Războiul este întotdeauna o provocare pentru presă, care joacă un rol cheie în diseminarea informațiilor și formarea opiniei mondiale. Condiţiile operaţiilor militare întreprinse de trupele statelor care se află în război oferă jurnaliştilor sarcini şi riscuri deosebite, dar în acelaşi timp le oferă o misiune importantă în lumina nevoii informaţionale generale. Este greu de supraestimat importanța rolului unui jurnalist în timpul războiului. Jurnaliştii au capacitatea de a descoperi cazuri specifice de crime de război şi dezastre umanitare, atrăgând atenţia comunităţii mondiale.
În timpul războiului, jurnalismul devine o meserie periculoasă nu numai pentru jurnalistul însuși, care se află în epicentrul evenimentelor. Jurnalismul devine o armă informațională puternică pentru ambii adversari și reprezintă o amenințare pentru una sau cealaltă părți aflate în război. Adesea, în consecință, un jurnalist nepregătit se transformă, fără să vrea și fără să știe, într-un instrument eficient al inamicului, devine o sursă de informații care ajunge rapid în „cealaltă parte”.
Războiul aflat în desfășurare în Ucraina este caracterizat în primul rând de o intensă luptă informațională. La fel ca un soldat din prima linie, un corespondent de război folosește puterea cuvintelor ca armă principală.
De la începutul invaziei pe scară largă a Federației Ruse pe teritoriul Ucrainei până în prezent (6 august 2024) ocupanții au ucis cel puțin 93 de lucrători media, iar 30 se află ostatici în mâinile ocupanților.
Potrivit datelor verificate ale Uniunii Naționale a Jurnaliștilor din Ucraina și ale Federației Internaționale a Jurnaliştilor, printre morți se numără 16 jurnaliști care îndeplineau atribuții profesionale; 9 jurnaliști victime civile și 68 de reprezentanți ai presei care s-au mobilizat pentru a proteja Ucraina în rândurile Forțelor de Apărare ale Ucrainei. „Dacă Rusia nu ar fi declanșat acest război rușinos, toți colegii noștri, jurnaliștii, lucrătorii media ar fi putut continua să lucreze cu succes, să creeze conținut informațional de calitate pentru publicul lor – să scrie articole, să facă reportaje, să filmeze diferite subiecte tv și documentare. Pentru a aduce beneficii oamenilor, pentru a contribui la cultura ucraineană și mondială. Dar statul agresor a decis că e mai bine să moară, să-și lase familiile în durere grea, oameni – neinformați, înșelați de propaganda rusă și intimidați”, a declarat Serhii Tomilenko, președintele Uniunii Naționale a Jurnaliștilor din Ucraina.
De asemenea, potrivit datelor verificate ale Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina, până în data de 4 decembrie 2023 au murit 48 de scriitori, unii pe front, alţii ridicaţi de maşini cu însemnul „Z” pe ele, care nu au supraviețuit torturii și au murit în mâinile călăilor, sau după câteva zile, ori au fost găsiți morți, împușcați la marginea drumului, cum a fost binecunoscutul caz al scriitorului Volodymyr Vakulenko.
Uniunea Ucrainenilor din România va publica în curând un volum cu medalioanele jurnaliștilor și scriitorilor uciși în războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.
(De vorbă cu medicul primar Horia Toma – secția Gastroenterologie Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)
– Pentru început prezentați-ne câteva dintre cele mai semnificative date biografice.
– Am urmat Școala Generală Nr. 3 din oraș, atât ciclul primar cât și cel gimnazial. În 2005 am absolvit Liceul Traian Lalescu, profilul matematică-informatică, intensiv informatică și în același an am fost admis la Facultatea de Medicină și Farmacie Cluj-Napoca pe care ulterior am absolvit-o în 2011. Ulterior după examenul de rezidențiat am ales specialitatea Gastroenterologie pe care am început să o studiez la Institutul de Gastroenterologie din Cluj-Napoca în perioada 2012-2015. În august 2015 am dat examen pe post la Spitalul Hunedoara, iar din ianuarie 2016, după susținerea examenului de specialitate, am început activitatea în cadrul secției de Gastroenterologie de la Spitalul Municipal Hunedoara unde lucrez și în prezent.
– De ce gastroenterologie și nu altă specialitate?
– Am ales această specialitate deoarece mi s-a părut una interesantă, complexă și diversificată, având o patologie cu care oamenii se confruntă foarte des.
– Aveți o meserie grea?
– Sunt momente în care această meserie este una grea, vorbim despre stres fizic și emoțional, avem de-a face cu multe urgențe care trebuiesc rezolvate pe cât posibil local, evităm să trimitem în centre universitare cazuri care pot fi gestionate aici. Avem de-a face cu boli grave care au un prognostic nefavorabil, boli incurabile în unele situații. Nu poți rămâne imun la suferința oamenilor.
– Mulți pacienți spun că dovediți o „oază” de profesionalism. Cum comentați?
– Nu pot decât să mă bucur că activitatea mea și a colegilor este apreciată de pacienți și aparținători deopotrivă. Încercăm din răsputeri să facem totul pentru bolnavi și mă bucur că efortul este apreciat.
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul?
– Pacientul este persoana bolnavă, care are o problemă și te alege pe tine ca soluție pentru a-i alina durerea. Pacientul este nucleul activității noastre. Fără pacient meseria aceasta nu ar exista.
– Aveți un crez profesional aparte?
– Crezul profesional este să faci absolut tot ce ține de tine pentru a ajuta persoana bolnavă din fața ta. Pentru asta suntem aici și niciun medic nu trebuie să uite acest lucru.
– Care vă sunt momentele hotărâtoare în tratarea pacienților?
– Nu există un moment hotărâtor. Munca legată de durerea unui pacient începe de la primul consult până la externarea din spital.
– Aveți o viață agitată?
– Sunt momente în care viața este destul de agitată, mai ales atunci când sunt de gardă. E greu uneori să te împarți în multe locuri deodată. Sunt pacienți care așteaptă să fie consultați în policlinică, alții care așteaptă să fie investigați ecografic sau endoscopic, alții care sunt internați pe secție și alții care sunt în urgență. Oamenii trebuie să înțeleagă că fără răbdare nu putem face nimic.
– Credeți în legea compensației?
– Da, cred că lumea este într-un echilibru perfect, tot ce duce lucrurile într-o direcție la un moment dat va avea un sens invers, asta se aplică și în medicină, poate uneori evoluția nefavorabilă a unui caz va fi compensată prin vindecarea altuia.
– Cum gestionați teama unui pacient față de durerea acestuia, de gravitatea diagnosticului?
– Prin discuția pe care o avem legată de diagnostic, cred că cel mai important lucru e ca pacientul să înțeleagă boala de care suferă, care sunt tratamentele posibile și care sunt așteptările. Anxietatea multor pacienți rezultă uneori din lipsa explicațiilor. Dacă pacientul înțelege ce se întâmplă cu el va fi mai motivat să colaboreze pentru găsirea unor soluții.
– Decupați din activitatea dumneavoastră o satisfacție deosebită, care nu o puteți uita.
– Cu siguranță sunt multe momente care aduc satisfacții, pentru mine unul, să văd că pacientul pleacă mulțumit este lucrul care îmi aduce cea mai mare satisfacție.
