„Fiecare zi o încep în atelier unde uit de toate.

Am dus și duc o viață cumpătată, dar în care  pictura este stăpână…

Doresc să aduc o bucată de cer în casele oamenilor”

(Iosif Vasile Gaidoș 1919- 1998)

În 3 martie 2023 se împlinesc 25 de ani de la plecarea „în lumea cea fără de dor” a artistului plastic Iosif Vasile Gaidoș.

S-a născut în 7 iulie 1919 la Ardud, Satu Mare, şi a murit în 3 martie 1998 la Bocşa Montană, Caraş-Severin. A urmat cursuri de specializare în tehnica mineritului la Brad şi Petroşani. A lucrat specialist în minele din Şuncuiuş, Teiuş, Lueta şi Bocşa (Caraș-Severin) unde s-a stabilit în 1963.

Era pasionat de pictură și  absolvent al  Şcolii de Pictură din Baia Mare. Ca artist a lucrat în ulei, acuarelă şi pastel, pictând exclusiv peisaje. Ca manieră artistică se înscrie în post – impresionism (după cum mărturisește)[1], îmbinând elemente clasice cu cele moderne, armonizate în lucrări originale. Lucrările i-au fost inspirate din natură. Îi plăcea să picteze afară, să surprindă atmosfera și să o redea cât mai plastic. Alteori, făcea schițe pe care le prelucra în atelier. [2]

A organizat peste o sută de expoziţii în ţară şi străinătate (111), fiecare cu aproximativ 100 de lucrări, de fiecare dată fiind expuse altele, noi. Ultima expoziție a fost în noiembrie 1997, în cadrul Zilelor Culturii Bocșene, o expoziție mai mică, la invitația și la sediul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”.

A înfiinţat la Bocşa un cerc de pictură denumit “Tiberiu Bottlik” pentru instruirea şi încurajarea tinerilor artişti plastici bocşeni.

Era un om cult, vorbea câteva limbi străine, asculta muzică simfonică și citea literatură cu nesaț. L-a avut profesor pe Lucian Blaga al cărui îndemn nu l-a uitat niciodată: „să înveți limba noastră dragă”. A avut doi copii cărora le-a transmis această dragoste pentru frumos. Fiica sa, Victoria Antoneta Gaidoș Cioacă este cunoscută nu doar ca un foarte bun profesor, dar și ca o talentată poetă, iar nepoata este o foarte bună pianistă.

„Doresc să aduc o bucată de cer în casele oamenilor” mărturisea artistul în anul 1997 când dascăli precum Minerva Trandafir sau Rodica Țene l-au intervievat pentru publicațiile bocșene ale vremii, respectiv „Puls”, periodicul social-cultural al Asociației „Tata Oancea”, care avea ca supliment literar-artistic foaia „Vasiova”, și revista culturală „Ramuri”, care se va transforma, după doar câteva numere, în „Bocșa culturală”.

Despre începuturile artistice, povestește în destăinuirile prilejuite de  întâlnirea cu doamna prof. Minerva Trandafir (în 1997): „Contactul meu cu pictura a fost legat de o întâmplare. Mă aflam într-o vacanță la un unchi din Baia Mare, care avea acolo o moară. Pe vremea aceea, prin anii 1935 – 1936, în Baia Mare era o școală renumită de pictură. Întâmplarea a făcut ca pe la noi la moară să treacă o personalitate a locurilor, pictorul Phorma. Acesta m-a remarcat, mi-a cerut să fac o schiță, după care a conchis simplu: « ai stofă de pictor». La 19 ani luam astfel contact cu pictura …”

Cu aceeași ocazie, povestește despre front, dar și despre stabilirea la Bocșa: „Tot întâmplarea mă va aduce și la Bocșa, spune artistul. Era în 1960 când  fostul director al Întreprinderii Miniere Bocșa, Puwack, m-a întrebat dacă n-aș vrea să vin la Bocșa. Îl întâlnisem la Deva. Pentru că a acceptat câteva condiții modeste impuse de mine, serviciu pentru soție și locuință, am venit.”

Despre preferințe în artă, pictorul Gaidoș mărturisește: „Pictez mai ales peisaje și flori. Am bătut cu pasul, când am putut, diferite zone ale țării și am cunoscut frumuseți nebănuite. Zona Apusenilor (Câmpeni, Baia de Arieș) este tema multora dintre tablourile mele. Vă spun ceva care pare ciudat: acolo, în aceste regiuni, am avut sentimentul că am mai trăit într-o altă viață. Am pictat toate anotimpurile, dar prefer toamna pentru bogăția de culori, tonuri și nuanțe.”

