unicul fiu, Ioan Iosif. La 1 noiembrie 1921 Ministerul Instrucțiunii îl numește pe Miron Popovici învățător de stat în Bocșa Română, iar în 1927 este numit profesor la școala industrială de ucenici în Bocșa Română. La 1 iulie 1928 este numit director al școlii primare din Bocșa Română. A fost președintele Asociației învățătorilor bănățeni, secția Bocșa; secretar al Ligii „Temperanța” pentru propaganda antialcoolică și educație civică; membru în colectivul de redacție al publicației pedagogice „Școala Carașului”; președinte al Comisiei cenzorilor a Băncii Populare „Unirea”. Pentru munca depusă a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în grad de cavaler, iar în 1941, Ministerul Culturii Naționale și al Cultelor îl numește „membru de onoare al învățământului” (decizia nr. 215274/ 1941); cinci ani mai târziu, Inspectoratul școlar al județului Caraș îi acordă „gradația de merit în învățământul primar în mod onorific pentru activitatea excepțională pe teren didactic, cultural și economic.” (decizia nr. 2913/ 0905’46). Referințe: Valea Berzavei. Nr. 36, august, Reșița, 1933; Școala Carașului, nr. 10 – 12, oct.-dec., 1935; Lumina Carașului. Bocșa, 1933; Galeria de biografii ilustre din Banat și Crișana/ Victor Aga.- Timișoara, 1934; Cărășeni de neuitat. VIII/ Petru Ciurea și Constantin Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2010; Icoane bănățene. Nr. 3/ 2012; Cărășeni de neuitat. XX/ Petru Ciurea și Constantin Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2013; Cărășeni de neuitat. XXII/ Constantin Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2013; Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64). .
79 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție filatelică având tematica „Deportarea germanilor în fosta Uniune Sovietică”, din colecția Norbert Blistyar (din Steierdorf, astăzi în Germania).
Expoziție de artă plastică a reșițenilor Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reșița – †25.04.2018, Bielefeld / Germania) și Franz Binder (*14.11.1924, Steierdorf – †11.11.2004, Reșița).
Prezentarea filmului documentar din seria „Deportații”.
Program muzical prezentat de prof. Nicoleta Garoiu și elevii săi din cadrul Liceului de Arte „Sabin Păuța” Reșița.
Philatelie-Ausstellung zum Thema Russlanddeportation, aus der Sammlung von Norbert Blistyar (aus Steierdorf, heute in Deutschland).
Kunstausstellung der Reschitzaer Künstler Anton Ferenschütz (*10.11.1927, Reschitza- †25.04.2018, Bielefeld / Deutschland) und Franz Binder (*14.11.1924, Steierdorf – †11.11.2004, Reschitza).
Vorführung des Dokumentarfilms aus der Reihe „Deportații” (= „Die Deportierten”).
Musikalisches Programm organisiert von Musiklehrerin Nicoleta Garoiu und ihren Schülern vom „Sabin Păuța”-Kunstlyzeum Reschitza.
Romulus URS (foto, alături de primarul comunei). Un autentic fiu al satului Lăpugiu de Sus. Deși aflat în liniștea vieții de pensionar, la adresa sa întâlnești frumoase aprecieri, așa cum se cuvin unui simbol al omului născut la sat. Activitatea sa oferă o „oglindă” a vieții profesionale și cetățenești, un reper al dragostei pentru cultură și comunitatea în mijlocul căreia trăiește. Deși profesor de matematică, a abordat mereu probleme specifice vieții culturale și ale folclorului local formulând sugestii și opinii privind frumusețea vieții de la sat. A contribuit din plin la organizarea de activități pentru reînvierea tradițiilor pădurenești. A cules numeroase colinde din zona natală publicate în cartea „Lăpugiul de Sus trecut și prezent, un sat pentru viitor”. A colaborat la elaborarea monografiei județului Hunedoara cu date privind locurile sale natale. Este membru al mai multor asociații culturale. Nu demult a fost prezent la un reușit act cultural desfășurat la Căminul Cultural din satul Cinciș-Cerna unde împreună cu Lucia Tănase, directorul Bibliotecii Municipale Hunedoara a prezentat filmul etnografic „Cultura tradițională și școala din satul Lăpugiu de Sus”. A sprijinit promovarea „colindului de ceată bărbătească”, a publicat monografia satului Lăpugiu de Sus, fiind și semnatar al volumului „Lăpugiu de Sus, un sat de poveste apropiat Ținutului Pădurenilor”. Așa se face că, sala de ședințe a Primăriei Lăpugiu de Jos a găzduit un reușit eveniment sărbătoresc dedicat prof. Romulus URS, cu ocazia împlinirii vârstei de 76 de ani și conferirea titlului de Cetățean de onoare al comunei. A fost o zi deosebită în viața prof. Romulus URS, lucru reieșit chiar din spusele primarului Alin Traian Chiorean: Acest titlu reprezintă cea mai înaltă distincție ce poate fi acordată în semn de recunoaștere și apreciere acelor persoane care prin activitatea lor au contribuit în mod semnificativ la crearea și dezvoltarea bunului renume al comunității locale, a promovării și conservării culturii tradiționale din satele comunei.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
PRIMA ZI ÎN ȚARA SFÂNTĂ DETAȘAREA, LINIȘTEA, UIMIREA
Iisus este iubire, nimeni nu are iubire mai mare decât El, a murit pentru noi, iată cea mai mare expresie de iubire arătată de un Om, căci Iisus a fost Om, a dat lumii tot ce a avut mai bun. Ne-a învățat că cele mai importante lucruri despre viață le aflăm de la animale și flori, că putem oricând să vorbim cu o pisică, cu un câine, cu orice viețuitoare, sau de ce nu, cu o luncă, să învățăm ce înseamnă dragostea, mângâierea, îmbrățișarea, să ne tratăm psihicul cu acest medicament unic, binefăcător. -Acolo locuiește Iisus!- Vocea bunicii îmi spunea să privesc cerul. -Atinge-l dacă vrei, ochii tăi îl pot mângâia, inima ta este parfum de liliac, trebuie doar să urci muntele… Atunci am înțeles că trebuie să iubim! Trebuie să ne păstrăm spiritul de sacrificiu, să facem totul bine și cu iubire, să admirăm tot ce ne înconjoară, să prețuim oamenii, să-i acceptăm pe toți, să punem suflet în tot ceea ce facem, să lăsăm poarta deschisă îngerilor. Și atunci îți spun ție, Doamne Dumnezeule, ce frumos este sufletul omului, dar cât de frumoasă este viața!!!