– Care vă sunt calitățile profesionale în relația cu pacienții?
– Cred că răbdarea și compasiunea. După cum am zis cel mai important mi se pare să îți faci timp pentru explicații legate de boală, tratamente, complicații etc. Dacă pacientul înțelege boala, medicul își poate face treaba mult mai ușor.
– Vă simțiți un medic invidiat?
– Nu cred că sunt motive să fiu invidiat, cu toții indiferent de specialitate facem același lucru, ajutăm oamenii, deci nu aș avea de ce să fiu invidiat.
– Sunteți mulțumit de destinul profesional?
– Da, mă simt confortabil în punctul în care am ajuns, mi se pare că munca mea este apreciată atât de pacienți, cât și de colegi, sunt mulțumit de locul în care mă aflu în viață la acest moment.
– Privind o continuă pregătire profesională, ce ne puteți spune?
– Pregătirea medicală este una continuă. La acest moment sunt multe congrese, workshopuri, simpozioane etc., unde se prezintă informații updatate pe care e imposibil să le ratezi.
– Care vă este visul privind „cimentarea” profesiunii alese?
– Îmi doresc ca lucrurile să meargă în aceeași direcție, să existe o dezvoltare continuă a secției și spitalului în care îmi exercit profesia, așa cum a fost și până acum. De la mine îmi doresc să rămân neschimbat față de bolnavi odată cu trecerea anilor și lumea să fie mulțumită în urma interacțiunii.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Slujbă religioasă dedicată Zilei Reformei Protestante (31 octombrie). Celebrează păr. Walther Sinn (Semlac, jud. Arad). Incursiuni muzicale: Corul „Franz Stürmer” din Reșița (dirijoare: Elena Cozâltea).
Expoziție de fotografii dedicată Zilei Reformei Protestante (31 octombrie). Cu fotografii din Liebling / Banat, din colecția lui Erwin Josef Țigla.
3 noiembrie 2024, ora 12.00, curtea Bisericii Evanghelice C.A. Reșița (în caz de timp nefavorabil, Centrul Social „Frédéric Ozanam” Reșița):
Reprezentație de dans popular german dedicată Zilei Reformei Protestante (31 octombrie). Cu participarea formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).
4 noiembrie 2024, ora 18:00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Proiect „De 10 ani în comunitate: Muzeul Cineastului Amator”
Expoziție de fotografii in memoriam Hermann Stephanus Heel (*25 decembrie 1895, Cornea – †28 octombrie 1964, Reșița), la 60 de ani de la trecerea sa în eternitate.
5 noiembrie 2024, ora 13:00, Centrul Social „Frédéric Ozanam” Reșița:
37 de ani – Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (19 noiembrie 1987)
32 de ani de creație artistică germană contemporanăla Reșița
Salonul de toamnă: Expoziție de artă plastică, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Participă Viorica Ana Farkas (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Niculina Ghimiș (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), Doina & Gustav Hlinka (Reșița), Eleonora & Gabriel Hoduț (Reșița), Nik Potocean (Bocșa), Gabriela Surugiu (Reșița), Maria Tudur (Reșița) și Tatiana Țibru (Reșița);
Expoziție a cercului de sculptură „Jakob Neubauer“ (coordonator: George Molin).
5 noiembrie 2024, ora 15.00, Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” – sala expozițiilor temporare de la Clubul Pensionarilor Oravița:
20 de ani, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița
Expoziție de artă plastică dedicată Bibliotecii Germane, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și invitații lor.
Istoricul, scriitorul și omul de cultură dr. Ionel Bota (Oravița) prezintă personalitatea lui Sim. Sam. Moldovan (*21 mai 1884 – †30 iunie 1967), cu prilejul împlinirii anul acesta a 140 de ani de la naștere.
Programm für die Zeitspanne 31. Oktober – 5. November 2024:
31. Oktober 2024, Reschitza, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek:
Fotoausstellung zum Tag der Reformation (31. Oktober), mit Fotos aus der Evangelischen Kirche A.B. Birda, Kreis Temesch.
1. – 2. November 2024, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Foto-Ausstellung zum Tag der Reformation (31. Oktober). Mit Fotos aus Liebling im Banat, aus der Sammlung Erwin Josef Ţigla.
2. November 2024, 16:00 Uhr, Friedhof Nr. 2 – 3, Reschitza und Grab von Ehrendomherr Matthias Lischerong:
Andacht für die Verstorbenen und Umsetzung des Projekts „Allerseelen 2024: Mehr Allerseelenkerzen auf unseren Friedhöfen“.
3. November 2024, 11:00 Uhr, Evangelische Kirche A.B. Reschitza:
Gottesdienst zum Tag der Reformation (31. Oktober). Mit Pfr. Walther Sinn (Semlak). Musikalische Einlagen: Der „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea).
Foto-Ausstellung zum Tag der Reformation (31. Oktober). Mit Fotos aus Liebling im Banat, aus der Sammlung Erwin Josef Ţigla.
3. November 2024, 12:00 Uhr, Hof der Evangelischen Kirche A.B. Reschitza (bei Schlechtwetter: „Frédéric Ozanam”-Sozialzentrum):
Volkstanzdarbietung zum Tag der Reformation (31. Oktober). Mit der „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza – Erwachsene (Koordination: Marianne & Nelu Florea).
4. November 2024, 18:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Projekt: „Seit 10 Jahren für die Gemeinschaft: Das Museum des Freizeitfilmers”.
Fotoausstellung In Memoriam Hermann Stephanus Heel (*25. Dezember 1895, Cornea – †28. Oktober 1964, Reschitza): 60. Todestag.
5. November 2024, 13:00 Uhr, „Frédéric Ozanam”-Sozialzentrum Reschitza:
37 Jahre Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ (19. November 1987)
32Jahre deutsche Kunstkreise in Reschitza
Herbst-Kunstsalon: Vernissage mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina & Gustav Hlinka). Es stellen aus: Viorica Ana Farkas (Reschitza), Livia Frunză (Reschitza), Adina Ghinaci (Reschitza), Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Niculina Ghimiș (Reschitza), Doina & Gustav Hlinka (Reschitza), Eleonora & Gabriel Hoduț (Reschitza), Nik Potocean (Bokschan), Gabriela Surugiu (Reschitza), Maria Tudur (Reschitza) und Tatiana Țibru (Reschitza).
Ausstellung des Holzschnitzerei-Kreises „Jakob Neubauer“ (Koordination: George Molin).
5. November 2024, 15:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Ausstellungssaal des Rentnerclubs Orawitza:
20 Jahre deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche Bibliothek „Alexander Tietz“ Reschitza
Kunstausstellung, der gefeierten deutschen Bibliothek gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) und ihrer Gäste.
Der Historiker, Schriftsteller und Kulturförderer Dr. Ionel Bota (Orawitza) stellt die Persönlichkeit von Sim. Sam. Moldovan (*21. Mai 1884 – †30. Juni 1967), anlässlich des 140. Geburtstags im Jahr 2024, vor.
