Duminică, 25 februarie 2024, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Bocșa Română, sub semnul Dragobetelui și al săptămânii iubirii, a fost lansat volumul de poezie al prof. Doina Gârboni, volum intitulat „Lumini în apusuri – poemele înserării” și apărut în anul 2023 la Editura Castrum de Thymes din Giroc. După volumele „Dincolo de tăcere” (2014), „Alte lumini, alte umbre” (2015), „Tăcerea din cuvinte” (2018), „Praf de lacrimă” (2020), toate îngrijite și girate de criticul și istoricul literar Ada D. Cruceanu, volumul „Lumini în apusuri – poemele înserării” evidențiază, din nou, noblețea și sensibilitatea poetei Doina Gârboni, „configurează un univers existențial și cultural omogen, străbătut, deopotrivă, de energiile benefice ale unei naturi primordiale și de temerile risipirii în timp, ale plecării celor iubiți, ale disoluției așadar, salvabile, toate însă prin puterea cuvântului.” (Ada D. Cruceanu) Evenimentul a fost propus de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa în cadrul proiectului „Îndrăgostiți de carte”, un proiect inițiat cu 14 ani în urmă, având ca scop promovarea cărții, a lecturii și a autorilor de cărți. Potrivit proiectului „Îndrăgostiți de carte”, în zilele de 14 și 24 februarie, toți utilizatorii serviciilor bibliotecii, care trec pragul acestei instituții, primesc o carte în dar. Astfel, în data de 14 februarie, un număr de 13 cititori au primit în dar o carte. Ziua de 24 februarie, atunci când românii își sărbătoresc Dragobetele, a fost marcată duminică, 25 februarie, la Catedrala din Bocșa, la invitația pr. drd. Valentin Costea, și în parteneriat cu Centrul Catehetic „Mugurii Ortodoxiei” Bocșa Română. Într-o biserică nouă, mare, luminoasă și încă într-un proces de înfrumusețare, credincioșii s-au bucurat, la finalul Sfintei Liturghii, de un moment cultural de excepție! Poeta Doina Gârboni a avut satisfacția să-și audă poemele recitate de copiii și tinerii Centrului Catehetic „Mugurii Ortodoxiei”, coordonați de prof. Luminița Albu. Sub îndrumarea prof. Mariana Griger, corul bisericii a susținut un recital de pricesne, iar primarul orașului Bocșa, dr. Mirel Patriciu Pascu, a oferit doamnelor și domnișoarelor flori și mărțișoare, iar recitatorilor le-a dăruit o carte. Ce-a de-a XIV-a ediție a proiectului „Îndrăgostiți de carte” a fost organizată de către Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, în parteneriat cu Centrul Catehetic „Mugurii Ortodoxiei” și cu sprijinul primarului Mirel Patriciu Pascu și al Consiliului Local Bocșa.
Din suflete pentru suflete, este adevărat „Ghioceii poartă aripi”. Luna februarie a lui 2024 a adus în inimile multor oameni bucurie, prietenie, speranță! O seară specială, pot spune cu toată ființa mea că a fost o seară cu adevărat minunată, o seară dedicată persoanelor cu dizabilități. Centrul Creștin Betania din Oradea a organizat un eveniment extraordinar „Night to Shine”, la Sala de Evenimente AMBASADOR, Calea Aradului 87, cu logoul „Live your dream”, unde toți participanții, persoane cu dizabilități din mai multe localități, au fost răsfățați cu meniuri gustoase și diferite activități. Aceștia au fost machiați, coafați, au socializat cu alți invitați din alte localități formându-se prietenii, s-au bucurat de o atmosferă înmiresmată a unei primăveri mult așteptate, au primit ghiocei, apoi au pășit pe covorul roșu, această clipă fiind mult așteptată. Atâta bucurie, dar și poftă de viață, sincer, nu am întâlnit de mult timp, parcă toate zâmbetele pământenilor s-au adunat în toți, o seară cu ghiocei înaripați și odată cu ei toată lumea din jur s-a umplut de dragoste de viață, de iubire! De menționat este faptul că această clipă magică dedicată persoanelor cu dizabilități este organizată în aceeași zi și la aceeași oră în peste 20 de țări din lume. Informații primite de la prietena mea Ani Tiburca din Oradea, un om care respectă oamenii, îi ajută și face ca lucrurile să decurgă așa cum trebuie, un om extraordinar și pe această cale îi mulțumesc pentru invitație, datorită ei am participat la acest eveniment deosebit. „Ne bucurăm și suntem încântați că un astfel de eveniment are loc și în România” a spus Ani Tiburca. Sunt multe de aflat despre acest eveniment de suflet, la început a fost finanțat de Fundația ce poartă numele de Tim Tebow, un fotbalist profesionist american care a pus bazele primei ediții a „Night to Shine”, un om care și-a descoperit misiunea pe acest pământ și anume de a ajuta oamenii, cu părinți misionari în Filipine care l-au învățat credința în Dumnezeu, astăzi își dedică viața ajutând oamenii. La acest eveniment au participat invitați speciali și însoțitorii lor din mai multe orașe, cu o fericire de nedescris pe față au intrat în Sala de Evenimente AMBASADOR, în ropote de aplauze, toți credincioșii de față și voluntari ai Bisericii i-au încurajat, i-au îmbrățișat pe minunații participanți, le-au oferit zâmbete curate și curajul de a merge nu doar pe covorul roșu pentru a ajunge la masă, ci și în viață! Ajunși la locurile lor, toată lumea s-a bucurat de primirea călduroasă și gustoasă, meniurile fiind pe măsura evenimentului. Ca o paranteză vreau să spun că desertul mi-a îndulcit toată ființa mea și cu siguranță îmi va rămâne gustul delicios mult timp în mine, iar pentru această minunăție îi mulțumesc prietenei Ani Tiburca pentru că ea l-a oferit oamenilor din sală. Toate persoanele cu dizabilități au trăit momente unice, au avut parte de foarte multe surprize pe parcursul a câtorva ore, au dansat, au râs, au primit cadouri, mulți dintre ei povestind la microfon trăirile vieții, dar și ce proiecte au de realizat pe viitor. O seară magnifică, a fost o seară de neuitat pentru acești minunați oameni plini de speranță și multă credință, a fost ceva de vis, mă uitam în ochii lor și simțeam imensa bucurie, armonia creată de starea lor fericită, orice cuvânt, fiecare gest al lor, toate au scris în Cartea Omeniei pagini întregi despre bunătate, smerenie, nădejde, liniște interioară și împăcare, curaj și credință în Dumnezeu. Am scris și eu o pagină cu sufletul în Cartea Omeniei, mulțumind bunei mele prietene pentru invitația primită la acest e eveniment, clipe unde pot spune că am învățat atâtea lucruri de care nu am știut că există în mine, în mintea și inima mea. Aș aminti unul: EI sunt cei cu adevărat curajoși, nu noi, acești oameni cu dizabilități mi-au dat un refresh vieții, mi-au curățat toate serpentinele din mine și m-au trimis din nou pe pământ, o adevărată lecție din partea universului. În această seară de vineri, 9 februarie 2024, am simțit cum arde flacăra vieții și am văzut mâinile puternice care întrețineau focul. Nimic nu este întâmplător, iar totul din noi este dirijat și aranjat de Dumnezeu, trebuie doar să îi deschidem poarta sufletului pentru a-i oferi un pat în inimă. Am și acum în ochi: FII BINECUVÂNTAT, NE BUCURĂM ÎMPREUNĂ CU TINE!!!