Iosif Vasile Gaidoș s-a stins la Bocșa în anul 1998 și-și doarme somnul de veci în Cimitirul Catolic din Bocșa Montană. Lucrările sale însă au rămas în multe din casele noastre ca mărturie a talentului său despre, care  artistul Ioana Mihăiescu scria atât de frumos: „… Iosif Vasile Gaidoș a fost credincios sie însuși toată viața. Lucrările lui, care au îmbrăcat sălile galeriilor bănățene, naționale sau străine, au respectat întotdeauna aceleași reguli compoziționale, aceleași subiecte, aceeași gamă cromatică. Natura a fost pentru pictorul bănățean muza permanentă a lucrărilor sale. Aproape niciodată dumnealui nu a surprins natura în zbuciumul ei, căci colțurile pitorești rămase în picturile sale sunt liniștite, încremenite într-o dulce împăcare cu ireversibila trecere a timpului. Pânzele de ape, pictate de nenumărate ori, sunt netede, netulburate de niciun fior, primind cu dărnicie și fidelitate imaginea crângurilor înconjurătoare. Natura este plină de sevă, surprinsă în miez de anotimpuri vii, în clipe de o duioasă amorțeală, subliniind stabilul, siguranța, liniștea.” (Împreună, miternander, együttesen. Nr. 17, iulie 2004, p. 10).

Despre o poezie a culorilor, o „poezie a momentului transfigurat” vorbește și Ion Crișan în revista „Orizont” din Timișoara, în 1977: „Purtând pecetea unui poet al culorii, care oficiază frumosul cu sentimentul unei armonioase identificări cu natura, picturile, acuarelele și pastelurile lui Vasile Gaidoș încântă. El a urcat cerul adâncului pe pânzele sale inspirate, oferindu-ne însă și crâmpeie de tărâmuri de legendă și vis, care au denumiri cu o rezonanță tulburătoare: Valea Frumoasei, Lancrăm, Rășinari, Valea Arieșului, Detunata. Le-am numit doar pe acestea, căci acest om pasionat, a peregrinat prin multe locuri pitorești ale țării, întorcându-se de fiecare dată cu o prețioasă «comoară de suflet». Indiferent de tehnica utilizată, pictorul bocșean surprinde diverse ipostaze ale devenirii peisajului industrial, citadin, dar și arhitectonica tradițională specifică satului nostru. Linia sa de o cuceritoare simplitate, însoțită de tonuri calde și multă lumină, vădesc o rară sensibilitate și un simț al observației îndelung și temeinic cultivate. Tendința spre perfecțiunea expresiei, demonstrează cu prisosință travaliul său impresionant, care dă roade. Trăsătura definitorie a trudei sale artistice mi se pare a fi însă contribuția indiscutabilă la educarea estetică a celor mulți, care se perindă în sălile de expoziție, unde lucrările sale se constituie ca un cald omagiu într-un «peisaj al peisajelor românești» ”.

Referinţe: Oameni şi locuri din Bocşa/ Iosif Cireşan Loga şi Tiberiu Popovici. Reşiţa: TIM, 2005; Bocşa culturală. Anul X. nr. 3 (66)/ 2009; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2000 – 2009/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa- istorie și cultură);  Cărășeni de neuitat IV/ Petru P. Ciurea și Constantin Falcă.- Timișoara: Eurostampa, 2010;  Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); In memoriam Iosif Vasile Gaidoș de Ioana Mihăiescu în: Bocșa: Viziuni/ Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla. Reșița: Banatul Montan, 2014, p. 65-66; Bibliografia revistei „Bocșa culturală”2009 – 2013/ Gabriela Șerban .- Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Gabriela Șerban. In memoriam Iosif Vasile Gaidoș În: Bocșa culturală. Anul XX, nr. 3 (110)/ 2020, p. 20 – 21.

---

[1] „Doresc să aduc o bucată de cer în casele oamenilor”. Interviu realizat de prof. Minerva Trandafir în 1997 în „Vasiova”, supliment literar-artistic al periodicului social-cultural „Puls” al Asociației „Tata Oancea” Bocșa;

[2] Bocșa culturală. Anul X, nr. 3 (66)/ 2009, p. 28 – 29

(dialog cu medicul Gherasim Ioan Tudor, coordonator al secției R.M.F.B. – Spitalul Județean de Urgență Deva)

– Pentru început prezentați-ne câteva date biografice.

– Sunt absolvent al Universității de Medicină și Farmacie Timișoara, în prezent medic coordonator al secției R.M.F.B. din cadrul Spitalului Județean de Urgență Deva.

– De ce reabilitare medicală și nu altă specialitate?

– Am ales această specialitate din dorința de a îmbunătăți calitatea vieții mai multor categorii de pacienți cu patologii diverse (neurologice, post traumatice, degenerative etc.) și de vârste diferite: de la nou-născuți la vârstnici.

– Ce se poate trata la unitatea spitalicească unde vă desfășurați activitatea?

– Ceea ce este particular specialității este utilizarea programelor complexe pe diverse categorii de patologie somatică, apelând frecvent, concomitent atât a formelor de terapie fizicală și kineto, cât și utilizând arsenalul factorilor naturali de cură (balneoclimatoterapia).

Programele de recuperare medicală necesită un efort colectiv din partea medicului de recuperare medicală, fiziokinetoterapeutului, asistentului generalist, logopedului etc.

– Ce condiții de cazare și tratament oferiți pacienților care se tratează aici?

– Secția noastră R.M.F.B. dispune de 30 paturi contractate cu Casa de Asigurări, asigurând o cură de tratament de maxim 10 zile lucrătoare.

– Care vă sunt cele mai noi, moderne și eficiente metode de tratament pentru recuperare medicală?