Ziua de vineri, 25 octombrie 2024 a fost o zi plină de surprize pentru elevii Școlii Gimnaziale Nr.2 Lugoj, însă a fost și foarte aromată, spun asta deoarece doamnele din Clubul Lions ,,ANA LUGOJANA” au participat la evenimentul organizat de Școala Gimnazială Nr.2 Lugoj, director Cristina Pop-Coman, director adjunct Andreea Trăsnea și anume: * ZIUA ȘCOLII * ZIUA PORȚILOR DESCHISE * oferind tuturor bomboane. Dar ce bucurie a fost în jur, mai ales în ochii viitorilor elevi ai școlii, peste tot se auzeau glasuri pline de fericire.
Sufletele copiilor au fost încălzite de soarele atât de puternic, inimile lor băteau ritmul bucuriei, iar gustul copilăriei a fost copleșit cu acele bomboane colorate, a fost tradiție și excelență în care străbuna ie ne-a făcut cadou fructul dulce al educației. Ca să schimbăm lumea, toți gustăm din acest fruct, ne unim forțele, numai așa putem deveni mai puternici, mai iubitori, mai adevărați.
Educația este cheia care ne deschide poarta tuturor posibilităților, să o folosim.
Felicitări, ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR.2 LUGOJ!
44 DE ANI DE TRADIȚIE ȘI EDUCAȚIE
Felicitări tuturor, dar în special persoanei care a avut ideea aceasta extraordinară cu muzica și dansul, cu minunata ,,Ciuleandra”!!!
Tradiția poporului român nu piere niciodată, ea va dăinui în veci și va locui mereu în sufletul nostru, suflet de român.
A fost impresionant acest eveniment, fiorul atât de puternic m-a ținut de mână până seara, sinceră să fiu, am înțeles și m-am bucurat enorm că tinerii noștri iubesc România.
România este a noastră, este a tuturor românilor, să o cinstim și să o prețuim, să o iubim și să o apărăm, să o lăudăm, numai așa putem să trăim frumos, numai așa putem să fim respectați la rândul nostru. Am trăit cel mai pur sentiment de patriotism, am văzut în razele soarelui puterea din glasul copiilor.
,*Ia noastră strămoșească
Ține-o Doamne! Să trăiască!*
Tradiția românilor este actul de identitate purtat de noi în toată lumea, credința este hrana sufletului, iubirea pentru țară trăiește în ființa noastră, în bătăile inimii, să iubim portul și vorba românească.
LA MULȚI ANI ȘCOLII GIMNAZIALE NR.2 LUGOJ!
LA MULȚI ANI, ELEVI, CADRE DIDACTICE, PĂRINȚI!
CLUB LIONS „ANA LUGOJANA” LUGOJ
Maria ROGOBETE – Președinte Lions „ANA LUGOJANA” Lugoj
29 octombrie 2024, Reșița, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ / ora 17.00:
Expoziție de fotografii – retrospectivă: Membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au pictat în cadrul programului „Timișoara – Capitala Europeană a Culturii, 2023”, sub privirile vizitatorilor proiectului „Pepiniera. 1306 plante pentru Timișoara” din Piața Victoriei. Au participat Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Adina Ghinaci, Doina Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean și Tatiana Țibru.
Înfrumusețare muzicală: grupul muzical „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
29. Oktober 2024, Reschitza, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek / 17:00 Uhr:
Fotographische Retrospektive: Temeswar – Kulturhauptstadt Europas, 2023. Mitglieder des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina und Gustav Hlinka) malten in der Anwesenheit der Besucher innerhalb des Projekts „Baumschule. 1306 Pflanzen für Temeswar“ am Sieges-Platz im Stadtzentrum. Dabei waren: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Adina Ghinaci, Doina Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean und Tatiana Țibru;
Musikalische Untermalung: Gruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
Programul Național „Școala Altfel” – „Să știi mai multe, să fii mai bun” desfășurat recent la Școala Gimnazială Nr. 2 Hunedoara (director prof. Anca Maria LUCACIU) a oferit ocazia elevilor să participe la o paletă bogată de activități interactive, explorând creativitatea și colaborarea.
Astfel și cei mai mici elevi, din clasa pregătitoare B (înv. Georgeta-Ileana Cizmaș) au desfășurat în această perioadă activități atractive și provocatoare.
„Călătorie în lumea cărților” le-a prilejuit copiilor să viziteze Biblioteca Municipală Hunedoara (director Lucia Tănase). Așa au aflat de la bibliotecare despre importanța cărților, cum trebuie citită o carte, cum se întocmește o fișă de împrumut, cum se caută o carte la raft și s-au delectat privind la ilustrațiile cărților de povești adecvate vârstei lor. La solicitarea lor, le-a fost citită și o poveste.
Activitatea „Toamna la Palat” s-a desfășurat la Palatul Copiilor – Structura Hunedoara unde au avut gazdă primitoare pe prof. Liliana Maria Dugaciu. După ce au vizitat sălile unde se desfășoara cercurile cu elevii, doamna profesoară i-a încurajat pe copii să-și dezvolte abilitățile practice, să-și manifeste creativitatea, într-un context favorabil dezvoltării socio-emoționale. Astfel elevilor li s-au oferit materialele necesare pentru a realiza o felicitare cu Zâna Toamnă.
Spre încântarea lor, prof. Liliana Maria Dugaciu a ajutat pe fiecare copil să devenă „pilot” exersând elementele de bază: poziția corectă a mâinilor, urcarea și ieșirea dintr-un kart. Reacția firească a celor mici a fost să se reîntoarcă la Palatul Copiilor.
Vizionarea piesei de teatru plină de umor „Să râdem cu Ping și Pong” a adus zâmbete pe fețele copiilor. A fost o activitate recreativă, dar și educativă pentru că au aplicat regulile privind comportamentul adecvat la teatru discutate la școală, înainte de activitate.
Activitatea finală „Carnavalul toamnei” a constat într-o paradă a costumelor, confecționarea dovlecilor din materiale reciclabile și degustarea prăjiturii de sezon – cu mere.
29 octombrie 2024, Reșița, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ / ora 17.00:
Expoziție de fotografii – retrospectivă: Membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au pictat în cadrul programului „Timișoara – Capitala Europeană a Culturii, 2023”, sub privirile vizitatorilor proiectului „Pepiniera. 1306 plante pentru Timișoara” din Piața Victoriei. Au participat Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Adina Ghinaci, Doina Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean și Tatiana Țibru.
Înfrumusețare muzicală: grupul muzical „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
Expoziție foto dedicată Zilei Reformației, 31 octombrie. Cu fotografii din Biserica Evanghelică C.A. din Birda, jud. Timiș.
Programm für die Zeitspanne 29. – 31. Oktober 2024:
29. Oktober 2024, Reschitza, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek / 17:00 Uhr:
Fotographische Retrospektive: Temeswar – Kulturhauptstadt Europas, 2023. Mitglieder des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina und Gustav Hlinka) malten in der Anwesenheit der Besucher innerhalb des Projekts „Baumschule. 1306 Pflanzen für Temeswar“ am Sieges-Platz im Stadtzentrum. Dabei waren: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Adina Ghinaci, Doina Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean und Tatiana Țibru;
Musikalische Untermalung: Gruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
31. Oktober 2024, Reschitza, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek:
Fotoausstellung zum Tag der Reformation (31. Oktober), mit Fotos aus der Evangelischen Kirche A.B. Birda, Kreis Temesch.