Asociația Inițiativa Ecologistă Europeană și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România au organizat, în data de 20 februarie 2024, conferința „România responsabilă”, prima manifestare de anvergură dintr-un domeniu care preocupă în cel mai înalt grad societatea contemporană și care cere efortul conjugat al profesioniștilor din varii domenii. Din aceste considerente, evenimentul moderat de Lavinia Șandru a reunit specialiști, reprezentanți ai autorităților centrale și locale, președinți de consilii județene, consilieri de stat, primari, antreprenori, jurnaliști, reprezentanți ai societății civile. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a fost reprezentată de președintele Sorin Stanciu, de Dan Constantin, președinte al Comisiei de Atestare Profesională și de Emil Stanciu, membru al Comisiei speciale de modificare a Statutului UZPR.
Participanții au dezbătut impactul deciziilor luate de mediul politic și de afaceri din perspectiva interesului general, cu accent pe avantajele unei abordări responsabile pentru evitarea riscurilor în fața cărora se află întreaga societate și dezvoltarea acesteia în timpuri complicate. Voci avizate din diferite domenii au punctat provocările care stau în fața avansului trecerii la o economie circulară, punctând și potențialele soluții, s-a vorbit despre responsabilitatea față de mediul înconjurător, care trebuie să înceapă de la nivelul fiecărui individ și încă din primele etape de viață. Indiferent că este vorba despre sănătate, educație sau formare profesională, aspectele pozitive și plusurile înregistrate în implementarea proiectelor de responsabilitate trebuie să fie în prim-plan și pentru toți cetățenii. „Suntem într-o zonă de transfer de tehnologie și de implementare a economiei verzi. Deciziile legate de responsabilitate trebuie verificate inclusiv în timp. Foarte multe dintre doleanțele României responsabile merg spre economie. Educația, justiția, până la urmă și jurnalismul au suportul în economie. Există și companii de stat foarte bine conduse, cu performanțe peste cele ale mediului privat”, a spus, printre altele, Dan Constantin.
Dezbaterile au continuat pe teme de agricultură, sustenabilitate, politică agricolă comună, proiecte ale mediului privat care au demonstrat rezultate și inițiative ale autorităților statului, toate din perspectiva reponsabilității și a trecerii mai departe, spre generațiile care vin, a unei societăți cât mai durabile și mai prospere.
Concluziile Conferinței „România responsabilă” au fost creionate de președintele UZPR, Sorin Stanciu: „Sunt foarte satisfăcut de ceea ce s-a discutat astăzi. România este locuită de oameni care au responsabilitatea de a trăi în aceste vremuri. Toți cei prezenți astăzi aici, noi toți suntem responsabili. Din punctul de vedere al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, avem răspunderea unei corecte informări, a unei corecte analize și eventual să sintetizăm tot ceea ce am auzit astăzi în materiale pe care să le punem în circulație, astfel încât acest tip de întâlniri să fie folositoare atât pentru noi, cât și pentru ceilalți”.
Expoziția ”Brâncuși: surse românești și perspective universale” de la Muzeul Național de Artă din Timișoara, un succes răsunător cu largi ecouri internaționale
”Lumea poate fi salvată prin artă” Constantin Brâncuși
”Timișoara capitală culturală europeană”, și-a onorat, la finalul programului, blazonul printr-un eveniment cultural unic în România care nu a mai avut loc și nu se știe când și dacă se va mai organiza vreodată la noi în țară, având în vedere anvergura și resursele solicitate. Rod al unei fericite colaborări între Consiliul județean Timiș, Muzeul Național de artă din Timișoara, Fundația Art Encounters, Institutul Francez din România, filiala Timișoara și Banca Transilvania, expoziția ”Brâncuși: surse românești și perspective universale” s-a constituit în cea mai importantă manifestare culturală dedicată marelui sculptor din ultimii 50 de ani. Interesul publicului a fost uriaș. Cei peste 130.000 de vizitatori care au călcat pragul expoziției au dovedit apetența românilor pentru cultură, un domeniu din ce în ce mai vitregit în România mileniului al III-lea. Cozile formate la intrare, inclusiv în ultima zi, duminică, 28.01.2024, precum și numărul mare de amatori rămași fără bilet au demonstrat cu prisosință această tendință și, cu siguranță, că oricât de mult s-ar fi prelungit expoziția, numărul de bilete puse la vânzare ar fi fost insuficient. Succesul expoziției a fost elogiat de mass – media în peste 70 de articole apărute în publicații internaționale, atât în importante reviste de specialitate, cum ar fi: THE ART NEWSPAPER, ARTTRIBUNE, IL GIORNALE DELL’ARTE, LES JURNALE DES ARTS, cât și în prestigioase cotidiene: THE NEW YORK TIMES, LE MONDE, LE FIGARO, FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, etc. Opere de artă de valoare excepțională au fost aduse pentru expunere de la Muzeul Național de Artă Modernă, Centrul Georges Pompidou din Paris, Galeria Tate din Londra, Muzeul Național de Artă al României, Muzeul de Artă din Craiova, Fundația Guggenheim din Veneția.