– Avem aprobat un proiect de investiții pentru secția noastră de tratament urmând renovarea bazinului cu apă sărată, cât și achiziționarea de aparatură modernă specifică specialității (realitate virtuală, SIS, Tecar, aparat de drenaj limfatic, de elongații vertebrale, laser MLS cu braț robotizat).

– Punctați-ne o satisfacție inedită, din activitatea dvs. de medic.

– Ca și reușită personală aș putea nota nominalizarea ca și medic coordonator al secției la vârsta de 31 ani, urmând în vara anului 2023 susținerea examenului pentru medic primar.

– Privind pregătirea continuă în profesia dvs., ce ne puteți vorbi?

– Specialitatea mea este în plină dezvoltare, zilnic întâmpinăm noi provocări care ne fac să ne autodepășim.

– Ce alte amănunte ne mai puteți oferi?

– Momentan deși nu dispunem de cea mai modernă bază de tratament, încercăm să compensăm prin empatia și respectul acordat pacientului, lucru prin care am reușit să ne evidențiem.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Lumea nu este suficient de pregătită pentru a face faţă dezastrelor, fie că este vorba despre cutremure, inundaţii sau furtuni, la care guvernele reacţionează de cele mai multe ori doar după producerea lor, se arată într-un raport care face apel la regândirea gestionării riscurilor.

În 2015, comunitatea internaţională a adoptat obiectivele Cadrului Sendai, care vizează reducerea până în 2030 a numărului de victime şi a daunelor, investind în evaluarea şi reducerea riscurilor şi în pregătirea în caz de dezastre – fie că este vorba despre seisme sau dezastre climatice provocate de încălzirea globală.

Însă „este foarte puţin probabil” ca aceste obiective să fie îndeplinite, se arată în raportul realizat de International Science Council (ISC), din care fac parte zeci de organizaţii ştiinţifice, potrivit AGERPRES.

Din 1990, peste 10.700 de dezastre (cutremure, erupţii vulcanice, secete, inundaţii, temperaturi extreme, furtuni etc.) au afectat peste șase miliarde de oameni din întreaga lume, potrivit datelor Biroului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Reducerea Riscului de Dezastre. În fruntea listei se află inundaţiile şi furtunile, din ce în ce mai dese ca urmare a schimbărilor climatice, care reprezintă 42% din totalul dezastrelor.

Însă „așa cum comunitatea internaţională se mobilizează rapid după dezastre precum cutremurele din Turcia şi Siria, prea puţină atenţie şi investiţii sunt direcţionate către planificarea pe termen lung şi prevenire, fie că este vorba de consolidarea regulilor de construcţie sau de crearea de sisteme de avertizare”, a declarat Peter Gluckman, preşedintele ISC, într-un comunicat.

Raportul atrage atenţia asupra unei probleme de alocare a resurselor. De exemplu, doar 5,2% din ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare pentru a face faţa dezastrelor între 2011 şi 2022 a fost dedicat reducerii riscului de dezastre, restul fiind alocat ajutorului şi reconstrucţiei post-dezastru.

Numărul persoanelor afectate anual de dezastre este în creştere, la fel ca şi pagubele directe, care au ajuns în medie la 330 de miliarde de dolari pe an în perioada 2015-2021.

Sursa: https://uzp.org.ro/category/actualitate/

(dialog cu prim-procurorul TUDOROAIA Gabriel)

– Pentru început, punctați-ne cele mai semnificative date biografice.

– Sunt fost organ de cercetare al poliției judiciare în cadrul IJP Timiș din anul 2012, iar în anul 2017 am fost admis la Institutul Național al Magistraturii. Încă de când am îmbrăcat roba de magistrat am fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara și sunt căsătorit cu o hunedoreancă.

– A te afla în fruntea unui parchet este o activitate cu multă responsabilitate și profesionalism. Cum comentați?

– Nu numai funcția de conducere, ci însăși funcția de magistrat presupune responsabilitate și profesionalism, ca orice altă funcție publică, de altfel.

– De ce credeți că vă onorează această funcție?

– Este o onoare să ocupi orice funcție de magistrat, nu doar una de conducere.

– Care vă sunt calitățile ce vă ajută în exercitarea atribuțiilor de prim-procuror?

– Cred că de-a lungul experienței acumulate am constatat că pot realiza un management adecvat al timpului, al eficientizării muncii, al conducerii și colaborării cu colegii și îmi face plăcere să lucrez în echipă, toate aspecte importante în activitatea atât a unui procuror, cât și în special al unui prim-procuror. Bineînțeles, acestora li se adaugă și alte elemente definitorii pe care cei din mediul meu profesional ar putea să le detalieze, percepându-le mai bine decât mine.

– Aveți și calități care vă deranjează?

– Cred că fiecare om are o înșiruire de calități care, în viziunea sa ori a celorlalți, pot fi și defecte.

– Odată cu preluarea funcției, ce măsuri aveți în vedere pentru eficientizarea activității la nivelul Parchetului?

– Mi-am propus să continui bunele practici deja existente la momentul preluării funcției, dezvoltate de antecesorii mei, să mențin buna relaționare în cadrul parchetului, precum și între parchet și celelalte instituții, inclusiv cu reprezentanții mass-media.