Cei prezenți ieri la sala Lira a Liceului de Arte “Sabin Pautza” s-au bucurat de un recital extraordinar susținut de trei muzicieni veniți din Timișoara pentru a evolua în cadrul Festivalului Internațional “Sabin Pautza”. Sorin Petrescu, prezent ca membru al juriului anul trecut, a venit la ediția actuală a festivalului pentru plăcerea de-a interpreta, ne-a destăinuit, din lucrările maestrului Sabin Pautza.
Sorin Petrescu este născut la Timișoara și a absolvit Liceul de Muzică “ Ion Vidu’’ din orașul natal, iar mai apoi Conservatorul Ciprian Porumbescu ( azi Universitatea de Muzică) din București. Din 1982 este pianist, actualmente solist concertist al „Filarmonicii Banatul”. Este membru al trio-ului “Contraste”, fiind promotor al muzicii contemporane. El a venit cu ideea de-a prezenta iubitorilor muzicii clasice, lucrări ale compozitorilor reșițeni, un concert cu compoziții ale reșițenilor, interpretate pentru reșițeni. Sorin Petrescu și cei doi clarinetiști Andrei Cuibariu și Dorin Cuibariu( fiul și tatăl), au adus în fața publicului compoziții semnate de: Walter Mihai KLEPPER, Doru POPOVICI, Margareta Tietz COCORA și bineînteles lucrări de Sabin PAUTZA .
Clarinetistul Dorin Cuibariu este membru al Filarmonicii “Banatul” din Timișoara, el colaborează mereu cu Sorin Petrescu pentru punerea în scenă a mai multor proiecte muzicale. Fiul său, Andrei Cuibariu este student al Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara.
La finalul programului, muzicienii au interpretat “Ebony Concerto” a compozitorului Sabin Pautza, avându-l ca solist pe Andrei Cuibariu. A fost o încântare să-l ascultăm, el primind felicitările maestrului Sabin Pautza.
Fiecare ediție a acestui festival are, ne-a mărturisit Camelia Duca, o premieră, “ iar cea de anul acesta, la cea de-a XI-a ediție o reprezintă integrarea în program a folclorului”. Despre muzica lui Sabin Pautza Alex Vasiliu ne spune, că eliberează, “ lumina din adâncul ființei” , iar mărturisirea compozitorului, eliberează lumina din adâncul muzicii pe care a creat-o: “ Nu am știut niciodată să compun ceva fără să mă folosesc de elemente din folclorul românesc , fie evidente, fie doar ca model arhetipal. Am mândria să gândesc însă că am știut întotdeauna să aleg ceea ce este realmente românesc și valoros în folclorul nostru, bazându-mă pe sursele din straturile cele mai vechi( colinde, bocete, muzică țărănească).
Spectacolul de folclor care s-a desfășurat în seara zilei de 23 octombrie 2024, găzduit de Muzeul Banatului Montan, i-a avut ca protagoniști pe instrumentiștii care fac parte din orchestra “Virtozii Semenicului” și cunoscuta solistă de muzică populară, Ramona Vița . Alături de ei pe scena au evoluat tinerii interpreți: Clara Trandafir, Melisa Abălașei și Narcis Căldăraș, cu care Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale, se mândrește, a spus Dan Mirea, directorul acestei instituții.
Pe simeze au putut fi admirate lucrările de artă naivă semnate de artiștii din cadrul Cercului de pictură „Deutsche Kunst” al Forumului Democrat German din Caraș-Severin, Doina și Gustav Hlinka, Ana Viorica Farkaș, Niculina Ghimiș și Tatiana Țibru.
Erwin Țigla – președinte al Forumului Democrat al Germanilor din Caraș-Severin (Inregistrare audio)
În zilele următoare manifestarea va continua cu concerte, lansari de carte și expoziții de artă plastică.
25 octombrie 2024, Reșița, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ / ora 16.00:
Festivalul Internațional „Sabin Pautza”, ediția a XI-a.
Vernisajul expoziției documentare „Sabin Pautza who’s who in music”.
Recital clasa de canto prof. Cornelia Balogh-Remelei, Liceul de Arte ,,Sabin Păuța”, Reșița. Cu elevii: Alberto Arbore (cls. a XI-a), Iasmina Becea (cls. a XI-a), Narcis Căldăraș (cls. a XII-a);
Recital clasa de suflat prof. Adrian Roiban, Liceul de Arte ,,Sabin Păuța”, Reșița. Cu elevii: Rut Macioca (cls. a XI-a, flaut) & Efraim Macioca (cls. a IX-a, clarinet);
La pian: prof. Lorand Balogh-Remelei;
În program: Franz Schubert, Wolfgang Amadeus Mozart & Tiberiu Brediceanu.
25. Oktober 2024, Reschitza, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek / 16.00 Uhr:
Internationales „Sabin Pautza”-Festival Reschitza, XI. Auflage
Vernissage der Dokumentationsausstellung „Sabin Pautza who’s who in music”.
Musikalische Darbietungen:
Mit Schülern der Canto-Klasse, einstudiert von Prof. Cornelia Balogh-Remelei, ,,Sabin Păuța”-Kunstlyzeum Reschitza: Alberto Arbore (XI. Klasse), Iasmina Becea (XI. Klasse) & Narcis Căldăraș (XII. Klasse);
Mit Schülern der Bläser-Klasse, einstudiert von Prof. Adrian Roiban, ,,Sabin Păuța”-Kunstlyzeum Reschitza: Rut Macioca (XI. Klasse, Flöte) & Efraim Macioca (IX. Klasse, Klarinette);
An der Pianino: Prof. Lorand Balogh-Remelei;
Im Program: Franz Schubert, Wolfgang Amadeus Mozart & Tiberiu Brediceanu.
26 octombrie 2024, Reșița / Govândari, Biserica Romano-Catolică „Preasfânta Treime“ / ora 11:00:
Jubileu: 20 de ani de la sfințirea Bisericii Romano-Catolice „Preasfânta Treime“ (24 octombrie 2004 – 24 octombrie 2024).
Sfântă Liturghie festivă, concelebrată de mai mulți preoți, alături de mons. Johann Dirschl, vicar general al Diecezei de Timișoara.
În cadrul programului jubiliar: o expoziție de pictură semnată Gabriela Surugiu, membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“.
26. Oktober 2024, Reschitza, Römisch-Katholische „Allerheiligste Dreifaltigkeits“-Kirche / 11:00 Uhr:
Jubiläum: 20 Jahre seit der Weihe der Kirche (24. Oktober 2004 – 24. Oktober 2024): Festmesse mit Msgr. Johann Dirschl, Generalvikar der Temeswarer Diözese.
In Rahmen des Jubiläumsprogramms, eine kleine Kunstausstellung von Gabriela Surugiu, Mitglied des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“.
La Școala Gimnazială din Băcia s-a implementat cu succes, în fiecare zi când au loc cursuri școlare, proiectul „Masa caldă”, acesta făcând parte din Programul Național „Masa Sănătoasă” pentru preșcolarii și elevii unităților de învățământ preuniversitar din România.