Miercuri, 24.01.2024, zi de Sărbătoare Națională, pe la ora 15,00, am ajuns cu trenul în capitala Banatului, cu mari emoții și speranța de a reuși să intru la marea expoziție de la Muzeul de artă. Speram ca în atâtea luni câte au trecut de la deschiderea din 30.09.2023, a fost timp suficient să se perinde toți cei care și-au dorit să vadă expoziția. Totodată, fiind ultimele zile ale expoziției, credeam eu că nu va mai fi așa înghesuială. Dar emoțiile m-au cuprins, atunci când m-a sunat prietenul meu Nicu Șușară din Bănia care ajunsese cu autobuzul pe la ora 12,00 în Timișoara. Eram în tren și mă gândeam ”Ce-o face Nicu, o fi intrat la expoziție?”, când, pe la ora 13,00, sună telefonul. Era chiar el. Mă suna să-mi spună că în fața lui mai sunt 50 de persoane care n-au mai apucat bilet de intrare, dar că el va rămâne în Timișoara până când va reuși să intre. Am ajuns pe la ora 15,30 la Muzeul de artă din Timișoara. Nu era mai nimeni la intrare, doar cei de la control care anunțau că nu mai sunt bilete. Aducându-mi aminte că tocmai ce primisem legitimația de ziarist profesionist de la Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, cu D-zeu înainte, am intrat, am scos legitimația și le-am explicat că vin tocmai de la Băile Herculane să văd expoziția. Doamna de la intrare a studiat cu atenție legitimația după care m-a invitat să intru: Poftiți!
O călătorie unică în universul lui Brâncuși!
Obiectele au fost expuse conform dorințelor marelui sculptor. Întuneric complet, jaluzele negre, pereți tapetați în negru și, în acest univers întunecat, răsar pete de lumină, operele brâncușiene, călăuze spre spiritualitate, spre absolut.
• Brâncuși și esența zborului ”Toată viața nu am căutat decât esența zborului. Zborul, ce bucurie!” Constantin Brâncuși
Esența zborului l-a fascinat pe Brâncuși, încercând s-o surprindă, după îndelungi încercări, șlefuind și simplificând formele. A căutat să se desprindă de îngrădirile canoanelor sculpturii clasice și după numeroase căutări (peste treizeci de versiuni), din mâinile artistului a ieșit Pasărea în văzduh, lucrare ce poate fi considerată începutul artei moderne. Suplă, alungită ca o navă, Pasărea în văzduh parcă se pregătește să-și ia zborul. Lucrarea a fost cumpărată de artistul fotograf Edward Steichen cu suma de 600 dolari, după care, în 1926, a fost trimisă în S.U.A. spre a fi expusă alături de alte obiecte de artă. Ajunsă la Vama S.U.A., vameșii nu au recunoscut lucrarea ca operă de artă, scutită, deci de taxe vamale, ci mai degrabă au considerat-o un obiect de uz gospodăresc sau de uz spitalicesc. Brâncuși a intentat o acțiune în justiție și, după doi ani de procese, ”Unchiul Sam” a fost convins. Judecătorii i-au dat dreptate artistului. Hotărârea instanței judecătorești americane poate fi considerată ca o recunoaștere oficială a momentului de început al artei moderne.
• Brâncuși în căutarea infinitului
”Coloana fără sfârșit este ca un cântec etern care ne duce spre infinit, dincolo de orice durere și bucurie superficială” Constantin Brâncuși
Coloana fără sfârșit a fost confecționată în atelierul artistului până în 1916 – 1917 din lemn de stejar cu forme romboide care se repetă la nesfârșit și a fost precursoarea Coloanei infinite montată în anul 1938 în Ansamblul monumental din Târgu – Jiu, având o înălțime de 30 m. Comentariul prezentat lângă lucrare menționează asemănarea cu ”stâlpii ciopliți din cimitirele românești” precum și intenția artistului de a evoca ”ascensiunea, transcendența, părând a transgresa spațiile într-o comuniune între pământ și spațiile celeste” • Brâncuși în căutarea misterului feminin
Dornic să pătrundă esența chipului feminin, Brâncuși lucrează mai bine de 20 de ani la lucrarea Domnișoara Pogany, căutând armonia și puritatea liniilor, simplitatea formelor, elemente definitorii la această lucrare. Toate aceste căutări artistice s-au finalizat în anul 1913 printr-o operă de artă considerată de specialiști reprezentativă pentru marele artist, Domnișoara Poganiy ”madonă a timpurilor moderne”. Pictorița maghiară Margit Pogany pe care Brâncuși a cunoscut-o în 1911, a fost cea care l-a inspirat pe artist.
• Sărutul, simbolul iubirii eterne
Realizată în piatră de marnă, în anul 1907, Sărutul este prima din cea mai lungă serie de lucrări ale artistului prin care se detașează total de influența lui Rodin. Sărutul alături de Cumințenia pământului ”marchează decizia radicală a sculptorului de a practica cioplirea fără a trece prin modelaj”. Lucrarea a fost integrată în Ansamblul monumental instalat în 1938 la Târgu Jiu. Începând cu anul 1920, Brâncuși va folosi acest simbol al iubirii în corespondența lui de dragoste.
Din întunericul sălilor, operele lui Brâncuși ies la iveală ca un strigăt de descătușare, ca un zbor spre absolut (Pasărea în văzduh, Coloana fără sfârșit), cu blândețea, simplitatea, puritatea formelor pure, esențiale (Domnișoara Pogany, Rugăciune, Capul primului pas). Așa l-am cunoscut pe Brâncuși în lumea operelor sale. Trebuie să mărturisesc că primul contact cu universul brâncușian, a fost chiar în atelierul lui din Centrul Cultural George Pompidou din Paris. Acolo, într-o lume străină, departe de țară, mi s-a părut totul puțin stingher. Un univers al lui, menit să-i aline dorul de plaiurile natale, de lumea eternă a satului românesc. Odată cu această expoziție, aș putea spune că am intrat cu adevărat în universul creației marelui artist. Acum i-am simțit trăirile, căutările, zborul. Prin complexitatea și, totodată, simplitatea operelor sale, Brâncuși ne pune față în față cu noi înșine, ne face să medităm la rostul nostru pe acest pământ, la ce e frumos și ce urât, ce e bine și ce e rău. Dar, mai ales, ne îndeamnă să medităm la dorul de țară, dorul de locul în care ne-am născut. Și tot el, olteanul plecat pe jos la Paris ne dă acea definiție a dorului de țară care ne pune pe gânduri și ne înfioară:
”Patria mea este pământul care se-nvârtește, briza vântului, norii care trec”
În ultimele sale clipe, înainte de marea trecere, spunea: ”Mor cu sufletul neîmpăcat ca voi putrezi în pământ străin..”.(16 martie 1957)
Dorul de țară este un sentiment pe care nu-l poți defini prin cuvinte, așa cum nu poți defini prin cuvinte operele lui Brâncuși, versurile eminesciene, poezia lui Nichita Stănescu, rapsodiile lui George Enescu pentru că toate acestea sunt surse de vibrații superioare cu care rezonezi sau nu. Dincolo de neajunsurile vremurilor noastre și a traiului de zi cu zi, dincolo de neprinderile noastre, de individualism și aroganță, de ură și violență, ne unește un cuvânt unic pentru toate limbile pământului: DORUL. Dorul de noi înșine, de-ai noștri predecesori, dorul de moralitate, dorul de adevăratele valori. Acest DOR ne-a mânat să luăm cu asalt Muzeul Național de Artă din Timișoara, să-l vedem pe Brâncuși, din nou acasă.
