Maestrul Constantin Lucaci s-a născut la Bocşa, jud. Caraș-Severin, pe str. Muncii nr. 15, în 7 iulie 1923, și s-a stins în 19 iulie 2014 la București. Este cunoscut mai ales datorită fântânilor cinetice care înfrumuseţează câteva oraşe importante din ţară şi sunt făurite de maestrul Constantin Lucaci.

În anii studenţiei a avut loc debutul său în artă, iar lucrarea „Înotătorul” îi aduce porecla de „Il genio” incluzându-l în Istoria artelor şi propus la Premiul de Stat.

Constantin Lucaci a inventat un pantograf spaţial, care a fost brevetat mai întâi în Italia şi Franţa, apoi în România. Oficiul de Stat pentru Invenţii a premiat pantograful considerându-l cea mai interesantă invenţie a anului 1957.

Urmează etapa figurativului în arta sa, dând naştere sculpturilor în granit şlefuit. În această perioadă a genului figurativ participă la nenumărate expoziţii din ţară şi străinătate. Figurativul i-a dezvoltat personalitatea artistică, iar la acest gen maestrul a renunţat când visurile sale n-au mai fost terestre, când ideile sale n-au mai fost reprezentate de figuri umane, ci de aştrii, de mişcarea spaţială, de misterul cosmic.

Urmează perioada călătoriilor de studii în Italia, dar şi în Franţa, iar oraşul luminilor îi stârneşte primele încercări de sculptură în oţel inoxidabil, proiectând opere mari şi medii, iniţiind ciclul de lucrări „Spaţiu şi lumină”.

Constantin Lucaci a imaginat pentru oraşele româneşti nişte centre artistice citadine, veritabile oaze de linişte, cu o concepţie modernă – sculptură monumentală şi joc de ape, muzică şi spectacol.

Fântânile maestrului Lucaci, simfonii ale apei izvorâte dintr-un suflet bântuit de stări contradictorii: frumos, armonie, visare, lumină, pace, pe de o parte, iar pe de altă parte trudă, tehnică, ştiinţă, rigurozitate, meticulozitate.

Prima fântână este cea de la Constanţa, în 1971. Urmează Turnu Severin 1979, Vaslui 1981, Reşiţa 1984, Brăila cu trei fântâni 1988- 1992, Giurgiu 2000, Alba Iulia 2007.

Cu fântâna de la Constanţa şi ciclul „Spaţiu şi lumină” începe zodia lui Constantin Lucaci, acestea consacrându-l ca un artist modern, un renascentist modern, un sculptor al metaforelor şi ideilor în inox.

Participă şi adună nenumărate premii de la expoziţii din ţară şi străinătate.

În 1982 primeşte din partea guvernului italian Ordinul „Cavaler al Meritului Republicii Italiene”, în 1984  Universitatea din Viena şi Fundaţia Alfred Toepfer cu sediul în Hamburg, Germania, îi acordă  premiul „Herder”, „Premiul Nobel al Estului”, devenind primul sculptor român care primeşte acest premiu, aşezându-l între personalităţile marcante ale artelor şi ştiinţelor spiritului din Europa.

Continuă organizarea de expoziţii în diverse oraşe din ţară şi străinătate, în 1999 i se atribuie Medalia de Aur la Bienala Internaţională Dantescă de la Ravena, iar în 2007, sub patronajul Vaticanului, în Pinacoteca Sanctuarului San Francesco di Paola, Italia, a fost inaugurată „Colecţia Constantin Lucaci”, fiind singurul artist român care beneficiază de acest privilegiu muzeistic din partea  Sfântului Scaun. „Un artist cu loc în orice proiect al lumii!” Astfel a fost perceput maestrul Constantin Lucaci. „Sculptând lumina” şi-a sculptat nemurirea.

Un strop din această lumină, o picătură din geniul maestrului se află şi la Bocşa. În Bocşa Montană, pe str. 1 Decembrie 1918 nr. 43. În data de 5 iunie 2012 la Bocşa a fost inaugurat Muzeul „Constantin Lucaci” – „Spaţiu şi lumină” Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” revenindu-i onoarea să realizeze acest muzeu împreună cu maestrul, la inițiativa primarului Mirel Patriciu Pascu.

La propunerea Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, din anul 2008 maestrului Constantin Lucaci i se conferă Titlul de Cetățean de onoare al orașului Bocșa; tot atunci i se conferă și Titlul de Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin.

Se stinge în seara zilei de 19 iulie 2014 la București și își doarme somnul de veci în Cimitirul Străulești 2 alături de mari artiști și importante nume ale artei românești.

Soția sa, Irina, s-a ocupat ca majoritatea lucrărilor artistului să nu fie risipite, ci să fie expuse privirilor oamenilor.

Irina, născută Tomescu,  s-a născut în Focșani la 10 aprilie 1925 și s-a stins în 28 martie 2021, în apartamentul din București. A fost întreaga sa viață soția, perechea, sprijinul și încurajarea maestrului Constantin Lucaci!

Tatăl Irinei absolvise dreptul, dar lucra ca militar artilerist, iar mama era casnică. În toamna anului 1952 Irina l-a cunoscut pe proaspătul absolvent de artă Constantin Lucaci, iar după numai șase luni s-au căsătorit. „Când l-am cunoscut pe Gin m-a luat de mână și nu mi-a mai dat drumul. De mână m-a ținut toată viața” mărturisea într-un interviu realizat în anul 2020, la momentul în care doamna Irina Lucaci a donat Primăriei Sectorului 1 de pe bulevardul Banu Manta din București cinci lucrări de sculptură realizate de maestrul Constantin Lucaci (1923 – 2014), lucrări care au reprezentat România la bienala de la Veneția în anul 1976. Sculpturile sunt un dar pentru București din partea Irinei Lucaci completând astfel seria de lucrări pe harta bucureșteană în care sunt incluse sculpturile din curtea TVR și sculpturile donate Teatrului Național.  Maestrul Constantin Lucaci este celebru în special pentru fântânile sale cinetice, dar și pentru sclupturi monumentale în piatră și oțel inoxidabil. Soția lui, Irina, rămâne în memoria celor care au cunoscut-o ca Doamna din umbra maestrului, sprijinul și puterea artistului, dar și pentru generozitatea cu care a înnobilat Bucureștiul cu lucrări valoroase realizate de sculptorul luminii. 

Irina s-a stins din pricina unor afecțiuni mai vechi, a fost înmormântată alături de maestru și, din cauza pandemiei, a fost condusă pe ultimul drum pământean de o mână de apropiați, într-o ceremonie decentă.

Dumnezeu să-i odihnească în pace și lumină!

P.S.

Mă leagă amintiri frumoase de această familie, iar dragostea și prietenia cu care ei m-au onorat nu pot fi transpuse în cuvinte. Erau niște povestitori desăvârșiți, iar clipele petrecute în compania lor, pentru oricine, ar fi fost un real câștig, deoarece povesteau întâmplări interesante, multe hazlii și aducătoare de voie bună. Erau înțelepți, generoși și… fără vârstă!