– Pe ce veți pune accent și care vă sunt pretențiile față de activitatea subalternilor?

– Nu mă raportez la ei ca subalterni, ci ca la colegii mei, și doresc ca împreună cu aceștia să continuăm să avem o relație cât mai adecvată cu tot ce înseamnă oameni implicați în actul de justiție.

– Vorbiți-ne puțin despre agenda de lucru a parchetului în această perioadă.

– În această perioadă procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara și organele de cercetare penală sunt în căutarea unor soluții cât mai potrivite în vederea minimalizării timpului de soluționare a cauzelor aflate spre soluționare.

– Credeți în legea compensației?

– Fiecare om are propriul set de credințe, repere.

– Care vă sunt gândurile de viitor privind destinul dvs. profesional?

– O perfecționare continuă în vederea îndeplinirii cât mai adecvate a responsabilităților implicate de profesia de magistrat.

– Ce face un prim-procuror în timpul liber, între activitatea profesională și cea familială?

– Activitatea preferată de relaxare o reprezintă conversația cu marii autori, din trecut și din prezent, prin intermediul lecturării operelor acestora.

– Ce date statistice din bilanțul activității Parchetului în anul 2022 ne puteți oferi?

– În cursul anului 2022 procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, după cum ne spunea purtătorul de cuvânt, au avut de soluționat un număr de 5728 de dosare și au soluționat 2156 de dosare. Încărcătura pe procuror a fost de 954 de cauze, media dosarelor soluționate pe procuror fiind de 359.

Au fost întocmite 153 de rechizitorii și 18 acorduri de recunoaștere a vinovăției, fiind trimiși în judecată un număr de 180 inculpați.

De asemenea, procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara au participat la judecarea unui număr de 1079 cauze penale și 106 cauze civile, și au soluționat un număr de 1083 alte lucrări.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

sursa foto: http://pthunedoara.mpublic.ro/

28 februarie 2023, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

De Mărțișor, o întâlnire cu fotografia, cu poezia și cu muzica. Cu participarea unor poeți și muzicieni reșițeni.

Expoziție: „Impresii de martie 2022 din Cuba (II)“, cu fotografii ale lui Erwin Josef Țigla. 

Duet (2 violoncele): prof. Diana Silaghi & Evelina Voicu (cls. a X-a), Liceul de Arte “Sabin Păuța” Reșița.

O manifestare organizată în parteneriat cu Societatea pentru Cultură „Metarsis” – activităţi şi servicii de cultură urbană şi artă contemporană, Reșița.

  Luni, 27 februarie 2023, începând cu orele 12.00, la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa a avut loc vernisajul expoziției de artă „Magia culorilor” semnată de către artistul plastic reșițean, Ana Viorica Farkaș.

Întâlnirea s-a constituit într-un dublu eveniment, ziua de 27 februarie fiind și ziua de naștere a pictoriței! De aniversare, Viorica Ana Farkaș a dorit să dăruiască o fărâmă de frumos, o picătură din harul cu care a fost înzestrată de Dumnezeu.

Profesoară de matematică, remarcabil dascăl, după pensionare, Ana Viorica Farkaș s-a dăruit artei – pictură și sculptură – devenind, în scurt timp, unul dintre cei mai apreciați și îndrăgiți artiști plastici ai Banatului.

S-a născut la Reșița, în 27 februarie 1950; a absolvit liceul la „C.D. Loga” din Timișoara,  a studiat matematica la Universitatea timișoreană și a fost zeci de ani unul dintre cei mai importanți dascăli de matematică ai Reșiței.

A studiat pictura cu artistul plastic Gustav Hlinka și sculptura cu George Molin. A beneficiat de numeroase expoziții personale și de grup în tot Banatul, dar și naționale și internaționale, fiind unul dintre cei mai premiați artiști plastici bănățeni, mai ales în pictură naivă (SUA, Grecia, Spania, Israel, Italia ș.a.).

O „neastâmpărată”, Ana Viorica Farkaș (Ibi, pentru prieteni) este mereu în căutarea noului: un nou stil de creație, un nou curent artistic, o nouă tehnică de pictură… Este unul dintre pictorii naivi de frunte, însă, fiecare prezentare a sa aduce o noutate! Cea mai recentă de la Reșița a propus ca temă „masca” reprezentată în cele mai diferite forme, iar cea de la Bocșa un mixaj de culori reprezentând viața cu frumusețea, dar și cu vâltoriile  ei, și, nu în ultimul rând, florile, o temă abordată în fiecare anotimp.

Despre toate acestea au vorbit prietenii prezenți la evenimentul de la Biblioteca publică bocșană: Erwin Josef Țigla, Gustav și Doina Hlinka, Tatiana Țibru, Nik Potocean, Mihai Vișan, Daniel Crecan, Nicolae Șerban.

La eveniment au participat elevi de la Școala Gimnazială nr. 1 Bocșa, însoțiți de prof. Gianina Mură și Manuel Lațcu, elevi cărora dascălul și artistul Ana Viorica Farkaș le-a ținut o excepțională lecție despre „frumos”, despre flori și despre frumusețea din lucrurile simple. „Să nu lași să treacă o zi fără să citești, să auzi sau să faci ceva frumos!”ne îndemna Goethe. Asta e lecția pe care a predat-o și Ibi Farkaș publicului de toate vârstele prezent la vernisaj!