Marți dimineața, ora 2.30, 2019, Parcul George Enescu din Lugoj se bucura de agitație, zgomot de motoare, de trolere, toată lumea urca în autocar, urma să plecăm spre aeroportul din Timișoara cu destinația Israel, numărătoarea a ieșit bine, la un moment dat, Ioana, soția preotului Traian Birăescu s-a apropie încet, încet de mine, iar din față l-am auzit, spre surprinderea mea, pe Părintele Traian spunând tuturor că…este ziua mea!!! Ce frumos!!! În clipa aceea am revenit pe pământ. Hei, femeie, mi-am zis, astăzi este ziua ta, astăzi primești cel mai frumos cadou din lume, astăzi ajungi în Țara Mântuitorului. Toți pelerinii mi-au cântat: La mulți ani! Un moment unic, eram toți unici, iar pelerinii atât de frumoși. Și era cea mai frumoasă zi din viața mea! Am spus în cor ”Tatăl Nostru”, Părintele Traian a împărțit pelerinilor o carte, pe nume: ”Pelerinaj în țara Sfântă- PE URMELE MÂNTUITORULUI IISUS HRISTOS”, un colier format din tricolorul României și un medalion, acesta fiind alcătuit din două cartonașe învelite în plastic, unul era pentru diferite notițe iar celălalt era colorat, pe el scria numele fiecărui pelerin și mai sus de nume era scris: ”Hristos în mijlocul nostru Este și va fi” apoi ”Azi este cea mai frumoasă zi din viața mea”, impresionant, mai jos Pr. Birăescu Traian și numărul lui de telefon.
Sunt multe situații în care oamenii își dau seama cât de mult înseamnă să iubească tot ce îi înconjoară, din clipa în care am pornit spre Israel am simțit că nimic nu este mai important pe acest pământ decât gazda trupului și a sufletului nostru, iubirea pentru tot ce există în jur, absolut tot, fie om, plantă, animal, piatră, apă, pom, iubirea trebuie să ne inunde sufletul în fiecare moment al vieții, nu se poate trăi frumos fără iubire, nu avem cum, ea este suportul timpului, ea este anotimpul în care vrem să fim sărutați, este trimisul speranței din inimă, iubirea este cheia vieții, nu ai voie să pierzi cheia, o legi de gât și o porți peste tot, nu îți poți spune nici măcar numele dacă nu ai iubirea agățată de gât. Am ajuns în Aeroportul Internațional „Traian Vuia” Timișoara, acesta este al treilea aeroport din România după numărul de pasageri. Din 2003, aeroportul poartă numele inventatorului român Traian Vuia, care s-a născut în județul Timiș. Auzisem că o să fim controlați la sânge, să nu avem sticle de plastic cu apă în geanta de mână și diferite lichide în diferite sticle, să nu luăm cosmetice, etc, într-adevăr aeroportul ne-a dovedit că îndeplinește toate condițiile de siguranță aeronautică conform standardelor internaționale, servind drept bază operațională pentru Wizz Air și este considerat drept aeroport rezervă pentru București. Cu această carte minunată, cu acest colier prietenos și cu gingășia ghioceilor primiți de la soția preotului Traian Birăescu, am plecat la drum. Și ce credeți? Zburam, oameni buni, zburam! Intrasem în aeroport fără nici o teamă, am urcat în avion fericită, nu dispăruse frica de a zbura cu avionul, în niciun caz, dar apăruse liniștea, Mântuitorul era cu noi, se bucura de bucuria noastră, ne privea cu zâmbetul divin și ne făcea să înțelegem că aceste imperfecțiuni: frica, nemulțumirea, răutatea, îndoiala, perversitatea, falsitatea, au rămas în bagajul nefăcut. Oamenii sunt impresionați de multe lucruri, avem în noi multe trăiri, pe unele nici nu le-am accesat, poate din lipsă de timp, poate din neștiință, poate din rea voință, lucrul bun este acela că totuși unele se deschid singure și ne parfumează viața, azi o trăire, mâine altă trăire, tot așa până când inima îți spune: Stop! Vrea să facă o pauză, dar sufletul nu se satură niciodată, ăștia doi nu prea sunt pe aceeași lungime de undă, dar sunt totuși zile când își dau mâna. M-a impresionat avionul, echipajul, decolarea, zborul printre nori, deasupra norilor, am avut locul exact la geam, nu mi l-am dorit, mult timp după decolare nici măcar nu m-am uitat pe geam, nu voiam să văd că sunt deasupra pământului, dar încet, încet, ochii îmi fugeau spre geam, nu puteam să-i țin în frâu, am realizat că acum aparțin cerului și ce pot să mai fac? Vorbeam cu mine, inima nu mă lua în seamă, ea își făcea treaba ticăind într-una, bătea la înălțime și cred că-i plăcea mult, eu îmi țineam sufletul aproape de ea și împreună am început să spunem rugăciunea ”Tatăl nostru”, o spuneam într-una, nu mai puneam virgulă, nu aveam timp de virgule, sufletul îmi respecta dorința, rugăciunea se repeta, se tot repeta, vocea din mine nu se lăsa, nu priveam ceasul, nu puteam, doar zdruncinăturile din scaun mă aduceau la realitate și familia din spatele nostru care ne-au pus nervii la încercare încă de la decolare, însă prezența preotului Ioan Bălăngean din Timișoara care stătea lângă noi, un mare domn, un om adevărat prin excelență, mi-a dat curaj și gânduri bune în aceste zile de pelerinaj fixate pentru totdeauna în suflet. După toată agitația, bagaje, controale, lovituri în scaune, țipete și râsete zgomotoase, tensiuni, iată că o voce ne anunța că am ajuns în Israel. Am aterizat, ce fericire, aplauzele au venit instantaneu, toți pelerinii se bucurau, am ajuns în Țara Sfântă și am ajuns cu bine, cred că Dumnezeu a fost mereu pe buzele noastre, în inimi, în rugăciuni. Și iată-mă în aeroportul ”Ben Gurion” din Tel-Aviv! Fiecare creștin, fiecare om ar merita să ajungă să viziteze locurile sfinte, în momentul în care m-am așezat pe scaun în avion, m-am simțit atât de fericită, dar mai mult de atât, iubită, îmi ziceam într-una: ” Înseamnă că mă iubește Dumnezeu, dacă ajung acolo!!!”. Și constatarea mea a făcut să-mi liniștească psihicul, nu am mai căutat în trecut, fiecare om are păcate, greșeli, important este să nu le repetăm, să ni le asumăm, zborul nu a fost deloc zbuciumat, nu a plouat, nu au fost fulgere. Aeroportul ”Ben Gurion” ne aștepta, era imens și aglomerat, atât de modern, totul pus la punct, curățenie nu mai vorbesc, pelerinii din Lugoj și-au luat bagajele și au format un punctuleț în care fiecare mânca un sandwich, își bea apa și deja începeau să se dezbrace, fiind mult mai cald decât în România. Atmosfera de aici te îmbie la bunătate și prietenie, căldura cu care te întâmpină acești oameni te face să-ți depășești condiția de om, ești peste tine, te dezmembrezi și apoi te pierzi prin Univers, te regăsești și te bucuri, iată cum ajungi să cunoști secretele lumii și să iei cu tine ce este mai important: lecția de viață!!! O lume nouă, oameni noi, mult iubitul Israel, în momentul în care am prezentat pașaportul, un bărbat zâmbitor și drăguț de la ghișeu mi-a spus în engleză: ”Happy Birthday, Maria!”! O, da, a văzut tipul în pașaportul meu că este ziua mea, din nou o tresărire, apoi bucurie și curaj, iată un zâmbet care spune ”Bine ați sosit, dragi pelerini, dragi suflete!”. Peste tot pelerini, oameni de toate naționalitățile, un gând m-a dus la Turnul Babilon, dar m-am întors repede, ne aștepta autocarul. Am ieșit din clădirea aeroportului, șoferul care ne așteptase ne-a prezentat autocarul și ne-a invitat să urcăm, nu înainte de a specifica în limba engleză faptul că autocarul este nou, nouț, că noi eram primul grup de pelerini care intră în el, era un tip brunet, drăguț, inteligent și foarte bun în meseria lui, ne-a primit cu simpatie și prietenie, dovadă că românii sunt iubiți în această țară minunată. -Ce dimineață frumoasă de februarie! Era ziua mea de naștere, iar pașii mei călcau pe Pământul Sfânt în 5 februarie 2019.
