Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cea mai mică dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, ambii intelectuali de origine armeană. Urmează cursurile Colegiului „Romașcanu”, din orașul natal. La vârsta de 13 ani își pierde tatăl, după care familia se mută în București. În 1915, Ana absolvă Școala centrală din capitală iar la 16 ani dorea să devină pilot (zburând cu un mic aparat). În cele din urmă decide să devină medic, însă mama sa s-a opus. Ana protestează iar mama sa își reconsideră opinia. Astfel se înscrie la Facultatea de Medicină din București. În anii Primului Război Mondial, Ana îngrijește soldații, studentă fiind. După întoarcerea la București lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. După trei ani absolvă Facultatea de Medicină din București. La examenul pentru ocuparea postului de medic intern se situează pe locul întâi din 32 de candidați. Devine profesoară de Clinică medicală. Din anul 1958 și până la moarte (20 mai 1988) a condus primul Institut de Geriatrie din lume, aflat în România. Profesoara, cum o numeau apropiații, era o femeie dedicată total muncii sale, de mare sobrietate și strictă exigență cu colaboratorii săi. Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnic și asistenta sa, Theodora Bărbulescu evidențiază exigența acesteia din postura de subalterni. Doctorul Mircea Dumitru, medicul personal al Anei Aslan o caracteriza pe aceasta ca fiind o „mână de om”, de o sobrietate impecabilă, întotdeauna foarte bine și cu gust îmbrăcată, elegant, parfumată și coafată. În ceea ce privește vestimentația avea haine numai de firmă, pe care le comanda din Italia. Când era tânără își dădea chiar salariul de internă pe o lună, pentru o rochie frumoasă. Fosta sa menajeră, Ioana Preda remarca faptul că Ana Aslan era atentă la siluetă, se îngrijea foarte mult și nu mânca pe săturate la masă, carnea de vită nu lipsea niciodată, mânca la ore fixe. Și-a dedicat întreaga viață descoperirii în domeniul geriatriei. Muncea 12 ore pe zi, dar în același timp îi plăcea să fie și mondenă. Asculta muzică, mergea la spectacole de balet. Îi plăceau bijuteriile, băuturile fine, bucătăria franceză, italiană, admira picturile lui Salvador Dali. Știa să aibă un comportament social, să fie veselă, vorbea perfect limbile franceză, germană, italiană și putea conversa ușor în engleză, greacă, spaniolă, poloneză. Presa vremii nu-i pronunța titlul de academician (din considerente politice, titlul era rezervat unei alte persoane, Elena Ceaușescu). Foarte greu primea aprobare pentru plecare în străinătate, în interes de serviciu. Nu a fost căsătorită niciodată, nu a avut moștenitori astfel că la moartea sa, bunurile ce i-au aparținut au intrat în posesia statului. După o internare de o săptămână la spitalul „Elias”, Ana Aslan s-a stins din viață la 20 mai 1988, în vârstă de 91 de ani. Înmormântarea s-a desfășurat fără mare pompă, fără coroane, lumânări și preoți. La miezul nopții un anonim a pus pe pământul mormântului său o cruce de lemn inscripționată cu numele ilustrei defuncte. Ana Aslan a devenit o somitate internațională, creditată cu performanțe unice în studiul și tratamentul îmbătrânirii. Utilizarea procainei în tratamentul simptomelor legate de îmbătrânirea prematură, a fost sclipirea de geniu a Anei Aslan, după cel de-al Doilea Război Mondial. Medicul Ana Aslan se reprofilează dinspre neurologie și endocrinologie spre geriatrie. Aptitudinile speciale ale Anei Aslan au fost remarcate de marile somități ale Medicinei române. Colaborarea cu cardiologul profesor Danielopolu (iubirea față de acesta, dar neîmplinită), a constituit o noutate în știință. Un alt mentor al Anei Aslan a fost profesorul Parhon, care i-a încredințat o clinică, numind-o șefă a secției de cercetări în Fiziologie experimentală. Aici Ana Aslan a sesizat că există o diferență între vârsta biologică și cea cronologică a unei persoane. Ana Aslan a arătat că e posibil ca o persoană vârstnică să ducă o viață sănătoasă și activă. Astfel, drumul Anei Aslan spre geriatrie a deviat în mod fericit. Ea a fost o vizionară, a prevăzut evoluția demografică, realizând că populația vârstnică va crește ca proporție în cea generală și va reprezenta la un moment dat o mare problemă socială. Pentru cercetările sale legate de procesul de îmbătrânire, omul de știință Ana Aslan s-a inspirat din lucrarea unui cercetător care analiza procaina, substanță regăsită într-un anestezic comun. La momentul respectiv nu existau anestezice de lungă durată și atunci se utiliza printre altele și procaina, în mod repetat pentru a avea efect de lungă durată. S-a constatat că se produc niște modificări interesante la persoanele care luau acest tratament. Rezultatele cercetării sale au fost trimise Institutului Științific patronat de profesorul I. C. Parhon, cel mai vestit neurolog și endocrinolog, fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Astfel a luat naștere un consiliu științific format din: C. I. Parhon, Ana Aslan, Ștefan Nicolau, Hortolomei, Ștefan Milcu, E. Crăciun, Marcela Pitiș și alții. În anul 1958, Ana Aslan pune bazele unei secții de cercetare: Gerontologie Socială. Ea vine în întâmpinarea problemelor tot mai acute, ridicate de fundamentarea politicii sociale în favoarea vârstnicilor. Ea începe un experiment de lungă durată. Aslan a descoperit că procaina are efecte și asupra parkinsonului, tratând în clinica experimentală peste 100 de vârstnici. A mai tratat și paralizia unui accident vascular cerebral. Cercetarea a cuprins și afecțiunile reumatice (artroze, artrite și poliartrite) ale unor pacienți. Rezultatele au fost notabil pozitive. Studiile s-au extins și asupra oamenilor aflați în câmpul muncii în domenii toxice. În anul 1960, Ana Aslan începe cercetările pentru un nou produs entrofic, care va conține pe lângă procaină, un factor activator, antieterogen. Acest produs a fost în terapie pentru îmbunătățirea sistemului nervos și cardiovascular. În anul 1980 obține brevetul de inventator pentru Aslavital împreună cu vechea sa colaboratoare Polovrăgeanu. 154 de țări au înregistrat Gerovital și Aslavital. În 1959 Ana Aslan înființează Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie. Crema Gerovital H3 a fost îmbunătățită, astfel dezvoltându-se o gamă complexă de cosmetice care poartă semnătura Anei Aslan. Produsele se vând în multe țări: Japonia, China, SUA, Canada dar și în Europa: Grecia, Italia, Franța, Ungaria. Gerovitalul reprezintă medicamentul emblematic al prestigiosului Institut Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”. Mari personalități ale vremii s-au tratat cu medicamentele Anei Aslan, precum: Iosif Broz Tito, Charles de Gaulle, Nichita Hrușciov, J. F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, K. Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Mao Zedong, Pablo Picasso, I. Shamir, Yasser Arafat, mareșalul Franco Suharto, Claudia Cardinale, Salvador Dali, dar lista poate continua. Ecourile Gerovitalului au depășit cu mult așteptările și uneori și capacitatea logistică a Poștei Române. Ana Aslan a trimis și primit peste 130.000 de scrisori în peste 130 de țări. A fost primită cu căldură, entuziasm, la diverse congrese și conferințe internaționale. România se mândrește cu Ana Aslan, ca fiind figură remarcabilă și simbolică a medicinei românești. Datoria noastră este de a o comemora ori de câte ori se ivește un eveniment și a-i purta prețuirea cuvenită de-a lungul generațiilor. Bibliografie: 1 Ana Aslan și iluzia tinereții veșnice, Dan Silviu Boerescu; 2 Istoria Farmaciei Române în date, Vasile I. Lipan.
