Una dintre misiunile culturale însuşite de către Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi de către Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa este cea de a reaminti iubitorilor de cultură şi spiritualitate personalităţile care s-au născut sau au trăit pe meleagurile Banatului Montan, numele lor fiind trecute în cartea de aur a acestui spaţiu de interferenţe culturale. De data aceasta să ne aducem aminte de o personalitate aproape uitată în Banatul Montan, dar care s-a născut la Caransebeș. Câteva date biografice despre cel comemorat: Scriitorul și sociologul René Fülöp Miller s-a născut la Caransebeș, la 17 martie 1891. La 17 ani, tânărul caransebeșean se înscrie la universitatea vieneză pentru a studia chimia și farmacia, având în vedere faptul că familia sa poseda o farmacie în Caransebeș. În continuare studiază la Berlin, Paris și Lausanne. După primele încercări literare, pașii îi sunt îndrumați de Ștefan Zweig. Popasurile sale în spațiul rusesc, în Statele Unite ale Americii, dar și în Asia Mică sunt de bun augur pentru dezvoltarea personală a scriitorului, conducându-l la scrierea unor lucrări importante din acea perioadă. A scris și sub pseudonimele Philipp Jakob Müller și René Miller. A fost reporter la conferințele de pace din Geneva în anul 1922 și la Lugano în anul 1924. După o ședere la Hollywood în anul 1930, René Fülöp Miller cutreieră mai multe localități europene. În anul 1939 emigrează din Norvegia în State, unde devine, în anul 1943, cetățean american. Între anii 1950 și 1954 predă în Hanover / New Hampshire din SUA, la Dartmouth College, cultura rusă și sociologie, apoi, din anul 1954 până în anul 1962, aceleași materii la Hinter College din New York. În anul 1962 revine la Dartmouth College în calitate de docent. În această localitate, Hanover / New Hampshire, moare la 17 mai 1963. Anul acesta, Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa va marca împlinirea a 60 de ani de la nașterea lui René Fülöp Miller printr-un plic filatelic ocazional şi o ştampilă adecvată.
,,M-am născut într-o perioadă în care tot ce amintea de frumos, de bucurie și fericire deja trecuse și fusese de mult timp consumat, iar viitorul părea a ne dirija inexorabil spre ceva care nu putea fi decât mult mai rău. Deocamdată, se părea că numărul morților tineri era pe cale să se reducă la proporțiile stabilite în mod firesc de Domnul. Era puțin, era mult…Pe atunci, credeam cu toții că ar putea fi îndeajuns pentru a reuși să începem ceea ce credeam că trebuie făcut.”( I.T) Dincolo de mesaj și filonul de luciditate și înțelepciune ce străbate această frază, rămân în contemplare și pentru a nu pierde începutul ,,să trecem de la navetă la balama”cum cu subtilă ironie mă provoacă la discuții, distinsul meu interlocutor. Din galeria de oameni cu notorietate, cu suflerul risipit prin istoria și cultura poporului român și performanță în diverse domenii profesionale, care sunt invitați a combate, a mai limpezi apele tulburi în care supraviețuim, mă refer desigur la emisiunea tv. ,,Culisele statului paralel” moderată de (ne)înfricata Anca Alexandrescu, fiica unui fost mare ziarist, Horia Alexandrescu, pe care am avut prilejul de a-l cunoaște la o cafea împreună cu alți ziariști importanți ai timpului respectiv anii 1980, Dragomir Magdin, Dan Mucenic, Lucian Avramescu, pe când eu eram un fel de corespondent de Banat, la Scânteia tineretului. Doamne ce colegi de breaslă a pierdut presa românească. Dumnezeu să-i binecuvânteze! Unul dintre acești invitați speciali m-a captivat pur și simplu prin vocația de istoric dar și om de cultură, prin cunoștințele vaste și modul de a ne preda în direct o adevărată lecție de istorie și demnitate, despre evoluția într-un timp tulburător a națiunii române. Un senior veritabil și un reprezentant al generației mele peste care timpul în marea sa trecere și-a pus amprenta. Dar să nu mai prelungesc nerăbdarea și curiozitatea dumneavoastră, acest om se numește Ioan Talpeș, un ,,cărășan de neuitat” doctor în istorie, general, om politic, un român absolut și după părerea mea, desigur, un scriitor de curaj, de forță și anvergură europeană, autor al unor cărți trăite și scrise la cea mai înaltă tensiune. În neastâmpărul meu de reporter în cotidian și mereu peregrin prin țară, mi-am propus să-l cunosc personal și dincolo de sticlă, adică la el acasă. Nu știu, am referințe puține, dar insist, aflu numărul de telefon și înainte de a pleca la București la fiica mea pentru a sărbători împreună Paștele, îl sun, îmi răspunde o voce calmă, mă ascultă, mă prezint cine sunt, îi fac ,,en detail” cunoscut scopul întâlnirii noastre. În principiu sunt de acord domnule Buțoi, dar mai vorbim după Paște, e bine?. ,, Să trăiți domn’ general”!, mulțumim pentru receptivitate. Recunosc, am ceva emoții, eu soldatul să dialoghez liber pe un front deschis cu un domn general e ceva ce mă onorează dar și responsabilizează, creîndumi-se în suflet un sentiment de posibilă vulnerabilitate, dar realitatea m-a convins că, dincolo de orice funcție și grad, suntem oameni și diferența o face caracterul fiecăruia dintre noi. După Paște revin cu un nou telefon, îl sun, e dimineață, îmi răspunde, îl întreb ce mai faceți domnule general?, ,, sunt bine, sunt cu mine însumi”, sunt acasă, vă aștept. Îmi cer scuze, mai am de așteptat să iau rezultatul la niște analize, venim în jurul orei 14,30, e bine. Ora 13,30, atacăm, suntem cu mașina personală, București, Otopeni, Snagov, mai sun încă o dată pentru a-mi da coordonatele, pentru a-l repera mai ușor, notez și în câteva minute suntem la poarta mult visată. Ne întâmpină protocolar, ne îmbrățișăm de parcă ne-am fi cunoscut de-o viață, ne invită în casă, de fapt o cabană cu pereții ,,pavoazați” cu tablouri ,,războinice” dar și portrete cu personalități istorice reprezentative, situată undeva la marginea pădurii dintre oameni și fluturi. Contemplăm împreună verdele crud al primăverii și în jurul unei mese rotunde în compania unei cafele cu aromă de istorie și poezie începem să discutăm despre orice numai despre politică, nu, fără pix, coală de hârtie, fără reportofon ori alte ,,fumigene”! Discutăm ca niște oameni liberi de orice sarcini dar dependenți de clipa de spontaneitate, care ne cotropește benefic, semn că personalitățile noastre și deschiderea spre un dialog sincer sunt virtuți ale unor destine la temelia cărora am pus cărămizi de rouă și sudoare și toată priceperea noastră de a fi mereu în slujba semenilor și a comunității, într-un timp învolburat și risipit printre momente de grele încercări. Domnul general Ioan Talpeș este un om pur și simplu, echilibrat, sociabil, demn și vertical. În cei 60 de ani de carieră militară, istoric, cercetător, om politic, scriitor a avut prilejul de a cunoaște mulți oameni, din aproape toată lumea, cu opțiuni diverse, dar a știut să asculte și fiecăruia să-I răspundă cu decență. A ocupat multe funcții în statul român, de mare responsabilitate și risc. A reprezentat România în diverse misiuni diplomatice. Este un istoric realmente debordant în expunerile sale verbale, scriitor inegalabil în abordarea cu curaj a unor subiecte sensibile, (in)vulnerabile, cu grad ridicat de risc pe termen mediu și lung în arealul cultural intern-extern. Să ne prețuim generalii cât mai sunt în viață, izvoare de istorie și demnitate națională, după, ne putem risipi imaginația doar printre iluzii. Prin ochii lui înrourați și parcă obosiți de atâta istorie și gânduri mai putem privi și desluși ca-ntr-o oglindă retrovizoare evoluția noastră ca popor într-un timp încărcat de victorii dar și înfrângeri, putem citi și reciti secvențe dintr-o istorie de turbă pe care el a străbătut-o (aidoma unui țăran cu desaga în spate), în linie curbă, putem (re)învăța istoria patriei, istoria pâinii! Cărțile sale sunt adevărate bijuterii culturale-jurnalistice: ,,În umbra marelui Hidalgo”, Editura Vivaldi, 2009 – Rememorări consemnate de Horia Alexandrescu, ,,Breviar laic”, Editura Militară, 2010, ,, Exercițiul România – De la Războiul rece la dezinformarea globală”, Editura Militară, 2019 și altele. Vă recomand să le citiți cât mai curând, pentru a nu fi prea târziu și apoi să regretați.
Ele reprezintă prin esență, mesaj și filon filozofic, inedite legende ale (a)saltului peste un timp trecut în care am tot căutat vinovați, peste un timp prezent guvernat de haos și incertitudini și asta și din vina noastră, peste un timp viitor poate mai bun dar nu și pentru noi. Timpul trece, trebuie să încheiem, cu promisiunea că ne vom reîntâlni pentru a continua dialogul. Facem schimb de reviste și cărți. Printre altele îi ofer cu drag Antologia de poezie ,,Eminescu, un vis în așteptare” pe care am lansat-o recent la Sala festivă AGIR din București și domnul general Ioan Talpeș este un mare iubitor de Eminescu și se bucură desigur când îi arăt în carte că Marele Premiu pentru poezie a poposit de anul trecut la Topleț, prin ,,lugojanca” Maria Rogobete, poet, publicist și membră a UZPR Timiș. Și-mi spune cu ceva emoții în glas, Topleț este satul meu din care am plecat acum vreo 25 de ani, o cunosc pe Maria, îmi este rudă apropiată, o fată ambițioasă și puternică. Subscriu. Voi reveni în vară pe meleagurile cărășene. ,,Și nu uitați, că fără demnitate nu vom obține respectul popoarelor lumii și, că, din poziția în genunchi nu putem negocia nimic benefic pentru România, cel mult putem cere îndurare”! Sper din toată inima ca această cugetare de suflet și iubire, de spirit românesc să nu rămână doar un strigăt în pustiu! ,,SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM”!