Ne era dor de Brâncuși! Acest dor ne unește! BRÂNCUȘI NE UNEȘTE! Pentru inspirația de a încheia programul ”Timișoara – capitală culturală europeană”, cu un eveniment cultural de valoare mondială, pentru eforturile de a aduna și expune operele lui Brâncuși împrăștiate pe meridianele lumii și de a asigura accesul unui număr neașteptat de mare de vizitatori, organizatorii, începând de la conducători de instituții și continuând cu muzeografii, supraveghetorii și tot personalul implicat în această amplă manifestare culturală, merită toate felicitările și gratitudinea noastră.
Iată-ne ajunși la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa, miercuri 21 februarie 2024, noi, invitații acestui moment jovial, memorabil cultural, extrem de bucuroși, cu aer de primăvară în piept și poftă de prietenie, conversație, cunoaștere, dar și cu gândul la cafeaua cu miros de carte ce ne aștepta, am pășit în lumea cu răsunet de poveste în care personaje cunoscute și necunoscute parcă ne strigau din cărțile ce stăteau liniștite pe rafturi, unele vechi, răsfoite de mii de ori, altele mai noi, politicoase fecioare, însă fiecare carte cu povestea ei. De undeva, în gândul meu, se auzea șoptit un „Bine ați venit!”, pentru o clipă am știut că nu era nimeni altul decât spiritul talentatului artist popular poet, sculptor, omul de cultură Petru. E. Oancea, cunoscut ca „Tata Oancea”, dar cine putea să fie oare? El este mereu bucuros de oaspeți. Nici nu am ieșit bine din lumea paginilor că vocea minunatei noastre gazde, manager cultural la Biblioteca „Tata Oancea”, scriitoarea, jurnalista Gabriela Șerban, organizatoarea acestui moment important, ne-a trezit la realitate cu zâmbetul ei nemuritor și ne-a spus: „Bună dimineața!”, după care ne-a îmbrățișat pe toți. Și fiecare cuvânt al scriitorilor din încăperea atât de primitoare se așeza singur în pagina timpului, ca peste ani și ani să fie scos la lumină și admirat de urmași. Evenimentul mult așteptat, mai ales de vărsători, poartă numele ”La o cafea cu scriitorii * Sub zodia vărsătorului” și a ajuns la ediția a VII-a 2024, organizat de Primăria și Consiliul Local Bocșa, Primar: Mirel Patriciu Pascu, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, în parteneriat cu Liceul Teoretic „Tata Oancea”, prin prof. dr. Liana Ferciug. Înainte de a începe prezentarea de cărți, de reviste ale scriitorilor aniversați, la acest eveniment fiind invitați: Gheorghe Jurma, Constantin Tufan Stan, Daniel Crecan, Gabriela Șerban, Adriana Weimer, Mia Rogobete, Valentin David, Sabin Păutza, invitații speciali fiind: Ada D. Cruceanu, Ionel Bota, Erwin Josef Țigla, Mihai Chiper, Vasile Barbu, Stela Boulescu, Cristina Zainea, Gheorghe Ion Chiran, Liana Ferciug, Silviu Ferciug, protosinghel Ioanichie, Ioan Traia, Silvia C. Negru, Dorina Ștefan, Nik Potocean, a fost ținut un moment de reculegere în memoria regretatului poet Octavian Doclin, o lumânare aprinsă pentru sufletul poetului a ars în toate cuvintele rostite de cei care l-au cunoscut și l-au iubit, a fost într-adevăr un vărsător frumos la suflet, un prieten și colaborator al bibliotecii din Bocșa, Dumnezeu să-l odihnească în pace! Într-o atmosferă spontană a unor sentimente sincere și pline de afecțiune, pornite din toate inimile prezente, fiecare suflet inspirat a avut bucuria să-și prezinte avuția primită de la Dumnezeu, un dar prețios în mersul vieții, biblioteca fiind încălzită cu un recital de poezie, astfel că poeții Costel Simedrea, Doina Gârboni, Iulian Barbu, Nicolae Toma, Nicolae Sârbu și Adriana Weimer au deschis chakrele dorințelor transformând totul în iubire. Managerul bibliotecii, Gabriela Șerban, a vorbit despre activitatea culturală a fiecărui invitat, fapt ce m-a mirat foarte tare deoarece ne cunoștea în totalitate munca noastră, felul de a fi și mai ales creațiile literare, este de admirat și cred că acest lucru a făcut să prindem aripi, libertatea cuvântului, armonia, umorul, toate și-au dat mâna, în noi creștea o stare interioară impresionată de muzica vieții. Evenimentul a cuprins și o expoziție de artă oferită de artiștii Cercului de pictură ”Deutsche Kunst Reschitza”, coordonat de familia Hlinka, organizat de domnul Erwin Josef Țigla, un promotor al culturii germane în România și Banatul Montan, editor, bibliotecar. Un moment delicat, impresionant și pe deplin meritat a fost atunci când domnul Erwin Josef Țigla i-a înmânat omului de cultură, omului plin de viață și prietenie Gabriela Șerban Diploma de Membru de Onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița pentru merite deosebite în slujba promovării culturii minorității germane din și în Banatul Montan; pentru întreaga activitate pusă în slujba istoriei și multiculturalității spațiului Banatului Montan; pentru sprijinul acordat Asociației în activitățile acesteia desfășurate la Oravița și cu speranța pentru o prietenie și colaborare viitoare. ”Cireașa” de pe tortul atât de gustos oferit scriitorilor la finalul evenimentului cultural, a fost poezia scrisă de poetul Costel Simedrea pentru această zi specială, o poezie cu mult umor și speranță, așa cum numai el știe, la finalul căreia fiind urarea de „La mulți ani!” pentru toți cei de față. Simplitatea și noblețea scriitoarei Ada D. Cruceanu m-a înmiresmat, în prezența acestei minunate doamne mă simt atât de puternică, umană, trăiesc pur și simplu clipe înălțătoare. Cultura este un ansamblu de valori materiale și spirituale, ziua de 21 februarie 2024, evenimentul acesta de suflet pentru suflet, ne-a dovedit că nu ne putem pierde ca neam, ca popor, ca țară, această zi a pus amprenta multor inițiative culturale care își mențin valoarea prin calitate și aici putem vorbi despre poezie, proză literară, istorie, religie, teatru, diferite proiecte culturale. Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie de promovarea tuturor lucrurilor frumoase ale poporului român, prorități fiind: limba, cultura, tradiția, civilizația. Trebuie să ținem steagul sus în toate domeniile, suntem obligați să transmitem aceste valori și celor care pășesc pentru prima data în țara noastră, să ne cunoască literatura, obiceiurile noastre, avem un patrimoniu cultural, iar acest patrimoniu trebuie șlefuit în fiecare moment al vieții noastre. Avem comori inestimabile care ne definesc ca neam, suntem unici, suntem statornici și nemuritori pentru că toate valorile culturale ale poporului român sunt de fapt îngerii care îndrumă românii pe cele mai frumoase cărări, să nu uităm niciodată că un popor fără iubire de cultură este un popor pierdut. Am stat la o cafea cu miros de poezie și gust de bucurie alături de oameni valoroși, plini de elan și trăiri, oameni care își dedică o parte din viață artei și culturii, operele lor hrănesc sufletele multor cititori, dau sens vieții formând o gândire sănătoasă pentru a trăi în pace, iubire și armonie și m-am încărcat cu multă putere de creație. Felicitări organizatorilor, în special prietenei noastre Gabriela Șerban, promotorul tuturor acțiunilor culturale din frumosul oraș Bocșa! (Foto: Adriana Weimer, Mia Rogobete)