De altfel, cu buchete de flori a fost întâmpinată și sărbătorita, la ceas aniversar, flori într-o multitudine de culori!

Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”(manager Gabriela Șerban), în parteneriat cu Școala Gimnazială nr. 1 Bocșa (dir. Ionel Moatăr), cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa (primar dr. Mirel Patriciu Pascu).

La mulți ani, Viorica Ana Farkaș! Mulțumim pentru că ne ești aproape și ne înfrumusețezi viața!

(dialog cu medicul stomatolog Anca Emanuela Atodiresei – Hunedoara)

– Punctați-ne pentru început câteva date biografice.

– Sunt născută în Hunedoara, am absolvit Facultatea de Medicină UMF „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca, specializarea tehnică dentară și Facultatea de Medicină și Farmacie din Oradea cu specializarea stomatologie.

– De ce stomatologia și nu altă meserie?

– Consider că stomatologia îmi oferă oportunitatea să ajut oamenii și să trăiesc alături de ei, reușita unui tratament de calitate. Pentru mine pacientul fericit este binecuvântarea care mă ajută să îmi duc visul mai departe.

Această meserie implică un constant proces de dezvoltare personală cu experiențe și provocări noi în fiecare zi. Este o meserie nobilă, destinată înfrumusețării și sănătății oamenilor, deloc simplă, care te face să te implici total, dar cu ocazia de a vedea rezultatele directe ale muncii tale.

– Care credeți că sunt criteriile pentru această profesie?

– Implicare, dedicare, pasiune și motivarea de a fi zilnic cel mai bun. Sunt un medic responsabil, conștiincios, iar cei care îmi sunt pacienți știu că punctualitatea și răbdarea mă caracterizează. Medicina dentară a evoluat exponențial în ultimii ani. În momentul de față serviciile dentare sunt orientate foarte mult spre confortul și bugetul fiecărui pacient. Intervențiile dureroase sunt cam de domeniul trecutului.

Încerc zilnic să îmi ajut pacienții să își schimbe percepția despre medicul stomatolog explicând cu drag fiecare etapă manoperă pe care o efectuez. Atmosfera din cabinet fiind cât se poate de relaxantă, iar tehnica de lucru cât mai puțin invazivă pentru fiecare pacient.

– Vorbiți-ne despre o satisfacție deosebită în activitatea pe care o desfășurați.

– Satisfacția cea mai mare este atunci când pacientul pleacă din cabinet cu zâmbetul pe buze. Este minunat să poți participa la transformarea fizionomică și masticatorie individualizată fiecărui pacient prin tratarea și reconstituirea coronară sau prin realizarea lucrărilor protetice complicate sau mai puțin complicate.

Sunt mândră de profesia mea, iar satisfacțiile cazurilor dificile rezolvate nu se compară cu nimic. A dărui zâmbete pe fețele pacienților, pentru mine este o realizare.

– Nereușitele v-au ocolit?

– Nu pot să spun că sunt adepta nereușitelor. Consider că un caz problematic poate ajunge la un final fericit muncind în echipă, echipa medic-pacient. O colaborare eficientă cu sinceritate și cu o deosebită seriozitate poate fi o reușită. Puțină lume realizează că nu poți fi medic fără o anumită sensibilitate și fără afinitate directă spre rezolvarea problemelor pacienților.

– Privind continua preocupare pentru pregătirea profesională, ce ne puteți spune?

– Medicina dentară este în general o ramură care are o schimbare și actualizare continuă, fără pauză. Îmi place să fiu la curent cu ceea ce este nou pentru că stomatologia ține de creativitate și dedicare. În acest sens particip frecvent la numeroase congrese de profil pentru a fi în pas cu noile descoperiri în domeniu atât în ceea ce privește tehnologia, cât și modalitățile de intervenție.

– Cum combinați activitatea profesională cu cea familistă?

– Ambele se îmbină din mers. Medicina este pasiunea mea, iar familia este tot ce am mai prețios în această viață. Prim fiind locul unde îmi petrec cel mai mult timp, fiind o ramură ce necesită implicare și timp petrecut la cabinet. Familia este locul unde mă regăsesc, unde îmi doresc să fiu mereu, iar după o zi grea de muncă, mă încarc cu energie și iubirea celor dragi.

– În timpul liber ce faceți?

– Timpul liber este un cuvânt greu de spus, dar încerc să îmbin pe cât posibil, echilibrat pasiunile cu timpul petrecut cu copiii (fiind mamă a doi copii).

Marile pasiuni sunt călătoriile și lectura, însă timpul pentru acestea este foarte limitat.

– Privind destinul profesional, ce gânduri aveți?