 Ne-am propus ca, împreună, să vizităm fiecare fântână făurită de maestru. Din păcate, nu am reușit să vedem împreună decât Reșița și Turnu Severin. Dar i-am promis că voi continua vizitarea acestora și că voi scrie despre fiecare. În mare măsură am reușit. Am căutat și admirat fântânile maestrului Lucaci, rămânându-mi nevăzută (până acum!)  cea de la Vaslui. Deși, am dobândit imagini ale acesteia, sper să reușesc să-mi țin promisiunea până la capăt. Fiindcă, acum, atât mai putem face: să ne onorăm promisiunile! Să ne îngrijim de „comorile” dăruite și să-i purtăm în rugăciuni. În veci pomenirea lor!

Referinţe: Mic dicţionar al personalităţilor culturale din Caraş-Severin/  Gheorghe Jurma: Reşiţa. 1976; Constantin Lucaci/ Romulus Balaban. Bucureşti: Meridiane, 1977; Nu vă doare depărtarea, domnule?…/ Dorina Sgaverdia. Reşiţa: Timpul, 2000; Constantin Lucaci. Metafora luminii/ Giorgio Segato. Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, [2001]; Constantin Lucaci/ Pietro Amato. Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 2005; Constantin Lucaci în căutarea Legendei Personale/ Dorina Sgaverdia. Timişoara: Marineasa, 2008; Viață și memorii/ Mircea Ioan Popa.- Reșița: TIM, 2008, 2 vol.; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2000 – 2009/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură); Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan.- Reşiţa: TIM, 2008; Identitate şi destin cultural II/ Titus Crişciu.- Oraviţa, 2008; Memento. Evenimente și personalități din Banatul istoric./ Coord. Vasile C. Ioniță.- Editura Banatul Montan, 2008; Cărăşeni de neuitat XII/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2011; Cărăşeni de neuitat XV/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2012; Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca: Grinta, 2012; Cărăşeni de neuitat XIX/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2013; Biblioteca, între datorie și pasiune/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură (30); Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2009 – 2013/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Cărăşeni de neuitat XXVII/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2015; Cărăşeni de neuitat XXXIII/Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2017; Cărăşeni de neuitat XL/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2019; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2014 – 2018/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură); Tangențe. Autografe și poveștile lor/ Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2019; Constantin Lucaci: Fântâna din centru/ Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2021.

Referințe: Petre Chichirdan. Irina Lucaci, femeia care a îmbogățit Bucureștiul cu un muzeu cu sculpturile lui Constantin Lucaci. În: Cultura Ars Mundi. Din 20 decembrie 2019;  http://www.culturaarsmundi.ro/irina-lucaci-femeia-care-a-imbogatit-bucurestiul-muzeu-cu-sculpturile-lui-constantin-lucaci/; Bocșa culturală. Anul XXII, nr. 2 (113)/ 2021.

Casa Bredicenilor din Lugoj ne-a fericit cu evenimente extraordinare, felicitări organizatorilor!!!

Joi, 06.07.2023 a fost despre „CARTEA CU PISICI”, editura Eurostampa, scrisă de poeta Mariana Angelica Liuba, iar noi care iubim enorm pisicile ne-am bucurat nespus de mult! Trăind în lumea pisicilor ne armonizăm sufletele și clipele.  

Au prezentat: Henrieta Szabo, Georgiana Anghel Gican, Gilda Radu și Adriana Weimer. Din volum au recitat: Luca Șerban Anghel Gican, Mia Rogobete, Gilda Radu. Talentatul Luca-Șerban Anghel Gican a susținut un moment muzical la orgă și a povestit despre lumea frumoasă în care trăiește.

Citind ”Cartea cu Pisici”, m-am întors în timp, dar nu înainte de a-i da un refresh prezentului, era nevoie de această curățire a ființei mele și vă spun și de ce. În primul rând m-a copleșit frumusețea lui Luca-Șerban, apoi trăirile poetei Mariana Angelica Liuba, trăiri puse în pagină cu atât de multă bucurie, am intrat în lumea copilăriei mele, acolo unde au existat pisicile pe care le-am iubit enorm și cărora le-am dedicat în gând sute de poezii atunci când îmi torceau în brațe și le pupam năsucul roz și lăbuțele pufoase, cum să nu iubești aceste suflete care trăiesc doar pentru a servi oamenilor armonie? Poeziile din Cartea cu Pisici în care apar Blăniță, Codiță, Zbârlica, Rică Iepurică, cățelul Toni, cățelul Pupi, Azorică, m-au trimis în brațele copilăriei mele care mă aștepta ca un copil, cred că de aceea se numește Copilărie. Acolo l-am întâlnit pe ”Zdreanță” din  poezia lui Tudor Arghezi, pe Aleodor Împărat, pe Greuceanu, dar și pe Zâna Zânelor din cartea lui Petre Ispirescu, sau Balada Greierului Mic a lui George Topârceanu.  Dar cine este de fapt Copilăria?

Copilăria este primul zâmbet, prima îmbrățișare, prima dorință, primul sărut, prima noapte traită cu lună plină, prima dimineață în care am simțit razele de soare pe fața mea, primii stropi de ploaie pierduți în părul meu, prima adiere de vânt ce mi-a trimis miros de parfum din câmpii, livezi, păduri, prima scăldare în apa rece a Cernei, copilăria este sâmburele inocenței a iubirii ce supraviețuiește în cutiuța inimii mele, Copilăria nu îmbătrânește niciodată! Datorită ei astăzi eu mă bucur de orice lucru, ființă, clipă, mă bucur că suntem astăzi aici, mă bucur că îmi trăiesc clipa pur și simplu și ființa mea nu este afectată de răutate, ură, invidie, doar bucuria de a savura momentul existenței. Copilăria mi-a dat curaj să pornesc pe drumul vieții, să dau culoare zilelor, să mă bucur de viață, copilăria este primul vers scris de mine într-o poieniță, deasupra tuturor caselor din sat, cu spatele la pădure, cu cerul în ochi și în mâini toate îmbrățișările pământului.

Citind ”Cartea cu Pisici” am înțeles cât de puternică este iubirea poetei Mariana Angelica Liuba pentru nepoțelul Luca Șerban cât și pentru viață, oameni, natură și animale, eu o felicit pentru curajul și talentul ei, pentru reîntâlnirea noastră cu minunata copilărie, am înțeles că nimic nu este întâmplător în această lume, toate trăirile din noi sunt împachetate și oferite cadou chiar vieții.

Să nu uităm că pisicile ne iubesc necondiționat, ele au puteri extraordinar de mari pentru a ne putea vindeca, pentru a ne putea calma, pentru a ne face să înțelegem că trebuie să oferim iubire pentru a fi iubiți cu adevărat. Sunt trimise cu un scop pe pământ și pentru asta le primim în viața noastră cu bucurie, ele dau sens copilăriei și merită să le scriem versuri.