Proiectul prevede – așa după cum relata prof. Bianca Wollner – acordarea unei mese calde în regim de catering pentru toți elevii și preșcolarii de la Școala Gimnazială și Grădinița din comună. De asemenea, din 1 noiembrie a.c., la unitatea noastră școlară se va implementa Programul PNRAS 2. Acest program face parte din Planul Național pentru Redresare și Reziliență al României (PNRR), iar scopul acestuia este de a diminua riscul de abandon școlar și de a îmbunătăți performanțele școlare ale elevilor din învățământul preuniversitar.
Școala Gimnazială Băcia susține proiectul cu titlul R.E.M.I. (română, engleză, mate, info) și prevede implementarea de activități remediale pentru aceste discipline, distribuite în decurs de o lună, în fiecare săptămănă, câte o oră joia, după orele de curs ale elevilor de la gimnaziu.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Școala Gimnazială „Nicolae Țic” din comuna hunedoreană Brănișca dispune de mai multe formațiuni de studiu: o grupă mixtă învățământ preșcolar, clasa pregătitoare + cls. I și clasa a II-a împreună la simultan, cls.a III- a de sine stătătoare la ciclul primar, iar la ciclul gimnazial, cls. a V-a de sine stătătoare, cls. a VI-a – VII-a simultan, cât și cls. a VIII-a de sine stătătoare. Totalul elevilor este în număr de 60.
Pe acest fond, prof. Monica Aurelia Zgîrcea în calitatea sa de director, ne-a declarat:
– Ne desfășurăm activitatea didactică în două corpuri de clădire, ciclul primar și preșcolar împreună într-o clădire reabilitată total în anul 2021, (fondurile necesare fiind obținute cu sprijinul Primăriei Brănișca).
Cadrele didactice calificate sunt în număr de 15, personalul auxiliar – 2, iar personalul nedidactic – 2.
În anul școlar 2024-2025 elevii se bucură de dotarea unității cu mobilier nou în toate clasele de gimnaziu, un cabinet nou de calculatoare, unul de biologie – chimie, table interactive, imprimante color etc.
Această dotare s-a obținut prin proiectul PNRR cu sprijinul Primăriei Brănișca, (primar Ștef Adel), elevii bucurându-se astfel de condiții moderne în procesul didactic.
Alt proiect pe care în calitate de director l-am semnat în luna iulie 2024 este prin PNRAS ȘCOLI MICI pentru reducerea abandonului școlar care durează până la finalul anului 2026. Activitățile remediale, extracurriculare (excursii), masă caldă le vom începe în curând.
Tot în școala noastră elevii beneficiază de Proiectul ,,Masa sănătoasă” începând cu luna aprilie 2024 și până la finalul acestui an, prin sprijinul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, al cadrelor din școala noastră și al Primăriei Brănișca.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Interviu realizat de Adriana Telescu cu pianistul Sorin Petrescu, Filarmonica „Banatul”.
Cei prezenți miercuri, 24 octombrie, la sala Lira a Liceului de Arte “Sabin Pautza” din Reșița, s-au bucurat de un recital extraordinar susținut de trei muzicieni veniți din Timișoara pentru a evolua în cadrul Festivalului Internațional “Sabin Pautza”. Sorin Petrescu, prezent ca membru al juriului anul trecut, a venit la ediția actuală a festivalului pentru plăcerea de-a interpreta, ne-a destăinuit, din lucrările maestrului Sabin Pautza.
Interviu realizat de Adriana Telescu cu maestrul Sabin Pautza.
Despre muzica lui Sabin Pautza Alex Vasiliu ne spune, că eliberează, “ lumina din adâncul ființei” , iar mărturisirea compozitorului, eliberează lumina din adâncul muzicii pe care a creat-o: “ Nu am știut niciodată să compun ceva fără să mă folosesc de elemente din folclorul românesc , fie evidente, fie doar ca model arhetipal. Am mândria să gândesc însă că am știut întotdeauna să aleg ceea ce este realmente românesc și valoros în folclorul nostru, bazându-mă pe sursele din straturile cele mai vechi (colinde, bocete, muzică țărănească).
Spectacolul de folclor care s-a desfășurat în seara zilei de 23 octombrie 2024, găzduit de Muzeul Banatului Montan, i-a avut ca protagoniști pe instrumentiștii care fac parte din orchestra “Virtozii Semenicului” și cunoscuta solistă de muzică populară, Ramona Vița . Alături de ei pe scena au evoluat tinerii interpreți: Clara Trandafir, Melisa Abălașei și Narcis Căldăraș, cu care Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale, se mândrește, a spus Dan Mirea, directorul acestei instituții.
În zilele următoare manifestarea va continua cu concerte, lansari de carte și expoziții de artă plastică.
Moment simbolic în istoria poporului român, înscris în calendarul sărbătorilor noastre de suflet, ziua de 25 Octombrie, „Ziua Armatei României”, este o zi de cinstire pentru eroismul și jertfele prin care, de-a lungul vremii, oştirea noastră şi-a îngemănat faptele de arme cu soarta neamului românesc, îndeplinindu-și misiunea nobilă de a apăra unitatea şi integritatea teritorială a statului român. La 25 octombrie 1944, Armata Română elibera ultima localitate românească de sub ocupaţie străină: oraşul Carei. Acţiunile militare purtate de armata română în bătălia pentru Ardeal au creat un drum glorios pe pământul transilvan, soldat cu numeroase jertfe. Mii de militari din cadrul Armatei a 4-a, comandată de bravul general Dăscălescu şi trupele Armatei 1 ale generalului Atanasiu au căzut vitejește în luptele sângeroase de la Sfântu Gheorghe, Târgu Mureş, Oarba de Mureş, Păuliş, Turda, Cluj-Napoca, Oradea, Satu Mare şi Carei, în total peste 50.000 de oameni (morţi şi răniţi). Marile unități, unitățile și subunitățile din A.4/C.2 și 6 A/D.9 I./R.34 și R.40 I. au pornit atacul în seara zilei de 24 oct. și în zorii zilei de 25 oct. au eliberat Careiul și ultima palmă de pământ românesc. În Sud-Vestul României, în Sudul Crișanei și în Banat, după 23 aug. 1944 acțiunile de luptă au gravitat în zona Municipiului Arad, către defileul Mureșului, a Banatului de câmpie în zona Timișoarei, a culoarului de acces în Munții Banatului și a Clisurii Dunării. Acestea au făcut parte din operația de acoperire a Armatei Române în Transilvania și în zona de vest a țării, misiune pe care a încredințat-o A. 1, având în subordine C.7 T. (Corpului 7 Teritorial) pentru Crișana și parte din Banat, care pentru fâșia de la Macea la Deta a introdus în dispozitivul de acoperire D.1 Cv.Inst., D.1 I. Inst. și D.9 Cv, iar în fâșia de la Deta la Orșova D.19 I. având în subordine Bg.19 I. Aceste mari unități cu forțele proprii și cu cele primite ca întărire din instituțiile de învățământ, unități, subunități și formațiuni de grăniceri și jandarm, cu mijloacele avute în dotare și cele primite, în baza „Directivei operative a Marelui Stat Major din 23 august”, a „Directivei operative nr. 51/30 aug.” și a ordinelor care au urmat având la bază aceste directive, au trecut imediat din 24 aug. la realizarea dispozitivului operativ de acoperire, concomitent cu operațiunea de curățare a teritoriului național de forțele hitleriste în retragere, respingerea atacurilor inamicului și crearea condițiilor de trecere la ofensivă. Aceste misiuni s-au realizat cu mari eforturi, sub focul inamicului, cu o intensitate mai mare în prima jumătate a lunii septembrie, cu mari pierderi, dar încununate cu succes apărând pământul strămoșesc și creând condițiile ca în