– Lucrând într-o ramură care se dezvoltă cu rapiditate, îmi doresc să cresc din punct de vedere profesional tot mai mult. Am în plan anumite specializări la care voi participa în decursul acestui an pentru „a mă îmbunătăți la propriu” și a-mi ajuta pacienții în cât mai multe planuri.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Timp de mai multe săptămâni, Banatul Montan a devenit din nou, după doi ani de pauză din cauza pandemiei, centrul Fășangului germanilor din România. Niciunde pe meleagurile țării nu au avut loc atâtea manifestări dedicate acestei vechi tradiții aduse de coloniștii germani și nu numai pe aceste meleaguri odată cu stabilirea lor aici începând cu secolul al 18-lea. Este, de fapt, o sărbătoare, un Fest al păstrării obiceiurilor și tradițiilor transmise din generație în generație până astăzi, cu speranța și intr-un viitor, chiar dacă etnicii germani sunt din punct de vedere numeric tot mai puțini.
Desfășurate conform tradiției pe străzi (cartierul Celnic din Anina și comuna Dognecea), la sedii ale Forumului German sau în alte locații, manifestările din acest an reunite sub semnul Fășangului au atras sute de participanți activi sau simpatizanți, Banatul Montan aflându-se din acest punct de vedere în topurile celor mai bine organizate alaiuri ale mascaților, carnavaluri și altor reuniuni distractive desfășurate de etnia germană în România.
La Reșița, Sărbătoarea tăițeilor, dar și a gogoșilor au reunit și anul acesta, pe lângă celelalte manifestări tradiționale, deopotrivă pe tineri și bătrâni, pe cei activi și pe pensionari. Nu trebuie uitat marele Bal de Fășang de la Reșița, cu peste 350 de participanți din mai multe localități, dintre care în jur de 80 au fost mascați.
Desigur că nu ne putem compara cu renumitele carnavaluri de la Rio de Janeiro sau din Veneția, sau cu manifestările de fășang din spațiul european de limbă germană (cele mai importante desfășurându-se la Köln), dar și ce s-a întâmplat în Banatul Montan în februarie 2023 este demn de consemnat, așa cum s-a și întâmplat.
Fășangul, perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează şi Miercurea cenuşii, adica ziua în care creştinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani şi reformaţii) intră în Postul mare de dinaintea Sărbătorii Paştelui, s-a încheiat marți, 21 februarie, rămânând în urma sa amintiri plăcute, dar și dorința de a sărbători și mai bine în anul care vine.

Erwin Josef Ţigla

Când ai nevoie de zâmbet pe față
Voie bună, prietenie, vorbă-n armonie,
Caută vărsători cu dragoste de viață
Suflet de copil, veselie-n dimineață!

Luna februarie a anului 2023, a adus în viața noastră o altă zi plină de bucurie si cunoaștere, o zi marcată de originalitate, de libertate în exprimare, excentricitate, evoluție.
Evenimentul ”La o cafea cu scriitorii – Sub Zodia Vărsătorilor” –
Ediția a VI-a 2023, a fost un eveniment special în data de 16 februarie la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa, momente importante pentru cultură la care au participat scriitori din Bocșa, Oravița, Reșița, Lugoj, a fost o lecție de viață, umanitate, prietenie, cunoaștere, o zi plină de emoție cu oameni care iubesc cultura, vărsători care își consumă propriile gânduri în nopți pline de cunoaștere, în dimineți cu pașaport de libertate, cu poeți, scriitori, muzicologi, istorici, pictori care își dedică viața unor lucruri importante pentru omenire, o zi încărcată cu tinerețe, cu ochi strălucitori și inimi căutătoare de existență, suflete pure de elevi cu speranțe. Și toate acestea sunt meritul doamnei Gabriela Șerban, Managerul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, omul care parcă nu doarme niciodată, un vărsător cu gândire departe, independent, o ființă care are menirea să îi facă fericiți pe cei din jur datorită activităților benefice, dar și simplității și modestiei cu care este înzestrată.
A fost un moment inedit atunci când sala bibliotecii s-a umplut de elevii clasei a IX-a, ai Liceului Teoretic ”Tata Oancea” Bocșa, cu ochi senini si frunți descrețite, acești minunați tineri ai Bocșei au ascultat cuminți și interesați de subiectele ce au avut ca și conținut promovarea cărților, a revistelor, viața trăită în poezie, în muzică, actorie, pictură, în scriere, toate aceste momente fiind datorate promotorului cultural, doamna Gabriela Șerban, un om care luptă pentru dezvoltarea, armonizarea și promovarea valorilor culturale, un vărsător neobosit.