Felicitări, Luca-Șerban Anghel Gican!

Felicitări, draga noastră prietenă Mariana Angelica Liuba!

Maria ROGOBETE    Membru UZPR     06.07.2023      Lugoj

Cu ocazia împlinirii a 25 de ani de funcționare a taberei pentru copii și tineret, drept centru de recreere, aflată în localitatea hunedoreană Izvoarele (construită de soții Iosefina și Gligor Hașa) am poposit și noi în mijlocul copiilor aflați aici și care sunt beneficiari ai Orfelinatului din cadrul Asociației  Misionar Umanitară „Maranata” Hunedoara.

Am consemnat condiții lăudabile de cazare și masă cu respectarea condițiilor igienico-sanitare, dar și pentru jocurile sportive (fotbal, volei etc.) sau creative.

Am mai notat grija și atenția deosebită în organizarea și desfășurarea activităților – dintre care nu au lipsit drumețiile oferite de o echipă profesionistă formată din educatoare, asistent medical, bucătăreasă și îngrijitoare, coordonată de Gligor Hada – cetățean de onoare al municipiului Hunedoara.

Mare a fost bucuria elevilor prezenți în această tabără, majoritatea elevi din ciclurile primar și gimnazial, de a participa – în urma propunerii noastre – la concursul de jurnalism, în organizarea ziarului „Accent Media” (director Cornel Poenar), cu tema „Tabăra de la Izvoarele și zilele de neuitat petrecute aici”.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Foto: Camelia Amarie

La Bocșa de Sf. Ilie, ed. a XVI-a, 2023

Loc de reculegere și rugăciune pentru eroi

A trecut puțină vreme de la momentul omagial desfășurat în localitatea hunedoreană Cinciș-Cerna, dedicat eroilor căzuți pe câmpurile de luptă și la a cărei reușită au contribuit din plin Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin Stanciu) și ziarul „Accent Media” (director Cornel Poenar). Întâmplarea a făcut ca recent să stăm de vorbă cu ing. Victor Vitez și să abordăm retrospectiv evenimentul și rolul educativ și patriotic al acestuia. Cu o voce domoală și sigură, omul din fața noastră reflecta un sentiment de apreciere a valorilor care trebuie să definească pe fiecare român, printre care respectul pentru eroii căzuți în lupta pentru apărarea gliei strămoșești.

Am mai spicuit din spusele lui sincere: „De câte ori trec pe lângă Monumentul Eroilor din satul Cinciș-Cerna, acesta devine pentru mine loc de o emoționantă încărcătură sentimental-patriotică. Pentru mine acest monument este un îndemn de educare a tinerei generații în spiritul valorilor morale, un loc de reculegere și rugăciune pentru eroii neamului, pentru bunicul meu, Vitez Rudi, mort în război și tatăl meu, Vitez Șamu, rănit pe frontul de luptă la Carei, cu zeci de schije în picioare, mâini și gât.

Trecerea timpului nu va putea stinge tristețea din sufletele noastre, a urmașilor eroilor căzuți pe câmpurile de luptă, fond pe care mulțumesc Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și ziarului „Accent Media” pentru ideea de a tipări și a ni se oferi diploma cu genericul „Însemn de prețuire” în amintirea ostașilor care au luptat sau au căzut pe câmpurile de luptă în cele două războaie pentru apărarea gliei strămoșești, pe care, printre alții, eu am primit-o cu lacrimi în ochi, durere în suflet și nespusa dorință ca acolo sus, în seninul cerului Dumnezeesc, tatăl și bunicul meu să se bucure de o odihnă binemeritată”.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

7 iulie 2023, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz” Reșița:

In memoriam Constantin Lucaci (*7 iulie 1923, Bocșa – †20 iulie 2014, București).

Manifestare și miniexpoziție comemorativă dedicată autorului Fântânii cinetice din centrul civic al Reșiței, la 100 de ani de la naștere.

 

7. Juli 2023, 16:30 Uhr, Deutsches „Alexander Tietz“-Zentrum Reschitza:

In Memoriam Constantin Lucaci (*7 Juli 1923, Bokschan – †20. Juli 2014, Bukarest).

Eine Veranstaltung in Erinnerung an den international anerkannten Bildhauer, Autor des kinetischen Springbrunnens im Zentrum Reschitzas, anlässlich dessen 100. Geburtstag.

Recent s-a finalizat – după cum ne spunea prof. Rodica PLEȘA (foto), Director Palatul Copiilor Deva – ediția a XXII-a a Festivalului Internațional de Folclor CARPATICA Deva, cu participarea ansamblurilor folclorice: MLADOST – Montana – Bulgaria, GIK BANAT PIONIR – Zrenjanin – Serbia, DREVAR – Krásno nad Kysucou – Slovacia, CUCOARA și FLOAREA DORULUI – Ratuș – Republica Moldova și bineînțeles România, PLAIURI SEBEȘENE – Palatul Copiilor Alba-Iulia – structura Sebeș –  Alba, MLĂDIȚE ARGEȘENE – Palatul Copiilor Pitești – Argeș, MOȘTENIREA – Baciu – Cluj, CIOBĂNAȘUL – Băuțar – Caraș-Severin, CUNUNIȚA – Palatul Copiilor Craiova -Dolj, FLORILE MOLDOVEI – Palatul Copiilor Iași, MUGURI DE BREAZA – Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” Breaza – Prahova, DOINA CASIMCEI – Casimcea – Tulcea, MUREȘUL – Ilia – Hunedoara, SILVANA – Deva – Hunedoara, HAȚEGANA – Hunedoara, PĂDUREANCA – Palatul Copiilor Deva – Hunedoara.

Evenimentul a debutat la Deva, cu parada portului popular și spectacolul de deschidere, la Centrul Cultural „Drăgan Muntean”. A continuat cu un spectacol folcloric de excepție, la Casa de Cultură din Municipiul Hunedoara, iar decernarea trofeelor festivalului și spectacolul de încheiere al celei de a XXII-a ediții, a avut loc la Casa de Cultură „Ioan Budai-Deleanu” din orașul  Geoagiu.

Au fost prezenți cu această ocazie aproximativ 450 de participanți, dansatori, instrumentiști, coregrafi, ghizi de grup, organizatori, care au reușit să prezinte publicului crâmpeie din folclorul zonei pe care au reprezentat-o, să ducă mai departe tradiția și să promoveze cultura și obiceiurile populare specifice.

De notat că s-au desfășurat spectacole de cea mai bună calitate, dansuri bine pregătite, fiind prezenți artiști de mare ținută, care mențin numele și renumele Festivalului Internațional de Folclor CARPATICA Deva.