15 februarie 2024, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2024.
Personalitățile noastre: Rolf Bossert (*16 decembrie 1952, Reșița – † 17 februarie 1986, Frankfurt am Main / Germania), la 38 de ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară.
O întâlnire cu scriitoarea timișoreancă Maria Nițu și cărțile ei.
15. Februar 2024, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2024.
Unsere Persönlichkeiten: Rolf Bossert (*16. Dezember 1952, Reschitza – † 17. Februar 1986, Frankfurt am Main / Deutschland) – 38. Todestag. Eine Dokumentationsausstellung.
Begegnung mit der Temeswarer Schriftstellerin Maria Nițu und ihren Büchern.
Într-un comunicat al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, se arată că miercuri, 14 februarie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice este marcată MIERCUREA CENUŞII, această zi fiind începutul Postului Mare, al timpului de pregătire pentru Solemnitatea Învierii Domnului – Sfintele Paști. Miercurea Cenușii este pentru credincioșii romano-catolici zi de post sever și abstinență, introducând Postul Mare ca un timp special de reculegere, împăcare și meditație. În această zi, în bisericile romano-catolice se celebrează un ritual special de binecuvântare a cenușii, care este apoi presărată pe fruntea credincioșilor, ca semn al pocăinței și întoarcerii de la păcat. La Reșița, în cadrul Bisericii parohiale „Maria Zăpezii”, miercuri după-amiaza, începând cu ora 17.00, va fi celebrată o Sfântă Liturghie în limbile română, germană și maghiară, în cadrul căreia va fi sfințită cenușa de către preotul paroh Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan, după care acesta o va presăra pe fruntea credincioșilor prezenți.
Elevii Școlii Gimnaziale Densuș au participat, cu mic, cu mare, la o inedită activitate extrașcolară desfășurată în colaborare cu SAJ Deva. Astfel, un echipaj medical de urgență din cadrul SAJ Deva, filiala Hațeg, s-a deplasat la sediul școlii, unde, pentru câteva ore, a desfășurat activități de prim-ajutor cu elevii din ciclurile primar și gimnazial. Au fost prezentate tehnici și manevre de prim-ajutor, cu mâinile goale și cu aparatele din dotarea Serviciului, apelarea serviciului de urgență, informații despre cazurile în care este necesar să efectuăm acest apel și, nu în ultimul rând, la final a avut loc o sesiune cu întrebări adresate reciproc, urmate de răspunsuri. … Considerăm că activitățile de acest gen sunt mai mult decât necesare, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice – a fost concluzia prof. Olimpia Andreia NEGRUȚIU (foto) în calitatea sa de director.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
(dialog cu MANDA Nicolae-Marius – medic specialist chirurgie vasculară – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)
– Vorbiți-ne despre cele mai semnificative date biografice. – Sunt născut în Municipiul Drăgășani, Jud. Vâlcea. Copilăria mi-am petrecut-o în comuna Scundu până la terminarea școlii generale. Studiile liceale le-am făcut la Liceul Sanitar „Antim Ivireanul” în Râmnicu Vâlcea, profilul fiind de științe ale naturii. Am ales să îmi completez studiile în frumosul oraș Timișoara urmând Facultatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”. În 2013 am început o nouă etapă a dezvoltării mele profesionale ca medic rezident chirurg vascular sub îndrumarea domnului profesor dr. Mihai Ionac, unde am avut marea șansă să învăț de la profesioniști precum: Dr. Țăranu Georgel, Dr. Andreea Rata, Dr. Sorin Barac, Dr. Anca Pop. În 2017 am finalizat și cei cinci ani de rezidențiat în chirurgia vasculară. A urmat o perioadă de ,,libertate” și am continuat să lucrez în mediul privat până în 2022 când s-a ivit oportunitatea de a-mi continua munca de chirurg vascular în cadrul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu”.
– De ce chirurgia vasculară? – Am ales chirurgia vasculară pentru că în urmă cu mulți ani am pierdut o persoană dragă, aceasta a suferit o ischemie acută a membrelor inferioare… Nu a fost recunoscută patologia și din cauza aceasta a plecat dintre noi.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul? – Pacientul pentru mine reprezintă motivul pentru care merită să mă trezesc în fiecare dimineață.
– Privind reușitele profesionale, ce ne puteți spune? – Despre reușite… Fiecare pacient care pleacă din spital mai bine, reprezintă o reușită!
– Care vă este calitatea care vă caracterizează? – Empatia este singura calitate care mă reprezintă.
– Legea compensatiei vă spune ceva? – Legea compensatiei tinde să îmi domine viața, am ajutat, dar și înapoi mi s-a întors tot binele înzecit.
– Pacienții vă apreciază. Cum comentați? – Cred că toți medicii sunt apreciați. Eu mai am de muncit să merit aprecierea pacienților. Dar cel mai mult contează cât de mulțumit mă simt la finalul zilei.
– Privind continua pregătire profesională, ce ne puteți zice? – Continuarea pregătirii profesionale se va face prin participarea mea la diverse evenimente științifice precum congrese, conferințe etc.
– Gânduri de viitor? – Îmi doresc să ajungem să tratăm pacienții arteriopați în Spitalul Municipal Hunedoara prin tehnici minim invazive acasă la ei, fără ca aceștia să ajungă în clinici universitare și bineînțeles îmi doresc colegi chirurgi vasculari să putem aborda o plajă mai vastă a patologiei arteriale.