Simple confesiuni cu, conf. univ. dr. ing. Vichentie Maniov
Vichentie Maniov
Motto: Omul se naște liber și se manifestă ca atare cât timp este copil, adică este spontan, dă dovadă de inspirație, plin de curiozitate, fără frică, nerăbdător să descopere lumea, plin de idei noi și originale, plin de creativitate. Nu ai nevoie de aprobare pentru a fi liber și creativ! Timișoara primăvăratică ne provoacă la mișcare și cum ziaristul nu are stare, sună adunarea celor dornici de respirație liberă, la o terasă ori o altă locație generoasă în confort, desigur în compania unei cafele ori o apă minerală, pentru a isca spontan diverse subiecte pe teme diferite și mai ales cu tentă de contradicție, că deh, din contradicție se nasc armonia și pretextul unor alte viitoare întâlniri. Așadar, suntem împreună, la o masă, cochetă, eu și domnul Vichentie Maniov, cu care am convenit cu vreo două săptămâni în urmă când într-un cadru festiv am lansat în arealul social-cultural-artistic bănățean și nu numai ,,Academia Vip Seniorii” un proiect de suflet, iubire, simțire românească pentru seniori, care vor să îmbătrânească frumos și activi, să revenim asupra temei prezentate de domnia Sa, ca un moment inedit și surprinzător pentru cei prezenți. Domnule Maniov, ce presupune această nouă abordare europeană, mondială Antreprenoriat inovativ ,,dincolo de limitele cunoașterii” cotidiene și cui se adresează? (O carte scrisă cu pasiune. Viziunea autorilor ei îi dă un caracter optimist; este paradoxală și provocatoare. Rafael Mirciov profesor,Timișoara) Domnule Buțoi, am să vă răspund, cu dezinvoltura și credința cu care am consimțit a scrie recent această carte de referință în acest domeniu împreună cu colegul meu de facultate, Paul Bock, acum un antreprenor de succes în SUA. Atingerea imposibilului a constituit dintotdeauna o provocare dar imposibilul este strâns legat de neprevăzut. Oamenii au forța de a privi și înțelege necunoscutul și a găsi acolo resurse noi pentru creativitate și inovare și, astfel, pot să dezvolte activități și afaceri noi, pe care alții nu le-ar fi gândit și nu le găsesc deoarece nu au această forță. În concluzie trebuie să lăsăm pentru tineri ca moștenire spirit antreprenorial și libertatea de opțiune a carierei în loc de averi. În iunie 2023, ați organizat un Simpozion de reverberație europeană la Universitatea Politehnica din Timișoara, respectiv Facultatea de Management în Producție și Transport, invitat fiind domnul Paul Bock, stabilit la Los Angeles, SUA, eveniment relevant pentru acest nou domeniu, la care au participat mulți tineri, studenți, oameni cu spirit inovativ și de afaceri, credeți în materializarea benefică pe timp mediu ori de perspectivă a acestei provocări? Desigur că dincolo de provocare care poate fi și apanajul tinerilor, eu mă raportez la expertiza pe care am dobândit-o din contactele directe ori în mediul academic, cu subiecții implicați și subliniez faptul că pentru a finaliza o idee de succes aceasta trebuie să cuprindă trei elemente esențiale, să genereze performanță, concurență șă fie scalabilă și nu în ultimul rând să vrei, să știi, să poți trece peste sentimentul de ambiguitate și incertitudine. Și cei ce se încumetă a evada în (ne)cunoscut, sunt oameni activi le place libertatea, dau dovadă de perseverență, iau decizii prin asumarea riscurilor, nu acceptă să fie conduși de altcineva, își creează propriile companii, își propun să-și atingă propriile obiective, nu pe cele stabilite de alții. Domnule Maniov, în calitatea de trainer, ca formator de noi investitori și oameni de afaceri, avem mulți tineri specializați doar în IT, prin această modalitate, abordare economică, managerială, le putem limita entuziasmul de a (nu)deveni subiecți de succes doar dincolo de granițele României? Bineînțeles, dacă mediul în care se dezvoltă prezintă, stabilitate și siguranță și dacă în realitate, cunoașterea este rezultatul unei gândiri simple în domeniul cunoscut, relevant printr-un cumul de fapte, idei, informații, abilități dobândite prin experiență, inteligența teoretică sau practică a unui subiect într-un timp de incertitudinii și nu în ultimul rând putem limita exodul prin educație în toate ipostazele sale. Pe coperta a IV-a a cărții sunt înserate mai multe ,,referințe” ale unor oameni de notorietate și anvergură europeană, din mediul academic, social-cultural, îi cunoașteți, ați colaborat cu ei? Nici nu se pune problema, îmi sunt prieteni și mă bucur, atunci când am prilejul de a-i întâlni la vreo lansare de carte ori Simpozion în țară sau diaspora. De reținut: Puțini au curajul, când pornesc pe mare, să piardă din vedere malul cunoscut. Dar numai acestora le datorăm descoperirea unor noi lumi. Cartea de față e un exemplu grăitor și al acestei axiome, ,dincolo de limitele cunoașterii” descoperim o lume nouă cu ,,antreprenoriat inovativ”. Viorel Roman, profesor și membru UZPR, Consilier academic, Universitatea din Bremen, Germania. Vă mulțumesc domnule Maniov, cu promisiunea că ne vom revedea tot la această masă, la o cafea, vă propun de pe acum a discuta, despre recenta carte ,,Proiectarea succesului, realizarea imposibilului” și desigur despre o altă provocare a acestui timp, știu că vă preocupă ,,Inteligența artificială”un subiect controversat dar care poate îmbunătăți starea de bine a seniorilor!