Dar iată că este soare în sufletul românilor din autocar, nu simte niciunul dintre noi oboseala, pe fața pelerinilor li se citește bucuria, fiecare se caută în gânduri, alții în inimi, toți cu ochii pe geam, au ajuns într-o țară în care totul este necunoscut, un lucru știam sigur, aici s-a născut Domnul nostru Iisus Hristos. Și am pornit spre cunoaștere. Soarele picta cerul numai pentru noi, mă gândeam la țara mea, ce departe sunt de ea, ei erau acolo, în lumea lor, eu eram aici, într-o altă lume, peste tot oameni și trăiri, mă teleportez cum vreau în imaginația mea, mă uit la Daniel, soțul, și mă întreb, oare el cum trăiește aceste clipe, dar nu îl întreb pe el pentru că nu vreau să dispară vraja, fiecare cu trăirile lui, avem timp să ni le spunem unul altuia, liniștea pune stăpânire pe ființa mea și deodată o voce caldă, înmiresmată parcă, începe să ne spună unde anume ne îndreptăm, să ne povestească despre locul unde vom păși, nu era nimeni altul decât minunatul Preot Ioan Bălăngean, ghidul nostru în aceste zile nemaipomenite, binecuvântate. Și m-a cuprins Detașarea în momentul în care am pășit în Biserica ”Sfântul Gheorghe”, apoi Liniștea când am călcat pământul Apeductului Roman din Cezareea-Palestina, m-a învăluit Uimirea la vederea Bisericii ”Stella Maris” din Haifa, Doamne…cât de frumos este orașul Haifa! Ziua s-a încheiat cu frumusețea, mirosul, magia Grădinilor ”Bahai”, acolo unde am stat de vorbă cu un palmier, i-am lăsat un pix și o foaie să îmi scrie când are timp… Așa au început trăirile în fiecare dimineață, în cele opt zile petrecute în Israel, îmi spuneam cu atâta bucurie: AZI ESTE CEA MAI FRUMOASĂ ZI DIN VIAȚA MEA! Adevărat!!! Apoi au urmat și celelalte zile, la final am constatat că fiecare zi este cea mai frumoasă și cea mai importantă din viața mea! ERAM ATÂT DE APROAPE DE DUMNEZEU…ATÂT DE FERICITĂ!
Maria ROGOBETE PELERINAJ ÎN ȚARA SFÂNTĂ ”GRUPIR” Editura Castrum de Thymes Membru UZPR Lugoj 29.01.2024
Aproximativ, zilnic, o mie de brâncușieni au lual cu asalt cetatea culturală repesctiv ,,Muzeul Național de Artă” din Timișoara, pentru a fi fericiții beneficiari ai expoziției Brâncuși, găzduită în perioada 30 -08-2023 – 28-01-2024, într-un spațiu reprezentativ și plin de miracole, sub genericul ,,Brâncuși- Surse românești și perspective universale”. O expoziție istorică, retrospectivă, cu ecou mondial, ca un Arc de Triumf peste un timp în care doar geniul brâncușian ne-a mai ținut verticali între popoarele lumii. Între cele peste 20 de exponate, am admirat încă o dată măreția Coloanei fără sfârșit, spiritul încă liber și tânăr al neamului românesc prin zborului,,Măiastrei” fascinația iubirii ce trece cotidian și triumfal prin ”Poarta sărutului” unde tinerii își unesc destinele îmbrățișând clipa eternității ”și dicolo de pragul acesteia, oprindu-se la ,,Masa tăcerii ”ca un popas enigmatic, ca un loc sacru de contemplare, că, fără Brâncuși poporul român ar fi fost ca pasăre căreia i s-a furat zborul. Brâncuși este proiecția pe zare a demnității și verticalității poporului român, coloana de lumină pe care se sprijină orizontul nostru de spirit și creație românească, este coloana de lacrimi ce ne unește cu Dumnezeu și se prelinge duios pe obrazul încă frumos al umanității. Sub semnul geniului brâncușian nu poți respira decât universalitate și să ne mândrim că într-un timp trecut, prezent și viitor am fost, suntem și vom fi contemporani cu OMUL de geniu Brâncuși, românul absolut, reperul de moralitate și identitate națională oriunde am fi pe această Planetă! Sub steaua ocrotitoare a lui Brâncuși nu mai plângem la poarta Europei, ori pe la alte uși, să ne cerem dreptul la libertate și iubire, și să privim pasivi când se revarsă pe zare, Niagara de lacrimi din ochii Penelopei, din ochii lui Eminescu, Blaga și Brâncuși!
29 ianuarie 2024, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
79 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Masă rotundă „Deportările și istoriile lor”, cu participarea unor invitați din județ. Participă dna Cornelia Fetea, președinta Filialei Caraș-Severin a Asociației Foștilor Deținuți Politici din România și dl Ivan Schnabel, președintele Comunității Evreiești din Reșița.
Prezentări de cărți:
1. Russlanddeportation. 75 Jahre seit deren Beginn. Gedenkveranstaltungen im Banater Bergland, 1991 – 2020, und Beiträge betreffend die Geschichte des Reschitzaer Denkmals für die Russlanddeportierten(Deportarea în Rusia. 75 de ani de la începerea acesteia. Manifestări comemorative în Banatul Montan, 1991 – 2020, şi articole cu privire la istoria monumentului dedicat deportaţilor, ridicat la Reşiţa). Editor: Erwin Josef Ţigla. Reşiţa: „Banatul Montan”, 2021;
2. Russlanddeportation. 75 Jahre seit deren Beginn. Zeitzeugen und Erinnerungen(Deportarea în Rusia. 75 de ani de la începerea acesteia. Martori oculari şi amintiri). Editor: Erwin Josef Ţigla. Reşiţa: „Banatul Montan”, 2021.