cooperare cu A.53, având în subordine C.18 Tc. și C.49 A. ale Armatei Sovietice, să treacă la ofensivă pentru eliberarea teritoriului național vremelnic ocupat. La 10 sept., când inamicul a trecut la ofensiva generală în Transilvania și Crișana coordonate de Grupul de armate „Ucraina de Sud”, iar în Banatul Sârbesc Grupul de armate „F”, A1. nu a finalizat dispozitivul operativ, fiind obligat să ducă lupte crâncene la intrarea în Valea Mureșului, cu Detașamentul „Păuliș”, pentru apărarea Timișoarei cu Detașamentul col. Galgoți și R.13 Călărași din D.9 Cv., la intrarea în Văile Carașului și a Nerei cu D.14 I., pe direcția Oravița – Bozovici și la intrarea în Clisura Dunării de la Baziaș către Moldova Nouă cu Bg.19 I. Trupele C.7 T. și ale D.19 I., prin acțiuni dârze și curajoase, cu sacrificiul suprem al militarilor, au menținut pozițiile încredințate pentru apărare, reușind ca la 14 sept. să ia contact cu detașamentele înaintate ale C.49 A. sovietic și ca împreună, la 20 sept. să treacă la ofensivă, eliberând până la 3 oct. teritoriul Banatului Românesc vremelnic ocupat. În această perioadă din Armata Română au dat sacrificiul suprem peste 24.000 de oameni dintre aceștia în Transilvania și Banat au fost 1.461. Vitejia și dârzenia ostașilor din această zonă sunt scoase în evidență și în Ordinul de zi al A.53 Sovietic în care se arată „Zăgăzuind presiunea trupelor germano-ungare, trupele române au acoperit ieșirea unităților armatei roșii în Câmpia ungară și au luat parte la cucerirea orașului Arad. Astfel în condiții grele de restructurare, unitățile și subunitățile române au demonstrat în aceste lupte bărbăție și fermitate exemplară și au îndeplinit cu cinste misiunea importantă ce le-a fost trasată.” Odată cu încheierea acţiunii de eliberare a teritoriului patriei, după 25 octombrie 1944, Armata Română a participat la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și părţii de nord-est a Austriei. Pe teritoriul Ungariei a desfăşurat acţiuni militare pe Tisa mijlocie, pentru eliberarea oraşelor Debreţin şi Nyiregyhaza şi cu C.7 A. a participat la marea operaţie pentru eliberarea Budapestei, unde şi-a adus o contribuţie importantă la ruperea centurilor fortificate ale oraşului şi la nimicirea marilor centre de rezistenţă. A avut, de asemenea, un mare rol în eliberarea oraşului Miskolc şi în cucerirea munţilor Hegyalya, Bükk şi Matra. Brava armata română a angajat peste 210.000 militari, eliberând 14 oraşe mari şi 1.224 de comune. În cursul acestor lupte, din rândul ostașilor noştri au căzut la datorie 42.000 de oameni (morţi, răniți, dispăruţi şi prizonieri). In Cehoslovacia acţionând în continuare, alături de armata sovietică, a desfăşurat acţiuni în perioada 18 dec. 1944 – 12 mai 1945. Aici au participat 248.450 militari români, din rândurile cărora au căzut 67.495 de eroi. De asemenea, aproximativ 2.000 de militari români din Regimentul 2 Care de luptă şi-au adus contribuţia la eliberarea părţii de nord-est a Austriei înfruntând inamicul în lupte grele la Mistelbach, Zisterdorf şi Poysdorf. Armata Română cu un efectiv total de peste 538.536 de luptători, a parcurs de la Marea Neagră până in cadrilaterul Boemiei peste 1.700 de km, a eliberat peste 200.000 km pătraţi din suprafața României, Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei ocupată de fasciști și forțele loiale lor, traversând prin lupte grele circa 20 de masive muntoase, forţând 12 cursuri mari de apă şi eliberând peste 3.821 localităţi, din care 53 de oraşe mari, plătind tributul de sânge a peste 169.822 morți și dispăruți. Ostaşii români au provocat inamicului pierderi echivalând cu 15 divizii. Pe frontul de vest, efortul economic al României a atins fabuloasa sumă de 1.120.000.000 dolari, ceea ce însemna de patru ori bugetul României pe exerciţiul financiar 1937-1938. Zilnic, contribuţia României în războiul antihitlerist a fost de aproape 5 milioane de dolari. La 9 mai 1945, când războiul a luat sfârşit cu victoria Naţiunilor Unite – armata română se găsea în apropiere de Praga şi în estul Austriei, prezentându-se cu un bilanţ bogat de luptă şi s-a întors în ţară cu drapelele de luptă acoperite de glorie, trecând pe sub Arcul de Triumf ca o armată biruitoare, care şi-a făcut datoria faţă de patrie şi poporul său, precum şi faţă de alte popoare. Armata Română este continuitoarea formelor de organizare tradiționale ale principalului element de forță pe care s-a bazat formațiunea de grup statală în operațiile și acțiunile militare, în principal pentru apărarea teritoriului propriului popor și în epoca modernă a ființei naționale. Armata la români, potrivit legilor dialecticii, a trecut prin toate fazele formării și dezvoltării poporului român în spațiul carpato-danubiano-pontic. Armata și-a făcut datoria pe deplin, demonstrată prin faptul că România este printre puținele țări din lume care a rămas în același spațiu geografic în care s-a format poporul român și anume cuprins între bazinul Munților Carpați, râul Tisa, de-a lungul fluviului Dunării mijlocii și inferioare, lanțul Munților Balcanici și malul vestic și nord vestic al Mării Negre. Astfel trebuie să amintim faptele de armă ale luptătorilor traci conduși de Dromichete, ale uniunilor tribale conduse de regii mai importanți ca Oroles, Rubobostes și Zoltes, ale statului centralizat get, în sec.I î.Hr., condus de regele Burebista, ale Daciei lui Decebalus, ale cetelor de luptători ale uniunilor de comunități pe timpul marilor migrații ale popoarelor alogene, ale oștirilor țărilor, cnezatelor, jupanatelor, voievodatelor conduse de Glad, Gelu, Ahtum și Gyula în Transilvania, Crișana și Banat, de Ioan, Farcaș, Litovoi și Seneslau în Țara Hațegului și de-a lungul Oltului, de Tihomir (Tachomer,) în Valahia, de jupan Dimitrie în Dobrogea și mulți alții. Acești înaintași au contribuit la formarea statelor românești: Voievodatul Transilvania, Țara (Terra) sau Comitatul Timișana (Banatul Istoric), Dobrogea, Țara Românească și Moldova. Amintesc numai câțiva dintre bravii domnitori sau voievozi care au condus oștile acestora Basarab I., Bogdan I., Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Sfânt, Iancu de Hunedoara, Pavel Chinezu, Vlad Țepeș, Mihai Viteazu, Brâncovenii, Dimitrie Cantemir, Cantacuzinii, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, după unirea Principatelor Țara Românească cu Moldova de domnitorul Alexandru Ioan Cuza și regii Carol I., Ferdinand I. și Mihai I.. Armata fiecăreia din Țările Române era numită oaste, care era alcătuită din călărime și din pedestrime și, la apariția tunurilor, și tunari. Oastea avea două componente: 1- oastea cea mică, care prin secolul al XV-lea ajunsese la circa 10.000 de oameni, formată din: oastea domnului, care depindea direct de domnitor care era formată din curteni, țărani liberi (moșneni, răzeși), nemeși și târgoveți; oastea feudalilor (steagurile marilor boieri), formată din slugile boierești. 