Spunea odată marele nostru poet Mihai Eminescu: ”Fără muncă nu există bunăstare, fără adevăr nu există cultură”.
Am respirat aer de carte călătorind prin sălile bibliotecii, apoi am savurat într-adevăr o cafea în mijlocul revistelor, cărților, picturilor, o cafea cu gust de speranță.
Doamne, a fost cea mai gustoasă cafea, avea miros de anotimpuri si gust de poveste, un cântec se auzea parcă din trecut, erau vocile scriitorilor care sunt astăzi la Dumnezeu, spiritele lor erau cu noi, dar oare puteau să nu fie? Nicolae Danciu Petniceanu, Octavian Doclin…și mulți, mulți alții, ai grijă de ei Tată Ceresc.
Cafea cu gust de „speranță”, spun asta pentru că umanitatea participanților a dat naștere unui viitor în care oamenii trebuie să se regăsească în paginile cărților, am vorbit despre emoțiile pe care le trăim, doar citind putem să descoperim cu adevărat ce înseamnă iubirea, lacrima, suspinul, dorul, fericirea…
La eveniment au participat atât sărbătoriții, cei născuți în Zodia Vărsătorului, oamenii de cultură: Gabriela Șerban, Gheorghe Jurma, Adriana Weimer, Maria Rogobete, Dorel Viorel Cherciu, Constantin Tufan Stan, Daniel Crechan cât și scriitori, oameni de cultură ai Banatului precum Ionel Bota, Cristina Anișoara Zainea, Erwin Josef Țigla, Costel Simedrea, Liana și Silviu Ferciug, Rodica Frunză, Dorina Ștefan și Nik Potocean, aceștia fiind invitați speciali la minunatul eveniment.
Nu știu cum a trecut timpul, dar știu că după această sărbătoare a vărsătorilor m-am reinventat, a câtă oară? Nu știu, dar un lucru știu cu exactitate: sunt fericită în pielea mea de vărsător, mă bucur de minunații mei prieteni iubitori de cultură și le mulțumesc tuturor participanților pentru că am învățat atâtea de la fiecare!!!
Astăzi, de Sărbătoarea Iubirii, ”Dragobete”, mulți spun să iubim românește, dar nici nu avem cum să nu iubim românește, trebuie să trăim românește, să fim români adevărați sărutând în fiecare zi palma de pământ lăsată de strămoșii noștri, această sărbătoare cu origini în tradițiile dacice și în credința într-un zeu al iubirii care marca pe 24 februarie începutul primăverii, cu acest prilej vreau să-i spun doamnei Gabriela Șerban, omul care aduce la masa bucuriei scriitori de seamă ai Banatului, poeți și actori, pictori și muzicologi, preoți și oameni de bună credință, că o iubim foarte mult pentru ceea ce este, pentru ce face, pentru că reușește să lumineze partea cea mai importantă din noi și să ne apropie ca oameni.
La mulți ani, Gabriela Șerban!

LA BIBLIOTECA „TATA OANCEA”

În lumea cu mister de dor,
Sub zodie de vărsător,
Un vers parfum de scriitor
Pășește falnic în decor.
Și multe zâmbete se-aprind,
Căutând speranțe-n labirint,
Pe valul timp în poezia gând,
Venim la ”Tata Oancea” rând pe rând.
Ca ieri, ca mâine, trecători,
Visăm să fim nemuritori,
Sorbind cafea din ceașca vieții,
Ne pierdem muți pe malul tinereții.

SURSĂ FOTO: ADRIANA WEIMER, GABRIELA ȘERBAN

MARIA ROGOBETE MEMBRU UZPR LUGOJ 24.02.2023

În cadrul proiectul având marca „Reșița: 250 de ani de industrie”, care avea ca scop principal răspunsul la două întrebări adresate unor personalități legate prin naștere de Reșița, în data de 12 ianuarie 2021 s-au publicat răspunsurile prof. univ. dr. Mircea Martin, membru corespondent al Academiei Române, trăitor la București, dar strâns legat de Reșița nașterii și copilăriei. Spicuim din răspunsul său de atunci:

„Pentru mine apartenența reșițeană a însemnat și continuă să însemne un motiv de mândrie. Iar motivul cel mai adânc și cel mai puternic al acestei mândrii este dat de tradiția industrială extraordinară a acestui oraș, comparabilă cu a celor mai vechi și vestite centre din Europa și din lume. Vechimea, cum știm, reprezintă în sine un titlu de noblețe, titlu pe care însă Reșița l-a cucerit prin muncă temeinică de zi cu zi, an de an, deceniu după deceniu, timp de două secole și jumătate. Și, desigur, prin realizări grandioase pe care alții sunt mai calificați și mai îndreptățiți decât mine să le enumere.”

Prof. univ. dr. Mircea Martin a venit alături de soția sa, scriitoarea și traducătoarea Angela Martin, la mijloc de august 2021 să sărbătorească Reșița 250, vizitând locurile natale, cele în legătură cu trecerea familiei sale pe aici, întâlnindu-se cu oamenii locului, de la primar la iubitorul simplu de carte, de la preot la omul de cultură, rememorând atâtea lucruri frumoase care îl leagă de Reșița și Banatul Montan. Prof. univ. dr. Mircea Martin este Cetățean de onoare al Reșiței din 29 mai 2000, precum și Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin din 23 decembrie 2008.

Prin intermediul unui comunicat al Academiei Române, am aflat cu mare emoție, că în Adunarea Generală întrunită în sesiunea din 22 februarie, dl. prof. univ. dr. Mircea Martin a fost ales prin vot secret Membru titular al Academiei Române. Această alegere reprezintă o mare onoare pentru noi, cei din Reșița și Caraș-Severin, dânsul fiind în momentul de față singurul membru titular în viață al acestui cel mai reprezentativ for academic al României, născut la Reșița. În numele celor care îl respectă și stimează, îi adresăm cele mai alese gânduri de felicitări de pe meleagurile sale natale. Ad multor annos!