Într-o recentă discuție cu prof. Cristina DELINESC (foto), în calitatea sa de director, am aflat că la nivelul Școlilor Primare Reea, Păclișa și Cîrnești și a Grădinițelor cu program normal Păclișa și Cîrnești s-a desfășurat săptămâna „Școala Altfel” care a avut drept motto ,,Învață, ca să treci ușor prin viață!”. La activități a participat un număr de 62 școlari și preșcolari coordonați de 8 cadre didactice. Elevii, împreună cu profesorii au avut parte de o săptămână diferită, lipsită de presiunea notării, monitorizării permanente și clinchetul clopoțelului. Scopul activităților din cadrul acestei săptămâni a fost de a consolida relația profesor-elev și a desfășura activități menite să stabilească o punte de legătură între cunoștințele dobândite la clasă și lumea în care trăim. Elevii au fost lăsați să își descopere talente, să participe activ, să socializeze și să lucreze în echipă pentru a duce la îndeplinire sarcinile primite. Dintre obiectivele urmărite am putea enumera: promovarea unui stil de viață sănătos, cultivarea interesului pentru lectură, formarea atitudinii de responsabilitate și respect pentru instituțiile locale, responsabilizarea față de resursele naturale ale planetei și dobândirea unor informații despre importanța apei ca sursă de energie, antrenarea creativității și a gândirii divergente, dezvoltarea deprinderilor motrice, încurajarea originalității în concepție și prezentare, dezvoltarea abilității de comunicare și crearea cadrului pentru dezvoltarea unor parteneriate educaționale între școală și alte instituții.
Pentru toți participanții, această săptămână a reprezentat o sursă de diversitate, de ieșire din cotidian, de explorare, de depășire a barierelor de comunicare și de distracție.
Elevii au avut parte în această săptămâna de activități în natură, de creație, de poezie, de lectură și de teatru. Profesorii au fost plăcut surprinși de creativitatea de care aceștia au dat dovadă, de felul liber de a se exprima și au descoperit în fiecare elev câte un talent ascuns.
Între școală și comunitatea locală există o strânsă legătură bazată pe cooperare, colaborare și respect. Drept pentru care elevii au poposit la sediul Primăriei comunei Totești, loc în care au fost întâmpinați și sfătuiți de însuși domnul primar, Pasconi Tiberiu, omul care pune mare accent pe educație și este foarte implicat în viața școlarilor.
Un alt loc vizitat de micuții elevi a fost Punctul de Lucru al Pompierilor din Totești. Aici, au făcut cunoștință cu salvatorii militari, li s-au dezvăluit tainele meseriei și modul în care aceștia vin în sprijinul oamenilor de fiecare dată când sunt solicitați. Spre încântarea elevilor, le-au fost prezentate utilajele și echipamentele de intervenție și au îmbrăcat cu bucurie echipamentul de protecție al acestora.
Nu s-a putut încheia săptămâna fără o vizită la biblioteca comunei Totești. Școlarii și preșcolarii au fost introduși în lumea poveștilor și au plecat încântați de multitudinea de cărți văzute și cu promisiunea unei noi vizite pentru a împrumuta cărți. Nelipsit din cadrul activităților desfășurate a fost preotul satului Reea. Dânsul își găsește mereu timp pentru a vizita școala, pentru a-i îndruma și pentru a-i atrage pe elevi spre credința strămoșească creștin ortodoxă.
De consemnat că părinții elevilor au fost invitați pentru a participa, alături de elevi la expunerea lucrărilor realizate în decursul acestui program.
Săptămâna „Școala Altfel” și-a atins scopul, elevii fiind în final plini de entuziasm, de încredere și dornici de a reveni la școală.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
În vederea apărării sănătății publice și protecției consumatorilor, pentru prevenirea apariției unor episoade de toxiinfecții alimentare prin consumul de produse alimentare, precum și pentru prevenirea răspândirii Pestei Porcine Africane – după cum ne spunea dr. Lucian Laurențiu JOSAN (foto), directorul executiv la D.S.V.S.A. Hunedoara – recent au fost întreprinse acțiuni cu o finalizare eficientă. Astfel, reprezentanții D.S.V.S.A. Hunedoara au efectuat controale care au urmărit respectarea legislației sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor atât în domeniul siguranței alimentelor de origine animală și nonanimală, cât și în domeniul sănătății, bunăstării și identificării animalelor, nutriției animalelor și produselor medicinale veterinare. În scopul prevenirii încălcării legislației sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor și a asigurării protecției sănătății consumatorilor, D.S.V.S.A. Hunedoara a colaborat în acțiuni organizate, în baza protocoalelor încheiate cu celelalte autorități competente cu atribuții în controlul produselor alimentare și transportul animalelor vii, în special controale cu IPJ în trafic pentru prevenirea răspândirii PPA și a Gripei aviare, precum și verificarea legalității transporturilor de animale vii și a cărnii și produselor din carne. Au fost verificate un număr de 745 obiective, iar pentru deficiențele constatate au fost aplicate 32 sancțiuni contravenționale în cuantum de 109200 lei, precum și 11 avertismente. De asemenea, la nivelul D.S.V.S.A. Hunedoara au fost înregistrate și soluționate 6 sesizări. În domeniul siguranței alimentelor au fost efectuate acțiuni de control la unitățile de abatorizare, procesare, depozitare și desfacere a produselor alimentare de origine animală și nonanimală. În acest sens au fost efectuate acțiuni care au urmărit modul cum sunt respectate condițiile de funcționare și înregistrare/autorizare al unităților, precum și acțiuni care au urmărit respectarea legislației sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor privind producerea, depozitarea și comercializarea produselor alimentare de origine animală și nonanimală. Au fost verificate un număr de 452 obiective, fiind constatate următoarele deficiențe: igienă și întreținere necorespunzătoare a spațiilor din dotare, depozitare și etichetare necorespunzătoare a produselor alimentare. În urma neconformităților constatate au fost aplicate 16 sancțiuni contravenționale în cuantum de 78600 lei și 1 avertisment. Au fost efectuate controale și în fermele comerciale, exploatațiile comerciale de tip A, exploatațiile non-profesionale, depozite farmaceutice, farmacii și cabinete veterinare, care au vizat verificarea respectării condițiilor de funcționare, biosecuritate, bunăstare și protecție, identificare și înregistrare a animalelor, precum și a condițiilor de comercializare a produselor medicinale veterinare și a altor produse de uz veterinar. În total au fost verificate un număr de 293 obiective, fiind constatate următoarele deficiențe: păstrarea necorespunzătoare a registrului de exploatație, vânzarea/cumpărarea/înstrăinarea/transportul de animale fără documentele prevăzute de legislația în vigoare, mijloc de transport animale vii neautorizat sanitar veterinar. În urma neconformităților constatate au fost aplicate 16 sancțiuni contravenționale în cuantum de 30600 lei, precum și 10 avertismente. De notat este faptul că nu au fost confirmate focare de PPA (Pestă Porcină Africană) la porcii domestici în cadrul exploatațiilor/gospodăriilor proprii ale populației sau în exploatațiile comerciale, precum nici cazuri de PPA (Pestă Porcină Africană) la porcii mistreți de pe fondurile de vânătoare. D.S.V.S.A. Hunedoara solicită sprijinul și înțelegerea unităților administrativ teritoriale, a cetățenilor și a operatorilor economici pentru respectarea măsurilor care se impun, având în vedere gravitatea bolii și consecințele economice grave generate de apariția ei. Facem precizarea că pesta porcină africană nu afectează oamenii, neexistând nici cel mai mic risc de îmbolnăvire pentru oameni, acest virus având , însă, impact la nivel social din punct de vedere economic. Au fost înregistrate/autorizate în domeniul siguranței alimentelor și sănătății animalelor un număr de 54 obiective (unități de alimentație publică, magazine alimentare, alte unități de vânzare cu amănuntul, producători individuali, pet-shop, magazine de furaje, farmacii, exploatații tip A de animale), precum și 14 mijloace de transport produse alimentare, furaje și animale vii. La nivelul Laboratorului Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Hunedoara au fost analizate un număr de 11573 probe din care 1210 pe domeniul siguranței alimentelor și 10363 pe domeniul sănătății animale. A fost efectuat un număr de 245 controale pentru verificarea modului în care este respectată legislația sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor în piețele agroalimentare, abatoare, unități de procesare și tranșare carne, măcelării, carmangerii, super/hipermarketuri, unități de depozitare, pensiuni agroturistice, unități de alimentație publică, magazine alimentare, alte unități unde se comercializează și produc alimente de origine animală și nonanimală, precum și verificări în trafic împreună cu reprezentanți ai IPJ pentru prevenirea răspândirii Pestei Porcine Africane și Gripei aviare, aplicându-se un număr de 33 sancțiuni contravenționale în valoare totală de 191800 lei, principalele neconformități fiind următoarele: nerespectarea condițiilor de igienă și manipularea necorespunzătoare a produselor alimentare, nerespectarea condițiilor de depozitare a produselor alimentare, neîntreținerea corespunzătoare a spațiilor și ustensilelor din dotare, etichetarea și ambalarea necorespunzătoare a produselor alimentare, transport animale vii fără documente sanitare veterinare aferente.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/UZPR
Motto; „Iisus este iubire, nimeni nu are iubire mai mare decât El, a murit pentru noi, iată cea mai mare expresie de iubire arătată de un Om, căci Iisus a fost Om, a dat lumii tot ce a avut mai bun”!
…Este titlul unei cărți de suflet, iubire de semeni și credință în Dumnezeu, o carte trăită și scrisă cu smerenie de admirabila noastră colegă de breaslă, poetă, publicist, actor și membră a UZPR Timiș, Maria Rogobete. Am avut onoarea de a fi invitat să vorbesc despre această bijuterie literară, peste 350 de pagini, format mediu, pigmentată cu zeci de fotografii-instantanee, imagini inedite din Țara Sfântă, o carte zămislită din durere și lacrimi. Arhitecți, tehnoredactorul de excepție, poetul Nicolae Toma, membru UZPR Timiș, editorul de carte, omul de cultură Daniel Luca și desigur autoarea, Maria Rogobete, pentru talent și curajul de a învinge teama de zbor și de a fi împreună cu soțul său, Daniel Rogobete, alți colegi și prieteni, fie și pentru o zi, părtașii fericirii simple.
Cu o prefață mai mult decât „părintească” a preotului Iosif Hânda, și el un remarcabil poet, care ne spune cu blândețea specifică: „Cu siguranță că această carte a scriitoarei Maria Rogobete, care cuprinde și un număr mare de fotografii, va fi lecturată de multă lume și multora le va fi de folos. Nu toți pot ajunge în Țara Sfântă, dar citind cartea și privind imaginile, pot călători aici cu gândul, pot simți bucuria credinței și a conștientizării odată în plus de cât ești de norocos să crezi în adevăratul Dumnezeu și în Iisus Hristos, care S-A NĂSCUT, S-A JERTFIT, A ÎNVIAT ȘI S-A ÎNĂLȚAT LA CER pentru noi și pentru a noastră mântuire”.
O carte dumnezeiască, scrisă cu suflet, din durere, iubire și credință, prin mesaj și spirit și noi (ne)vinovații respirăm universalitate și dumnezeire. O carte născută dintr-o excursie de conștiință interioară spre o altă conștiință exterioară, care vine în neliniștea noastră ca un miracol vindecător, ca un multiplu de iubire de semeni și Dumnezeu, ca un vis frumos ce se destramă în alte visuri dăruite nouă.