2 oastea cea mare, (care ajunsese la circa 40.000 de oameni) la care participa și o parte a țărănimii aservite. Războaiele erau purtate, în general, de oastea cea mică și numai în cazuri deosebite, cu asentimentul sfatului domnesc, era adunată oastea cea mare. Comandantul oștii era domnul țării (în Transilvania voievodul), iar în lipsa acestuia, de regulă, marele vornic, dar domnitorul putea să încredințeze comanda militară supremă oricăruia dintre dregători. În secolul al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea, baza oștii o constituiau cetele (steagurile) boierești, în a doua jumătate a secolului al XV-lea și prima jumătate a secolului al XVI-lea cetele de curteni, iar în a doua jumătate a secolului al XVI-lea și prima jumătate a secolului al XVII-lea slujitorii (categorie privilegiată, cu obligații militare). Unii locuitori din ținuturile de margine aveau funcții militare de pază a granițelor; astfel, în Moldova erau străjerii, în Țara Românească plăieșii, iar în amândouă țările călărașii, împărțiți în steaguri. Începând din secolul al XVI-lea, în oștirea Țărilor Române apar unități de mercenari (lefegii) polonezi, lituanieni, unguri, secui, sași, nemți, cazaci, turci, bulgari și chiar francezi, italieni și valoni. Cum războaiele de regulă se purtau vara, obligativitatea serviciului militar era de la Sfântul Gheorghe (23 aprilie) până la Sfântul Dimitrie (26 octombrie), intervalul în care cei cu datorii militare trebuia să fie pregătiți pentru orice chemare. La 12/24 noiembrie 1859, prin Înaltul Ordin de Zi nr. 83 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a înființat Statul Major General. Bazele moderne ale constituirii și consacrării Forțelor Terestre pot fi plasate în timp din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Aviația militară română a luat ființă în anul 1910 datorită colaborării societății civile cu Ministerul de Război, iar primul avion militar de concepție și construcție românească a fost proiectat de inginerul aviator Aurel Vlaicu și realizat la Arsenalul Armatei, a zburat de la 17 iunie 1910. După unirea Principatelor Române, în anul 1859, s-a acționat pentru contopirea flotelor din Moldova și Muntenia și organizarea unei structuri navale unitare ce s-a numit Corpul Flotilei. Prima flotilă militară a statului român a avut în compunere 6 salupe-canoniere și era dispusă în 6 baze, în porturile Chilia, Ismail, Galați, Brăila, Giurgiu și Calafat. Forțele Armate Române sunt formate din trei categorii de arme: Forțele Terestre, Forțele Aeriene, Forțele Navale , aflate sub comanda Statului Major al Apărării, direct subordonat Ministerului Apărării Naționale. Pe timp de război, Președintele României este comandatul suprem al Forțelor Armatei. Din anul 1830, anul înfiinţării armatei române moderne, până în 1951, în tradiţia românească nu a existat o zi dedicată exclusiv sărbătoririi acestei instituţii. Aflată în centrul atenţiei publice, mai ales după Războiul de Independenţă din 1877-1878, armata a participat anual la manifestările prilejuite de Ziua Înălţării Domnului, devenită, după Primul Război Mondial, Ziua Eroilor, şi la cele din Ziua Naţională a Regatului Românei (10 Mai). Dacă armata, ca organism al statului român, nu a avut propria zi aniversară, în schimb, categoriile de forţe armate, respectiv diferitele genuri de arme, unităţi şi mari unităţi îşi sărbătoreau ziua odată cu praznicele propriilor patroni spirituali. Aceşti patroni au fost confirmaţi pentru categoriile de forţe armate prin Înaltul Decret Regal nr. 1621 din 24.05.1929, iar pentru unităţile ce aparţineau aceluiaşi tip de armă prin Înaltul Decret Regal nr. 1343 din 17.04.1931. În martie 1948, acest gen de sărbătoare a fost abandonat, fiind apoi reluat din anul 1994. În prezent, zilele categoriilor de forţe ale armatei şi cele ale genurilor de armă şi specialităţilor militare sunt stabilite prin Regulamentul onorurilor şi ceremoniilor militare, R.G. – 4, aprobat printr-un ordin al ministrului apărării naţionale din 2009. În ţara noastră, pe data de 20 iulie 1951, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a emis Decretul nr.125 în vederea declarării zilei de 2 octombrie, pentru prima oară, ca „Ziua Forţelor Armate ale R.P.R.”. Motivul acestei alegeri îl constituia faptul că, la 2 octombrie 1943, Stalin aprobase organizarea Diviziei „Tudor Vladimirescu” din prizonieri de război români, devenind, astfel, „sâmburele” viitoarei Armate Populare din România. Timp de aproximativ un deceniu sărbătorile oficiale româneşti au căpătat un profund caracter prosovietic, anulându-se, practic, aproape toate simbolurile naţionale şi mistificându-se evident aspectele de ordin istoric. În anul 1958, prin Ordin al ministrului forţelor armate, s-a revenit la tradiţiile unităţilor şi marilor unităţi cărora li s-a permis să-şi sărbătorească sau să comemoreze principalele momente din toată perioada existenţei lor. În anul următor retragerii armatei sovietice din România, prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959, „Ziua Forţelor Armate” a fost stabilită pe data de 25 Octombrie. La vremea respectivă, ea a reprezentat un act de curaj. Motivul principal al deciziei de schimbare a Zilei Armatei trebuie căutat în faptele de arme ale Armatei Române şi în rezultatul acestora: reîntregirea graniţei de Vest a României şi anularea, de facto, a prevederilor Dictatului de la Viena. Acesta a fost singurul obiectiv strategic naţional, realizat efectiv de Armata Română pe câmpul de luptă, recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate, încheiat la 10 februarie 1947. Recunoaşterea importanţei zilei de 25 octombrie 1944 pentru istoria Armatei României şi istoria naţională, în ansamblul ei, este cu atât mai importantă pentru că autorităţile timpului şi-au asumat chiar riscul unor speculaţii nefavorabile lor, care puteau asocia faptele de arme cu ziua regelui Mihai, născut tot într-o zi de 25 octombrie. Deci, 25 Octombrie 1944 semnifică data eliberării totale a nord-vestului Transilvaniei de sub ocupaţie şi administraţie străine. Chiar dacă acest teritoriu a fost preluat iniţial de administraţia sovietică, fiind retrocedat României pe 9 martie 1945 (la câteva zile după instalarea guvernului Groza, pe 06.03.1945), în ziua de 25 octombrie 1944 Armata României a trăit un moment înălţător, prin atingerea hotarului firesc al patriei sale. Toate acestea pun în evidenţă faptul că Ziua Armatei României este legată efectiv şi afectiv de Transilvania, leagănul genezei şi evoluţiei istorice a poporului nostru, de obiectivele şi sentimentele Armatei, care au vizat întotdeauna îndeplinirea idealurilor naţionale: unitatea, independenţa, suveranitatea și integritatea teritorială a României. 25 Octombrie constituie amintirea unei zile de împlinire naţională, ziua când armata română şi-a îndeplinit menirea firească, aceea de a readuce la hotarele ei patria care a zămislit-o. Devenită simbol, ziua de 25 octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca fiind ziua în care ţara îşi sărbătoreşte armata şi pe cei care au fost şi sunt în slujba ei. Cine nu a fost soldat va înţelege mai greu ce mare povară porţi pe umeri precum şi unicitatea şi singurătatea soldatului aflat în misiune. Astfel, Ziua Armatei a fost, este şi va fi mereu Ziua Soldatului! Sărbătorile sunt pentru oameni, iar omul-soldat are astăzi bucuria de a fi sărbătorit aşa cum se cuvine de întreaga ţară.