Şcoala Primară Pricaz îşi propune – după cum susținea prof. Carmen FURDUI (foto) în calitatea sa de director – să fie un spaţiu în care se îndeplinesc nevoile educaţionale, unde se formează caractere şi se pregătesc copiii pentru viaţa reală, viața de dincolo de ,,uşa şcolii” şi de ,,vatra satului”. Ṣcoala urmăreṣte creṣterea prestigiului instituţiei în comunitate, oferind tuturor elevilor şanse egale la o educaţie de calitate. Școala noastră s-a străduit și a reușit să asigure condiţiile materiale necesare unui învăţământ de calitate, care să ofere egalitate de şanse tuturor elevilor și preșcolarilor, indiferent de etnie și religie. Există o preocupare deosebită a cadrelor didactice pentru îndeplinirea noilor reglementări și norme ale Legii Educației, în ceea ce privește predarea modernă, flexibilă, astfel încât toate obiectivele curriculare specifice fiecărei discipline să fie atinse.
Suntem preocupați ca baza tehnico-materială să nu lipsească din școala noastră, cât și mijloacele de învățământ concepute și realizate cu forțe proprii să fie folosite în cadrul demersului didactic. În școala noastră este prezent un climat optim de muncă, propice desfășurării unei activități didactice rodnice și de calitate, aceasta observându-se și prin dorința continuă de perfecționare a stilului de lucru la clasă cu elevii și de formare continuă a dascălilor. Acordăm o atenție deosebită dezvoltării relațiilor de parteneriat cu instituțiile din comunitatea locală, zonală, ISJ Hunedoara, CCD Hunedoara, CJRAE Hunedoara, S.I.P. Hunedoara, alte instituții de învățământ etc. Suntem preocupați de realizarea unei imagini pozitive a şcolii, efortul depus fiind apreciat printr-o bună relaţionare cu factorii decizionali la nivel local (Primărie, Consiliu Local). De asemenea, se colaborează eficient cu ceilalţi membri ai comunităţii – de la părinţi, la reprezentanţi ai Bisericii, Poliţiei, Jandarmeriei, Pompierilor, Sistemului sanitar, firmelor de afaceri din apropiere etc. Pentru că suntem în era digitalizării, o preocupare constantă am acordat-o dotării sălilor de clasă pentru a elimina astfel decalajele dintre resursele materiale ale școlii noastre față de o școală de la oraș. Datorită acestui fapt, prin sprijinul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara și al Primăriei comunei Turdaș, care s-a ocupat de toată documentația necesară, am aplicat și am și reușit să implementăm proiectul național ,,Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale a unităților de învățământ preuniversitar și a unităților conexe” (PNRR), în valoare totală de 346.063,90 lei. Prin aceste dotări, ne aliniem și noi ca școală la standarde ridicate din punct de vedere calitativ și pretențiile oricărui beneficiar. Un alt proiect care a adus multă bucurie preșcolarilor noștri, a fost cel derulat prin colaborarea școală-primărie și World Vision, numit ,,Ghiozdanul cu viitor”, prin care fiecare preșcolar, la început de an școlar, a primit un ghiozdan complet echipat cu toate cele necesare pentru activitățile din grădiniță. Un proiect recent la care cu încredere așteptăm răspunsul pozitiv al Ministerului Educației, este tot un program național care vine mult în sprijinul familiilor copiilor și se numește ,,Masă sănătoasă” (PNMS) pentru anul 2024, prin care toți elevii și preșcolarii vor beneficia de încă o masă zilnică, în timpul programului de școală, pe lângă gustarea ce deja o primesc. Acest proiect este adus în atenția unității școlare prin sprijinul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara și cu acordul Primăriei comunei Turdaș, cărora le mulțumim pentru sprijin și îi asigurăm de toată considerația noastră. În ultimii ani, școala a beneficiat de o serie de sponsorizări de la diferiți sponsori care au constat în rechizite, consumabile, cărți, 7 calculatoare, 10 tablete, jucării, materiale didactice etc. toate menite să ajute în îndeplinirea actului educațional în cât mai bune condiții. La începutul anului școlar, o sponsorizare importantă ne-a fost făcută de Asociația Rotary Club Deva, ce a constat în rechizite, consumabile, materiale didactice și trei table magnetice pentru 3 săli de clasă. Nu aici se opresc proiectele noastre și nici dorința de creștere calitativă a actului educațional în Școala Primară Pricaz.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Luni, 19 februarie 2024, cu prilejul vernisării Expoziției documentare „Brâncuși în presa interbelică românească (1923 – 1939)”, care a avut loc la Muzeul de Artă din Târgu Jiu, doamna Marinela Strîmbulescu, președinta OFA UGIR Gorj, a anunțat că Premiul Național „Restitutio. Brâncuși”, a fost acordat în acest an criticului de artă Pavel Șușară.
În acest an, 2024, Asociației cultural-istorice Pleniceanu, președinte prof. drd. Andrei Popete Pătrașcu, și Asociației culturale Tătărescu, președinte Marinela Strîmbulescu, li s-a alăturat și Organizația Femeilor Antreprenor OFA UGIR Gorj, președinte Marinela Strîmbulescu, în acordarea Premiului Național „Restitutio. Brâncuși” oferit anual, în cadrul Zilei Naționale Brâncuși. Acest premiu se acordă unei personalități din domeniul cultural care prin opera și activitatea sa contribuie la promovarea personalității universale a sculptorului gorjean. În ultimii ani, Premiul „Restitutio. Brâncuși” a fost acordat unor sculptori consacrați precum regretatul Vlad Ciobanu, Maxim Dumitraș sau Panaite Chifu. Nominalizarea din acest an a aparținut Marinelei Strîmbulescu.