Au mai rostit alocuțiuni Vasile Barbu, Uzdin – Serbia, Gheorghe Rancu, din Șopotu Vechi, Ionel Bota, din Oravița, Mihai Chiper, redactor șef revista „Arcadia”, din Anina. Gabriela Șerban, director Biblioteca orășenească „Tata Oancea”, din Bocșa, jud. Caraș Severin și Ion Teca, col. (r) din Lugoj, participanți activi la „pelerinaj”. Au mai contribuit efectiv la reușita acestui eveniment doamnele Maria Voronca și Henrieta Szabo, repere cultural-artistice ale Banatului și nu numai.
Doamna Maria Hadiji, muzeograf, a transmis un mesaj care a fost prezentat audienței de către poeta și actrița Livia Loredana Lupescu.
Evenimentul de excepție a avut loc recent la Teatrul Municipal „Traian Grozăvescu”, cu sprijinul Casei de Cultură a Municipiului și al Bibliotecii Municipale din Lugoj, în prezența a numeroși iubitori de cultură, credincioși, tineri dar și mulțe persoane din generația vârstei a treia.
A fost o întâlnire de suflet, iubire de semeni și credință în Domnul nostru Iisus, la care au mai contribuit, prin momentele artistice prezentate, Radu Bercean, elev la Școala Gimnazială de Muzică „Filaret Barbu” din Lugoj și Gabriela Hlușcu, la pian.
Să nu uităm, cartea ,,Pelerinaj în țara sfântă” – GRUPIR 2023 – a apărut la Editura Castrum de Thymes, cu sprijinul, S.C. Seroni Trans SRL din Lugoj.
O atracție inedită, ne-a încântat privirile, expoziția de desene amenajată în foaierul teatrului, a micuței Carmen Maria Rogobete, Școala Gimnazială nr. 2 Lugoj.
Și un poem inspirat de apariția acestei cărți; VIS ȘI MIRACOL: Nu-i dat de Dumnezeu oricui / S-ajungă pelerin în Țara Sfântă/ Acolo unde îngerii multiplicați în lacrimi/ Plâng prin statui/ Și pasărea măiastră nu mai cântă/ Stă și-ascultă/ Slujba de înviere și mântuire/ Pentru Domnul nostru Iisus Hristos/ Zidit de viu într-un munte de durere și iubire/ Pentru ca peste timp/ Să-nvățăm să privim cu smerenie spre lumea de jos / Când cerul se despică-n două/ Și ne visăm frumos într-un alt anotimp!/ Cotropiți de stelele din ploi / Și lacrima din rouă/ Să nu ne fie teamă, Dumnezeu este mereu cu noi!
Familia Daniel Rogobete și Maria, autoarea sărbătorită, după ce a acordat zeci de autografe, ne-au invitat la… socializare cu bunătăți de-ale casei – a fost o zi de primăvară minunată!
În perioada 4 – 7 mai 2023 s-au desfășurat „Zilele Literaturii Germane la Reșița”, o manifestare cu caracter internațional. Au răspuns invitației organizatorilor pentru această cea de a XXXIII-a ediție, participanți din Germania, Austria și bineînțeles România, din Transilvania și din Banat. Nume de referință în spațiul cultural din România și străinătate au contribuit la reușita manifestării. În cadrul acestei ediții a fost înmânat Premiul „Alexander Tietz” pentru anul 2023, cea mai importantă distincție a germanilor din Banatul Montan, care se decernează anual, scriitoarei timișorence, născută în Banatul Montan, Edith Guip-Cobilanschi. Totodată a fost decernat Premiul literar „Rolf Bossert” pe anul 2023 lui Christian T. Klein (Viena). Pe lângă programul desfășurat la Reșița, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, o zi a fost dedicată Capitalei Europene a Culturii – 2023, Timișoara. Având sprijinul oferit de Ministerul Culturii, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Departamentul pentru Relații Interetnice, al Ambasadei Germaniei din București, precum și al altor instituții și organizații partenere, manifestarea de răsunet în mediul literar de limbă germană din spațiul estic și central european a câștigat aprecieri unanime, creând-se premisele necesare organizării unei noi ediții anul viitor, în luna mai.
8- 26 mai 2023, Galeria Direcției pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
Vernisaj: 8 mai 2023, ora 15.00.
Ciclul de manifestări „Primăvara culturală germană la Reșița“ (ediția a XXI-a). Ziua Europei 2023 (9 mai).
„Cu penelul pe cerul Europei“ (ediția a XVI-a). Expoziție de artă plastică dedicată Zilei Europei, 9 mai, cu lucrări realizate de membrii cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Participă Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Elena Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina Marița-Hlinka, Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean și Tatiana Țibru.
„Săptămâna verde” a oferit și elevilor din clasa prof. înv. primar Georgeta-Ileana Cizmaș (foto), din cadrul Școlii Gimnaziale Nr. 2 Hunedoara, posibilitatea participării la activități cu forme și metode adecvate, sugerându-se soluții, modele, concluzii și experimente care au stimulat inițiativa și spiritul creator al acestora. În prima zi s-a discutat cu elevii cum putem să salvăm Planeta. S-a pus accent pe înțelegerea importanței reciclării. Aceștia au identificat materialele reciclabile, le-au împărțit în categorii și astfel au înțeles procesul prin care deșeurile sunt transformate în lucruri noi. Ziua alimentației sănătoase și combaterii risipei alimentare s-a concretizat prin interpretarea și realizarea piramidei alimentelor pentru copii și a activității fizice. De asemenea, s-a vizitat Stația de Tratare a Apei „Sânpetru” din Hunedoara, prilej cu care elevii au descoperit drumul apei de la sursă până la robinet, au conștientizat întregului proces prin care trece apa brută, astfel încât să devină potabilă, au înțeles de ce este importantă protejarea și economisirea apei. Au fost încântați de pliantul „Circuitul apei” oferit de Apa Prod Deva. S-a urmărit și familiarizarea elevilor cu Cei 3 R: Reduce, Reutilizează, Reciclează. Activitatea s-a finalizat prin crearea de obiecte decorative transformând lucrurile care nu ne mai sunt de folos în ceva nou.
Pentru că se dorește să trăim într-un oraș curat, propice sănătății, elevii au desfășurat o acțiune de ecologizare la liziera Pădurii Chizid. Școala le-a asigurat materialele necesare acestui tip de activitate. Au fost răsplătiți prin vizitarea Grădinii Zoologice. Ziua Naturii, ultima din program, s-a desfășurat în Parcul Tineretului. A fost tot despre protejarea mediului înconjurător și anume de a conștientiza importanța plantării copacilor. Activitatea s-a încheiat prin dedicarea a 45 de minute activității fizice: jocuri și exerciții la aparatele fitness, pentru un stil de viață sănătos.
La împlinirea frumoasei vârste de 75 de ani almăjănii vă urează domneavoastră și familiei sănătate și bună sporire în toate. La mulți și fericiți ani! Almăjul – ţară scăldată în azurul înţelepciunii şi rourată de smerenie, are un filon al geniului românesc din care au răsărit ca florile (mari personalităţi ale culturii şi spiritului românesc), „boieri ai minţii”, care au contribuit la formarea culturii neamului românesc, creându-se o tradiţie românească şi creştină. Ei au iubit, mai presus de orice, neamul şi libertatea de opinie şi națională, jertfindu-se pentru aceste concepte sacre. Astfel de minţi luminate au existat, dezvoltându-se şi în nobiliara familie Pavel Boldea din Borlovenii Vechi, jud. Caraş Severin, loc al unor energii uriaşe, spaţiu al fericirii şi liniştii depline, unde sufletul găseşte iluminare,. Aici, „înţeleptul” Alexandru Nemoianu se simte cuprins de o bucurie simplă, prin care gustă dulceaţa vieţii. Alexandru Nemoianu vede lumina zilei la 28 aprilie 1948 în Bucureşti, având ca părinţi pe Virgil Kamil Nemoianu, avocat născut la Mehadia şi Victoria Boldea, fiica colonelului Romulus Boldea din Borlovenii Vechi, Almăj-Banat, fiu al lui Pavel Boldea. A crescut alături de cei doi fraţi, Virgil şi Romulus şi de verişorii după tată Mircea Pora şi după mamă Otilia Cincheza, viitoare Bârsan, într-o morală a binelui, a adevărului, a dreptăţii, a frumosului, a iubirii de neam şi suprema iubire de Dumnezeu, unde munca avea rigoare, şi a dat sens vieţii. A început dezlegarea tainelor slovelor în Bucureşti, unde urmează cursurile învăţământului primar şi liceal la Liceul „Titu Maiorescu”, pe care îl absolvă în anul 1966. Urmează cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Bucureşti până în anul 1971. În acest timp participă la şantierele arheologice din Maramureş, conduse de eminentul arheolog şi profesor Radu Popa, care îi va deveni mentor, influenţându-i cariera şi viaţa. Tot aici îl va cunoaşte pe prof. I. D. Suciu, reputat istoric al Banatului, care îl va îndemna spre cercetarea istoriei mirificului Banat. Absolvă Facultatea cu lucrarea de licenţă „Banatul în veacul al XVIII-lea”, apreciată la superlativ de comisie, devenind omul de direcţie în cercetarea istorică. Repartiţia o primeşte la Muzeul de Istorie al României, împreună cu soţia Larissa Gabriela Nemoianu. La studii a avut parte de profesori excepţionali de la care a învăţat respectul pentru muncă şi pentru cel ce munceşte, perecum şi cultul lucrului „bine făcut” (influenţat de familie şi bunicii la Borloveni.) Verile copilăriei le petrece la Borloveni-Almăj, în casa Boldea, la bunicii materni, unde a deprins noţiunile fundamentale despre viaţă, şi despre acel loc sacru numit „casă”. Aici cunoaşte şi începe să înţeleagă lumea sufletului strămoşilor, provenind dintr-o familie cu istorie bogată şi realizări faptice deosebite, vajnici apărători ai dreptăţii, adevărului şi libertăţii, primind un simţ adânc al legăturii cu pământul strămoşesc,. Apreciabili slujitori ai învăţământului, au format caractere de buni români şi creştini ortodocşi. Viaţa le-a oferit şansa de a rămâne în marele metropole europene, după conturarea noii hărţi a continentului în 1918. Glasul conştiinţei şi apartenenţei româneşti, dar şi „glasul pământului” i-a determinat însă, să aleagă drept ţară „limba română”, luptând pentru întregirea României Mari, şi sprijinind acţiunile Consiliului Naţional Român.