Incursiuni muzicale: Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
29. Januar 2024, 16:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
1. Russlanddeportation. 75 Jahre seit deren Beginn. Gedenkveranstaltungen im Banater Bergland, 1991 – 2020, und Beiträge betreffend die Geschichte des Reschitzaer Denkmals für die Russlanddeportierten(Hrsg.: Erwin Josef Ţigla. Reschitza: „Banatul Montan”, 2021);
2. Russlanddeportation. 75 Jahre seit deren Beginn. Zeitzeugen und Erinnerungen (Hrsg.: Erwin Josef Ţigla. Reschitza: „Banatul Montan”, 2021).
Musikalische Umrahmung: der „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea).
În cultura românească – după cum ne spunea prof. Andreea Oana YOLCU (foto) – data de 15 ianuarie are două semnificații importante: ziua nașterii luceafărului Mihai Eminescu, poetul național și „Ziua Culturii Naționale”.
Elevii Școlii Gimnaziale Nr. 2 Hunedoara (director, prof. Anca Maria LUCACIU) au sărbătorit această zi și l-au omagiat pe poetul Mihai Eminescu, la 174 de ani de la nașterea sa, participând la diverse activități cultural educative. Acestea au fost pregătite de cadrele didactice și elevii școlii noastre constând în: recital de poezie eminesciană, vizionare PPT despre viața și opera poetului, audiție compoziții muzicale pe versurile acestuia, vizionare film artistic: „Un bulgăre de humă”, realizarea de creații plastice inspirate din versurile poetului. Prin toate aceste manifestări s-a evidențiat faptul că Mihai Eminescu este creator al unei opere ce străbate timpul, trăind într-o perpetuă actualitate. A dobândit caracterul unui mit în conștiința poporului nostru. Poetul „nepereche”, cum avea să-l numească G. Călinescu, reprezintă în literatura noastră un dublu reper de valoare luată în absolut, înscriindu-se în contextul literaturii universale, alături de Dante, Hugo, Goethe, cum aprecia T.Vianu și de specific național, drept ipostaza unică a sufletului românesc în concertul poetic al lumii.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Recent, după cum ne-a relatat persoana de contact, căpitan Murguleț Denis Luiza (foto) – la sediul Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara a avut loc evaluarea activității instituției pe anul 2023. Bilanțul a fost prezentat în cadru restrâns de către inspectorul șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara, domnul colonel Dumitru Marius Iosif, în prezența cadrelor unității, întreaga activitate fiind prezidată în sistem videoconferință de către domnul colonel Trășcălie Lucian, adjunct al Inspectorului General, din cadrul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române. În anul 2023 activitatea jandarmilor hunedoreni a vizat intensificarea misiunilor specifice, în domeniul ordinii publice, în vederea prevenirii şi combaterii criminalităţii, creşterea siguranţei cetăţeanului, concomitent cu menținerea la un nivel ridicat de calitate a misiunilor de pază și protecție instituțională. În ceea ce privește realizările din domeniul activităților operative, în această perioadă au fost executate 7.018 misiuni de menținere a ordinii publice, 614 misiuni de asigurare a ordinii publice și 198 misiuni de intervenţie, care au avut ca scop rezolvarea cu operativitate a urgenţelor cetăţenilor, urmărindu-se reducerea timpului de reacție. În baza planului de cooperare încheiat cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Hunedoara, jandarmii au participat în anul 2023 în 1.432 patrule mixte de menținere a ordinii publice, concomitent cu constituirea a 730 echipe de intervenție independente în sistem integrat, 882 patrule de intervenție în zona instituţiilor de învățământ, 811 patrule de intervenție independente cu misiuni în zona obiectivelor proprii din competenţă. În stațiunile montane, în anul 2023 au fost executate 3.163 misiuni de menţinerea ordinii publice. Pe linia aplicării prevederilor legale au fost constatate, independent sau în cooperare cu Poliţia, 409 fapte de natură penală cu 394 autori identificaţi. De asemenea, au fost aplicate 1.782 sancţiuni contravenţionale, în valoare totală de 437.150 lei. În proporție covârșitoare faptele contravenționale sancționate de jandarmi au constat în încălcarea unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice, dar au fost constatate un număr semnificativ de fapte contravenționale referitoare la regimul silvic, cinegetic sau piscicol. În anul 2023 au fost executate 921 misiuni pentru punerea în aplicare a mandatelor de aducere, emise de către instanţele de judecată sau parchetele de pe lângă acestea din județul Hunedoara. De asemenea, au fost realizate 293 acţiuni de prevenire în 232 de locații, la sediul unor instituţii de învăţământ, arene sportive, manifestări publice şi în zona staţiunilor montane. În anul 2023, efective ale inspectoratului au asigurat paza la 24 obiective și au asigurat cu pază şi protecţie 729 transporturi de produse cu caracter special și 64 de transporturi de bunuri şi valori. În perioada de referință, prin sistemul unic de urgenţă „112” s-au înregistrat 8.932 apeluri primite de jandarmi, concretizate prin executarea a 198 acţiuni de intervenţie. Jandarmii hunedoreni vor acţiona şi în anul 2024 cu fermitate, profesionalism şi consecvenţă, potrivit atribuţiilor prevăzute de lege, pentru apărarea ordinii de drept şi protecţia drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. În vederea realizării priorităților instituționale, se va avea în atenție dialogul, cooperarea și colaborarea interinstituțională, coroborate cu acțiunea fermă și profesionistă care vor fi esențiale pentru menținerea stării de normalitate la nivelul județului și dezvoltarea gradului de siguranță a cetățeanului.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Având în vedere obiectivele specifice ale Inspecției Muncii stabilite atât prin lege, cât și prin Programul Cadru de Acțiuni al Inspecției Muncii pentru anul 2024 – după cum susținea consilier CRP Cristina Creț (foto) – recent Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara a desfășurat campania națională privind identificarea cazurilor de muncă nedeclarată la angajatorii care își desfașoară activitatea în domeniile Coafură și alte activitați de înfrumusețare și Activități de întreținere corporală, cod CAEN 9602, 9604. Consecințele sociale și economice produse de munca nedeclarată constituie un fenomen extrem de nociv, deoarece persoanele care prestează muncă nedeclarată sunt lipsite de protecție socială, ca urmare, nu beneficiază de drepturile conferite de un contract de muncă, cum ar fi cele la concediu remunerat sau la concediu medical, nu au dreptul la pensie sau la indemnizația de șomaj și nu au siguranța plății muncii. Principalele obiective ale campaniei au fost de a identifica și a combate munca nedeclarată, de a identifica angajatorii care utilizează nelegal munca tinerilor și de a determina angajatorii să încheie contracte individuale de muncă pentru persoanele depistate fără forme legale de angajare, de a le înregistra în REVISAL și de a le transmite la inspectoratul teritorial de muncă în a cărui rază se află sediul firmei. Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara au efectuat un număr de 43 de controale la angajatorii care își desfășoară activitatea în domeniile menționate mai sus, în cadrul cărora nu s-au depistat persoane prestând muncă fără forme legale. Ca urmare a neconformităților constatate în cadrul acestei acțiuni de control, s-a dispus un număr de 45 de măsuri obligatorii de intrare în legalitate, și totodată, s-au aplicat 12 sancțiuni contravenționale corespunzătoare pentru abaterile săvârșite. Prin fiecare acțiune de control se urmărește creșterea gradului de conștientizare a angajatorilor și a angajaților în ceea ce privește necesitatea respectării prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, diminuarea consecințelor sociale și economice negative care derivă din nerespectarea de către angajatorii care desfășoară activitate în acest domeniu și eliminarea neconformităților constatate prin dispunerea de măsuri obligatorii de intrare în legalitate și aplicarea de sancțiuni contravenționale corespunzătoare.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
79 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Rugăciuni pentru victimele deportării, cu participarea păr. Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan, și a păr. Walther Sinn, pastorul Bisericii Evanghelice C.A. din Banat, urmate de depuneri de coroane.