Pavel Șușară s-a născut la 29 decembrie 1952, în comuna Bănia, județul Caraș-Severin, este critic și istoric de artă, monograf, poet, scriitor român, publicist, cercetător de istorie a artei, președintele Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă din România (AEEAR), membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă. A fost consilier și referent la Ministerul Culturii și cercetător la Institutul de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române. Sub egida Fundației pentru artă modernă și contemporană ,,Pavel Șușară”, cunoscută ca Muzeul pentru artă modernă și contemporană „Pavel Șușară” (MAMCO) organizează evenimente culturale și artistice de anvergură națională și internațională. Despre Brâncuși și opera sa, Pavel Șușară a susținut conferințe, a publicat studii, articole și cărți, ultima dintre acestea „Brâncuși” urmărind nașterea și evoluția operei brâncușiene într-un dublu context: pe de o parte, în mediul de formare din România, din care sculptura a lipsit cu totul până în a doua jumătate a sec. XIX și, pe de altă parte, în mediul parizian, în cea mai spectaculoasă perioadă a modernismului European. Cartea analizează trecerea lui Brâncuși de la sculptura canonică, de tip european, în care figurativul are o pondere majoră, culminând cu momentul excepțional pe care îl reprezintă Rodin, la sculptura nonfigurativă, esențializată și spiritualizată, în care se regăsesc atitudinea și filosofia specifice Răsăritului. Referitor la Brâncuși, în contextul de acum, criticul de artă Pavel Șușară ne spune că „Trebuie să renunțăm la festivism, la procesiunea cu colivă de ziua lui. Să-i punem în valoare opera. Să nu fugim atunci când avem posibilitatea de a îmbogăți patrimoniul Brâncuși din România. Asumarea lui Brâncuși în conștiința publică nu a ajuns la nivelul la care ar merita opera. Dar consecințele artei lui Brâncuși sunt din ce în ce mai vizibile în plan internațional. Piața de artă reacționează excepțional la prezența operei lui. A ajuns să fie unul dintre cei mai bine vânduți sculptori din întreaga istorie a sculpturii. Cei 148 de ani de la nașterea sa înseamnă și o consolidare a personalității lui în conștiința publică generală, înseamnă și un eșec de integrare a lui Brâncuși în cultura noastră. Vorbesc de o integrare profundă, nu de una declarativă prin care povestim cât de român a fost el și cât de competenți suntem noi în opera lui prin consagvinitate. Cam pe aici s-ar înscrie aniversarea lui Brâncuși, cu bune și cu rele.”
Miercuri, 21 februarie 2024, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa a găzduit un eveniment de suflet dedicat scriitorilor „din imediata apropiere” născuți sub zodia Vărsătorului. Alături de scriitorii aniversați, au fost invitați prieteni și colaboratori, poeți, prozatori, editori, jurnaliști și artiști din întreg Banatul istoric pentru o frumoasă întâlnire ca-ntre prieteni – slujitori pe tărâmul cultural. Aflat la cea de-a VII-a ediție, evenimentul i-a avut în prim-plan pe scriitorii: cercetător dr. Dorel Viorel Cherciu (din Bocșa – născut în 22 ianuarie 1954); bibliotecar-scriitor și promotor cultural Gabriela Șerban (Bocșa, născută în 4 februarie 1968); scriitorul, editorul, istoric și critic literar Gheorghe Jurma (Reșița – născut în 5 februarie 1945); poeta, jurnalista și actrița Maria Rogobete (Lugoj – 5 februarie 1970); preotul-scriitor dr. Daniel Crecan (Bocșa, născut în 7 februarie 1972); muzicologul, istoricul și scriitorul dr. Constantin-Tufan Stan (Lugoj – născut în 13 februarie 1957); poeta și bibliotecara Adriana Weimer (Lugoj – născută 13 februarie 1968). Un moment special a fost cel dedicat memoriei regretatului poet-vărsător Octavian Doclin (născut în 17 februarie 1950, plecat la cele veșnice în 11 februarie 2020), drag prieten și colaborator al bibliotecii din Bocșa. Acești scriitori – vărsători au avut alături prieteni, artiști și cărturari precum Ada D. Cruceanu (Reșița), Ionel Bota (Oravița), Erwin Josef Țigla (Reșița), Mihai Chiper (Anina), Nicolae Mărășescu (Anina), Stela Boulescu (Bocșa), Cristina Zainea (Oravița), Liana și Silviu Ferciug (Bocșa), Ioan Traia (Timișoara), Nik Potocean (Bocșa) și, nu în ultimul rând, de la Uzdin (Serbia), scriitorul Vasile Barbu și prietenul nostru Mircea Lupu. De asemenea, poeții Costel Simedrea (Reșița), Nicolae Sârbu (Reșița), Doina Gârboni (Bocșa), Iulian Barbu (Reșița) și Nicolae Toma (Timișoara) au înnobilat evenimentul cu versuri duios meșteșugite. Ca să fie tabloul complet, organizatorii au prezentat și o expoziție de artă oferită cu generozitate de artiștii din cadrul Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”, coordonat de familia Hlinka, sub magica baghetă a președintelui Erwin Josef Țigla, prilej cu care acesta a înmânat Gabrielei Șerban Diploma de Membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița pentru merite deosebite în slujba promovării culturii minorității germane din și în Banatul Montan; pentru întreaga activitate pusă în slujba istoriei și multiculturalității spațiului Banatului Montan; pentru sprijinul acordat Asociației în activitățile acesteia desfășurate la Oravița și cu speranța pentru o prietenie și colaborare viitoare. O deosebită onoare, care mă responsabilizează și mă obligă!
Întâlnirea a fost dedicată cărții și autorilor, a fost dedicată culturii sub diferitele ei aspecte; au fost prezentate cărți și reviste, au fost omagiați oameni și faptele lor. În această perioadă a iubirii ( 14-24 februarie) și încă sub semnul Zilei Naționale a Lecturii, la biblioteca bocșană a fost sărbătorită dragostea pentru carte și promovată lectura de către înșiși scriitorii de cărți! A fost sărbătorită iubirea pentru veritabilul act cultural! Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, în parteneriat cu Liceul Teoretic „Tata Oancea”, prin prof. dr. Liana Ferciug și cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, grație primarului dr. Mirel Patriciu Pascu. După cum ne-a obișnuit poetul Costel Simedrea, la finalul întâlnirii, înainte de a ciocni șampania și a tăia tortul, a dedicat câteva versuri celor aniversați, de astă dată, urarea este dedicată amfitrioanei evenimentului, dar și tuturor vărsătorilor: „Gabi, văd că an de an,/Parc-ai vrea să mă omori,/Mă inviți la un chiolhan/Alături de vărsători./ Dar să știi că n-o mierlesc/ Am eu strategia mea/ Chiar de pare nefiresc/ Fiind săgetător sadea./ Pun un pic acord în liră/ Și, ca să îți placă ție,/ Cum chiolhanu-ți mă inspiră/ Voi mai scrie-o poezie./Cântând ca un menestrel:/Pentru că ați fost umani/Bardul învechit, Costel,/ Vă urează La mulți ani!”