Crescut în această atmosferă, Alexandru Nemoianu (Tani), a devenit unul dintre cei mai aprigi apărători ai „Sfintei Tradiţii” şi a identităţii neamului. Buna pregătire şcolară cu o aleasă educaţie primită în familie, mai ales de la bunicii Romulus şi Otilia Boldea, la Borloveni, bazată pe rigoare şi ordine, care face lumea frumoasă şi inteligibilă, în spirit vienez, îmbinat cu cel al omeniei ţăranului almăjan, creându-i o personalitate atât de complexă, încât este greu de definit, ca prototip al românului, fiul lui Dumnezeu şi apărător al credinţei strămoşeşti. Viaţa lui este expresia desăvârşitei manifestări a geniului românesc, al nobiliarei familii Boldea, în plan spiritual, înscriindu-l între marile figuri ale culturii naţionale şi universale. Alexandru Nemoiau duce mai departe flacăra aprinsă a strămoşilor săi din familia Boldea şi Nemoianu, având o formaţie spirituală alcătuită din surse ce coexistă în Domnia Sa, alături de istoric, intelectualul cu gustul format în muzee şi şantierele arheologice, gust îndelung şlefuit, deprins să afirme, dar şi să se îndoiască, capabil să emită un punct de vedere, în acelaşi timp sintetic şi personal, un continuator strălucit atât al şcolii istorice româneşti cât şi al marilor intelectuali români. Cercetările arheologice i-au folosit în exprimările ulterioare, în cărţile publicate, ca şi lui Pârvan, Iorga şi Odobescu. Credincios rădăcinilor rurale româneşti, cinstind statornicia sufletului şi, pe de altă parte, iubind zborul liber, încearcă o cale interogativă pentru a palpa esenţele. Astfel în decembrie 1983 părăseşte, împreună cu soţia Larissa şi cu Andrei, fiul împlinit al acestora, România, stabilindu-se în S.U. A., din motive politice lesne de înţeles. Din august 1984 este angajat secretar arhivist al ”Centrului de Studii şi Documentare al Românilor americani din Jackson, Michigan. Aici lucrează cu pasiune la „dezvăluirea trecutului comunităţii româno-americane, fiind creatorul conceptului de continuitate în modelul existenţial românesc, după cum mărturiseşte. Este coredactor al publicaţiei Centrului „Information Buletin”, unde publică sute de articole şi studii, ca şi în alte reviste din SUA, Canada şi România: „Cuvântul Românesc”, „Meridianul Românesc”, „Lumea Liberă”, „Origini”, „Foaia”, „Solia”, „Tribuna” (Cluj), „Actualitate” (Lugoj), „Almăjana” (Bozovici), „Vestea” (Mehadia), „Altarul Banatului” şi „Învierea” ( Timişoara), ş. a. Viaţa- i este una de trăire în evlavie şi nobleţe, participâd afectiv în egală măsură la cele două tipuri de civilizaţie: americană şi răsăritean-europeană, fiind în el, întocmai ca în structura sufletului nostru, o sinteză de spirit citadin şi rural. Este un amestec de duh vienezo-americano-românesc(almăjan). Personalitatea sa este o rezonanţă a ordinii divine împletită cu cea a istoriei şi tradiţiei naţionale, luminat de ochiul ceresc, care face să înflorească pustiul din cultura noastră de astăzi. Sensibil şi discret, ispitit de metafizic şi dăruit vocaţiei sale, şi-a creat o lume şi o gândire liberă, proprie, deschisă cu generozitate spre binele aproapelui, devenind un spirit independent care evită orice clişee şi care îşi cerne impresiile prin filtrul propriei sensibilităţi. Suflet mare cu un îndemn spre „vis şi faptă”, priveşte omul la dimensiunea lui cosmică, cu mintea ce se dezleagă într-u „Lumină din Lumină”. Genialul fiu al Ţării Almăjului şi al României, trăitor în America , Alexandru Nemoianu este un „scriitor român din SUA, filosof al civilizaţiei, istoric, eseist, exprimat total în universul Tradiţiei, una din cele mai singulare prezenţe intelectuale din literatura română, un uimitor talent de doctrinar, prozator eseistic cu fraza lapidară şi sapienţială” (Dr. Artur Silvestri). Opera sa se compune din cărţi pilduitoare pentru cultura română, cum sunt volumele: „Borloveni”, „Acum”, „Cuvinte despre românii americani”, vol. I şi II, „Întâmplări şi vise”, „Tărâmuri”, „Treziri”, „Semnele vremii”, „Fragmente din vremea persecuţiilor” şi altele, titluri ale esenţelor şi profunzimilor. Cărţile Domnului Profesor Alexandru Nemoianu, poartă titluri sugestive. Au în ele ceva măreţ , afectuos şi îmbietor, fiind o epopee a sufletului, a vieţii românului din Borlovenii Almăjului şi de pretutindeni. Ele redau o cultură morală la concurenţă cu marile culturi ale umanităţii, luminate de „Răsăritul cel de Sus”. Ele sunt un document sufletesc neobişnuit, ce aşează în lumina cuvintelor experienţa proprie, ca o nevoie disperată de a comunica imensele sale trăiri de o viaţă.
Întâlnim aici povestirea ca mod de existenţă a prozei, care îmbină vis şi realitate, mit şi istorie. Autorul vorbeşte de viaţă, simte viaţa în evenimentele istorice trecând dincolo de document, precum la Gh. Brătianu. Este un exponent al sufletului şi cugetului românesc, coloană de lumină a culturii şi credinţei neamului nostru. În cărţile Domniei Sale, unde există o frecvenţă a temelor ca într-un concert, întâlnim un joc ingenios al minţii, cât şi o mişcare năvalnică a inimii. Ideile şi pasiunile se scurg, ca apa Nerei la ieşirea din munţi, trecând prin filtrul cerebral . Textele sale străbătute de o lumină nouă, menită să sporească taina lumii, prin originalitate şi clarviziune, exprimă forţa geniului său, concretizând, ca puţini alţii „gândul în gest.” Duhul acestor cărţi luminează mintea şi purifică sufletul. Ele vin de dincolo de vremuri şi sunt talisman pentru prezent, asigurând un viitor pentru neamul nostru românesc. Ele vin prin iluminare din pana unui prinţ al scrisului românesc, care evocă cu generozitate figurile ce înnobilează cultura românească, astfel se aşează de la sine în galeria iluştrilor predecesori. Din cărţi reiese autenticitatea geniului său, deopotrivă cu originalitatea şi unicitatea situaţiei sale, potrivite alcătuirii firii sale. Evocă cu mult har al povestitorului, locurile natale, chipurile părinţilor, anii copilăriei şi ai adolescenţei, întâmplări mărunte sau semnificative, vesele sau tragice din viaţă, în România, ori America, la oraş, ori la sat, fiind un vajnic apărător al dreptăţii şi adevărului. Găsim în lucrările lui Alexandru Nemoianu esenţialitatea în simplitate, ce exprimă sacrul, impresionând mintea cu gest de seninătate şi înţelepciune. Savant şi misionar de idei, într-o manieră personală şi cu evidentă erudiţie, a definit o teorie recentă privitoare la „Noul Român”, un punct de vedere nou asupra „modelului existenţial românesc”, despre „sufleul românesc, ca expresie a măsurii şi a bunului simţ”, detractorii poporului român ca „elite de mahala” şi „atleţii amoralităţii”, iar Oamenii Mari, oamenii faptelor bune, definiţi ca „Oameni Mari, vase alese ale Duhui Sfânt.” Este istoricul şi cercetătorul care ştie să se facă contemporan trecutului pentru a-l putea înţelege şi tălmăcii, ca Pârvan şi Iorga. Aurorale sunt revelaţiile lui asupra străvechimii spiritului românesc în spaţiul mioritic, căutând rădăcinile, izvoarele culturii pentru a asigura identitatea şi viitorul, în nobleţea ţăranului şi a blazonului, nobleţea sufletului şi a minţii ţăranului român (almăjan), precum Ion Bănuş din Borloveni, arhaică aşezare bănăţeană. Privit de la înălţimea calităţilor sale umane şi sufleteşti se dovedeşte a fi un veşnic slujitor al valorilor fundamentale ale Tradiţei româneşti, a valorilor de nepreţuit, a creaţiei populare: hărnicia, măsura, smerenia cât şi caracterul puteric al localnicilor din aşezările rurale româneşti. De o mare delicateţe sufletească, spirit aristocrat şi histrionic, crede în omul de cultură care arde ca o torţă în dorinţa împlinirii idealului spiritual, iubirea de oameni şi de fapte bune. Nu acceptă parvenitismul, grandomania, trădarea de neam şi credinţă. Detestă veleitarii de tot felul , impostorii, care cred că pot să trăiască fără muncă. Înzestrat cu darul de comunicare astrală, suflet generos, calm şi răbdător, fără ascunzişuri are un simţ al prieteniei. Apreciază prietenia adevărată, bazată pe respect şi iubire, nu pe interese. Sunt cunoscute prieteniile Domnului Profesor Alexandru Nemoianu cu ţăranii din Almăjul drag lui, cât şi cu oamenii de cultură între care se remarcă genialul gânditor şi eruditul savant, Artur Silvestri. Aceşti mari gânditori, Silvestri şi Nemoianu, cu vocaţia prieteniei care leagă spaţii şi suflete, una din marile virtuţi ale omului, sunt „atleţi ai românismului”. Îi leagă o prietenie spre binele neamului. Opera lor ne este spre învăţătură, dar şi spre desfătare şi zidire, devenind „altar al recunoştinţei” în inimile noastre. Domniile lor sunt diamante ce strălucesc, şlefuite în lupta cu vrăjmaşii neamului- „iuzi şi irozi” contemporani. Gustul său pentru frumos, cultura, stilul de viaţă şi nobleţea gândirii asupra rosturilor lumii pământene m-au atras şi au făcut să fiu în apropierea Sa. Simt că îl cunosc dintodeauna. Prezenţa Domniei Sale crează o atmosferă de necrezută sacralitate, o imagine de început de lume, emană în jur energie şi bunătate, fiind fără îndoială, o mare personalitate. Este un om care ştie să şi asculte, nu numai să vorbească, un om care respiră acelaşi aer cu toţi oamenii. Rar se pot întâlni astfel de oameni, care pot să-ţi lumineze viaţa, chiar în nevoi. Prezenţa lui dă culoare, însufleţire, impune respect şi iubire pentru a face vorbele în rază de lumină şi cântec. Noi, almăjenii îl privim cu stimă şi respect, pentru că din preaplinul calităţilor sale se revarsă benefic asupra tuturor. Emană bunătate şi înţelegere, înţelepciune şi blândeţe, ştie să fie om şi să fie bun, aduce în jurul lui pace, linişte, bucurie şi lumină. Peste tot, pe cărările purtate de destin, în relaţiile interumane a adus cu el omenescul, avâd ca primă năzuinţă, desăvârşirea omului. Sub domnia soarelui de primăvară, roadele celor 75 de ani, încărcaţi de împliniri, dau imaginea unui OM al gândului sacru, cu suflet de creştin, un nepreţuit model de viaţă şi creaţie. Urăm domnului profesor, gânditorului şi filosofului culturii, să trăiască mulţi ani şi să rămână cu aceeaşi vigoare şi prospeţime a capacităţii de muncă şi aceeaşi patimă pentru scris. Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani !
Dr. Ada Mirela Chisăliță, Ada / Doamna Ada, cum o cunosc reșițenii / bănățenii, cunoscut și apreciat om de cultură al Banatului Montan, editor, critic literar și traducător, s-a născut la 4 mai 1950 în Sibiu, din părinții Horațiu Cruceanu și Letiția, născută Rău.
După absolvirea Școlii Generale Nr. 15 din Sibiu (1957 – 1965) și a Liceul Nr. 3, Sibiu (1965 – 1969), urmează cursurileFacultății de Filologie din cadrul Universității din București, Secția română – engleză (1969 – 1973).După absolvire, primește repartizarea în județul Caraș-Severin, fiind angajată ca profesoară laȘcoala Generală Socolari (1973 – 1975). Se transferă apoi la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” din Reșița, în funcția de bibliotecar-bibliograf (1975 – 1982). Cariera ei continuă tot în domeniul culturii, ca referent în cadrul Centrului Județean Caraș-Severin de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare (1982 – 1990), apoi în funcție de consilier în cadrul Inspectoratului pentru Cultură Caraș-Severin (1990 – 1996), unde revine în anul 1999 și unde ocupă, între anii 2001 și 2010, funcția de director executiv al instituției, devenită între timp Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Caraș-Severin. Între timp activează în calitate de consilier editorial pentru carte și publicitate în cadrul firmei „Media Star” din Reșița (1996 – 1997) și consilier-inspector în cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin, Biroul Cultură (1998 – 1999).
Doctor în filologie (Universitatea de Vest Timișoara, 2001), o apreciem cu toții cei care o cunoaștem ca fiind redactor al revistei reșițene „Reflex – Artă, Cultură, Civilizație” (co-fondatoare a revistei alături de soțul ei, Octavian Doclin) și secretar al Fundației Cultural-Sociale „Octavian Doclin” din Reșița (2000 – 2009).
Ada D. Cruceanu este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, din anul 1992. Debutul publicistic este consemnat ca fiind cel cu un articol de istorie culturală în revista Liceului Nr. 3 din Sibiu, „Cibinum” (1968).
Este apreciată pe plan național datorită colaborărilor dumneaei la „Arca”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Cronica”, „Familia”, „Limba română”, „Orizont”, „Orient Latin”, „Steaua”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Viața Românească”, „Vatra” și multe alte publicații.
Enumerăm în continuare lista volumelor publicate până în prezent:
· Contribuții la bibliografia presei românească din Banat, Reșița, 1979 (în colaborare);
· Radu Stanca – dramaturgul, Timișoara, Editura Hestia, 1992;
· Porunca Fiului. Eseu asupra prozei lui Sorin Titel, Timișoara, Editura Hestia, 1997;
· Capete de pod, Eseuri, Timișoara, Editura Anthropos, 2001;
· Octavian Doclin, Ada D. Cruceanu, Față în față. Publicistică, Timișoara, Editura Marineasa, 2012;
· Octavian Doclin, Ada D. Cruceanu, Față în față (2). Publicistică, Timișoara, Editura Marineasa, 2013;
· Octavian Doclin, Ada D. Cruceanu, Față în față (3). Publicistică, Timișoara, Editura Marineasa, 2015;
· Octavian Doclin, Ada D. Cruceanu, Față în față (4). Docliniada, Timișoara, Editura Gordian, 2017;
· Grafeme. Lecturi din provincie, Timișoara, Editura Gordian, 2017.
De asemenea, lista traducerilor este lungă:
· Gheorghe Costa, Această iarbă a tainei / This grass of mistery, Timișoara, Editura Hestia, 1994;
· E.A. Robinson, Tristram and Other Poems, antologie de versuri, Timișoara, Editura Hestia, 1995;
· Octavian Doclin, 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte / 47 Poems about Life, Love and Death, Reșița, Editura Timpul, 1998;
· Timișoara. An Artistic Monography, Timișoara, Editura Amarcord, 1999 (în colaborare);
· Octavian Doclin, Firul cu plumb / The Plummet, poeme, Timișoara, Editura Anthropos, 2011;
· Adriana Weimer, Un cer de cuvinte (poeme) / A Sky of Words, Reșița, Editura Marineasa, 2012;
· Alexandra Gorghiu, Dragostea din memoria telefonului (poeme) / Love from the phone memory, Reșița, Editura TIM, 2014;
· Dorina Sgaverdia, Constantin Lucaci. În căutarea legendei personale / Constantin Lucaci. In Search of Personal Myth, Bucureşti, Palimpsest, 2013.
· Alexandra Gorghiu, Dincolo de porți / Beyond the Gates, Reșița, Editura TIM, 2015.
Numeroase sunt premiile primite de dânsa, din care spicuim doar câteva:
· Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru debut în critică (1993);
· Premiul pentru critică literară al Festivalului Internațional de Poezie „Emia” (2001);
· Premiul de Excelență al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (2002);
· Premiul Eminescu și Titlul de Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu” (Oravița, 2006);
· Diploma de Merit a Ministerului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național (2008);
· Distincția „Senior al Culturii Caraș-Severinene”, acordată de Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Național Caraș-Severin, Asociația Caselor de Cultură din România și Casa de Cultură a Sindicatelor Reșița (2 noiembrie 2012);
· Diploma „Paul Iorgovici – in Honorem”, oferită de Biblioteca Județeana „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, la împlinirea vârstei de 65 de ani, în 20 mai 2015.
Din anul 1979 este membru a Societății de Științe Filologice din România, Filiala Reșița, iar din 5 martie 2015, membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
Nu puține sunt și referințele critice apărute de-a lungul anilor, din care spicuim:
· În periodice (selecție): Adrian Dinu Rachieru, „Renașterea Bănățeană”, nr. 813, 29.10.1992; Ionel Bota, „Timpul”, nr. 225 (740), 14.11.1992; Al. Piru, „Dimineața”, nr. 28 (822), 11.02.1993; Cornel Ungureanu, „Orizont”, nr. 11 (1.326), 10.06.1993; Adrian Dinu Rachieru, „Meridianul Timișoara”, nr. 8-9 (49-50), 1993; Cornelia Ștefănescu, „Jurnalul literar”, nr. 37-40, 10.1993; Mircea Popa, „Literatorul”, nr. 9 (129), 4-11.03.1994; Ionel Bota, „Timpul”, 8.09.1995; Geo Vasile, „Luceafărul”, nr. 11 (264), 20.03.1996; Carmen Blaga, „Semenicul”, nr. 3, 05.1996; Cornel Ungureanu, „Orizont”, nr. 7 (1.398), 25.07.1998; Olimpia Iacob, „Convorbiri literare”, nr. 2, 1999; Victor Cubleșan, „Steaua”, nr. 5-6, 05-06.1999; Maria Aron, „Luceafărul”, nr. 10 (456), 15.03.2000; Mihai Borşoş, „Arhipelag”, nr. 1-2, 2001; Ludmila Rotăraş, „Convorbiri literare”, nr. 1 (49), 01.2001; Ludmila Rotăraş, „Convorbiri literare”, nr. 12 (72), 2001; Emilian Marcu, „Convorbiri literare”, nr. 8 (212), 2013; Maria Aron, „Interferențe”, nr. 2, 2002; Vasile Dan, „Arca”, nr. 1-2-3 (274-275-276) 2013; Anemone Popescu, „Orizont”, nr. 4 (1.567), 04.2013; Ioan Matiuţ, „Arca”, nr. 10-11-12, 2014; Remus V. Giorgioni, „Actualitatea literară”, nr. 44, 12.2014;
· În volume (selecție): Olimpia Berca, Dicționar al scriitorilor bănățeni, Timișoara, Editura Amarcord, 1996; Tiberiu Chiș, Viorica Bitte, Nicolae Sârbu, Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin, Reșița, Editura Timpul, 1998; Mihai Deleanu, Reșița filologică, Reșița, Editura Timpul, 1999; Irina Petraș, Panorama criticii literare românești, Dicționar ilustrat, 1950-2000, Cluj-Napoca, Casa Cărții de Știință, 2001; Who’s Who în România, București, Pegasus Press, 2002; Dicționarul General al Literaturii Române, Academia Română, București, Editura Univers Enciclopedic, 2004; Dicționar al Scriitorilor din Banat, coordonator Alexandru Ruja, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2005; Cornel Ungureanu, Sorin Titel interpretat de…, Reșița, Modus P.H., 2005; Titus Crișciu, Cei de lângă noi – portrete și interviuri, Reșița, Editura Tim, 2005; Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Pitești, Editura Paralela 45, 2006; Boris Crăciun, Daniela Crăciun-Costin, Dicționarul scriitorilor români de azi, Iași, Editura Porțile Orientului, 2011; Petru P. Ciurea, Constantin C. Falcă, Cărăşeni de neuitat, partea a XVII-a, Timișoara, Editura Eurostampa, 2012; Gheorghe Jurma, Reșița Literară, Reșița, Editura TIM, 2015.
Acum, la ceas aniversar, îi mulțumim pentru întreaga ei activitate pusă în slujba culturii caraș-severinene și naționale, ne dorim să fie în continuare alături de oamenii dedicați frumosului din această parte de țară, asigurând-o că îi suntem mai departe aproape, urându-i la ceas aniversar din toată inima, tradiționalul LA MULȚI ANI!
Ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“: Deschiderea festivă a celei de a XXXIII-a ediții a „Zilelor Literaturii Germane la Reșița“ prin Erwin Josef Ţigla; Prezentare de carte în limba română: „Patrimoniu preindustrial și industrial în România”, volumul 10, autor: dr. Volker Wollmann (Obrigheim, Germania), apărută în Editura „Honterus” Sibiu, 2022; Prezentare de carte: „Historisches Brauereiverzeichnis Rumänien”, Band 1 und 2, (= „Istoria fabricilor de bere din România“, volumele 1 și 2), apărute 2023 în cea de-a VI-a ediție, cu autorul Traian Popescu (Höhenkirchen-Siegertsbrunn, Germania); Prezentare de carte: „Beiträge zur modernen Kultur der Deutschen im Banat. Eine interdisziplinäre Untersuchung” (= „Contribuții la cultura modernă a germanilor în Banat“), autori: Roxana Nubert, Ileana Pintilie, Franz Metz, volum apărut în 2021 la Editura „Praesens“ Viena, prin prof. dr. Roxana Nubert și Balthasar Waitz (ambii Timișoara); Prezentare de carte: „Deportarea germanilor din Banat în Uniunea Sovietică. O prezentare a perspectivei copiilor lor prin relatări (re)povestite“, coordonatori: Albert Bohn, Werner Kremm, Peter Dietmar Leber, Anton Sterbling și Walter Tonţa, volum apărut 2022 în Editura „CosmopolitanArt“ Timișoara; Traian Pop Traian, directorul Editurii „Pop“ din Ludwigsburg, Germania, prezintă antologia „die bewegung der antillen unter der schädeldecke. junge rumäniendeutsche lyrik zwischen 1975 und 1980. Eine (historische) Anthologie herausgegeben von Walter Fromm. Erweiterte, kritische Neuauflage 2022, mit einem einleitenden Essay von Prof. Dr. Waldemar Fromm und einer soziokulturellen Kontextualisierung von Prof. Dr. Anton Sterbling”, autori: Richard Wagner, Werner Söllner, Rolf Bossert, Franz Hodjak, William Totok, Hellmut Seiler, Klaus Hensel, Horst Samson, Helmut Britz, Johann Lippet, urmată fiind de lecturarea autorilor Werner Kremm (Reșița) și Horst Samson (Neuberg, Germania).