Incursiuni muzicale: Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
28. Januar 2024, 11:30 Uhr, Denkmal der Russlanddeportierten im „Märtyrerbischof Traian Valeriu Frențiu“-Park (ehemaliger „Cărăşana“-Park), Reschitza:
79 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Gebete für die Russlanddeportierten mit Pfr. Veniamin Pălie, Erzdechant des Banater Berglands und Pfr. Walther Sinn, evangelischer Pfarrer A.B. des Banats. Anschließend Kranzniederlegungen.
Musikalische Umrahmung: der „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea).
Citind DEX-ul, vom găsi pentru cuvântul ecumenism următoarea explicație: Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor Creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic. Pentru reșițeni, cuvântul „ecumenism” a primit un sens nou cu 32 de ani în urmă. Atunci, din inițiativa unui grup de preoți de diferite confesiuni din Reșița, s-a purces la un nou drum de apropiere a bisericilor creștine istorice. Astfel, în perioada 18 – 25 ianuarie 1993, se organiza în municipiul de pe Bârzava pentru prima oară Octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor. În cartea în patru limbi (română, germană, maghiară, italiană) „Spălați-vă picioarele unul altuia. Ecumenism, între istorie și prezent la Reșița = Waschet Euch gegenseitig die Füße. Ökumene zwischen Geschichte und Gegenwart in Reschitza = Mossátok meg egymás lábát. Az ökumenizmus története és jelene Resicabányán“, apărută, la 10 ani de ecumenism, sub semnătura părintelui de atunci Pál, astăzi episcop diecezan, și a mea, dânsul amintea de aceste prime zile: „Când am ajuns la Reșița, o dorință trăia în mine: să îi iubesc pe toți, pe fiecare om, să mă întorc spre fiecare cu iubire. E normal că în mod special am încercat să fiu atent la preoți și pastori de oricare confesiune, căci ei sunt aceia cu care lucrăm în via Domnului, aici în Reșița. …Din 1993 încoace, Săptămâna ecumenică de rugăciune pentru unitatea creștinilor se desfășoară cu regularitate și în orașul nostru, în fiecare an, între 18 și 25 ianuarie. Mai ales din 1999 încoace, de când participarea este deosebit de largă, cred că putem vorbi despre o săptămână de sărbătoare creștinească pentru întregul oraș.” Doresc în continuare să accentuez câteva inițiative și manifestări pe care le consider importante pentru ultimii 32 de ani de trăire în comun la Reșița:
Participarea creștinilor de diferite confesiuni din Reșița la diferite evenimente din programul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea la București, în 7 – 9 mai 1999, când a ieșit din sufletul miilor de credincioși acel strigăt de neuitat, „Unitate!”, dar și participarea creștinilor din Banatul Montan la programul vizitei Papei Francisc în Transilvania, la Șumuleu-Ciuc și la Blaj, la început de iunie 2019;
Participarea tinerilor reșițeni de diferite confesiuni creștine, alături de preoții lor, la a treia Adunare Ecumenică Europeană, care a avut loc la Sibiu între 4 și 9 septembrie 2007, dar și la alte întâlniri cu caracter ecumenic din Italia (zona Pesaro, Loreto și Trento) și Suedia;
Întâlnirile ecumenice anuale și lunare ale femeilor în diferitele biserici istorice creștine reșițene, care s-au desfășurat în trecut;
Manifestarea anuală ecumenică în Postul mare, desfășurată de cele mai multe ori la Centrul Social „Frédéric Ozanam“ din Reșița, „Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii”, anul trecut desfășurându-se pentru a 16-a oară;
Manifestarea din 14 ianuarie 2007 de la Reșița, cu participarea celor trei episcopi, PS Lucian Mic (ortodox român, Caransebeș), PS Alexandru Mesian (greco-catolic, Lugoj) și PS Martin Roos (romano-catolic, Timișoara), cu prilejul înmânării oficiale a titlurilor de Cetățean de Onoare al municipiului Reșița preoților dr. Vasile Petrica (la acea vreme protopop ortodox român de Reșița), József Csaba Pál (atunci fiind arhidiacon romano-catolic al Banatului Montan), Marian Ilie Ștefănescu (la acea vreme protopop greco-catolic de Reșița) și Makay Botond (atunci pastor reformat de Reșița), un gest unic în țara noastră, poate și pe plan european;
Întâlnirile / rugăciunile ecumenice organizate de-a lungul anilor cu participarea la Reșița, Caransebeș, Anina, Bocșa, Oravița, Mehadia sau în Slatina Timiș a unor întâistătători ai bisericilor creștine din țara noastră: mons. Sebastian Kräuter (episcop romano-catolic, Timișoara) și dr. dr. Christoph Klein (episcop evanghelic luteran, Sibiu) la Reșița, în 14 noiembrie 1992 și 14 octombrie 1995; mons. Sebastian Kräuter (episcop romano-catolic, Timișoara) și PS Alexandru Mesian (episcop greco-catolic, Lugoj) la Bocșa, în 15 mai 1998; mons. Martin Roos (episcop romano-catolic, Timișoara) și PS Alexandru Mesian (episcop greco-catolic, Lugoj) la Reșița, în 8 septembrie 2000; mons. Martin Roos (episcop romano-catolic, Timișoara), mons. Eugen Schönberger (episcop romano-catolic, Satu Mare) și dr. dr. Christoph Klein (episcop evanghelic luteran, Sibiu) la Reșița, în 22 ianuarie 2005; mons. József Csaba Pál (episcop romano-catolic, Timișoara) și Reinhart Guib (episcop evanghelic luteran, Sibiu) la Reșița, în 25 ianuarie 2020; PS Lucian Mic (episcop ortodox român, Caransebeș) și mons. József Csaba Pál (episcop romano-catolic, Timișoara) la Caransebeș, în 22 ianuarie 2019 și 21 ianuarie 2020, la Reșița în 23 ianuarie 2019, în 23 ianuarie 2020, în 23 ianuarie 2021 și în 22 ianuarie 2022, precum și la Anina, în 21 ianuarie 2021, la Oțelu Roșu, în 20 ianuarie 2022 și la Bocșa Montană, în 21 ianuarie 2022. La rugăciunile ecumenice din 2022 din Reșița, Oțelu Roșu și Bocșa Montană au participat PS József Csaba Pál, PS Lucian Mic și PS Ioan Călin Bot (episcop auxiliar greco-catolic de Lugoj), în anul trecut 2023, la cele organizate la Oravița, Caransebeș și Oțelu Roșu, participând, de asemenea, PS József Csaba Pál, PS Lucian Mic și PS Ioan Călin Bot. Anul acesta – 2024, cei trei ierarhi, PS József Csaba Pál, PS Lucian Mic și PS Ioan Călin Bot (acum devenit episcop greco-catolic de Lugoj) au participat în zilele de 18, 19 și 20 ianuarie la rugăciunile împreună organizate la Slatina Timiș. Mehadia și Oravița;