A văzut lumina zilei la 27 aprilie 1949 în satul Socolari, comuna Ciclova Română, judeţul Caraş Severin. Școala elementară în satul Socolari, ultima clasă la Școala Generală Nr. 3 din Oraviţa. A absolvit Liceul „General Dragalina” în anul 1967, unde i- a avut ca dascăli pe poetul Mihai Novac (limba latină), Constantin Cameniuc şi Cornelia Epure (limba română). Ca mentor în arta scrisului, la Cenaclul literar „Semenicul” din Reşiţa l-a avut, încă din anii 1971- 1972, pe prof. Gheorghe Jurma. Lecturi vaste din literatura română și universală, din mitologie și folclor. Din anul 1970 şi până în anul 1991, după mai multe specializări, lucrează în funcţie de cântăritor şi de metrolog la Secţia Energetică a Combinatului Siderurgic din Reşiţa. Din 1991 şi până în 2004 este redactor la ziarul „Timpul” (unde lucrează și suplimentul dedicat spaţiului rural, „Cuvântul Satelor”), iar, mai apoi, până în anul 2008, la ziarul Sud Vestul, unde coordonează rubricile dedicate satelor, agriculturii şi pe cea de cultură. A deputat cu poezie în ziarul „Flamura”, organ al Comitetului judeţean de partid și al Consiliului Popular județean Caraş Severin, Reşiţa an I, nr. 20, 18 mai 1968. A publicat versuri, reportaje, recenzii, anchete, note și informaţii în „Flamura”, „Caraş Severinul”, „Timpul”, „Sud Vestul”, „Reflex”, „Siderurgistul”, „Semenicul” (Reșița), „Orizont” Timișoara, „Tribuna” (Cluj- Napoca), „Cronica” (lași), „România literară” (București), „Libertatea” Pancevo (Serbia) „Flacăra” (București), „Transilvania” şi „Steaua” (Sibiu) „Contemporanul” (Bucureşti), „Familia” Oradea, „Oraviţa”, „Confluenţe” (Oraviţa), „Almăjana” (Bozovici), „Vestea” (Mehadia), „Arcadia”, (Anina), în „Caietele program” ale Casei de Cultură Reșița și în caietele concursului de poezie „Hercules” din Băile Herculane (1976- 1978), „Jurnal de Răcășdia” (Răcăşdia), „Gând românesc” (Alba Iulia) etc. De asemenea, autorul a fost prezent cu versuri la emisiuni literare și culturale ale studiourilor de radio din Timişoara şi Bucureşti, precum și la Studioul regional de radio Reşiţa. Pune bazele unui cerc literar la Liceul „General Dragalina” din Oraviţa şi a revistei șepirografiate „Tinereţe”, care apare în martie 1968. Din 1970 este membru al Cenaclului literar „Semenicul” și se numără printre membrii fondatori ai revistei „Semenicul”. Din octombrie 2008 este membru al Clubului Intelectualilor de la Teatru Vechi „Mihai Eminescu” din Oraviţa. Nicolae Irimia a publicat următoarele volume: „Ofrandă vocalei” (şase poeţi tineri), cu ciclul „Desprinderea din somn”, Editura Facla, Timişoara, 1979; „Anotimp natal”, Editura Facla, Timişoara, 1981; „Albastru de ochii tăi”, Editura Pim; Reșița, 2007, „Scrisoare de acasă” (versuri regăsite), Editura Timiş, Reşiţa, 2010; „0 lecţie de memorie activă”, convorbiri cu Ionel Crăiniceanu, Clubul Mitteleuropa, Oraviţa, 2011; „Țărani, scriitori şi scriitori țărani”, repere ale satului cărăşean, Editura Pim, Reșița, 2011, „Muzee din Caraş Severin”, 2011. Despre creaţia poetică a lui Nicolae Irimia, din şi despre activitatea sa publicistică s- a scris în „Monografia Liceului din Oraviţa” de Victoria V Popa, Oraviţa, 1973, Almanahul „Femeia”, Bucureşti, 1982; „Dicţionar al scriitorilor din Caraş Severin”, de Victoria 1 Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Editura Timpul, Reşiţa 2000; „Peisaje din Caraş Severin” (cronici literare 2) de Călin Chincea, Oraviţa, 2000; „Cartea despre povestea cuvintelor în anotimpul natal” de Ionel Bata, Clubul Mitteleuropa, Oraviţa, 2009 etc. Poetul, eseistul şi publicistul Nicolae Irimia, de- a lungul anilor a fost răsplătit cu diplome, premii și felicitări, astfel:
Premiul III la faza naţională a Festivalului „Cântarea României”, pentru publicistică 1979;
Premiul I pentru poezie la faza județeană a Festivalului „Cântarea României” (1981);
Premiul „Clubul intelectualilor” din Oraviţa, pentru publicistică, 1995;
Diplomă de merit, decernată de Societatea culturală „Doinitorii Carașului” din Mercina (2002);
Premiul „Eminescu” și titlul de „Cavaler al ordinului cultural Eminescu”, 1868, Oraviţa (2006);
Diploma „Honoris Causa”, decernat de „Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutinderi” (2006);
Premiul de excelență decernat de Teatrul Vechi şi Clubul Mitteleuropa din Oravița (2009);
Titlul de „Senior al culturii” acordat de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniul Cultural Naţional, Direcţia pentru Cultură Caraş Severin, Asociaţia Caselor de Cultură ale Sindicatelor din România și Casa de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa (2009);
Premiul de excelență literară, decernat de Fundaţia Culturală „Orient Latin” din Timișoara (2014). Chinuit de o boală necruțătoare timp de câţiva ani, s- a stins din viaţă la 2 august 2022, lăsând în urmă regrete celor care l- au cunoscut, iubit și respectat.
Prof. univ. Dr. Constantin FALCĂ Laureat al Academiei Române
21 februarie 2024, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Lansarea romanul „Câinele gonfalonierului”, de Radu Cernătescu, Editura „Junimea”, Iași, 2023. Prezintă prof. dr. Adrian Dinu Rachieru, autorul vol. „Arhipelag critic”, Editura „Junimea”, Iași, 2023.
21. Februar 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Präsentation des Romans „Câinele gonfalonierului”, Autor Radu Cernătescu, „Junimea”-Verlag Jassy, 2023, durch Prof. Dr. Adrian Dinu Rachieru (Temeswar).
UZPR CARAS SEVERIN 