– Ce transmiteți pacienților? – Este important, ca toți pacienții care simt senzația de durere, parestezii sau schimbarea culorii membrelor inferioare sau superioare să vină la un consult înainte de a avea complicații ireversibile.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne spunea consilier CRP, Cristina CREȚ (foto) – au desfășurat campania națională de control în domeniul sănătății și securității în muncă la angajatorii care își desfășoară activitatea în domeniul întreținerea și repararea autovehiculelor – cod CAEN 452. În domeniul de activitate „Întreținerea și repararea autovehiculelor – cod CAEN 452”, lucrătorii sunt expuși la o gamă largă de riscuri de accidentare la locul de muncă, cum ar fi alunecările pe pardoseala umedă, ventilația insuficientă, temperaturile extreme, umiditatea excesivă, riscul de intoxicare cu substanțe chimice utilizate în cadrul procesului de spălare auto, perioadele lungi în care angajații stau în picioare, activitățile repetitive, stresul provocat angajaților datorită unui comportament neadecvat al clienților, echipamentele de muncă electrice incorect utilizate în mediul umed, pericolul de accidentare prin manevrarea necorespunzătoare a autovehiculelor în incinta spălătoriilor, riscul de electrocutare și utilizarea echipamentelor de muncă specifice (instalații de ridicat și recipiente sub presiune – supuse procedurilor de autorizare ISCIR). În cadrul acestei campanii de control, inspectorii de muncă au verificat 21 de agenți economici. Pentru încălcarea legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, au fost aplicate 38 de sancţiuni contravenţionale, fiind dispuse 38 de măsuri pentru remedierea neconformităților constatate și respectarea prevederilor legale. Prin fiecare acțiune de control, I.T.M. Hunedoara urmărește creșterea gradului de conștientizare a angajatorilor și a lucrătorilor în ceea ce privește necesitatea respectării prevederilor legale referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, diminuarea consecințelor sociale și economice negative care derivă din nerespectarea prevederilor legale și eliminarea neconformităților constatate în domeniul securității și sănătății în muncă în activitățile specifice ale societăților comerciale din domeniile de activitate vizate în acțiune.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Motto: Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un număr de ani, devii bătrân, când ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunțarea la ideal ridează sufletul ”! (G. Enescu)
Sub semnul de-nțelepciune și meditație profundă, că doar meditația ne mai salvează din contemplarea unui timp plin de incertitutini și griji apăsătoare, cu energia noastră (ne)bună, pentru o clipă ne-am propus a nu renunța și de a da viață unui proiect de suflet și iubire pentru semeni, acum, când o boare subțire primăvăratică ne mângâie obrajii, semn că un alt anotimp așteptat cu nerăbdare ne bate la fereastră, cu voluptatea cu care ghioceii ,,survolează” văzduhul. A venit primăvara, cu pașii specificii seniorilor, străbatem matinal străzile orașului,Timișoara, care miroase a renaștere în toate. Sosim la timp, la intrarea în locația rezervată, terasa ,,Celentano”ne întâmpină un aer proaspăt cu parfum de studenție. Ziariști, scriitori, poeți, oameni iubitori de cultură, artă dar și sport așteaptă plini de curiozitate lansarea în arealul bănățean și nu numai a unui proiect de viitor cu un generic inedit și provocator ,,Universitatea vârstei a treia”este doar un generic simbolic, în care toate activitățile desfășurate cu seniorii-cursanți, au la bază principiul voluntariatului. Un proiect curajos, de sensibilitate și prețuire umană pentru generația care dorește să îmbătrânească frumos și în continuă activitate. Un proiect de educație permanentă și socializare, după modelul francez, pus în operă de Universitatea ,,Dunărea de jos” din Galați, care, în octombrie 2016 a deschis într-un moment festiv pentru prima oară în România, anul universitar pentru bobocii de peste 55 de ani, dornici de a crea și produce valori cultural-spirituale, de utilitate publică în diverse domenii ale vieții, de a fi mereu în slujba comunități. ,,U3A, este înainte de orice un adevărat laborator al provocărilor”! Printre cei ce și-au exprimat părerea despre acest proiect am reținut alocuțiunile următorilor; Astfel domnul conf. univ.dr. ing. Vichentie Maniov, care pe lângă alte sugestii benefice despre care cu certitudine vom ține cont , ne-a propus o altă abordare respectiv, utilizarea formulei ,,Academia persoanelor vârstnice”mi se pare o alegere potrivită pentru panelurile de discuții, deoarece sugerează o abordare academică și prestigioasă a activității, care poate atrage și motiva vârstnicii să se implice. De asemenea reflectă scopul educațional și formativ al panelurilor, care nu se limitează la o simplă conversație, ci vizează dezvoltarea competențelor și a cunoștințelor vârstnicilor. În plus, denumirea recunoaște valoarea și rolul vârstnicilor ca membri activi și contributivi ai societății, care pot oferi învățăminte și exemple celorlalți. Complementar ne-a prezentat pe scurt o carte de analiză și succes ,,Antreprenoriat inovativ dincolo de limitele cunoașterii” scrisă în română și engleză, împreună cu Paul Bock din America. Despre Proiect, au mai vorbit; domnii; Nicolae Toma, Ioan I.Ionescu, Ștefan Tat, membri UZPR Timiș, Zorica Dan și Aurel Bancu, publiciști. În partea a doua a întâlnirii noastre s-au acordat premii unor participanți la Concursul internațional de creație, desfășurat sub egida UZPR ,,Eminescu, un vis în așteptare” ediția 2022-2023, finalizat recent. Astfel; Premiul unu pentru poezie în grai, Maria Mândroane,Timișoara, Premiul unu, poezie religioasă, Mirela Cocheci, Petroșani, județul Hunedoara, Premiul trei, Aurel Constantin Muntoiu , Lugoj-Timiș. Diplome de excelență, Vichentie Maniov, Andrei Mihai Pogany, Aurel Bancu, Ana Maria Lazăr, Timișoara. Dar momentul de suspans l-a constituit decernarea Premiului trei la secțiunea proză, volum manuscris, autorilor; prof. Viorica Vancu, Andreea Vancu și Alexandru Vancu, mamă și copii, ce fericită comuniune, elevi pasionați de literatură și dornici de deveni slujitori ai cuvântului. Doamna profesor a recitat din creația proprie un poem emoționant, cu un profund mesaj și spirit românesc. De asemenea premierea sportivilor prezenți la acest eveniment cu Diploma ,,Meritul Sportiv” acordat de Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest ”Timișoara, a fost întâmpinată cu ropote de aplauze, respectiv: Ionel Bungău și Mirosav Giuchici, pentru o viață în slujba fotbalului bănățean și românesc. Pentru verticalitatea cu care trec, cotidian pe sub ,, Arcul de Triumf”al unui timp de incertitudini. Au mai primit Diploma, Nicușor Tanasoglu, Ovidiu Candet, Neluțu Lăutaru, Viorel Călugăru, fotbaliști Old Boys, arbitri. În concluzie, fascinația vârstei a treia nu este doar o emoție trecătoare, este virtutea înțelepciunii ce ne-a călăuzit viața și chiar dacă vârsta este doar un număr, necunoscut, nu poate constitui niciodată un impediment în evoluția și dezvoltarea noastră viitoare, cât spiritul ne este încă tânăr și liber, print tot ceea ce am clădit trainic și frumos în panteonul iubirii de țară și neam, am făcut și vom face ca (in)vizibilitatea seniorilor de colecție să fie văzută și apreciată. P.S. Cu acest prilej de adevărată sărbătoare au fost prezentate de către Grigore Mâinea, redactor șef adjunct, tehnoredactor, membru UZPR, recentele apariții print ,,Luceafărul de Vest” și ,,VIP Seniorii”Timișoara, format A 4, 32 de pagini, parțial color, în care semnează diverse materiale, poeți, scriitori și ziariști din Timișoara, Lugoj și din țară. Și nu în ultimul rând Revista UZPR, numărul 32, o publicație fanion a presei din România în paginile căreia întâlnim condeie de notorietate și excepție în domeniu. Le mulțumim tuturor pentru colaborare.
Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș .
Fotbaliștii, Tanasoglu, Bungău și Giuchici-Poli Timișoara, și prof.Viorica Vancu
Revista „Bocșa culturală” a pășit cu încredere în cel de-al 25 – lea an al existenței sale! Ca orice întâmplare frumoasă, are în spate o istorie pe care noi, inițiatorii și slujitorii acesteia, o povestim ori de câte ori se ivește ocazia. Însă acum, în următoarele rânduri, nu vom destăinui întreaga poveste, ci doar etape, urmând ca întregul complex de evenimente care a dus la apariția „Bocșei culturale” să fie detaliat într-o tipăritură de referință pentru presa din Bocșa.