Pentru că în derularea unui asemenea eveniment nu poate lipsi sprijinul partenerilor, doresc să le mulțumesc și să-mi exprim recunoștința pentru toți cei care au contribuit la reușita acestei ediții a festivalului.

Organizatori, alături de Palatul Copiilor Deva, au fost: prof. dr. Maria Ștefănie, Inspector Școlar General și echipa de la ISJ Hunedoara; Florin Oancea, primar și colectivele Primăriei și a Consiliul Local Deva; Cristian Fodor, director și colectivul de la Centrul Cultural „Drăgan Muntean” Deva.

Parteneri ne-au fost: Primar Dan Bobouțanu și colectivul de la Primăria Municipiului Hunedoara; Director Mariana Suciu Neidoni și echipa de la Casa de Cultură Hunedoara;  Primar Vasile Cărăguț și colectivul de la Primăria Orașului Geoagiu; Director Radu Barb și echipa de la Direcția Generală de Administrare Monumente și Promovare Turistică a Județului Hunedoara; Director Balazs Domokos și echipa de la Direcția Județeană pentru Sport; Manager Liliana Țolaș și echipa de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane – Hunedoara – Deva; Director Adrian Liga și colectivul de la Liceul cu Program Sportiv „Cetate” Deva; Director Gabriel Tripa și colectivul de la Colegiul Național Pedagogic „Regina Maria” Deva; Director Csaba Balogh și colectivul de la Liceul Teoretic „Téglas Gabor” Deva; Director Octav Cismașiu și colectivul de la Liceul Tehnologic Agricol „Alexandru Borza” Geoagiu; Director Florin Popescu și colectivul de la Liceul Tehnologic „Ovid Densușianu” Călan și Mihaela Cutinici împreună cu echipa de la Florăria „Symbol” Deva.

Nu pot să nu adaug partenerii media: Accent Media, Antena 3, Info HD, Replica – Info HD, Servus Hunedoara, Ziar Arena, Ziarul Exclusiv, Hunedoara Liberă.

Doresc să le mulțumesc și să-i asigur de toată prețuirea, pe colegii mei de la Palatul Copiilor Deva, care s-au implicat cu deosebit profesionalism și dăruire în această manifestare și au fost gazde minunate pentru oaspeții noștri, participanți la festival.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Foto: Alex Jurca și Mihai Drăgoi

Cum toate poveștile încep cu „A fost odată” – după cum susținea prof. dr. Lavinia ILINA (foto), director adj. Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva – încerc să istorisesc o poveste cu final fericit, cu și despre succes. Este firul întâmplărilor cuprins între intrarea, cu nouă ani în urmă, pe porțile școlii și ultimul clopoțel care vestește încheierea cursurilor de gimnaziu.
Rezultatele obținute la Examenul de Evaluare Națională au adus coronița pentru două eleve ale Liceului Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” din Deva: Alexandra BELEA (foto) și Irina MORAR (foto).

Este încununarea efortului acestor fete minunate, susținute de echipa de profesori extraordinari, care le-au coordonat (prof. Melania STANCIU și prof. Mirela VĂCĂREȚU) și sprijinite deplin de familiile lor.
Absolvente care au încheiat cu media 10 cei patru ani de gimnaziu, șefe de promoție, premiante la olimpiadele naționale, acestea au obținut la cele două probe ale Evaluării Naționale nota perfectă.
Am discutat cu cele două eleve în speranța ca vom afla „rețeta” pentru nota perfectă, dar și planurile de viitor ale acestora.
Alexandra Belea: Reușita ține de două aspecte: de voința proprie și de oamenii pe care îi avem alături. Vreau să le mulțumesc în primul rând tuturor profesorilor care mi-au fost mentori în toți acești ani, care m-au încurajat mereu să dau tot ce pot în orice situație și să privesc totul ca pe o oportunitate. De asemenea, doresc să îi mulțumesc familiei mele, care a crezut în mine și care m-a sprijinit în tot ceea ce am realizat.
Rețeta pentru succes? Nu sunt sigură că există o astfel de „rețetă”. Totul constă în cât de mult îți dorești ceva și ce ești dispus să faci ca să obții acel lucru. Este despre ce vrei și ce poți. Dacă ambele condiții sunt îndeplinite, nu poți eșua.
Irina Morar: Consider că succesul depinde de motivația și determinarea pe care le ai, dar și de oamenii care te susțin și te ajută. De aceea, le mulțumesc profesorilor și părinților pentru că m-au ajutat în acești ani și m-au învățat să fiu cea mai bună versiune a mea, mi-au oferit cunoștințele și încrederea necesare pentru a ajunge la rezultatele de astăzi. Fără ei, nu aș fi reușit. Sunt recunoscătoare școlii care m-a format și familiei mele.
– Despre planuri de viitor? Cum orice sfârșit e un nou început, ce visați pentru viitorul vostru? Cum vă vedeți peste 10 ani? Ce alegeri din prezent v-ar face fericite?
Alexandra Belea: Răspunsul meu este unul simplu: Voi fi o persoană bună, încrezătoare și ambițioasă, indiferent unde mă va purta viața.
Irina Morar: Deși viitorul este plin de necunoscut, am încredere că voi putea să îmi urmez visurile și să fac ceea ce îmi place. Sper că voi putea deveni o persoană mai bună și mai încrezătoare și că voi continua să îi fac mândri pe cei din jurul meu, prin tot ceea ce voi realiza. Vreau să nu înșel așteptările tuturor acelora care cred în mine.
Le doresc succes adolescenților aflați la începutul anilor de liceu. Mă bucur că am făcut parte din povestea lor și mă mândresc că li se luminează chipul când vorbesc despre școală și oamenii ei.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Purtătorul de cuvânt al Inspectoratulului de Jandarmi Județean „Decebal” Hunedoara, locotenent Murguleț Denis Luiza, ne-a transmis în interesul cititorilor și nu numai, pentru publicare, recomandări utile ale jandarmilor hunedoreni.
Astfel, având în vedere intensificarea apelurilor la numărul unic de urgență 112 prin care a fost sesizată prezența urșilor în intravilanul unor localități de pe raza județului Hunedoara, se aduce la cunoștința cetățenilor faptul că Inspectoratul de Jandarmi Județean Hunedoara acționează în permanență pentru siguranța cetățenilor, jandarmii fiind pregătiți și echipați să intervină în caz de necesitate.
Cetățenii care sesisează prezența unui urs în proximitatea zonelor locuite, fiind necesară intervenția imediată a autorităților, pot apela numărul unic de urgență 112, iar în urma apelului se va constitui o echipă de intervenție, din care va face parte și personalul structurilor de jandarmi competent teritorial, aflat în serviciu în zona unde a fost semnalată prezența exemplarului de urs.
În ceea ce privește modalitatea de intervenție, potrivit OUG nr. 81/2021, aceasta se efectuează gradual prin următoarele metode: alungare prin diverse mijloace, tranchilizare și relocare și extragere prin eutanasiere sau împușcare, nivelul de risc fiind analizat la fața locului de către echipa de intervenție.
Pentru prevenirea situațiilor de pericol în localitățile din județul Hunedoara unde a fost semnalată prezența urșilor, jandarmii recomandă cetățenilor următoarele:
• nu depozitați deșeurile menajere la întâmplare, ci puneți-le într-un tomberon care poate fi blocat;
• nu lăsați în mașină resturi de carne, pește sau fructe cu miros puternic;
• după ce ați făcut grătar sau ați gătit la ceaun, spălați toate ustensilele și depozitați-le în casă;
• hrana animalelor nu o lăsați în afara gospodăriei, iar după hrănirea acestora spălați cât mai bine recipientele din care au fost hrănite și țineți-le înăuntru;
• zărind un urs, nu încercați să îl hrăniți sub nicio formă și încercați pe cât posibil să nu îi atrageți atenția asupra dumneavoastră;
• dacă vedeți un urs când călătoriți cu mașina, nu-l urmăriți sub nicio formă și nu ieșiți din autoturism;
• nu vă faceți fotografii/ selfie cu urșii, oricât de inofensivi ar părea;
• evitați pe cât posibil să vă deplasați singuri în zone împădurite din afara gospodăriilor;
• apelați numărul unic de urgență 112 pentru a solicita ajutorul autorităților în toate situațiile în care considerați / constatați că vă aflați în pericol.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