Bibliografie: Berindei Dan „Istoria românilor din Paleolitic până în anul 2008 – cronologie”, Ed. CARTEX 2000, Bucureşti, 2008; Șuță Ion, gl. lt. (r) „Dimensiunea istorică a primei operații a românilor în Războiul Antihitlerist”, Ed. Facla, Timișoara, 1985; Pascu Ștefan, acad., coordonator, „Romania în anii celui de-al doilea Război Mondial”, Comisia română de istorie militară, Centrul de studii și cercetări de istorie și teorie militară, vol. 1-3, Ed. Militară, București, 1989; Tat Ştefan „Monumente de artă timişorene. Statui – Busturi – Obeliscuri, Plăci comemorative, memoriale şi omagiale”, vol. I, Ed. Eurostampa, Timişoara, 2013.
O delegație importantă a Uniunii Jurnaliștilor din Turcia s-a aflat luni, 21 octombrie, la sediul central al UZPR, din București. Au dorit să fie alături de conducerea UZPR Zeynel Abidin Kıymaz, președinte al sindicatului jurnaliștilor GAP și proprietar al ziarului „GAP Olay”, Tamer Atalay, reprezentant al sindicatului jurnaliștilor turci GAP, Latif Şimşek, reprezentant „Akittv Ankara”, producător de programe, Orhan Karakaș, proprietar al grupului „Kalemmedya”, İsmail Türk, proprietar de publicație și editorialist „Yeniçağ”, Murat Çeliker, proprietar al ziarului „Doğuş ”, partener al publicației „Günebakış”, Yılmaz Çoban, proprietar al ziarului „Yamanhaber”, Zeynal Selahhattin Alptekin, proprietar al ziarului „Medya Tek” și al „Radyotek”, alături de alți jurnaliști binecunoscuți în Turcia, care au adus salutul colegilor din țara prietenă. „Sunt impresionat de această reuniune. Ne cunoaștem de 30 de ani și ne-am promis atunci când am înființat împreună Camera de Comerț România-Turcia să facem tot posibilul pentru relația noastră bilaterală. Am fost oaspetele prietenilor turci de mai multe ori și am primit un Premiu Oscar GAP, în numele UZPR, ceea ce a confirmat anvergura internațională a Uniunii noastre. UZPR are aproape 5.000 de membri, filiale în Europa, SUA, Australia, suntem organizație apolitică și nonprofit. Suntem una dintre uniunile de creație cu statut de utilitate publică și avem, ca atare, o serie de obligații, dar în același timp, suntem independenți. UZPR are peste un secol de existență și se reînnoiește continuu. Din acest tablou face parte și relația deosebită pe care o avem cu Uniunea Jurnaliștior din Turcia, pe care îi considerăm prieteni, și vom dezvolta și pe mai departe noi căi de a lupta împreună pentru libertatea cuvântului”, a spus președintele UZPR, Sorin Stanciu.
La rândul său, Zeynel Abidin Kıymaz s-a declarat onorat să se afle alături de colegii din România: „Suntem o organizație deopotrivă națională și internațională. Știm foarte bine ce profesie grea, dar nobilă, este jurnalismul. Facem totul pentru a merge mai departe. Suntem aici și pentru a mulțumi României și poporului român pentru ajutorul oferit când a lovit tragedia celui mai mare cutremur care a avut loc în Turcia în ultima mie de ani – aici, printre noi, sunt supraviețuitori. Prietenii români au trimis atunci nenumărate ajutoare, inclusiv cu trenuri. În numele jurnaliștilor din Turcia și al poporului turc, vă mulțumim!”. Zeynel Abidin Kıymaz și-a încheiat discursul cu o invitație adresată conducerii UZPR de a vizita Turcia.
Dan Constantin, vicepreședinte al UZPR, a detaliat pe marginea bunelor relații dintre popoarele român și turc: „În România spunem deseori că există o chimie a comunicării între națiunile noastre. Relațiile noastre istorice sunt continuate de generațiile tinere, care adaugă noi valențe patrimoniului comun al cunoașterii reciproce. În ce privește UZPR, este o uniune care oferă cadru de reprezentare tuturor segmentelor presei – scrisă, audiovizuală, online”.
Și Emil Stanciu, vicepreședinte al UZPR, s-a referit la influența turcică în România, reliefând faptul că 17% din fondul de cuvinte din limba română au origine turcică: „Este foarte bine că noi, jurnaliștii, revigorăm publicul din cele două țări prin relația noastră”.
În cuvântul său, Tamer Atalay a susținut că scopul vizitei delegației din Turcia a fost acela de a „mulțumi personal, față în față, jurnaliștilor români și poporului român pentru peietenia statornică, susținere și colaborare”: „Această relație este un exemplu pentru zona balcanică – 19.000 de firme turcești au investit în România, aici activează 30.000 de oameni de afaceri, iar în Dobrogea trăiesc 70.000 de urmași ai turcilor și tătarilor. Aceste relații au cultivat pacea și iubirea dintre popoarele noastre. Inclusiv marele diplomat român Nicolae Titulescu a înțeles importanța Bosforului. Ca urmare, această relație excelentă a făcut ca Turcia să aprobe cererea României de aderare la NATO, iar parlamentarii români depun eforturi pentru intrarea Turciei în Uniunea Europeană”.
Membrii delegației turce s-au prezentat, rând pe rând, colegilor români, care au cunoscut astfel, într-o atmosferă cordială, care i-a făcut pe oaspeți să se simtă „ca acasă”, după cum s-au exprimat, personalități ale presei din Turcia, cu renume și vocație profesională, reprezentanți ai mass-media care sunt jurnaliști de calibru, patroni de presă cunoscuți, profesioniști care și-au făcut din jurnalism un mod de viață și din libertatea de exprimare un crez.
Vizita delegației de jurnaliști din Turcia a fost un nou moment important în istoria bogată a relațiilor bilaterale, care au înregistrat numeroase momente de referință pe parcursul celor 30 de ani (care se vor împlini în 2025) de la înființarea Camerei de Comerț România-Turcia de către jurnaliști de vocație, cu proiecte solide și un parteneriat de cursă lungă.
UZPR CARAS SEVERIN 