Ideea înființării unui periodic la Bocșa a venit de la ing. Victor Creangă, primar al orașului Bocșa în perioada 1996 – 2000. Acesta își dorea un soi de buletin informativ pentru a comunica mai bine, mai eficient, cu cetățenii urbei. „Un buletin cu caracter informațional, venit în sprijinul cetățeanului preocupat de grijile existenței de zi cu zi, o punte de legătură între locuitorii orașului și oamenii aleși să-i reprezinte. În acest fel vor fi făcute publice hotărârile primăriei, intențiile acesteia ca instituție, dar și dorințele cetățenilor, sugestiile și opiniile lor.[…]” („Bocșa 2000”, nr. 1 din 30 septembrie 1997). Așadar, periodicul se numea „Bocșa 2000” și avea apariție lunară; era realizat sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” în coordonarea bibliotecarei Gabriela Tiperciuc și apărea la Editura „Timpul” din Reșița. Colegiul redacțional era constituit dintr-un grup de tineri inimoși precum: Claudia Udoviță, Patricia Stoica, Mircea Sorin Laslo, Laura Ion, Rodica Țene, Gheorghe Vesa, Ioana Cioancăș, alăturându-se, mai târziu, Marius Tötös și Daniel Melcescu. Mai trebuie precizat că, încă de la început, echipa „Bocșa 2000” l-a avut alături, ca îndrumător și editor, pe maestrul Gheorghe Jurma. Gabriela Tiperciuc, cea care avea misiunea realizării unui periodic, habar n-avea de modul în care acesta se realiza, iar colaboratorii cei mai apropiați la fel. Așadar, a apelat din start la profesionalismul jurnalistului și editorului Gheorghe Jurma și de atunci această colaborare s-a dovedit a fi rodnică și de succes.
Bineînțeles că orașul Bocșa nu se afla la prima încercare de editare a unui periodic. În volumul „Presa și viața literară în Caraș-Severin” (Reșița, 1978) și, mai târziu, în volumul „Panorama presei din Caraș-Severin”(Reșița, 2018) Gheorghe Jurma prezintă un istoric al presei bocșene, precum și importanța acestei localități ca centru de presă, de tipar, în Banat și sunt amintite publicații seriale, ziare și reviste precum: „Privighetoarea” (1882), Gazeta Bocşei (1920), Drum nou (1923), Lumina Caraşului (1929), Curentul nou (1935), Gura lumii (1927), Vasiova ( 1929), Deşteptarea (1930), Calendarul Lumina Poporului (1934), „Pământ bănăţean”(1935). După 1990 în Bocşa n-au apărut decât câteva periodice şi cele mai multe dintre ele cu o existenţă scurtă. S-a încercat reeditarea revistei Vasiova ca o gazetă social-cultural independentă, refondată în 1990 (primul număr apare în 8 februarie 1990), editată de Asociaţia culturală “Tata Oancea” Bocşa, tipărită în Reşiţa ; se dorea un periodic bilunar, însă acest lucru n-a fost posibil din motive financiare. Au apărut 10 numere în perioada 1990-1991; Humanitas: ziar informativ pe teme social-caritative (1998) ; Puls: publicaţie lunară finanţată de Uniunea Europeană prin programul Phare LIEN în cadrul proiectului ”Meseria la timpul prezent”, editată de Asociaţia culturală “ Tata Oancea”Bocşa, apărută în noiembrie 1997 până în mai anul 2000 ( 10 numere). În acest context apare, în 30 septembrie 1997 primul număr din ziarul Bocşa 2000: buletin informativ, înfiinţat de Biblioteca Orăşenească “Tata Oancea”şi Primăria oraşului Bocşa; periodic lunar, văd lumina tiparului 9 numere în perioada 1997-1998. Concomitent, apare un fel de supliment cultural intitulat Ramuri: revistă culturală, editată de Biblioteca Orăşenească “Tata Oancea” şi Primăria oraşului Bocşa. Apare sporadic între 1997-2000 ( 5 numere), paginare computerizată şi xeroxat, cu texte în limba română. Cuprinde fapte şi evenimente culturale, creaţii literare semnate atât de autori bocşeni, cât şi de mari scriitori naţionali. Din martie 2000 îşi schimbă denumirea în Bocşa Culturală. Bocşa Culturală, la începuturi cu apariție lunară, redactată de Biblioteca Orăşenească “Tata Oancea” şi Primăria oraşului Bocşa, apare din martie 2000 sub aceeaşi denumire, însă cu modificări de frontispiciu, redactată pe calculator apoi xeroxată, parţial color. Revista s-a născut ca un mod de informare culturală a utilizatorilor bibliotecii, de publicitate şi de comunicare a colecţiilor şi activităţii bibliotecii. În timp, prin colaboratorii săi, revista şi-a extins aria, de la simpla informare s-a ajuns la redactarea unor articole pe teme de cultură şi istorie locală, dar şi naţională, pe teme religioase, unor biografii, recenzii de carte, creaţii literare ale bocşenilor şi nu numai, autori consacraţi sau doar debutanţi. Revista oferă secvenţe din istoria Bocşei, omagiază personalităţile şi evenimentele culturale ale oraşului (actuale şi retrospective), oferă informaţii de interes public pentru comunitatea locală, promovează tinere talente şi se vrea un punct de atracţie a populaţiei spre carte şi cultură, spre bibliotecă în special; oferă informații de interes public pentru comunitatea locală și este cuprinsă în activitatea de informare a utilizatorilor bibliotecii, de animație culturală și comunicare a colecțiilor, de atracție a nonpublicului spre lectură; Adună în paginile sale istoria locului, oglindește activitatea instituției și promovează oameni și fapte care fac cinste comunității. Este o oglindă a activității bibliotecii, dar și o contribuție originală la construcția spirituală a zonei dovedindu-se, în timp, a fi o foarte bună sursă de informare pentru cercetători, scriitori, utilizatori angrenați în elaborarea unor lucrări de referință cu privire la istoria și cultura locală, la personalitățile locului, la fapte și evenimente de importanță locală,zonală sau națională. Dincolo de faptul că adună în paginile ei întreaga activitate a unei instituții, revista ”Bocșa culturală” promovează actul cultural și lectura, valorile locale și zestrea spirituală locală, stimulează creativitatea și talentul. Revista ”Bocșa culturală” este structurată conform câtorva rubrici permanente: Editorial; Să ne prețuim valorile. Omagieri. Aniversări. Comemorări; Viața cărților (recenzii, cronici, prezentări); Literatură (proză, poezie, critică și istorie literară); Etnografie și folclor; Dascăli de frunte; Pagini de istorie; Pagini de religie; Educație și celebra rubrică Să vorbim corect românește; Turist în țara mea; Evenimente; Muzică; Sport. Prin rubricile permanente deținute, revista promovează tinere talente, turismul (local, zonal, național și internațional), activități literare, sportive și educaționale, arta, profesionalismul, talentul și excelența. Apare de la bun început sub coordonarea bibliotecarei Gabriela Tiperciuc Şerban, director al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, cu sprijinul câtorva oameni iubitori de cultură. Echipa Bocşei Culturale ar putea fi redusă la patru oameni : iniţiatorul – Victor Creangă ; realizatorul – Gabriela Şerban ; editorul – Gheorghe Jurma ; susţinătorul – Mirel Patriciu Pascu, primarul oraşului Bocşa din 2002 până