S-au încheiat primele două volume din Proiectul SCRIITORI din GENERAȚIA 2000. O parte dintre prezentări au fost publicate în revistele Literar ing, Cronica Timpului, Bogdania, Cronos, Amprentele sufletului etc. și apoi au fost adunate în cele două volume intitulate „Enciclopedia SCRIITORI din GENERAȚIA 2000”. Acestea au fost publicate la Editura UZP, având în vedere susținerea de care s-a bucurat proiectul din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), personal a președintelui de atunci al acesteia, Doru Dinu GLĂVAN (Dumnezeu să-l odihnească), care a dispărut dintre noi cu mai puțin de o lună înainte de finalizarea volumului II. Îi dedicăm această realizare a colaboratorilor săi. Continuarea proiectului se bucură de sprijinul actualului președinte al UZPR, Sorin STANCIU.

Cele două volume au fost elaborate de colective semnificative, formate în majoritate din membri ai UZPR, Uniunii Scriitorilor din România (USR) sau Ligii Scriitorilor din România (LSR). La primul volum au lucrat: Nicolae VASILE (UZPR, coordonator), Mihai STAN (USR, UZPR, Târgoviște), Antoneta RĂDOI (UZPR), Ionel MARIN (LSR, UZPR, Focșani), Victor PETRESCU (USR, UZPR, Târgoviște), Nicolae TOMA (UZPR, Timișoara), Geo CĂLUGĂRU (USR, UZPR), Gheorghe A. STROIA (LSR, UZPR, Adjud), Eugenia DUȚĂ, Cristian Petru BĂLAN (USR, SUA), Nicu DOFTOREANU (UZPR), Mariana GURZA (LSR), Nicoleta LEPĂDATU (LSR, Adjud), Viorel MARTIN (USR, UZPR), Viorica POPESCU-COJOCARU (LSR, Brașov), Ion POPESCU-TOPOLOG (USR, LSR, Brașov), Al. Florin ȚENE (LSR, UZPR, Cluj-Napoca) și Victor ATANASIU (UZPR), autorul prefeței. La volumul al doilea și-au adus contribuția: Nicolae VASILE (UZPR, coordonator), Antoneta RĂDOI (UZPR), Mihai STAN (USR, UZPR, Târgoviște), Gheorghe A. STROIA (LSR, UZPR, Adjud), Geo CĂLUGĂRU (USR, UZPR), Milen BADRALEXI, Ionel MARIN (LSR, UZPR, Focșani), Nicolae TOMA (UZPR, Timișoara), Ion CIOCANU (Republica Moldova), Eugenia DUȚĂ, Eugenia ENESCU-GAVRILESCU (UZPR), Viorel MARTIN (USR, UZPR), Grigore MÂINEA (UZPR, Timișoara), Camelia OBREJA (SSR), Victor PETRESCU (USR, UZPR, Târgoviște), Gheorghe ȚICLETE (UZPR) și George Toma VESELIU (USR, UZPR), autorul prefeței.

Cele două volume reprezintă și o impresionantă realizare tipografică al Cormina Print, având format A4, coperți cartonate, hârtie de bună calitate și fotografii color. Conținutul acestora, 684 pagini pentru volumul I, respectiv, 536 pagini pentru volumul II, are o importantă reprezentativitate, cuprinzând 15 grupări literare (9 din București, restul din județele Dâmbovița (2), Vrancea (2) și Cluj, Timiș câte una) și 125 de scriitori din: România (București și județele Alba, Argeș, Bistrița-Năsăud, Bacău, Brașov, Buzău, Caraș Severin, Cluj, Dâmbovița, Dolj, Ilfov, Maramureș, Mehedinți, Neamț, Prahova, Teleorman, Timiș, Vâlcea, Vrancea), Canada, Germania, Republica Moldova și SUA.

În prezent se află în lucru volumul III, din care s-au realizat deja 20 de profiluri de autor și prezentarea unei grupări literare. Lucrarea se realizează în același sistem flexibil, dând fiecărui scriitor posibilitatea să decidă dacă aderă sau nu la acest proiect, fără a mai fi necesară încadrarea într-o disciplină de grup, astfel: 1. Grupările literare, conținând asociații, fundații, edituri, reviste, site-uri, cenacluri, saloane literare etc. vor avea posibilitatea să apară în lucrare printr-o prezentare proprie care să nu depășească 15 pagini, format A4, Verdana 11, distanța dintre rânduri 1,15. 2. Autorii vor fi cuprinși în lucrare printr-un profil critic de autor, realizat și asumat (semnat) de un alt realizator deja consacrat. Realizatorii de profile de grupări literare și de autori vor apare în volumele care vor fi publicate, în lista de autori a acestora. Deci, profilul de autor nu este o autobiografie, ci o prezentare din partea altei persoane: critic, istoric, conducător de revistă, conducător de grupare literară, director de editură etc. Profilul de autor va cuprinde: o fotografie bust a autorului. Aceasta trebuie să aibă o calitate suficientă pentru a fi acceptată pe motorele de căutare online, fără de care audiența ar fi scăzută, concret, să fie în format jpg, cu dimensiunea de minim 500 KB;  adresa de e-mail a autorului și a realizatorului profilului de autor și a celui prezentat; o scurtă prezentare biografică, de maximum o jumatate de pagină; lista cărților literare publicate. Condiția de eligibilitate este ca autorul să fi publicat minim 3 cărți, dintre care majoritatea să fi fost editate după anul 2000. Nu se iau în considerare cărțile din alte domenii neliterare: tehnice, științifice etc.