Erwin Josef Țigla

În data de 20.02.2023, la sediul UZPR „Valeriu Braniște” din Timișoara, a avut loc un interesant eveniment prilejuit de lansarea volumului „SEMENICUL” – Revistă culturală lunară (1928 – 1932), (Editura David Press Print din Timișoara), avându-l ca autor pe Conf.univ., CS II, dr. Ioan DAVID, președinte al UZPR Timiș.
Această apariție editorială reprezintă cea de-a 70-a carte apărută în colecția „Bibliotheca banatica” (Academia Română, Filiala Timișoara). Lucrarea atrage atenția asupra unei unui important capitol din istoria presei din Banat. Primul număr al revistei „SEMENICUL” a apărut în 1 ianuarie 1928 – la Lugoj, sub conducerea Prof. Aurel E. PETEANU. Pe marginea cărții, cei prezenți au făcut mai multe referiri, punând în valoare importanța cărții pentru caracterizarea istoriei culturale a Banatului din perioada interbelică. Felicitări autorului!
https://fb.watch/iQoX_Zpbyb/

23 – 27 februarie 2023, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Solidaritate cu Ucraina la un an de la debutul conflictului armat: Expoziție de fotografii „Kievul ortodox” și expoziție filatelică din colecția lui Erwin Josef Ţigla.

Îmi amintesc că la începuturi, când i s-a oferit un volum din serialul „CĂRĂŞENI DE NEUITAT”, Înalt Preasfințitul Nicolae Corneanu, fost Mitropolit al Banatului, a fost încântat, a mulțumit şi a urat ca să ajungă la treizeci de volume. lată că acum, ne aflăm în situația fericită de apariție a volumului XL. Asta înseamnă că lucrurile au evoluat excelent, autorul Prof. universitar, Dr. Constantin C. Falcă, a fost total dăruit cauzei, iar reacția beneficiarilor cititori a fost cum nu se poate mai bine, ceea ce inseamnă că asemenea scrieri sunt necesare şi utile românilor.

Partea a XL-a, in cele 202 pagini cuprinde, după tipicul obişnuit, o prefață interesantă a istoricului loan Olărescu, după care urmează 95 medalioane, între care amintesc câteva: ,,Ciobănaşul”, la 45 de ani; Forţa creatoare de minuni; Nume istorice bănăţene; Pictura naivă la Uzdin; Ioan Rusu-Şirianu, Teatrul bănăţean, odinioară.

În mod deosebit mi-a atras atenția materialul Profesorului Vasile Popeangă (Dumnezeu să-l odihnească în pace!) de la Arad, intitulat ,,Activitatea preoțimii bănăţene în lupta pentru înfăptuirea Marii Uniri”- o frântură importantă de istorie românească. Așa cum e scris in material, ,,Clericii bănăţeni au constituit un viguros detaşament angajat form in lupta pentru făurirea statului român unitar”.

Nu mai puțin am considerație pentru articolul ,,Șvabii bănățeni şi Marea Unire” (autor dr. Gerhardt Hachstrasser). ,,Perioada între 1 Decembrie 1918 şi 10- 12 septembrie 1919, a fost perioada de maturizare supremă a şvabilor bănățeni, constituind cea mai importantă cotitură în existența lor, cu începere de la colonizarea în Banat”….,,poziția svabilor din Banat, afirmată atunci şi cu claritate, o dată pentru totdeauna, a fost de unire a Banatului cu România, şvabii constituindu-se în cetățeni loiali, cu aceleaşi drepturi, în cadrul poporului român”. Volumul se încheie cu obișnuita colecție de fotografii, 24 la număr.

Pe coperta a patra a cărții este o prezentare consistentă a trudnicului autor: Studii, activitate științifică, activitate culturală, premii şi distincții.

Dumnezeu să îl ajute să meargă mai departe… să fie cum i-a urat I. Olărescu-să ajungă la cinzeci de volume!

Alexandru Stupariu-Şirianu

Într-un comunicat al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, se arată că miercuri, 22 februarie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice este marcată MIERCUREA CENUŞII, această zi fiind începutul Postului Mare, al timpului de pregătire pentru Solemnitatea Învierii Domnului – Sfintele Paști. Miercurea Cenușii este pentru credincioșii romano-catolici zi de post sever și abstinență, introducând Postul Mare ca un timp special de reculegere, împăcare și meditație. În această zi în bisericile romano-catolice se celebrează un ritual special de binecuvântare a cenușii, care este apoi presărată pe fruntea credincioșilor, ca semn al pocăinței și întoarcerii de la păcat.

La Reșița, în cadrul Bisericii parohiale „Maria Zăpezii”, miercuri după-amiaza, începând cu ora 17.00, va fi celebrată o Sfântă Liturghie în limbile română, germană și maghiară, în cadrul căreia va fi sfințită cenușa de către preotul paroh Veniamin Pălie, după care acesta o va presăra pe fruntea credincioșilor prezenți. La Biserica parohială „Preasfânta Treime” din Reșița / Govândari, în Miercurea Cenușii va fi celebrată de asemenea o Sfântă Liturghie de către preotul paroh Attila Puskás începând cu ora 17.00.

Erwin Josef Ţigla