Vineri, 5 mai 2023
Începând cu ora 10.00, întâlnire cu Timișoara / Capitala Europeană a Culturii 2023
Ora 10.00, Palatul „Stefania“ Piața Traian: Vizitarea proiectului „Nach dem Fest das Fest“ (= „După sărbătoare, sărbătoarea“) de S. Katharina Eismann, Hagen Bonifer & Sven Eismann, o expoziție itinerantă interculturală; Lecturarea autoarei Sigrid Katharina Eismann (Hanau-Steinheim, Germania): „Vom nicht verhätschelten Reschitz“, în traducere liberă a autoarei „Cu foc nestins. Zilele Literaturii Germane la Reșița, 2021“;
Ora 12.00, sediul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România: Întâlniri literare și scurte lecturări ale participanților;
Ora 13.30, Sala „Karl Singer”, Casa „Adam Müller-Guttenbrunn”: Înmânarea Premiului „Alexander Tietz” pentru anul 2023, cea mai importantă distincție a germanilor din Banatul Montan, care se decernează anual, scriitoarei timișorence, născută în Banatul Montan, Edith Guip-Cobilanschi;
Ora 14.45, centrul Timișorii: Vizitarea centrului istoric, avându-l ca ghid pe Benjamin Neurohr;
Ora 17.00, Liceul „Nikolaus Lenau“: Întâlnire cu Cercul literar „Die Stafette“ și cu scriitorii germani din Timișoara;
Ora 19.00, Teatrul German de Stat Timișoara: Vizionarea reprezentației: „Tagebuch Rumänien. Temeswar“ (= „Jurnal de România. Timișoara”), autor și regizor: Carmen Lidia Vidu, cu: Ida Jarcsek-Gaza, Tatiana Sessler-Toami, Daniela Török, Ioana Iacob, Olga Török, Silvia Török; dramaturgia: Andrea Wolfer.
Sâmbătă, 6 mai 2023 Ora 10.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:
Éva Seiler-Iszlai (Backnang, Germania) prezintă expoziție de fotografii „India: splendoare și mizerie”; Hellmut Seiler (Backnang, Germania) lecturează din creația proprie; Jurnalista și traducătoarea Beatrice Ungar (Sibiu) prezintă volumul bilingv „Schimb de iubire / Liebestausch“, autoare: Andra Tischer, apărut 2022 la Editura „Honterus” Sibiu; Katharina Kilzer (Frankfurt am Main, Germania) o prezintă pe Barbara Zeizinger (Darmstadt, Germania), urmată fiind de lecturarea autoarei; Autorul Werner Kremm (Reșița) își prezintă volumul „Vom Herumirren des Diogenes. Randbemerkungen eines kritischen Bürgers zu Rumänien und der Welt. Momentaufnahmen (II)“ (= „Cu privire la rătăcirile lui Diogene, Marginalii ale unui cetățean critic despre România și lumea toată. Flash-uri – II”), volum apărut în Editura „Banatul Montan“ Reșița, 2021, cea de a 118-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița; Heinrich Heini Höchsmann (Sibiu) prezintă cel de-al III-lea volum al trilogiei satirice „Siegerius – Mannstädter“, volum apărut sub titlul „Herr Mannstädter und seine wundersamen Seiten“ (= „Domnul Mannstädter și minunatele sale laturi“), în anul 2023 în cadrul Editurii „Schiller“ Sibiu.
Ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“: Ilse Hehn (Ulm, Germania): „Raum zwischen den Buchstaben – verheimlichte Heimat“ (= „Spațiu între litere – Heimat-ul ascuns“. Lectură și prezentare PowerPoint; Carmen Elisabeth Puchianu (Brașov) lecturează din creația proprie; Prezentare de carte a autoarei Dagmar Dusil (Bamberg, Germania): „Mit Erinnerungen gepflastert. Eine Anthologie“ (= „Pavat cu amintiri. O antologie”), apărută în 2022 la Editura „Pop“ din Ludwigsburg, Germania, în cadrul Seriei „Fragmentarium“; Edith Ottschofski (Berlin, Germania) lecturează din creația proprie; Prezentare de carte a autorului Balthasar Waitz (Timișoara): „Als wir im Dunkeln saßen“ (= „Când stăteam în întuneric”), apărut la Editura „Banatul Montan“ Reșița, cea de-a 124-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița; Prezentare de carte a autorului Horst Samson (Neuberg, Germania): „Der Tod ist noch am Leben. Gedichte. Mit 23 Zeichnungen von Gert Fabritius“ (= „Moartea este încă în viață. Poezii. Cu 23 de desene ale lui Gert Fabritius”), apărută în 2022 la Editura „Pop“ din Ludwigsburg, Germania, în cadrul Seriei „Lyrik“.Duminică, 7 mai 2023 Ora 10.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:
Kurt Thomas Ziegler (Austria) își prezintă volumul „Von den Doppelschwertern zum Doppeladler. Der transilvanisch-austriakische Nährboden meiner Erinnerungen. Episoden eines Bildungs- und Lebensweges. Band I: Anders rinnt hier die Zeit…“ (= „De la săbiile încrucișate la vulturul imperial. Peisajul transilvano-austriac, spațiul fertil al amintirilor mele. Episoade ale unui drum educațional și de viață. Volumul I: Timpul zboară diferit aici…”), apărut 2022, în cadrul Editurii „Schiller” din Sibiu; Prezentare de carte și lecturarea autorului Dietfried Zink (Bamberg, Germania): „Der leise Suchton des kreisenden Vogels. Gedichte“ (= „Sunetul blând al păsării care se învârte. Poezii“), apărută în 2023 la Editura „Pop“ Ludwigsburg, Germania; Bastian Kienitz (Mainz, Germania), deținătorul Premiului literar „Rolf Bossert“ pentru anul 2022, lecturează din creația proprie; Katharina Kilzer (Frankfurt am Main, Germania) își prezintă noul proiect literar „Geschichten und Legenden aus Temeswar“ (= „Istorisiri și legende din Timișoara“).
Ora 15.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“: Autoarea și traducătoarea Nora Iuga (București) prezintă volumul „Unde suntem, ceea ce suntem”, autor Rolf Bossert (traducere din limba germană și prefață: Nora Iuga), volum apărut la Editura „TracușArte” București, 2023. Decernarea Premiului literar „Rolf Bossert“ pentru anul 2023:
Introducere prin inițiatorul Premiului, Hellmut Seiler (Backnang, Germania);
Laudatio asupra premiantului pentru anul 2023 al Premiului literar „Rolf Bossert“, Christian T. Klein (Viena, Austria);
Cuvinte de mulțumire și lectura premiantului Christian T. Klein (Viena, Austria).
٭ Manifestările, cu excepția programelor unde este altceva menționat, se vor desfășura în limba germană.
Reguli de confidențialitate: Fotografiile și înregistrările audio-video care se efectuează în cadrul desfășurării activităților organizate de noi sunt necesare pentru documentare, informare și realizarea de materiale jurnalistice, existând posibilitatea de a fi publicate de noi sau de terțe persoane sau grupuri, îndeosebi în cadrul produselor media.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Valeriu Braniște” Timiș, va organiza mai multe manifestări cultural-istorice, dezbateri și expuneri, în luna mai 2023.
Primul eveniment va avea loc, în data de 8 mai, de la ora 12:00. Este vorba de expunerea „150 de ani de la nașterea lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite”. Prezintă colonel în rezervă Ștefan Tat, moderator Dumitru Buțoi.
De asemenea, în data de 10 mai, de la ora 10:00, UZPR Timiș, în colaborare cu Cenaclul literar Seniorii, va organiza prezentarea de carte „10 pași spre înțelepciune”, autor Nicolae Toma. Va avea loc și un moment poetic – „Cântec pentru ostașii țării”. Prezintă Constanța Sylvia Hârceagă, moderator Sylvia Hârceagă.
În data de 15 mai, de la ora 12:00, va avea loc medalionul literar „Virgil Birou. 120 de ani de la naștere. 60 de ani de la înveșnicire!”. Prezintă Gheorghe Lungu și Ioan Medoia. Moderator Dumitru Buțoi.
În data de 22 mai va fi organizată o nouă prezentare de carte. Este vorba de „10 pași spre înțelepciune”, autor Nicolae Toma. Prezintă Luca Daniel și Sylvia Hârceagă. Moderator Dumitru Buțoi.
În 29 mai vor avea loc două expuneri. Este vorba de proiectul „Istoria Timișoarei prin monumentele de artă”, autor colonelul în rezervă Ștefan Tat și „23 aprilie, Ziua mondială a cărții. Războiul împotriva cărților”, prezintă Ștefan Tat și Constanța Sylvia Hârceagă. Moderator Dumitru Buțoi.
Evenimentele se vor desfășura la sediu Filialei UZPR Timiș, de la Bastion Timișoara. (ziuadevest.ro)
Marele istoric Liviu Groza, după o viaţa plină de încercări şi nelipsită de greutăţi şi adversităţi, am dat glas gândurilor şi intenţiilor noastre de a-l omagia pe marele istoric Liviu Groza. Toată viaţa a slujit comunitatea românilor din ţară şi de pretutindeni. A trăit într-o lume a purităţii, cu credinţa că viaţa nu are valoare dacă nu poţi fi de folos celor mulţi. A avut o trăire curată a credinţei şi o lege a bunului simţ ce rânduieşte existenţa înveșnicind-o. Cu răbdare şi perseverenţa a dat spaţiului românesc şi ortodox valori spirituale, care rezonează şi astăzi. A fost şi este preţuit şi iubit de toţi românii. Este un om al adevărului şi al datoriei faţă de limbă, glie şi credinţa.
Istoricul Liviu Groza a văzut lumina zilei la 10 iulie 1932, în oraşul Caransebeş. Se trage din vestita familie a generalului erou – Moise Groza – ce reprezintă virtuţile românilor bănăţeni ca onestitate şi decenţă, patriotism şi civilizaţie, cu respect pentru muncă, neam şi credinţă. Astfel, a fost crescut în spirit autentic românesc. Şcoala primară o face la Caransebeş, unde a urmat şi cursurile liceului Traian Doda, pe care le-a absolvit în anul 1951. Îmbrăţişează cariera militară – devenind un ofiţer harnic şi conştiincios. Viaţa i-a fost schimbată după ce a cunoscut pe academicianul Constantin Daicovici şi pe prof. univ. dr. Radu Vulpe, care i-au călăuzit paşii spre pătrunderea tainelor istoriei. A urmat cursurile Facultăţii de Istorie, fapt ce l-a ajutat să se consacre studiului istoriei militare. Înarmat cu uneltele istoricului, începând o intensă/asiduă/muncă de cercetare străbătând Banatul de munte în lung şi în lat, acest pământ blagoslovit de Dumnezeu şi de istorie, mucenicind cu entuziasm, pasiune şi acribie. În anul 1989 studiază în arhivele de Război din Viena şi Budapesta reuşind să publice 30 de volume dintre care 10 volume intitulate „Restituiri istorice”. A ţinut numeroase expuneri şi conferinţe (peste 1000) în cadrul unor simpozioane, interviuri la radio şi televiziune, cu menirea de a constitui un spaţiu al dialogului intelectual centrat pe teme socio – umaniste, a raportului între tradiţie şi modernitate în istoria şi devenirea culturii şi civilizaţiei româneşti. A colaborat la diverse reviste din ţară şi străinătate unde a publicat peste 100 de articole. A fost o personalitate grandioasă şi profetică a unui gen de autohtonism ştiinţific românesc , cu sclipitoare investigaţii de istorie şi istoriografie locală. Orator desăvârşit, înzestrat cu o putere delicată de a mânui cuvântul, cules de pe pajiştile pe care le parcurge fără oprire, a atras pe toţi cei care îl ascultau strecurându-le în suflet înţelesuri superioare. A semnat 60 de cărţi, care vorbesc despre personalităţi, dar şi despre cei mulţi care duc greul societăţii: ca participanţi la războaie şi contribuabili,cât şi cei care lucră ogoarele. Face portretele revoluţionarilor de la 1848 şi a celor 28 generali din Banat, în care apare ca un romantic, adesea patetic. Alături de descrierea războaielor austro – otomane, legendele şi miturile din Banat apar ca un spectacol de dimensiuni mistice, prin care caută să spună ceva contemporanilor: învăţăminte, îndreptări, direcţii de viaţă. Liviu Groza este istoricul care a ştiut să se facă contemporan cu trecutul pentru a-l putea înţelege, tălmăci şi a crea modele pentru prezent. Faptul că a fost făcut cetăţean de onoare al mai multor sate, nu este o întâmplare, ci este o lucrare sacramentală a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt pentru o schimbare de înnoire a populaţiei Banatului prin dialog cu valorile naţionale, pentru care a luptat toată viaţa. Domnia sa este un simbol a conştiinţei naţionale, luptător pentru identitatea românească, pentru hotar şi cruce. Este un model de o calitate excepţională pentru generaţiile de azi în căutarea unui model existenţial . Ideile lui slujesc românismul, afirmând o trăire morală sub semnul Bisericii şi un model de viaţă. Om al locului sfinţit, Banatul, este menit a pune totul în rânduială asemenea înţeleptului Diogene. De a ne aroma existenţa cu trăinicia simbolurilor pe care locul şi vremea le-a aşezat în firea românească. A fost un om – instituţie bogat în condei şi-n fire cu dorinţa de înrădăcinare şi trăire morală în Sfânta tradiţie. A fost o figură emblematică a intelectualului bănăţean din ultima jumătate a secolului XX. Tipul intelectualului angajat şi implicat în viaţa cetăţii Caransebeş şi populaţiei sale (poporului său) Reprezintă de asemenea tipul creştinului jertfelnic în lupta cu demonia veacului. Este o rază de soare pe cerul înnourat de astăzi. A redat realizările omului pe acest pământ în toate domeniile istoriei şi vieţii. Opera lui este o bucurie pentru cititori, de aceea trebuie mulţumit autorului pentru darul său şi să avem în bibliotecă cărţile Domniei sale, prin care sufletul nostru se mândreşte cu întregul univers cultural al Banatului re-creat în devenirea sa istorică. Scrierile sale sunt gândite şi documentate, cu teze despre românism şi arată faptul că trăim într-un permanent prezent. Aflăm aici, în spirit silvestrian, o Românie tainică în Grădina Maicii Domnului. Din cărţile lui reiese hieratismul august al locurilor călcate de românii bănăţeni şi a monumentelor construite de ei. Citind opera, descoperi un om cald, bun, mărinimos, iubitor de oameni, un om religios, cu suflet curat aşa cum numai un creştin autentic poate fi. Nicăieri nu cunoşti mai bine un om, un creator, decât prin faptele minţii şi inimii sale, dar mai cu seamă atunci când citeşti opera. Din ea ni se dezvăluie un suflet sensibil, delicat şi patriot consecvent. Lasă în urma sa un exemplu al faptei, mânat de un simţământ al datoriei, având în chip de poruncă divină, sentimentul misiunii de culturalizare prin istorie. În operă să întâlnim autenticitatea şi unicitatea spiritului românesc, evidenţiind originalismul cultural care umple goluri în spaţiul mioritic. În toate clipele, numele marelui istoric deşteaptă în mine, pe lângă sentimentul unei recunoştinţe, pe cel al unei admiraţii dintotdeauna.
În urma unei vizite la Belgrad, pentru a comemora uciderea editorului Slavko Ćuruvija, organizațiile internaționale pentru libertatea presei au lansat un avertisment dur asupra stării libertăţii presei și a siguranţei jurnaliştilor în Serbia. „Înainte de Ziua Mondială a Libertății Presei, de pe 3 mai, concluzia noastră comună este că, la 24 de ani de la uciderea lui Ćuruvija, în 1999, condițiile precare pentru siguranța jurnaliștilor, peisajul slab pentru statul de drept, capturarea mass-media și un climat de ostilitate față de raportarea critică înseamnă că probabilitatea unui atac fizic grav asupra unui jurnalist rămâne o posibilitate. Jurnalismul independent din Serbia continuă să se confrunte cu o perioadă de criză. Munca dedicată depusă de unele părți interesate pentru a urmări în justiție atacurile împotriva jurnaliştilor este subminată de climatul mai larg de ostilitate generat de politicienii de frunte din Serbia. Până când acest lucru nu va fi abordat și discursul public privind jurnalismul critic nu va fi normalizat, progresul tangibil va rămâne evaziv”, arată un comunicat al Federației Internaționale a Jurnaliștilor.
„Cele mai puternice presiuni verbale şi atacuri din partea conducerii statului”
Aceste concluzii vin în urma multiplelor întâlniri cu jurnalişti şi redactori independenţi, asociaţii de presă şi sindicate, cu Grupul Permanent de Lucru pentru Siguranţa Jurnaliştilor, trivit ifj.rg. „Serbia prezintă o situație unică în care insultele și încercările de a discredita jurnalismul provin în mare parte din partea politicienilor de frunte, inclusiv a președintelui Aleksandar Vučić, a prim-ministrului Ana Brnabić și a parlamentarilor partidului de guvernământ. Evaluarea noastră este că Serbia este unul dintre statele candidate la UE unde jurnaliştii se confruntă cu cele mai puternice presiuni verbale şi atacuri din partea conducerii statului. Jurnalismul critic și de investigație este încă văzut de mulți oficiali publici ca o amenințare nepatriotică care trebuie combătută, mai degrabă decât o parte sănătoasă și necesară a țesutului democratic al țării. Acest eșec al clasei politice de a accepta și respecta rolul jurnalismului critic este periculos”, punctează federația.
Serbia rămâne unul dintre cele mai periculoase locuri din Europa, în afara Ucrainei, pentru a lucra ca jurnalist. În 2022, Asociația Jurnaliștilor Independenți din Serbia (IJAS) a documentat 137 de încălcări: 34 de amenințări verbale, nouă atacuri fizice, patru atacuri la proprietate și 84 de încercări diferite de a face presiuni asupra presei. Până la sfârșitul lunii martie 2023, au fost înregistrate 33 de incidente grave: opt atacuri verbale, trei atacuri fizice și 22 de acte de presiune asupra presei și jurnaliştilor. Jurnaliștii de investigație care cercetează criminalitatea la nivel înalt și corupția sunt în mod deosebit expuși riscului și sunt demonizati ca mercenari străini și trădători naționali.
Anchetări greoaie, condamnări puține
Grupul de lucru permanent pentru siguranța jurnaliștilor, înființat în 2016, este o inițiativă și o platformă pentru schimbul de informații între autoritățile de aplicare a legii și mass-media, permițând o monitorizare mai sistematică. Procuratura a înființat o rețea de puncte de contact dedicate în toată Serbia, care trebuie să acționeze rapid în cazurile de amenințări.
Linia telefonică gratuită SOS 24/7 pentru jurnaliştii a căror siguranţă este ameninţată reprezintă un instrument important pentru răspunsuri rapide, împreună cu crearea de reţele de instituţii competente şi oferirea de asistenţă jurnaliştilor în pericol.
Cu toate acestea, în timp ce autoritățile de aplicare a legii au identificat din ce în ce mai mult presupușii făptuitori, justiția s-a dovedit mult mai greu de convins. În 2022, 81 de procese-verbale penale au fost depuse la parchete, dar au fost doar cinci condamnări.
La nivel mai larg, nu s-au înregistrat progrese în consolidarea libertății presei și de exprimare. „Pluralismul mass-media rămâne deosebit de slab, mass-media de radiodifuziune independentă fiind sistematic dezavantajată pe piață. Cel mai clar exemplu a fost decizia controversată din iulie 2022 a organismului de reglementare pentru mass-media electronică (REM) de a atribui din nou toate cele patru frecvențe naționale canalelor de televiziune proguvernamentale, trecând cu vederea cererile caselor de media independente”, mai arată declarați IFJ.
În general, libertatea presei în Serbia rămâne într-o stare proastă – nimeni nu a fost găsit vinovat de uciderea unui jurnalist, climatul de amenințări la adresa jurnaliștilor este în cel mai rău moment din ultimii ani, pluralismul media continuă să fie slab, partidul de guvernământ supraveghază un ecosistem media capturat. „Părerea comună a organizațiilor noastre internaționale este că, deși munca importantă privind urmărirea eficientă a atacurilor împotriva jurnaliştilor a avut un impact pozitiv, acest progres a fost subminat de provocările înrădăcinate în asigurarea în cele din urmă a justiției și de climatul mai larg de ostilitate față de jurnalismul critic care este promovat de lideri politici. În general, acești factori combinați înseamnă că Serbia continuă să fie reținută în angajamentele sale de a îmbunătăți libertatea presei ca parte a procesului de aderare la UE”, mai arată documentul. (redacția UZPR)
În îmbrăţișarea vântului s-a contopit câmpia cu muntele şi a apărut localitatea Uzdin cea mai de vest aşezare românească din Europa.
Satul Uzdin – oază de spiritualitate românească, o intersecţie de duh şi speranţă a devenit un focar de cultură al neamului cu poeţi, pictori, artişti, care au răsărit ca florile din zăpezile sfârşitului de iarnă. Una dintre aceste personalităţi este scriitorul şi omul de cultură Vasile Barbu. Din măreaţa potriveală a filonului băştinaş al câmpiei Banatului de sud, cu harul divin a ieşit Omul Vasile Barbu – un dac prin înfăţişare, dârzenie şi demnitate, un luptător fără compromisuri când este vorba de limbă, neam şi credinţă.
Personalitate polivalentă şi dinamică s-a manifestat în multiple domenii ale vieţii culturale: ziarist, prozator, director de editură, poet, eseist, monograf, conferenţiar, promotor cultural, unde în meditaţia despre destinul fiinţei româneşti, numele lui Vasile Barbu se aşează de la sine în galeria iluştrilor predecesori.
Om de suflet şi om de nădejde, cărturar, cuget limpede şi generos, cercetător pe cât de modest, pe atât este de hotărât în acţiunile şi judecăţile sale.
Ca ziarist şi crainic la radio şi TV este apreciat pentru calităţile sale de model de umanitate, stil, căldură, relief, strălucire, putere comunicativă şi o nobilă sinceritate.
Este om de presă şi mare vizionar, cu imaginea unui magnat inventator de ziare şi reviste. În presă respectă principiul: află adevărul şi păcăleşte-l pe diavol.
Vasile Barbu trăieşte printre noi prin scrierile sale ca o personalitate bine conturată în cultura română, peste care nu se va putea trece uşor, va dăinui peste vremuri.
Este un talent viguros, stăpân pe profesia sa , afirmă şi confirmă că dreptatea este de partea poporului român, faţă de care nu-şi ascunde cuvintele de iubire şi preţuire. El denunţă primejdia care ameninţă societatea românească , decadenţa în care se complac falsele elite. În portretele sale se dovedeşte capabil de a învia din morţi oamenii din trecut şi a-i face să se mişte vii în paginile sale, cu un conţinut de umanitate şi de viaţă.
Vasile Barbu este un izvor, este binecuvântarea românilor din Voivodina. Împreună cu prietenii săi au făcut din Uzdin o scară spre cer, un Olimp al credinţei. Misiunea românească şi creştină a uzdinenţilor este model şi îndemn. Ea a devenit sub încercările vremurilor, una profund românească. Iar oamenii cară cu ei zi de zi, strop cu strop sfinţenia.
La acţiunile culturale organizate la Uzdin, vin zeci de cărturari, iubitori de cultură – anual – ca să mărturisească ceva, să se descarce de răul lumii care s-a revărsat asupra lor, să se încarce cu energie, cu speranţă, cu credinţă. Au venit să caute iubire, prietenie, acolo unde căldura relaţiei interumane dă sentimentul veşniciei. Aici se conştientizează că Dumnezeu ne-a lăsat pe acest mirific spațiu pentru a face cinste poporului român.
Bardul de la Uzdin – Vasile Barbu are un talent remarcabil în meşteşugul versificării. Exprimă cu vigoare apartenenţele la românism. Cultivă o poezie patriotică faţă de alţii.
Poeziile lui au perspective sufleteşti educatoare, iar ideile şi ţelurile ce străbat poezia lui reuşesc să introducă în sufletul cititorului spiritul unei întregi societăţi.
Poezia Domniei sale reuşeşte să ne smulgă din cotidianul vulgar, marcat de o imoralitate crasă, şi să ne transfere într-o lume paralelă curăţată de tot ce este hidos şi inconfortabil în viaţa zilnică. Cu lira poetului cântă locurile natale, câmpia nesfârşită, mănoasă şi sfântă a Banatului de Sud – cu oamenii ei iubitori de muncă, semeni şi de Dumnezeu, de limbă şi neam.
Om al mesajelor înalte, prin poezie încearcă să restaureze lumea stricată de păcat. Cântă satul, starea de sat – vatră – foc care conţine centrul crucea – Hristos, asigurând echilibrul orfic în poezie.
Cântă Neamul – Patria – Moşie – o fuziune a Omului cu pământul, a omenirii în Om cosmic, prin spiritualizare.
Este poetul care cântă codrul, satul, moşia – plai, tradiţia, ciclurile vieţii, datini, obiceiuri, anual reluate. Roata – rotirea ritualului cerc cea mai profundă şi unică formă de existenţă a Omului ca Dumnezeu. Dictatura ritualului înlătură dictatura haosului.
Libertatea ţăranului român conservator stă în înrobirea faţă de hieratism, faţă de absolut. Cu calitate de Om liturgic, de Iniţiat, cuprins de dor şi amor, Eros. Poziile lui au o muzicalitate fenomenală.
Taina poeziei lui Vasile Barbu constă în faptul că el nu elogiază supremaţia omului, ci a Marelui Creator, a lui Dumnezeu – Mântuitorul.
Maestrul Vasile Barbu este el însuşi, nu se poate compara cu nimeni, doar că la el ca şi la alţi poeţi vine cuvântul divin prin Eminescu şi atunci sunt toţi la fel – români, creştini şi ortodocşi. Bardul, Magul de la Uzdin, cu inima, ochii şi mâna logodeşte cuvintele pe coala de hârtie pentru a sluji sufletul omului din spaţiul locuit de români. Pentru poeziile sale a primit numeroase premii literare
În cele 46 de cărţi – Vasile Barbu mărturiseşte despre sine şi prin dragoste luminează inimile şi sufletele cititorilor trezind speranţă.
Este o desfătare să citeşti paginile lui Barbu în care găseşti ”acel fagure de miere” limba română. Fraza lui este simplă şi curge lin ca Timişul în câmpie.
Înţeleptul Patriarh al slovei în limba română, cu o putere de muncă de neimaginat şi un suflet mare, organizează şi participă la numeroase acţiuni culturale în spaţiul cu români – de la Uzdin la Cernăuţi şi Chişinău – ducând dorurile şi ofurile românilor.
La întâlnirile cu Vasile Barbu se produce o revelaţie sufletească cu o nouă experienţă ce îmbogăţeşte sufletul.
Manifestările multiculturale omniprezente, îi oferă temeiul să vorbească românilor despre ”instinctul naţional”, despre vitalitatea politică a românilor în spaţiul mioritic, dând măsura exactă a calităţii şi mărimii, a capacităţii de apostol al românismului şi arhanghel al Sfintei Tradiţii româneşti.
Cu dibăcie şi măiestrie evidenţiază – azi, ca o contrapondere în calea marii globalizări, identitatea şi unitatea poporului român – aşezat pe falia a două civilizaţii şi la graniţa lor. Popor creştin şi ortodox de origine latină, ca o sinteză a celor două civilizaţii, occidentală – catolică şi orientală -ortodoxă, ţinând de Bizanţ. Spaţiul politic şi cultural românesc a aparţinut de la început de civilizaţia occidentală – a vestului. Astfel combate teoriile care susţin fragmentarea spaţiului românesc şi a civilizaţiei românilor.
Expunerile Domniei sale încântă auditoriul prin calităţi ca :
abilitatea de a explica înţelesul textului, a se face înţeles,
capacitatea de a induce celor prezenţi starea de participare la o sărbătoare liturgică.
Expunerea se transformă într-un act viu şi stimulator.
Dă în permanenţă un examen de competenţă în faţa auditorului – de om pentru limbă şi neam, cu grija pentru ceilalţi, cu o forţă ce-i vine de la Spiritul Suprem. Opera şi faptele lui Vasile Barbu au rolul de a înlătura impostura.
Ca şi Blaga – el crede că salvarea neamului este mediul cert al existenţei, prin participarea omului ca un vas al transcendentului, care coboară cu rânduială şi lumină.
El crede că omul trebuie să-şi stabilească înălţimea în raport cu ceilalţi, nu în raport cu proiecţia unor funcţii trecătoare. Omul Vasile Barbu se domină pe sine şi îi domină şi pe ceilalţi şi o face cu înţelepciunea duhului şi a minţii. Crede ca şi Petre Ţuţea că ”identificarea cu sacrificiul este meseria de român”.
Se caracterizează ca şi toţi românii din afara graniţelor, printr-o dragoste fără hotare şi necondiţionată pentru neamul românesc.
Este un om – instituţie, bogat în condei şi-n fire, cu o dorinţă sălbatecă de înrădăcinare şi trăire morală în universul tradiţiei, cu misie brâncuşiană, prin iluminare şi perfecţiune.
Vasile Barbu este omul faptelor mari, Om – centrul energetic al universului românesc – tămăduire şi leac pentru rana despărţirii lumii în buni şi răi. Vorbeşte ca un poet, iar cuvintele lui sunt ca muzica.
De o modestie proverbială, dar de o eficienţă cu totul de invidiat, demnă de un înalt şi binemeritat elogiu şi respect.
Sensibil şi discret şi-a creat o lume proprie, deschisă cu generozitate spre binele aproapelui.
Om cosmic, Om natură, Stejarul cu rădăcinile în trecut și ramurile spre viitor. În opera lui răsar chipurile lui Dumnezeu prin oameni.
Luptă cu singura armă – cuvântul, extrem de eficientă în lupta cu oamenii cărora le-a fost pustiit sufletul.
Vântul care a risipit dorurile de limba română în tot spaţiul locuit de români, l-a azvârlit în lumea românească de la Uzdin până la Cernăuţi şi Chişinău pentru păstrarea limbii române – Patria comună.
Este o memorie ieşită din miracol, la o personalitate de o delicateţe neobişnuită şi cu fineţe sufletească rară şi profundă, cu o bunătate ce vine din buna cuviinţă nativă a poporului român din Banat şi cu o expresie însuşită de Sfânta Tradiţie.
Pentru toate acestea, noi almăjenii, îl privim cu preţuire pentru că din prea-plinul calităţilor sale se revarsă asupra tuturor. Aduce în jurul lui pace, linişte, bucurie şi lumină. Prin tot ce a făcut este o lecţie de istorie şi de viaţă pentru tinerele generaţii. De aceea urăm maestrului să trăiască mulţi şi fericiţi ani, să rămână cu aceeaşi vigoare şi prospeţime a capacităţii de muncă şi cu aceiaşi patimă pentru slujirea românismului.
UZPR CARAS SEVERIN 