Extrase din recenzii literare referitoare la opera autorului – acestea nu trebuie să cuprindă mai mult de 500 de caractere, cu menționarea completă a surselor (carte, revistă, titlu carte sau articol, editură, locul și anul de apariție etc.) – Extrase din opera autorului. Dacă acestea se preiau din anumite publicații, nu trebuie să cuprindă mai mult de 500 de caractere, cu menționarea completă a surselor (carte, revistă, titlu carte sau articol, editură, locul și anul de apariție etc. Dacă sunt preluate din arhiva personală a autorilor, pot depăși această limită.

Încadrarea autorului în diferite curente, tendințe etc. Prezentările grupărilor literare și profilurile de autor, după redactarea în formatul stabilit de echipa de realizare a proiectului, vor fi postate pe site-ul deschis pe WordPress, http://www.revistedecultura.com, fără niciun cost din partea autorilor sau a grupărilor literare respective. Profilul critic de autor trebuie să nu depăsească 10 pagini format A4, Verdana 11, distanța dintre rânduri 1,15. Nu se vor lua în considerație înșiruirile de cărți, antologii, articole, comunicări etc. gen CV-literar, fără a se respecta structura de mai sus. Realizatorii profilelor de autor din volum vor fi reuniți în Colectivul de realizare, care va fi tipărit la începutul volumelor, în ordinea amplorii contribuțiilor acestora. Toate celelalte problem – tehnoredactare, corectură, editare etc. – vor fi realizate de colectivele de la Literar ing și Editura UZP. După ce se adună sufieciente prezentări de grupări literare și profiluri de autor, se vor tipări volumele enciclopediei. Cheltuielile generale, inclusiv pentru depozitul legal, vor fi suportate de realizatorii proiectului. Grupările literare și autorii care vor dori să cumpere un număr de volume se vor adresa Editurii UZP și Librăriei AGIR. Detaliile procurării volumelor vor fi transmise pe adresele de e mail trimise odată cu profilurile de autor.

Proiectul deschis Enciclopedia SCRIITORI din GENERAȚIA 2000 este un proiect al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), prin Filiala Cronica Timpului și Editura UZP.

Nicolae Vasile

UZPR

 3 iulie 2023, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița:

252 de ani de la aprinderea primelor două furnale la Reșița, „Josephus” și „Franziskus”, 3 iulie 1771 – momentul 0 a ceea ce astăzi este Reșița.

Prezentare de carte: „ALBASTRU DE REȘIȚA“, autor: NICOLAE SÂRBU. Cartea a apărut la Editura TIM Reșița, 2022.

Anul şcolar 2022-2023 a fost și pentru Școala Gimnazială din Pui – după cum ne spunea consilierul educativ, prof. Raul VAIDA (foto) – un an în care s-a muncit mult şi încununat de numeroase reuşite.