azi. Totuşi, echipa este mai mare, deoarece câţiva oameni i-au fost alături realizatorului încă de la început, între care: Laura Ion Piperiu, Dimitrie Costa, Stela Boulescu, Tiberiu Șerban. Din iunie 2003 apare în format tipărit, copertat, dar cu periodicitate trimestrială; a intrat în cel de-al 25-lea an de apariţie; se bucură de aprecieri din partea comunităţii şi administraţiei locale. Este mândria bibliotecii şi constituie o pagină în istoria culturală a localităţii. (ISBN 1582-9375) Cea mai consistentă și longevivă publicație este „Bocșa culturală” și-a sărbătorit fiecare sumă rotundă de ani de existență așa cum se cuvine, alături de colaboratori, de prieteni și de alte publicații importante din Banat; revistă care și-a sărbătorit numărul 100 (în anul 2018, an al aniversării centenarului Marii Uniri, Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea”, Caraș-Severin, se afla în mijlocul a două evenimente importante, care se cereau marcate: cei 65 de ani de bibliotecă și lectură publică la Bocșa și apariția numărului 100 al revistei trimestrială ”Bocșa culturală”). În seria „Bocșa – istorie și cultură” au văzut lumina tiparului (până acum, februarie 2024) 65 de cărți, iar șase dintre acestea au izvorât din paginile revistei: cele trei volume „Bibliografia revistei Bocșa culturală”(2000 – 2009, 2009 – 2013 și 2014 – 2018); „Să vorbim corect românește”, carte semnată de prof. Stela Boulescu (Reșița: TIM, 2019), volumul „In memoriam înv. Elena Mureșan” (Reșița: TIM, 2019), volum care deschide o nouă colecție în cadrul seriei „Bocșa – istorie și cultură”, colecție intitulată „Dascăli de frunte ai orașului Bocșa” și volumul In memoriam prof. Ioan Cătană (Reșița: TIM, 2021). Fiecare dintre aceste lucrări își găsesc originea, rădăcina, în paginile revistei „Bocșa culturală”. Iată că, în cei aproape 25 de ani de apariție, revista „Bocșa culturală”, precum alte importante reviste de cultură, își demonstrează eficiența și rolul informativ aducând în atenția publicului informații și detalii despre diverse teme, despre diverși oameni și, mai ales, stocând informații și concepții ale unei generații despre lume și viață, construind o necesară istorie culturală locală, și nu numai. „Prin informațiile și atitudinile pe care le promovează, prin circuitul de idei la care este deschisă permanent și pe care ea însăși îl stimulează, prin participarea afectivă declanșată în rândul cititorilor (interes, curiozitate, compasiune, indignare, mândrie etc.), prin emularea pe care o provoacă, prin contactele pe care le facilitează între toate zonele unei regiuni ca și între acea zonă și viața cultural-artistică și politică națională, prin persistența acțiunii sale etc., presa constituie un puternic factor de mobilizare și coeziune pentru populația unui județ sau a unei țări” scrie același Gheorghe Jurma în volumul dedicat presei din Caraș-Severin. Iar „Bocșa culturală” s-a străduit ca, în cei aproape 25 de ani, să adune în paginile sale o arhivă esențială de informații cu valoare de document istoric local, zonal, regional și, de ce nu, național. În paginile acestei reviste se regăsesc nume importante ale literaturii române, nume esențiale ale unor personalități culturale, aici au debutat tineri care, în timp, au devenit nume cunoscute în varii domenii, în paginile acestei reviste se regăsesc mărturii ale unor clipe importante, care, după cum spunea Gheorghe Jurma, „așa cum sunt, doar clipe, ar putea sprijini eternitatea…” Acum, când pășim pragul celor 25 de ani de apariție neîntreruptă a revistei „Bocșa culturală” adresăm eterne mulțumiri celor care, într-un fel sau altul, sunt parte din această fărâmă de istorie locală, din această minunată întâmplare numită „Bocșa culturală”! La mulți ani, Bocșei cu tradiție în gazetărie! La mulți ani, presei bocșene! La mulți ani, „Bocșa culturală”! La mulți ani, tuturor colaboratorilor noștri, de ieri și de azi!
PS. Pe parcursul întregului an 2024 așteptăm mesajele cititorilor și colaboratorilor noștri cu privire la cei 25 de ani de revistă culturală la Bocșa, pentru ca, în anul următor, 2025, să cinstim această frumoasă „întâmplare” printr-o nouă tipăritură: „Bocșa culturală 2000 – 2025”.
S-au împlinit doi ani de când Doru Dinu Glăvan „transmite de la pupitrul” veșniciei, alături de fiica acestuia, Oana Maria Glăvan, plecată și ea dintre noi, acum câteva luni.
Ce frumoasă-i prietenia, răsuna vesel pe undele 105,6 Mh, din acordeonul neobositului Petru Iliasă Pătruț, bun prieten al celui care a fost Doru Dinu Glăvan, și alături de care au construit momente memorabile, mai ales în inima muntelui Semenic. Prin urmare, legat de simbolistica acestui refren, Biblioteca Germană „Alexander Tietz” a găzduit marți evenimentul „Ce frumoasă-i prietenia”, unde au fost omagiați omul de radio și fiica acestuia.
Oameni de cultură, foști colegi și colaboratori și-au amintit de cel care, în 1996, a pus bazele radioului reșițean. Un om despre care actualul colectiv al Radio Reșița consideră că a plecat brusc dintr-o comunitate în care fiecare și-a scris povestea, în așa fel încât timpul nu a lăsat un spațiu sentimentului despărțirii pentru totdeauna.
Doru Dinu Glăvan nu s-a gândit neapărat să înființeze un post de radio, și cu atât mai mult să-l și conducă, după cum mărturisea la aniversarea a zece ani de existență a radioului reșițean. Începuturile radioului se leagă de numele lui Mircea Săndulescu, Gelu Ghera, Dan Voin, Ion Micloșină, Sorin Frunzăverde, Petru Iliasă și mulți alții.
Doru Dinu Glăvan afirma că radioul reșițean are două zile de naștere: 12 iulie 1996, când a emis în eter pentru prima dată, respectiv 8 august 1996, când a fost recunoscut ca post public al Societății Române de Radiodifuziune. A ales-o, însă, pe prima, întrucât este data reală a primei emisii.
Omul de cultură Gheorghe Jurma și-l amintește ca pe un om activ, pasionat, priceput la sport, domeniu în care a excelat, devenind cunoscut în întreaga țară și nu numai. Jurma a scris o carte intitulată „Panorama Presei din Caraș-Severin”, în care Doru Dinu Glăvan are locul său, carte pe care și-ar dori-o reeditată și completată.
Preotul Petru Berbentia și-l amintește ca pe omul care, atunci când și-a propus să facă ceva, a reușit oricât de greu ar fi fost. Îl leagă multe amintiri de Doru Dinu Glăvan, amintiri din care au rămas 1176 de fișiere audio cu emisiunile sale, de la microfonul radioului reșițean. Acolo au fost mereu oameni cu care s-a putut discuta și care au înțeles că a fost în interesul Banatului ca Reșița să aibă un post de radio.
Și nu orice post de radio, ci unul republican, în opinia lui Nicolae Sârbu. Pentru că e foarte greu și complicat să iei totul de la început, să înființezi o instituție și să impui un nume care să dăinuie pe plan național. De aceea Sârbu n-a crezut că Doru Glăvan va reuși.
Este omul care i-a insuflat pasiunea pentru radio și fiicei sale, Oana. Poate cel mai important lucru pe care Oana l-a învățat de la tatăl său a fost să fie cinstită cu ea însăși și cu oamenii din jurul său, să încerce să se pună în locul celorlalți și să ajute ori de câte ori a putut. Așa sintetiza Oana crezul pe care l-a primit de la tatăl său, prin rândurile pe care le scria la un an de la „plecarea” definitivă a acestuia.
Între timp, a „plecat” și Oana. Nici pentru ea timpul nu a lăsat un spațiu sentimentului despărțirii pentru totdeauna.
Au fost Doru Dinu Glăvan și Oana Maria Glăvan – a fost Radio România Reșița „Dragostea mea!” (expressdebanat.ro)
Una dintre marile pierderi suferite de comunitatea culturală reșițeană și nu numai acum patru ani a fost cea a trecerii lui OCTAVIAN DOCLIN în 11 februarie 2020, cu doar câteva zile înainte de a fi împlinit 70 de ani, la cele veșnice. În continuare vă invit să găsim împreună ce a însemnat trecerea prin această lume a scriitorului și prietenului Octavian Doclin în cei aproape 70 de ani de viață dăruită Cuvântului…
1. Nume: CHISĂLIŢĂ 2. Prenume: OCTAVIAN 3. Nume literar: Octavian DOCLIN 4. Data nașterii: 17 februarie 1950 (în actele oficiale: 18 februarie 1950); 5. Locul nașterii: Doclin, județul Caraș-Severin; 6. Părinții: tatăl: Ioan Chisăliță, maistor cojocar; mama: Maria Chisăliță (numele de fată: Olariu), casnică; 7. Studii: elementare (1957 – 1965, Școala generală Doclin): liceale (1965 – 1969, Liceul din comuna Grădinari, jud. Caraș-Severin); universitare (1969 – 1972), Institutul pedagogic Oradea, Facultatea de Filologie, specialitatea română – franceză; 8. Funcții: 1972 – 1977, profesor Școala Generală Nr. 1 Bixad (jud. Satu Mare); 1977 – 2005, referent de specialitate, Centrul Județean Caraș-Severin pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale; Președintele Fundației Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reșița; redactor-șef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizație” (Reșița) și coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reșița; 9. Data primirii în Uniunea Scriitorilor din România (USR): 1982; 1990 – 2005: membru în Comitetul de conducere al Filialei Timișoara a USR; 10. Colaborări la reviste: Acolada (Satu-Mare), Arca (Arad), Ardealul literar (Deva), Argeș, Arche Noach (München), Banat (Lugoj), Bucovina Literară (Suceava), Cafeneaua Literară (Pitești), Caligraf (Drobeta-Turnu Severin), Cetatea Culturală (Cluj-Napoca), Citadela (Satu Mare), Contemporanul, Convorbiri literare, Discobolul (Alba Iulia), Familia, Hyperion (Botoșani), Knijevni Jivot, Luceafărul, Lumina (Novi Sad-Serbia), Meridianul Timișoara, Nase snahy Plus (Nădlac), Neliniști Metafizice (Constanța), Ogledalo / Oglinda (Seciani, Serbia), Oglinda (Focșani), Orizont, Poesis (Satu Mare), Portal Măiastra (Târgu Jiu), România literară, Revista V (Focșani), Rovnobežné Zrkadlá / Oglinzi Paralele (Nădlac), Наш То / Na Holos (București), Steaua, Semenicul (Reșița), Semne (Deva), Sigma (Dresda, Germania), Transilvania, Tribuna, Ulysse online (Timișoara), Vatra, Viața Românească ş.a.; Colaborări la volume colective (selectiv): Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970; Uneori zborul (șapte poeți tineri). Selecție și prezentare de Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, Facla, 1973; Fluturi, păsări, cai… (un bestiar al poeziei românești alcătuit de Petre Stoica), București, Minerva, 1983; Nichita Stănescu – Frumos ca umbra unei idei, București, Albatros, 1985; Lucian Alexiu, Casa Faunului (40 de poeți contemporani), Timișoara, Hestia, 1995; Orașul cu poeți (antologie reșițeană), Reșița, Editura Timpul, 1995; O mie și una de poezii românești, antologie, prefață, bibliografie de Laurențiu Ulici, București, Editura DU Style, 1997; Eminescu – pururi tânăr. Dedicații lirice. Ediție, antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun. Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion. Prefața de acad. Mihai Cimpoi, Chișinău – București, Editurile Litera / David, 1998; Jon Milos (red.), Vid Tystnadens Bord. Panorama över samtida rumänsk poesi i urval, översättning ocg presentation av Jon Milos, Stockholm, Brutus Östlings Bokförlag, Symposion, 1998; Antologia poeților ardeleni contemporani, de Eugeniu Nistor și Iulian Boldea, Tg. Mureș, Editura Ardealul, 2003; Sacralitate / Sacrality. Ediție îngrijită și tălmăciri de Dumitru M. Ion și Carolina Ilica. Cuvânt înainte de Carolina Ilica, București, Editura Academiei Internaționale Orient – Occident, 2004; Medalionul literar – structură permanentă de cultură și educație, de Marian Barbu și Alexandru Gheorghe, Craiova, Editura Ramuri, 2006; Ivo Muncian, Ɯaka poce / Un pumn de rouă (culegere de poezie română pentru copii) [ediție bilingvă româno-sârbă; traducere în limba sârba de Ivo Muncian], Novi Sad, 2011, p. 38-39; 101 (Zmajeve decje igre); colaborează la realizarea articolelor despre scriitorii din Banat (Caraș-Severin) pentru Dicționarul General al Literaturii Române, ediția Academiei României; Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen, Coordonatori și prefață / Herausgeber und Vorwort: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Ţigla, Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Editura Banatul Montan, 2009, p. 66; Tableaux d’une exposition par de poètes roumains de la province de Caraș-Severin […] Traductor: M. A. Christi / Pictures in an Exibition by Romaniajn Poets in Caraș-Severin County, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 20-21; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii. Antologie de Marian Oprea, [Timișoara], Brumar, 2011, p. 99-104; Orașul cu poeți. Antologie reșițeană realizată de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 30-38; Porțile Poeziei. Caietul festivalului Internațional de Poezie Caraș-Severin – România ediția I, 2011, ediția a 2-a, Reșița, Editura Tim, 2012, p. 197-202, ediția a III-a, 2013 și edițiile 2014, 2015, 2016, 2017, 2018; Se-nalță gândul frunților plecate. Poezie religioasă din Caraș-Severin, Antologie și note de Anton Georgescu, Prefață și note de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2014, p.104-108; Pesnickimeridiani Spedereva, XIV Medjiunarodni Festival Poezie, Smederevo, 2014, p. 95-97; Almanah Sintagme literare, 2015 (Almanah editat de revista Sintagme literare, Timișoara, Editura Eurostampa, 2015), p. 109-110 și 2016; Sexul frumos. Poezie de dragoste, Antologie de Marian Oprea, Timișoara, Brumar, 2015, p. 120; Academia Română, Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” și Societatea Enciclopedică a Banatului, Enciclopedia Banatului. Coordonator general: Crișu Dascălu. Comitetul general de coordonare: Daniel Alic, Nicolae Bocşan, Doina Bogdan-Dascălu, Stevan Bugarski, Ioan David, Păun Ion Otiman, Costa Roşu, Dumitru Tomoni, Timișoara, Editura David Press, 2015 (articolele, semnate O. D., despre Olga Neagu, Ion Florian Panduru și Vasile Pistolea) și ediția a II-a, revăzută și adăugită, 2016; Marian Oprea, Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat de Marian Oprea. Lector: Eugen Bunaru, Timișoara, Brumar, 2017, p. 285; Marcu Mihail Deleanu, Memorial literar, Reșița, Editura Tim, 2018 (Epistole și dedicații / Întâmplările și colaborările cu Octavian Doclin…/ p. 230-253); Oltart 2012 – 2018, Cuvântul care unește. Volum aniversar de poezie, coordonator: C. Voinescu, Slatina, Editura Hoffman, 2019, p. 103-106; Smederevsca Pesnicica Iecen, Pesniciki Meridiani Smedereva, Smederevo, Newpress, 2019, p. 80-82; Antologie de poezie. Echivalente. Traducător / prefațator: Daniel Onaca (în limba suedeză), București, Editura Bifrost, 2021, p. 93-105; Simion Dănilă, Antologie a poeziei sepulcrale românești, Timișoara, Editura Eurostampa, 2021, pag. 391-396;
11. Debut absolut: 1968, revista Vîrste cărășene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meșterii lutului”, semnat Oct. Chisăliță), p. 8; în revista Orizont, Timișoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic); 12. Debut editorial: Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970;
13. Opera tipărită: 1. Neliniștea purpurei (poeme), Timișoara, Facla, 1979, 60 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Anghel Dumbrăveanu și Gheorghe Grigurcu) 2. Ființa tainei (poeme), Timișoara, Facla, 1981, 52 p. 3. Muntele și Iluzia (poeme), Timișoara, Facla, 1984, 56 p. 4. Curat și nebiruit (poeme), București, Cartea Românească, 1986, 109 p. 5. Cu gândul la metaforă (poeme), București, Editura Eminescu, 1989, 86 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Petre Stoica și Cornel Ungureanu) 6. Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reșița, Editura Semenicul, 1991; ediția a doua, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Ion Marin Almăjan și o prezentare de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Timpul, 1999; ediția a treia, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Prefață de Gheorghe Jurma și o Postfață de Ion Marin Almăjan, Reșița, Editura Tim, 2007 7. Ceasul de apă. Antologie, selecție și postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1991, 96 p. 8. A te bucura în eroare (poeme), Timișoara, Hestia, 1992, 72 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Cornel Ungureanu și Al. Cistelecan) 9. În apărarea poemului scurt (poeme), Timișoara, Hestia, 1993, 52 p. 10. Climă temperat continentală. Poeme / Temperate Continental Climate. Poems. Antologie și versiune în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1995, 68 p. 11. Agresiunea literei pe hârtie. Poeme. Grafica volumului: Iulian Vitalis Cojocariu. Portretul autorului, de Mircea Ciobanu, Timișoara, Hestia, 1996 (Colecția Biblos), 48 p. 12. Esau (33 poeme). Cu o Postfață de Adrian Dinu Rachieru, Reșița, Editura Timpul, 1997, 54 p. 13. 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte. Cu un portret al autorului de Iulian Vitalis Cojocariu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p. / 47 Poems about Life, Love and Death. An English Version by Ada D. Cruceanu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p. 14. Poeme duminicale, Reșița, Editura Timpul, 1998, 64 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Al. Cistelecan, Valentin F. Mihăescu și Geo Vasile) 15. Între pereți de plută sau Moartea după Doclin, Timișoara (poeme), Editura Marineasa, 1999, 42 p. 16. Dubla eroare (poeme), Timișoara, Editura Marineasa, 1999, 48 p. (cu un portret al autorului, de Marin Sorescu) 17. Poemele dinaintea tăcerii, Reșița, Editura Timpul, 1999, 48 p. 18. Urma pașilor în vale (poeme), Timișoara, Hestia, 2001, 44 p. 19. Nisip, ape de odihnă (poeme). Însoțite de o Scrisoare a lui Cornel Ungureanu. Postfață de Adrian Dinu Rachieru (coperta: Doru Bucur, Germania), Timișoara, Editura Marineasa, 2002, 48 p. 20. Carte din iarna mea, poeme. Cu o interpretare critică de Olimpia Berca, Timișoara, Editura Marineasa, 2003, 52 p. 21. Pîrga (poeme). Cu o Fișă de Dicționar de Cornelia Ștefănescu și două „Agrafe galbene” de Sorin Cârjan, Timișoara, Editura Marineasa, 2004, 50 p. 22. Pîrga II, poeme, Postfață de Ela Iakab, Reșița, Modus P. H., 42 p. 23. 55 de poeme (antologie). Selecția textelor: Ada D. Cruceanu (coperta: Petru Comisarschi), Reșița, Modus P. H., 2005, 76 p. 24. Locomotiva și vrabia (antologie). Ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Mircea Martin (coperta: Tudor Jebeleanu), București, Editura Palimpsest, 2006, 186 p. 25. Pîrga III, poeme. Poetul în Pârgă (Prefață) de Mircea Martin (coperta: Doru Bucur, Germania), Reșița, Modus P. H., 2006, 33 p. 26. СЬЭРЯВАНЕ (Pîrga, poeme), traducere (și aparat critic) în limba bulgară de Margarita Kovalenko, Sofia, Editura Bolid, 2006, 48 p. (Cu o Fișă de dicționar de Cornelia Ștefănescu. Coperta: PAPI – Emilian Roșculescu, Germania) 27. Pîrga (I, II, III), Poeme (cu un Argument al autorului), Reșița, Modus P. H., 2007, 122 p. (Coperta și ilustrația volumului: Ion Stendl) 28. Golf în retragere (55 de poeme) / Golf im Rückzug (55 Gedichte), Antologie de / Auswahl: Ada D. Cruceanu, Traducere de / Übersetzung: Hans Dama, Timișoara, Anthropos, 2008 (Colecția / Sammlung Poesis), 142 p. Prezentare pe coperta a IV-a: Mircea Martin 29. Urna Cerului. Poeme, Timișoara, Anthropos, 2008 (pe coperta I: reproducere după o lucrare dedicată lui Octavian Doclin de pictorul Silviu Oravitzan; pe coperta IV: prezentări de Mircea Popa și Cristian Livescu), 43 p. 30. Aquarius. Poeme, Timișoara, Editura Marineasa, 2009 (cu o Prezentare de Zenovie Cârlugea; pe coperta IV: text de Valentin Chifor), 46 p. 31. Sălașe în iarnă. Antologie de Lucian Alexiu. Cu un Cuvânt înainte de Gheorghe Grigurcu și prezentări de Lucian Alexiu, Petre Stoica, Mircea Martin și Cornel Ungureanu, Timișoara, Anthropos, 2010, 220 p. 32. Docliniană (55+5 poeme), Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010, 98 p. (Colecția „Scriitorii la ei acasă”) 33. Firul cu plumb / The Plummet. Poeme, Varianta în limba engleză: Ada D. Cruceanu, [Timișoara], Anthropos, 2011 (Colecția Poesis) 34. Nata-Ioana vrea păpuși. Versuri pentru copii [versiuni în limba engleză: Ada D. Cruceanu], Reșița, Modus P. H., 2011, 40 p. 35. 20 + 1 poeți din Banatul Montan (județul Caraș-Severin); Antologie realizată de Octavian Doclin, Cluj-Napoca, Dacia XXI, 2011, 128 p. 36. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față. Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, mărturisiri, Timișoara, Editura Marineasa, 2012, 200 p. 37. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (2). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice, Timișoara, Editura Marineasa, 2013, 245 p. 38. Nata-Ioana-i școlăriță. Versuri pentru copii, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 50 p. 39. Sînge de vișin. Poeme, cu un Studiu introductiv de Valy Ceia, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 116 p. 40. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (3). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice; Gabriela Șerban, Bibliografia revistei Reflex (2000 – 2014), Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 324 p. 41. Baletul de noapte. Poeme. Cu o Prefață de Marcel Pop-Corniș, Timișoara, Editura Gordian, 2015, 96 p. (Texte critice: Marian Odangiu, clapa 1; Alexandru Ruja, clapa 2) 42. Sărbătorile. Poeme, Cu un Studiu introductiv de Gheorghe Mocuța, Timișoara, Editura Gordian, 2016, 96 p. (Texte critice: Paul Aretzu, clapa 1, Zenovie Cârlugea, clapa 2, Constantin Cubleșan, coperta a IV-a) 43. Răsaduri. Poeme. Prefața: Ion Pop, Timișoara, Editura Gordian, 2017, 78 p. (Texte critice: Marian Popa, clapa 1, Adrian Dinu Rachieru, clapa 2, Alexandru Ruja, coperta a IV-a) 44. Poeme libere (din cartea Subteranei, Reșița, 2017 – 2018), Prefață de Mircea Bârsilă, Postfață de Tudorel Urian, Timișoara, Editura Gordian, 2018 (Texte critice: Maria Bologa (clapa 1), Maria Nițu (clapa 2), Mircea Martin (coperta a IV-a) 45. și punct. și de la capăt. Poeme. Prefață de Marian Odangiu, Timișoara, Editura Gordian, 2019, 114 p. (interpretări critice; Gabriel Coșoveanu, Nicolae Oprea, Ioan Nistor, pe coperta a IV-a, Victoria Milescu) 46. Slobodne pesme / Poeme libere. Traducere din română: Slavomir Gvozdenovici, selecție: Ada D. Cruceanu, Slavomir Gvozdenovici, Meridiani, 2019 (Smederevo’s Poet Autumn), Smederevo Newpress /, 80 p. 47. O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor, selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu. Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020 48. Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară. Prefață de Al. Cistelecan, Timișoara, Editura Gordian, 2020 49. Poezii, ediție bilingvă româno-macedoneană, traducerea în limba macedoneană: Aliki Telescu, cu o prefațăde Zenovie Cârlugea, Reșița, Editura TIM, 2023
Închei cu o poezie pe care am citit-o la o manifestare fără Tavi, după ce l-am petrecut pe ultimul său drum, în Cimitirul nr. 3 din Reșița, de unde, de sus de unde se află, poate „privi” ORAȘUL SĂU IUBIT, de sus…
JOCUL
Aseară a trecut pe la mine moartea provocându-mă la o partidă de pocher (afară ploua în casă era întuneric) odată jocul început ne supravegheam mișcările la lumina intermitentă a fulgerului (suficientă totuși să observ cum adversarul miza pe o carte ascunsă inabil în mâneca stângă): cip – și simții cum un șarpe îmi trece peste picioare venind tocmai din ascunzătoarea lui din bibliotecă pas parol – și mâna îmi îngheță în aer ca inelele din trunchiul copacului blaint – și lumina orbitoare a fulgerului îmi desprinse varul de pe ochi care zornăi pe masă mai tare ca banii noaptea era pe sfârșite moartea plecase iar eu acum după ce am trăit și transcris toate acestea ca un sărut ce se retrage obosit și discret în colțul buzelor plec să mă culc în interiorul poemului închizându-i toate ușile și spunându-vă sincer și binedispus bună dimineața odihniții mei jucați în numele meu revanșa.
(din vol. Octavian Doclin: O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor, selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu. Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020, pag. 40)
Și în acest an Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa, Caraș-Severin, s-a alăturat proiectului #ZICI (Ziua Internațională a Cititului Împreună) cu #CIR (Citește Împreună România) pentru o sesiune de lectură cu voce tare în mijlocul copiilor. Pentru această a IX-a ediție ZICI am ales un partener de nădejde – Liceul Teologic Baptist Reșița, locația Bocșa – partener în diverse astfel de frumoase proiecte legate de carte și lectură. Ziua Internațională a Cititului Împreună (en: World Read Aloud Day) este o zi în care se sărbătorește puterea de a citi cu voce tare, împreună. Astfel, copiii și adulții sunt încurajați să ia o carte, să găsească audiență și să citească cu voce tare. Evenimentul este celebrat în toată lumea, în peste 100 de țări, de 15 ani, iar în România de aproape 9 ani. Inițiatoarea acestui frumos proiect, Brandi Anderson Bates, ne transmite un mesaj optimist și colegial: „În această zi, marcată pentru prima dată în urmă cu 15 ani de către LitWorld, milioane de oameni din toată lumea se vor aduna pentru a citi împreună, unindu-și astfel eforturile de a arăta lumii cât de important și cât de frumos este să citim cu voce tare copiilor în fiecare zi din an. Cum să creșteţi un cititor? Citiți împreună. 20 de minute în fiecare zi. Indiferent de vremea de afară și din interior. De când se naște copilul și mult după ce va învăța să citească singur.Vă dorim o ZICI minunată! Spor la Citit Împreună, azi și în fiecare zi!” Urmând acest îndemn, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a apelat la un voluntar care să citească pentru copiii de la Liceul Teologic Baptist Reșița, locația Bocșa. Astfel, Cristiana Bold, elevă a Liceului Teoretic „Tata Oancea”din Bocșa a întruchipat pentru o oră Prințesa Poveștilor și a citit pentru cei mai mici ascultători de la Liceul Teologic Baptist, povestea „Steaua bunicului” scrisă tot de o fetiță, Rafaela Nemeth-Gyuris și ilustrată de Radu Clețiu. Lectura a fost însoțită de proiecția ilustrațiilor pentru a fi mai atractivă, dar și pentru a respecta, într-un fel, tema propusă: benzi desenate. Și această a IX-a ediție ZICI a fost una reușită prin prezența Prințesei Poveștilor și prin vocea sa caldă și frumoasă care a rostit povestea, dar și prin excepționala organizare din partea partenerilor noștri, care au pregătit diverse însemne ale evenimentului, precum și un cadru propice lecturii. #ZICI2024 la Bocșa s-a încheiat cu diplome și multe fotografii alături de Cristiana, Prințesa Poveștilor!
Fășang 2024. Expoziția „Carnavalul Culorilor” (ediția a XVI-a) a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka). Expun: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Elena Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka,Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Maria Tudur și Tatiana Țibru.
7. Februar 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Kunstausstellung: Doru Modoacă (Holzschnitzerei) und Tatiana Țibru (Malerei).
Musikalische Einlagen: George Gassenheimer – Geige (Reschitza).
8. Februar 2024, 12:00 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:
Fasching 2024. Ausstellung „Karneval der Farben“ (XVI. Auflage) des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ (Leitung: Doina und Gustav Hlinka) des DFBB Reschitza. Mit der Teilnahme der Künstler: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Elena Ghinaci, Flavia Beatrice Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț,Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Maria Tudur und Tatiana Țibru.
UZPR CARAS SEVERIN 