Cartea mai înainte amintită și apărută la Reșița în anul 2003, cu prilejul împlinirii a 10 ani de octavă de rugăciune pentru unitatea creștinilor, precum și cea lansată în 2023 la Oravița, în prezența celor trei ierarhi ai Banatului Montan, „Ecumenism în Reșița și Banatul Montan = Ökumene in Reschitza und im Banater Bergland”, coordonator: Erwin Josef Ţigla, cuvânt înainte: Episcop József Csaba Pál, apărută în Editura „Banatul Montan” din Reșița, 2022, ambele apariții editoriale fiind coordonate de către Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița;
Organizarea, timp de trei ani, a procesiunii ecumenice de Florii la Reșița, în 28 martie 2010, 16 aprilie 2011 și 13 aprilie 2014;
Participarea la octava din Reșița a unor preoți / pastori și laici din Italia și Suedia precum și întoarcerea vizitei acestora, prin reprezentanți din Reșița, la manifestări ecumenice din aceste țări;
Medicii și asistentele din secția de radiologie a Spitalului Județean Reșița au organizat, începând cu vizita Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, în fiecare zi de lucru un moment ecumenic de rugăciune și meditație;
Participarea preoților și tinerilor din Reșița la simpozioane ecumenice organizate de Teologia Ortodoxă și Mișcarea Focolarelor din cadrul bisericii catolice;
Întâlniri ecumenice ale tinerilor la Sanctuarul marian „Maria Stâncii” de la Ciclova Montană și de la Băile Herculane (4 – 5 întâlniri până în prezent);
Diferite manifestări spirituale și culturale din țară și în străinătate, la care au participat în fraternitate reprezentanți ai diferitelor confesiuni creștine din Reșița și nu numai;
Apariții în mass-media scrisă și vorbită locală, națională și internațională. Ne-am bucurat împreună de cei 32 de ani de octavă în bisericile noastre creștine, anul acesta octava organizându-se în Banatul Montan, între 18 și 25 ianuarie, în următoarele lăcașuri binecuvântate:
18.01, Biserica Romano-Catolică Slatina Timiș (cuvânt de învățătură: PS Lucian Mic, episcop ortodox român, Caransebeș);
19.01, Biserica Ortodoxă Română Mehadia (cuvânt de învățătură: mons. Ioan Călin Bot, episcop greco-catolic de Lugoj);
20.01, Biserica Greco-Catolică Oravița (cuvânt de învățătură: mons. József Csaba Pál, episcop romano-catolic de Timișoara));
21.01, Biserica Romano-Catolică „Preasfânta Treime” Reșița – Govândari (cuvânt de învățătură: pastor Adorján Dávid – reformat, Reșița);
22.01, Biserica Reformată Reșița Montană (cuvânt de învățătură: pr. Macedon Hiticaș – romano-catolic, Reșița – Govândari);
23.01, Biserica Greco-Catolică „Sfânta Fecioară Maria de la Fatima” și „Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea” Reșița – Govândari (cuvânt de învățătură: pr. Veniamin Pălie – arhidiacon romano-catolic, „Maria Zăpezii” Reșița);
24.01, Biserica Evanghelică C.A. Reșița Montană (cuvânt de învățătură: pr. Veniamin Pălie – arhidiacon romano-catolic, „Maria Zăpezii” Reșița);
25.01, Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” Reșița Montană (cuvânt de învățătură: pr. Ovidiu Pop – greco-catolic, Reșița – Govândari și pr. Walther Sinn – preot evanghelic C.A. din Semlac / Arad, păstorul comunității evanghelice C.A. din Reșița). Este în puterea noastră să încercăm, fiecare după putințele sale, să contribuim prin rugăciune la unitatea creștinilor, indiferent de confesiune sau limbă maternă, să participăm împreună ori de câte ori ni se oferă prilejul la manifestări spirituale sau culturale care promovează unitatea creștină în Banatul Montan! Și s-au creionat deja noi inițiative în acest sens, despre care se vor publica amănunte la momentul potrivit.
Jurnaliștii timișeni au sărbătorit Unirea Principatelor Române, „pe baricade”. Formatele de presă locale au reflectat momente frumoase și emoționante, cu participare destul de numeroasă atât a „aleșilor”, ai armatei, precum și a locuitorilor Timișoarei. În acest an, un pol important al ceremoniilor a fost Piața Unirii. În materialele deja publicate se menționează, în principal, buna cooperare a instituțiilor publice cu ONG-urile, precum și entuziasmul populației, cu o bună reprezentativitate a categoriilor de vârstă. S-a remarcat faptul că, în general, în momentele de susținere a cauzei Culturii Naționale a existat o solidarizare a presei. Pe lângă implicarea în organizare, respectiv prin participarea jurnaliștilor la programul de ansamblu al evenimentelor culturale din luna ianuarie, au fost organizate și acțiuni proprii organizației profesionale reprezentative.
Astfel, încă din prima lună a acestui an, sediul Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște” din Timișoara reprezintă o atracție pentru mai multe personalități din lumea culturală bănățeană. În ziua 10 ianuarie, continuându-se tradiția colaborării cu Cenaclul literar „Seniorii”, a fost organizat Simpozionul „Mihai Eminescu”, o acțiune care s-a dovedit foarte interesantă, atât prin conținutul prezentărilor moderate și îmbogățite de doamna Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ. Au fost puse în evidență câteva valențe ale genialului poet național Mihai Eminescu, ca un „deschizător de drumuri în critica teatrală românească” (Monica Condan), de „om complet al culturii românești”, bun prieten și sfătuitor ai lui Ioan Slavici și Ion Creangă (Viorica Gusbeth), de istoric prin cuprinderea în „poemele legendar-istorice” unor „pagini de istorie veche” (Constanța Sylvia Hârceagă). În programul simpozionului au fost și momente emoționante realizate de unii participanți, prin recitările unor poeme eminesciene de referință, dar și a unor creații literare dedicate luceafărului poeziei.
În cadrul discuțiilor, pe lângă elogierea marelui Mihai Eminescu, au fost exprimate și opinii asupra stării culturii contemporane românești, dar s-au sesizat și valoarea, respectiv amploarea unor evenimente programate pentru marcarea Zilei Naționale a Culturii, cu implicare importantă a mai multor membrii ai organizației ziariștilor profesioniști. Astfel, entuziasmul manifestat în săptămâna 15-21 ianuarie, a continuat la UZPR Timiș, să fie ca un „foc viu” și în această săptămână. Un argument poate fi, ziua de luni, 22 ianuarie, când sala de întâlniri ale sediului s-a dovedit neîncăpătoare. Subiectul activității a fost prezentarea antologiei „Tradiții, arte și literatură”, ajunsă la volumul al IX-lea. Expunerea propriu-zisă a fost făcută de doamna prof. Irina GOANȚĂ, împreună cu doamna Daniela FLORIAN – Directorul Editurii David Press Print din Timișoara. Atracția participării la acest eveniment s-a datorat și puternicei personalități ale prozatorului, publicistului, eseistului și dramaturgului, Ștefan GOANȚĂ, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj-Napoca, inițiatorul și artizanul principal al mișcării culturale dezvoltate în localitatea timișeană Liebling.
După o interesantă prezentare în imagini (PPT), realizată de doamna Daniela FLORIAN, doamna prof. Irina GOANȚĂ, a menționat faptul că tipărirea volumului a fost sprijinită financiar de către Consiliul Județean Timiș, dar că nu se simte o suficientă receptivitate din partea edililor din localitatea Liebling. De asemenea, și-a manifestat îngrijorarea față de „penuria” de scriitori tineri.
Doamna Maria NIȚU, (prozatoare, critic literar, eseistă și poetă, o apropiată a proiectului cultural lansat de regretatul Ștefan GOANȚĂ și susținut în prezent de soția acestuia), a apreciat importanța ciclului de volume ”Tradiții, arte și literatură”, cu mențiunea specială asupra întâlnirilor literare prilejuite cu pregătirea și lansarea fiecărui volum. Acestea au devenit deja o tradiție, localitatea Liebling purtând acum amprenta unui mic pol cultural național, unde se țin anumite colocvii având și „un rol de școală”, într-o atmosferă „familială”, un caz „unicat”, o „minune” într-o localitate atât de mică, dar cu amărăciunea implicării precare din partea administrației locale.
Domnul Adrian Dinu RACHIERU, un reputat profesor universitar, critic literar, eseist și prozator, a rememorat din dialogul purtat cu ocazia întâlnirilor avute cu Ștefan GOANȚĂ, subliniind necesitatea extinderii acestei bune practici de dezvoltare a rețelei de „poli culturali” în mediul rural. A opiniat că „Ziua Culturii Naționale poate fi în fiecare zi, dar oare are poporul nevoie de o zi a culturii ?”. Consideră că poate are riscul încărcării istoriei cu „sentimentaluri” și „falsuri”. Critica nu se leagă de personalitatea excepțională a inițiatorului Acad. Eugen SIMION, „un arhitect cultural” de neuitat. Apreciază meritele soției creatorului și promotorului Ștefan GOANȚĂ, doamna prof. Irina GOANȚĂ, care continuă să formeze echipe de promovare a faptelor culturale, dovedind o remarcabilă inițiativă, devotament și competență. Propune orientarea viitoarelor volume către anumite tematici impuse, după considerente legate de marcarea unor momente istorice, sau de vreo anume personalitate culturală. Domnul Adrian Dinu RACHIERU, și-a încheiat alocuțiunea cu aprecieri la adresa UZPR, remarcând „șansele ca jurnaliștii să influențeze mai mult cultura, creația și promovarea”.
Președintele Filialei „Valeriu Braniște” Timiș a UZPR, conf. univ. dr. Ioan David, director al Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara, a felicitat echipa care a continuat periodicitatea volumelor purtând titlul generic „Tradiții, arte și literatură”. Evenimentul se încadrează bine atât în contextul „Zilei Culturii Naționale”, inițiativă în care distinsul „acad. Eugen Simion a avut un rol decisiv”. Consideră că nu a fost lipsită de fundament apariția imaginii localității Liebling, ca „un pol de cultură”, dat fiind istoria presărată cu multe particularități ale creației și dezvoltării. Atestată documentar în secolul al XIII-lea, a avut un parcurs administrativ interesant, mai ales prin colonizarea cu cetățeni germani protestanți din 1788, respectiv al momentului stabilirii mai multor familii de români de după anul 1926. Acum sunt recunoscute și produsele speciale agro-alimentare, adevărate embleme ale localității.
Jurnalistul de carieră Ion MEDOIA, fiind un participant activ la evenimentele de la Liebling, a lăudat inițiativa de realizare a unei adevărate „campanii de presă” dedicată lui Ștefan GOANȚĂ. Conținutul prelegerilor și a articolelor generate pe tematica largă a tradițiilor, au repus în atenție valoarea unor importante personalități culturale din Banat. Un exemplu fiind omagierea graficianului timișorean Gheorghe Văleanu. Deși structura etnică a populației s-a modificat în timp, (recunoscută fiind dominanta „vorbirii nemțești”), a rămas perenă ospitalitatea și respectul față de invitați.
Prof. Costel BALINT, un recunoscut revoluționar decembrist, a apreciat faptul că a participat de mai multe ori la activitățile școlii din Liebling, prin comportamentul și implicarea localnicilor, a regăsit aici mereu adevărată „cultură”, chiar și înainte de 1989, continuându-se acum tradițiile locului.
Au urmat mai multe intervenții, prin care s-au reliefat meritele echipei doamnei prof. Irina GOANȚĂ, prin care: „cultura rezistă” (Monica CONDAN), „tradiția continuă la Liebling și datorită hărniciei agricultorilor” (Andrei GORȘCOVOZ), se face necesară „continuitatea în păstrarea tradițiilor” (Ștefan TAT), se realizează „promovarea valorilor folclorice locale” (Marinela PANȚIRU și Sorin PRECUP).
Scriitorul Constantin MĂRĂSCU a felicitat UZPR pentru implicarea și organizarea evenimentului.
Un elogiu la adresa eforturilor familiei GOANȚĂ, a fost adus de doamna Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ, care a apreciat atmosfera creată cu prilejul întâlnirilor organizate la Liebling, respectul față de autorii prezentărilor făcute, calitatea materialelor tipărite; a participat și va mai participa „cu drag” la viitoarele acțiuni.
În finalul întâlnirii, dl. Președinte al Filialei UZPR „Valeriu Braniște” Timiș, conf.dr. Ioan DAVID a prezentat date legate de acțiunile din zilele următoare, în principal cu tema împlinirii a 165 de ani de la Unirea Principatelor Române, cu precizarea unor detalii despre Expunerea „Femei unioniste implicate în realizarea Unirii Principatelor din 24 ianuarie 1859”, care va avea loc la sediul Filialei UZPR Timiș (Bastion), în ziua de 29 ianuarie.
S-au adus mulțumiri invitaților și urări de succes în organizarea viitoarelor acțiuni, în care ziariștii se implică activ și solidari, în arealul cultural local, regional și național.
AIKIDO este un mod de viață, cine practică această artă marțială înțelege că ea reprezintă o sinteză modernă a artelor marțiale japoneze și se poate traduce ca fiind calea (DO) armonizării (AI) energiilor (KI), ajunge să înțeleagă cu adevărat ce este cu adevărat viața, liniștea, răbdarea, seriozitatea, aprecierea, munca, concentrarea, perseverența, disciplina, seriozitatea. Această artă marțială, Aikido, este legată de Dumnezeu, nu poți să practici Aikido dacă nu ești legat strâns de Dumnezeu. Fiind prieten cu Marele Creator, cu siguranță o să aduci armonia în interiorul tău pentru a trăi în armonie cu cei din jur, acest lucru este ceea ce vrea Dumnezeu de la omenire. Acest sentiment ne-a fost transmis de către Shihan Masatake Fujita 8 Dan Aikido Aikikai Hombu Dojo în momentele în care ne preda Aikido. De fapt sensei Fujita ne-a spus că noi suntem binecuvântați de Dumnezeu în momentul în care practicăm Aikido. Pentru mine acest maestru a fost un al doilea tată, învățăturile lui au rămas impregnate în mintea și spiritul meu, în prezent îl port în inimă și gând. După trei ani și jumătate de practică de Aikido l-am întâlnit pe Shihan Masatake Fujita 8 Dan și pot spune că în clipa aceea mi s-a dezvăluit adevărata valoare a Aikido-ului. Prin ceea ce am văzut și am simțit la sensei Fujita, același lucru am ajuns să simt astăzi prin practică asiduă. Nu poți să realizezi în viață ce îți propui dacă nu ai încredere, ascultare, concentrare, educație, respect, numai așa poți să devii cu adevărat un spirit liber și iubitor. Anul acesta se împlinesc 30 de ani de practică AIKIDO, 30 de ani de învățătură, disciplină, educație, respect, căldură, lumină, putere, sunt 30 de ani de liniște și pace sufletească, dar și de armonizare a energiei în jur, Aikido fiind o artă marțială în care se utilizează proiectări, luxări, strangulări, în mică măsură lovituri, această artă marțială se bazează pe utilizarea forței adversarului prin aplicarea de tehnici articulare și eschive realizate prin tai sabaki (pivotări în arc de cerc). În luna iulie 2001, înainte de a începe stagiul organizat de Federația Română de Aikido Aikikai la Piatra Arsă, sensei Fujita ne-a spus așa: ”Există progres în diferite domenii cum ar fi: știință, tehnică, IT, dar omul uită de progresul lui, iar din acest punct de vedere, Aikido este o artă marțială care te face să progresezi față de tine însuți. Mișcările din Aikido sunt mișcări rotunde, dacă mă urmăriți pe un ecran o să vedeți că toate miscările mele sunt cercuri, mai mici sau mai mari, dar sunt cercuri, asta înseamnă că atunci când vreți să deveniți mai buni în Aikido trebuie să vă mișcați rotund și atunci veți fi cei mai buni”, probabil că cei mici care sunt astăzi prezenți cu noi în sală, vor deveni mai buni decât noi, mișcându-te rotund și inima ta va deveni rotundă și atunci vei fi un om mai bun în societate față de prietenii tăi, de colegii tăi și de familia ta. Această artă marțială își are rădăcinile în jujitsu și tehnicile de luptă cu sabia și sulița utilizate de samurai în Japonia medievală, dar multe dintre tehnicile sale sunt invențiile maestrului Morihei Ueshiba, astfel că principiile de non-rezistență, utilizarea forței adversarului cât și emblema artei sugerează legături cu alte stiluri interne, de origine chineză. Aikido îmbină mentalul cu fizicul și în timp apare și partea spirituală, shihan Masatake Fujita ne-a mai spus așa: ”Oricât de mulți Dan ar avea cei care vin să vă învețe Aikido, până la urmă voi sunteți cei care trebuie să vă schimbați, asta se poate înfăpui doar prin antrenament” tot el ne-a spus că nu există secrete în Aikido, există doar keiko, keiko, keiko, adică antrenament, antrenament, antrenament. Doar prin antrenament te poți schimba, scopul Aikido-ului nu constă numai în însușirea perfectă a tehnicilor de autoapărare, pentru că tehnicile sunt doar un mijloc și nu un scop, nu contează că participi la 1000 de stagii cu diverși maeștri, până la urmă tu singur te poți schimba prin antrenament și prin tehnicile dezvoltate în Aikido. Aikido este un stil de luptă pur defensiv, Aikido nu organizează și nu participă la competiții, această artă marțială ne învață că toate realitățile fiziologice, fizice, mentale și sociale nu sunt decât fragmente ale unui ansamblu vast și perfectibil, după modelul unui mare ansamblu care este universul. Există numeroase demonstrații în care măiestria este dovedită cu ajutorul unui uke (atacator), dar foarte important pentru elev este educarea complexă, pentru că acesta să capete o personalitate echilibrată, naturală și puternică, astfel încât la nevoie să poată rezolva eficient problemele ce-i apar în viață. Aikido ne ajută să ne putem controla, ne ajută să avem încredere în noi, să fim lucizi, să fim capabili și să avem autoritate asupra celorlalți, Aikido are un scop, acest scop este de a nu crea luptători agresivi, ci acela de a perfecționa înțelepciunea și auto-controlul, ideea centrală în Aikido este de a utiliza armele adversarului împotriva lui și împreună cu el, este foarte important faptul că în lupta cu mâna goală corpul este o armă care, împreună cu strategia luptei conduc la evitarea atacului și apoi la neutralizarea atacului, ca practicant de Aikido trebuie să progresezi, să te perfecționezi și să nu încerci să concurezi cu alții. Aikido, armonie și non-violență, acest mod de viață poate fi înțeles și practicat în mai multe moduri corespunzând nivelelor de dezvoltare individuală și a gradului de maturitate a practicantului, care poate alege din Aikido ceea ce corespunde propriei mentalități și personalități. Antrenamentul continuu dobândește creativitate și maturitate, redă progresiv vitalitatea corpului, creșterea vigilenței atât de necesară în artele marțiale, treptat, corpul capătă independență de acțiune și decizie și renunță la rolul impus de mintal. Definiția acestei arte marțiale Aikido Aikikai –armonie, pace, iubire, Aikido este un stil de viață purificator, o definiție care te face să crezi în tine, un îndemn spre liniște și normalitate, spre disciplina care strălucește în viața unui copil, unui om matur, AIKIDO reprezintă CALEA ARMONIZĂRII ENERGIEI. Clubul Sportiv de Aikido Aikikai Wago-Kan Lugoj, instructor Daniel Rogobete 5 Dan, urează tuturor un an bun, sănătos, un 2024 trăit în armonie și iubire! ”Aiki nu poate fi cunoscut Prin vorbe scrise sau rostite Fără a te pierde în vorbe inutile Învață prin practică”. (O Sensei Morihei Ueshiba) Sensei Daniel ROGOBETE 5 DAN AIKIDO AIKIKAI Lugoj 25.01.2024
UZPR CARAS SEVERIN 