Încă din primele săptămâni de cursuri, o echipă a şcolii noastre, alcătuită din 5 elevi, Miruna Ceuţă, Robert Vulc, Mihaela Stănesc, Izabela Balica şi Raluca Ciobotaru, coordonaţi de consilerul educativ, a câştigat premiul I al Concursului Naţional „Bookmasters”, categoria clasele a VII-a şi a VIII-a. A fost un concurs de promovare a lecturii, care a constat în realizarea de către fiecare echipă participantă a unui spot publicitar care să prezinte o anumită carte şi motivele pentru care ea merită citită.
Școala noastră a găzduit 25 de elevi şi 10 profesori din 4 ţări europene (Spania, Portugalia, Polonia şi Serbia), în cadrul proiectului Erasmus+ „Technology for Education”. Sub conducerea domnului profesor Dan Matei, şcoala noastră a participat, alături de cele 4 şcoli gimnaziale din ţările mai sus numite. Tot în cadrul acestui proiect, desfăşurat în ultimii 2 ani şcolari, un total de 17 elevi şi 7 profesori ai şcolii noastre au avut şansa de a participa la programe de studiu în cele 4 şcoli din cele 4 state partenere. Menţionez că magnitudinea acestui proiect a fost fără precedent pentru unitatea noastră de învăţământ şi ne-am simţit cu adevărat mândri să fim reprezentanţi ai educaţiei româneşti în Europa. Participarea la acest proiect ne-a adus şi premiul al II-lea al concursului „Made for Europe”, faza judeţeană.
Consider că merită a fi menţionat faptul că, prin osteneala profesorilor organizatori, s-au desfăşurat anul acesta numeroase excursii şi excursii tematice, în cadrul programelor „Săptămâna Verde” şi „Şcoala Altfel”, dar nu numai. Astfel, pe lângă vizitarea punctelor de atracţie turistică din judeţ (Castelul Huniazilor, Peştera Bolii, Fundătura Ponorului, Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, Muzeul Trenuleţelor etc.), am vizitat Sibiul în două rânduri, Castelul Zânelor şi Calendarul Anotimpurilor din Porumbacu de Sus, Braşovul şi împrejurimile sale, Castelul Peleş, Cetatea Râşnov, Dino Parc Râşnov, Castelul Bran, Castelul Cantacuzino şi alte locuri ce fac din ţara noastră una atât de frumoasă şi încărcată de potenţial turistic, iar în iarnă, am luat calea Parângului, pentru 2 zile de schi. Costurile financiare ale unora dintre excursiile desfăşurate au fost suportate de şcoală, întrucât ne-am dorit să oferim şansa şi copiilor proveniţi din medii mai nefericite din punct de vedere financiar de a vizita locuri noi şi de a trăi experienţe noi. A călători este, în cel mai adevărat sens al cuvântului, un mod de educaţie şi dezvoltare, aşa că ne dorim să organizăm şi în continuare aceste excursii pentru a sprijini dezvoltarea multilaterală a elevilor noştri.
La capitolul activităţi extracurriculare, ne-a adus o satisfacţie aparte realizarea băncuţelor colorate din curtea şcolii, construite de elevii noştri din anvelope refolosite, activitate ce s-a desfăşurat în cadrul programului „Săptămâna Verde”, ca exemplu de bună practică în ceea ce reprezintă reutilizarea materialelor ieşite din starea necesară unei bune funcţionări. Am numit acest proiect „O nouă viaţă pentru anvelope”.
Şi în ceea ce priveşte premiile la concursuri şi olimpiade, pe lângă cele deja prezentate, anul acesta a fost unul cu adevărat bun.
Elevul Bogdan Albu din clasa a VIII-a, coordonat de domnul profesor Sorin Mamut, a obţinut premiul I la „Atletism Tetratlon” (viteză, săritură în lungime, rezistenţă, oină), faza judeţeană, ceea ce i-a adus calificarea la faza naţională unde, printre participanţi proveniţi preponderent din şcoli cu specializări sportive, s-a clasat pe locul 25. La proba de cros, faza judeţeană, acelaşi Bogdan Albu, dar şi eleva Serena Sîrghi din clasa a VI-a, au obţinut amândoi locul al IV-lea.
Eleva Adriana Ilie din clasa a VIII-a, coordonată de domnul profesor Raul Vaida, a obţinut premiul al III-lea la „Olimpiada de Religie Ortodoxă”, faza judeţeană, ceea ce i-a adus şi ei participarea la faza naţională a acestei olimpiade unde ne-a reprezentat cu cinste. Menţiune la aceeaşi olimpiadă, faza judeţeană, a obţinut şi eleva Bianca Vulc din clasa a V-a.
Elevele Giorgiana Muntean şi Andreea Murgoi din clasa a VII-a, coordonate de doamna profesor Anca Bârc şi Adriana Ilie din clasa a VIII-a, coordonată de doamna profesor Adriana Bugari, au obţinut menţiuni la „Olimpiada Universul Cunoaşterii prin Lectură”, faza judeţeană.
La „Olimpiada Satelor” la matematică, faza judeţeană, eleva Claudia Turcu din clasa a VII-a, coordonată de doamna profesor Oana Albescu, a obţinut menţiunea I.
Concursul naţional „Cangurul Francofon” ne-a adus alte 2 diplome, obţinute de elevele Serena Sîrghi (punctaj maxim, 50 din 50) şi Lorena Sîrghi (punctaj 48,5 din 50) din clasa a VI-a, coordonate de doamna profesor Emilia Agache.
Aş dori să menţionez buna colaborare a conducerii şcolii noastre, reprezentată prin domnul director Călin Butaş, cu autorităţile locale, cu domnul primar Victor Stoica, din care a rezultat obţinerea unei finanţări europene de modernizare cu mobilier şi echipamente IT a tuturor sălilor de clasă din şcoala de centru şi structuri, în valoare de aproximativ 200.000 €.
Și încă un amănunt: la festivitatea de încheiere a acestui an şcolar, atât noi cadrele didactice, cât şi întreaga comunitate, i-am urat doamnei profesor Dana Crişan, care păşeşte într-o nouă etapă a vieţii, aceea de proaspăt pensionar, tot binele din lume, sănătate şi împliniri. În semn de preţuire, domnul primar Victor Stoica i-a dăruit doamnei profesor o plachetă comemorativă.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Trecutul și viitorul se întâlnesc în clipa prezentă. În veșnicie această precizare nici nu mai există, un prezent continuu este starea. În această înțelegere trebuie să fim conștienți că toate generațiile conlucrează și contribuțiile lor sunt mereu actuale. Tot în această înțelegere trebuie să acceptăm că unele generații au avut contribuții mai substanțiale decât altele dar, valoarea și importanța lor se măsoară nu după “realizări”, se măsoară după statornicia în ROST, în Tradiție , în înțelegere morală, în Credință. Continuitatea “în Neam” nu înseamnă păstrarea detaliilor imediate(care sunt trecatoare), înseamnă păstrarea înțelegerii existențial, conștiinței de grup și credința, respectul pentru Tradiția vie.
Comunităţile umane organice: familii, neamuri, naţiuni, toate au putut avea rost semnificativ câtă vreme s-au întemeiat şi s-au putut adresa unei păreri de sine comun împărtăşite, unei “memorii colective”. Această “memorie colectivă” este suma credinţelor, obiceiurilor, amintirilor, a înţelegerii, comun împărtășite, a diferenţei dintre “bine” şi “rău”.
Toate acestea alcătuiesc, cum spuneam, ”memoria colectivă” şi în lipsa ei un “model existenţial” real nu poate exista.
Această “memorie colectivă” este o realitate vie, care se transmite din generaţie în generaţie. Ea nu este şi nu poate fi osificată ori sclerozată. Fiecare generaţie îi adaugă ceva nou şi semnificativ dar care adaus întotdeauna rămâne consecvent aceluiaşi semn. ”Memoria colectivă” rămâne întotdeauna credincioasă şi consecventă sieşi şi ea este de fapt criteriul critic al vieţii istorice.
Fiind o realitate vie, memoria colectivă vine din trecut, este trăită în prezent şi este proiectată, ca aşteptare a fi împlinită, în viitor. Iar garanţia acestei realităţi este elementul pe care s-au întemeiat şi dezvoltat toate marile civilizaţii omeneşti: mormântul strămoşilor.
Plecând de la singură certitudine a condiţiei omenești, mortalitatea, în mod paradoxal, ”mormântul strămoşilor” devine calea vieţii.
Timpul este un întreg și, după cum orice trecut acționează asupra viitorului, tot așa, orice prezent acționează transformator asupra trecutului. Existau, astfel, lucruri care, în trecut, nu erau reale și pe care prezentul le face reale. Aici se vede importanța “cultului strămoșilor”. Trăind drept ca oameni, ne înălțăm părinții, după cum fructul justifică pomul. Respectul pentru strămoși și modelul lor de existența este o datorie vitală. ”Aduceti-va aminte de mai marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința”(Sf.Pavel,Evrei,13;7)
“Mormântul strămoşilor” este certitudinea că suntem parte a unei căi pe care trebuie să o străbatem. ”Mormântul strămoşilor” ne spune limpede că existenţa nu se sfârşeşte cu nici unul dintre cei care mai trăim, aşa cum nu s-a sfârşit cu nici unul dintre cei care au fost. ”Mormântul sttramoșilor” ne obligă să înţelegem că avem o datorie de împlinit şi faţă de cei care au fost şi faţă de cei care au să vine. ”Mormântul strămoşilor” ne spune răspicat că în această lume nu suntem singuri. ”Mormântul strămoşilor” ne obligă pe toţi şi pe fiecare să facem cea mai solemnă făgăduinţă, că nu vom uita niciodată ceeace datorăm acestor strămoşi.
Aceasta nu înseamnă să credem că toţi strămoşii au fost sfinţi, dar trebuie să ne încredinţeze că unii dintre ei sunt Sfinţi! Şi pentru aceşti Sfinţi şi prin ei suntem şi stăm în fiinţă.
Acest respect pentru “mormântul strămoşilor” şi pentru “memoria colectivă” într-o ultima analiză constituie o mărturisire. Este amintirea Raiului din care am fost alungaţi şi a cărui nostalgie, în vorbele Părintelui Nicolae Steinhardt de la Rohia,”ne va chinui întotdeauna”.
Pentru Români înţelegerea şi practicarea acestor adevăruri a fost pentru foarte multă vreme simplă. Dat fiind faptul că orice Român şi oricum orice familie românescă îşi are obârşia într-un sat aceste adevăruri se aşezau fără nici o dificultate. Comunitatea sătească, acea aşezare miraculoasă având existenţa “din veci”, asigură nu numai existenţa fizică dar mai ales pe cea sufletească. Orice abatere de la “rânduială” era sancţionată şi îndreptată. De aceea ura sălbatecă împotriva satului, care a existat întotdeauna dar care în ultimul veac a devenit devastatoare, nu trebuie să surprindă. Ce este trist este faptul că acestor forţe ale răului le-a stat complice şi le stă complice neghiobia unor personaje penibile.Personaje penibile care au avut lipsa de bună cuviinţă să dea până şi numelui sfânt de ŢĂRAN o conotaţie peiorativă. Repet indivizi care împletesc prostia cu un vid de rost existenţial. Personaje care trăiesc degeaba.
Această ură împotriva satului este parte din furia cu care “memoria colectivă” românească se doreşte a fi distrusă şi înlocuită cu jalnice iluzii sau abominaţii.
Pentrucă trebuie să fim înţeleşi, atunci când “memoria colectivă” a unui Neam este distrusă atunci acel Neam încetează să mai aibă existenţa semnificativă, de fapt încetează să mai aibă existenţă, trece în un vegetatism fără rost.
Acestei încercări îi stă martor momentul istoric actual şi acestei încercări trebuie să ne opunem toţi şi fiecare.
Este destul de trist că pământul românesc este controlat de către “pro consuli”, de la Bruxelles şi de la Washington. Dar absolut dramatic este când vedem, sub ochii noștri, cum entităţi care nu au nimic în comun cu Neamul Românesc şi care nu au absolut nimic comun cu binele Neamului Românesc hotărăsc ce nume să poarte străzile româneşti, căror “eroi” să se închine Neamul Românesc, sau cum să fie alcătuită familia românească. Entităţi străine şi parazitare care caută să elimine din “memoria colectivă” românească tot ce defineşte acest Neam: Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana, Eminescu şi Caragiale.
Aici nu mai este nimica de comentat. În acest moment toţi, dar mai ales fiecare, avem de făcut o alegere. Şi să nu ne facem nici o iluzie, pentru această alegere vom da “samă” şi în lumea asta şi în cea care va să fie.

Alexandru Nemoianu
Istoric
USA

Drapelul Național reprezintă – după cum susținea locotenent Murguleț Denis Luiza (foto), în calitatea sa de purtător de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Județean „Decebal” Hunedoara – un simbol al identității neamului, iar arborarea acestuia a marcat de-a lungul istoriei momentele de referință care au condus treptat la evoluția României moderne.

Cu ocazia sărbătoririi Zilei Drapelului Național, jandarmii montani din cadrul posturilor montane Parâng și Bănița au arborat Drapelul Național pe Vârful Parângul Mare, la o altitudine de 2.519 m, însemn de prețuire și omagiu adus în memoria înaintașilor noștri, care prin sacrificiul lor au contribuit la atingerea idealurilor României.
Totodată, în Piața Tricolorului din municipiul Deva s-a desfășurat ceremonialul public organizat cu ocazia sărbătoririi „ZILEI DRAPELULUI NAȚIONAL” la care a participat inspectorul șef al Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara, colonel Iosif Marius Dumitru, precum și un pluton de defilare din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara, parte integrantă a dispozitivului de defilare constituit cu prilejul ceremonialului.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

(de vorbă cu cântăreața de muzică populară Alisa Valeria TOMA – Hunedoara)

– Pentru început prezintă câteva dintre cele mai semnificative date biografice.
– M-am născut într-o zi de vară, într-o zonă cu oameni frumoși la suflet (și la trup) – zona Hunedoarei. Reprezint cu prețuire zona Văii Streiului – ținutul în care am crescut (satul Batiz) și deopotrivă simt că aparțin și zonei Apusenilor (mama mea fiind originară din comuna Avram Iancu – de la Vidra de Sus).

– Ce înseamnă pentru tine cântecul popular?
– Doresc să răspund la această întrebare prin transpunerea către folclorul nostru, a cuvintelor lui Victor Hugo: „Muzica exprimă ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte și ceea ce nu poate rămâne tăcut”.

– De la ce vârstă cânți?
– Aproximativ de la vârsta de 11 ani și jumătate.

– De unde pasiunea pentru cântecul popular?
– La vârsta de 10 ani am ,,bătut la porțile” Clubului Copiilor din Hunedoara (al cărui director pe vremea aceea era domnul prof. Ioan VLAD) pentru a mă înscrie la cursurile de ziaristică. În timp ce îmi îndreptam pașii către clasa de ziaristică, i-am auzit pe colegii de la clasa de muzică populară (coordonată de domnul profesor Tiberiu Zselnyan) cântând…. probabil că și pasiunea cu care cântau învăluită de latura muzicală a mea abia descoperită cu acea ocazie, au stârnit în mine dorința de a rămâne și la clasa de muzică populară. Pe lângă cele enumerate, încununarea a venit cu radioul de unde ,,răsunau” diferitele cântece ascultate de bunici și părinți sâmbetele și duminicile în casa de la țară. Am început apoi să frecventez și cursurile Școlii de Muzică din Hunedoara, la secția pian tehnic (profesor doamna Camelia IAKAB) și cursurile Școlii Populare de Artă Hunedoara secția canto popular (profesor doamna Ica POP).

– Unde și când ai avut prima evoluție pe scenă?
– În ținutul Pădurenilor, la Poienița Voinii – în cadrul emisiunii ,,Tezaur Folcloric” – se întâmpla în anul 1999…

– Ce zonă folclorică reprezinți prin cântecele interpretate?
– Cu mult drag reprezint zona Văii Streiului.

– Punctează cele mai meritorii succese care ți-au întregit personalitatea artistică.
– Fiecare participare la concertele/ emisiunile ,,Tezaur Folcloric” realizate de doamna Marioara Murărescu, a reprezentat o treaptă ascendentă pe scara evoluției mele muzicale. Pe lângă acestea, consider că fiecare prestație muzicală din orice moment, fiecare notă muzicală/ sunet/ acord/ contact cu scena și cu publicul, au contribuit într-un mod deosebit la desăvârșirea mea profesională.

– Ce înseamnă pentru tine scena, spectatorul?
– Contextul/ locul în care încerc să trimit mesajele prin muzică însoțite de gândurile alese către cei cărora le cânt, în timp ce eu preiau o puternică stare de bine care îmi asigură necesarul energetic pentru o perioadă semnificativă de timp.

– Cum împaci cântecul cu profesia aleasă?
– Am încercat de-a lungul timpului să le realizez pe ambele cu profesionalism, fiecare avându-și locul asigurat și bine determinat, neafectându-se una pe cealaltă.

– Care îți sunt gândurile de viitor privind o continuă formare ca și promotor al cântecului popular?
– Îmi doresc să fiu un urmaș demn al înaintașilor noștri, să promovez în continuare și să păstrez așa cum am învățat tradițiile românești, folclorul strămoșesc – știut fiind că fac parte din leagănul civilizației noastre.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR