Nu mai este pentru nimeni o surpriză că la Uzdin se organizează încă o sărbătoare de cinstire și omagiere a strămoșilor, a personalităților din Banat și faptele lor de cultură, de muncă și credință, demonstrând prețuirea față de valorile spirituale și culturale, față de tradiții și obiceiuri.

Domniile voastre ați vorbit atât de frumos despre viața și activitatea numeroșilor oameni de seamă ai Banatului, eu încerc să prezint câteva aspecte din viața marelui personaj, care este populația satului Uzdin. Aici întâlnim o personalitate cu viață trinitară, care apare în trei ipostaze: poezie, artă și port, elemente constitutive esențiale ale culturii neamului românesc, după cum spune Lucian Blaga. În fiecare ipostază există un personaj bine conturat în poezia cultă și naivă, la ei ,,lumea fără poezie este ca și bolta cerească fără stele”. Pictura naivă, atât de răspândită în sat, redă viața reală a românilor, portul-exprimat prin cusăturile naționale în care se întrec atâtea femei, etalând ,,aurul din mâini și iubirea din suflet”.

Uzdinul, cea mai de vest așezare românească în Europa, are un filon al geniului românesc din care au răsărit ca florile personalități de marcă în cultura și spiritualitatea neamului din nectarul cărora s-au hrănit și alți români și europeni. De-a lungul veacurilor ei au strălucit ca diamantele șlefuite și au stat, fără  frică, în calea glasurilor de sirenă ale întunericului, când ura și zâzania, dezbinarea și desacralizarea amenințau.

Uzdinul înseamnă oameni de aleasă bogăție sufletească și cu simțul măsurii, de care suntem legați și cu care trăim clipe de viață plăcută.

Uzdinul înseamnă solidaritate, respect pentru tradiții, toleranță luminată, legătura cu neamul românesc de pretutindeni. Aici există o filozofie întreagă, un adevăr fundamental despre existența omului, preamărindu-i viața și creația și picurând în suflete un strop de lumină, bunătate și fericire. Uzdinenții sunt personalități extrem de active, implicate permanent într-o multitudine de activități cu asiduitate și dăruire.

În satul Uzdin s-au păstrat valorile străbune: respectul și dragostea pentru identitate, pentru familie, grija pentru copii și, deci, posibilitatea de a face viitorul cu putință. De aceea aici este o oază de sănătate-unde pelerinii se hrănesc și tămăduiesc din hrana zâmbetului sincer și curat al oamenilor. Este izvor de energie și lumină. Este o ladă de zestre și înțelepciune cu umor și caractere sănătoase.

Uzdinul este o fereastră spre Dumnezeu, unde valorile morale: prietenia adevărată, loialitatea, devotamentul, onoarea, iubirea de limbă, neam și de Dumnezeu sunt modele pentru cei de azi și cei de mâine.

Aici există unitatea familiei omenești, ca o încoronare a vieții înseși- satul ,,matrice” a neamului românesc.

Acest loc poartă în sine un fel de a se întipări în ființele ce îl locuiesc, oamenii de aici propagă cuvântul dragostei și al prieteniei ca semn de noblețe. Pentru ei: putere, lumină și iubire reprezintă emblema unei munci stăruitoare, plină de tenacitate cu scopul de a împlini idealurile românilor creștini și ortodocși. Pământul lor este udat cu lacrimi și sudoare. Au învățat că dragostea și credința sunt mai puternice decât uitarea. Au trăit și trăiesc în acea cumințenie a omului curat, în simplitatea și sfințenia lor.

Cine vede Uzdinul este cuprins de emoție, atât din pricina frumuseții naturale deosebite, cât și pentru că pe aceste locuri au trăit cei mai vechi oameni din Europa, ființe ale dăinuirii și devenirii noastre întru ființă națională.

Am întâlnit în Domniile lor oameni nepretențioși, care știu să se dăruiască, pe de-a-ntregul, unei cauze, onești și ospitalieri, care văd fericirea vieții nu în lux, nu în bogăție, nu în huzur și confort personal, nu în gloria lumească, ci în fapte, în cărți și reviste, în biblioteci, care întrețin și fac cultură. Ei sunt spirite profunde, personalități discrete devotate muncii și adevărului absolut.

Uzdinul de câmpie, zonă magică prin ea însăși, este o mărturie a ființei umane în Europa, apoi a răspândirii cuvântului în limba română, mărturie permanentă a comuniunii dintre români și popoarele europene în lupta pentru civilizație și cultură. Aici se respectă cu tărie și convingere oamenii merituoși care răspândesc efluvii îmbălsămate de dragoste pentru semeni și pentru Dumnezeu.

Satul Uzdin, o intersecție de duh și speranță, a devenit un focar de cultură a neamului cu poeți, pictori și artiști, oameni harnici și cu iubire de neam, limbă și credință, luptători fără compromisuri când e vorba de ființa națională.

Prin scris și fapte, ei au contribuit și contribuie la cizelarea sufletului oamenilor și la păstrarea identității noastre românești în concertul popoarelor lumii. Adresându-se lumii, ei se exprimă pe sine.

La acțiunile culturale organizate la Uzdin- care au devenit adevărate fenomene- vin zeci și sute de cărturari, iubitori de cultură, anual, ca să mărturisească ceva, să se descarce de răul lumii care s-a revărsat asupra lor, să se încarce cu energie, cu speranță, cu credință. Au venit și vin să caute iubire, prietenie, acolo unde căldura relației interumane dă sentimentul veșniciei. Aici se conștientizează că Dumnezeu ne-a lăsat pe acest mirific spațiu pentru a face cinste poporului român.

Aceste manifestări se opun modelelor mediatizate de maneliști și pițipoancele care umplu ecranele televizoarelor. Ele sunt ziditoare de cultură și se revarsă benefic asupra românilor bănățeni, făcând ca influențele străine să nu pervertească spiritul românesc.

Artiștii de aici sunt o binecuvântare pentru sat, Banat și țară, un izvor pentru viața culturală, făcând împreună cu prietenii lor ca satul Uzdin să fie un Olimp al vieții spirituale și culturale, o scară spre cer pentru neamul românesc. Ei au ce arăta lumii, punând pe primul plan familia, neamul și credința.

La acești oameni este o metafizică împotriva răului, împotriva iubitorilor de arginți și a trădătorilor de tot felul, chiar și de neam. Întâlnirea cu dânșii este un balsam pentru răni și hrană pentru suflet, făcându-ne să fim mereu aproape de oameni.

                                                    Prof. Pavel Panduru

Laboratorul de Analize Medicale al Spitalului Județean de Urgență  Deva – după cum ne spunea dr. Emil Stoica – Mariș în calitatea de manager – este unul dintre cele mai bine dotate laboratoare din țară, acreditat RENAR începând cu anul 2010, atât în ceea ce privește personalul calificat (3 medici primari, 2 medici specialiști, 3 biochimiști, 1 chimist, 18 asistente medicale și 4 îngrijitoare) cât și în ceea ce privește aparatura.

Laboratorul este dotat cu aparatură nouă de ultimă generație, în vederea optimizării modului de lucru și a îmbunătățirii calității actului medical oferit pacienților, punând la dispoziție o gamă largă de analize de:

Hematologie – prin analizoare de ultimă generație cu capacitate de 100 hemograme complete/oră, cu peste 50 de parametri, până la 4 histograme și 23 scatergrame, cu funcție automată „repet” și „rerun”, incluzând și un sistem automat pentru prepararea și colorarea automată a frotiurilor de sânge, fiind unul din puținele aparate de acest gen deținute de laboratoarele de analize medicale din vestul țării. Prin aceasta se oferă analiza suplimentară prin microscopie optică a frotiurilor sanguine de către medicii specialiști, esențială pentru un diagnostic complet hematologic.

Microbiologie – asigurate prin sisteme automate cu performanță ridicată de identificare și testare a sensibilității la antibiotice a bacteriilor cât și a fungilor, care includ totodată un sistem de analiză și management al datelor de laborator și al pacienților. De asemenea, există sisteme automate de incubare și monitorizare permanentă a fiecărui flacon de cultură microbiană.

Imunologie – prin analizoare de ultimă generație, prin metode de chemiluminiscență și electrochemiluminiscență, cu capacitate de 200 teste pe oră.

Coagulare – cu analizoare performante, cu capacitate de 150 teste pe oră.

Biochimie clinică – prin analizoare cu sistem complet automatizat, realizând în sistem automat toate etapele de procesare.

Chimia urinei – complet modernizată prin achiziționarea unui analizor care are ca metodă de lucru refractometria, citometria în flux și analiza digitală a imaginilor, de asemenea, printre foarte puținele de acest gen din țară și singurul din zona de vest.

Punctul de lucru TBC al laboratorului a fost primul acreditat RENAR din zona de vest a țării și efectuează analizele BK pentru toate spitalele din județ.

Tuturor pacienților care se adresează laboratorului cu bilete de trimitere decontate de CAS Hunedoara li se efectuează analizele în luna respectivă.

De asemenea, laboratorul Spitalului Județean de Urgență Deva și-a diversificat de curând gama de analize pe care are posibilitatea de a le efectua la cerere, cu următoarele investigații de laborator: Vitamina B 12, 25 – OH Vitamina D3, Folați serici, Alfa feto proteina, Antigen carcino embrionar, CA 19 – 9, Peptidul C, Lipaza serică, Transferina, IgM – HAV, Calprotectina.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În perioada vacanței de vară – după cum ne spunea prof. Liliana Farcașiu în calitatea sa de director al Școlii Gimnaziale Sântămăria-Orlea – s-a implementat proiectul educațional extrașcolar cu titlul „Viața la Sântămăria-Orlea” aflat la a treia ediție.

În cadrul celor cinci zile de activități, organizatorii (cadrele didactice implicate) au gândit activități diverse de la pictură pe asfalt (curtea școlii), până la demonstrații (măsuri de prim ajutor, printare 3D), de la activități  sportive la excursie, toate acestea având multiple valențe de informare și educare, stârnind interes și producând bucurie elevilor participanți (aproximativ 40 la număr).

În prima zi, activități artistice – ateliere de pictură, elevii și-au demonstrat abilitățile artistice și creativitatea prin transpunerea ideilor, emoțiilor cu ajutorul culorilor și pensulelor, iar cei mai mari au pictat pe asfalt jocuri precum Twister, dar au și refăcut celelalte jocuri realizate anul trecut în cadrul taberei.

A doua zi – activități recreativ-sportive. Elevii s-au întrecut în diferite concursuri/ întreceri sportive jocuri de echipă, dar s-au și distrat jucându-se cu apa.

În ziua a treia, elevii clubului Steam din cadrul școlii și profesorii implicați în proiectul Learning from the extreme (proiect care ne-a facilitat, pe lângă cursuri de formare, achiziționarea unei infrastructuri digitale: laptopuri, tablă interactivă, imprimanta 3D, seismometru educațional, kituri educaționale), au realizat demonstrații și au prezentat informații privind activitatea din cadrul clubului (informații despre cutremure, citirea datelor unui seismometru, zone seismice etc)

Cea de-a patra zi a fost de maxim interes, atât pentru elevii, cât și pentru cadrele didactice. Oameni minunați de la Clubul Rotary Hațeg și Clubul Interact Hațeg au facilitat un curs de prim ajutor în situații de urgență. Elevii au avut ocazia să afle informații prețioase și să realizeze demonstrații care pot salva vieți, iar felul cum au fost prezentate (demonstrații, joc de rol, multe glume) a fost pe placul tuturor.

În ultima zi, a cincea zi de tabără, s-a plecat într-o excursie în care elevii, cadrele didactice și partenerul nostru de încredere Geoparcul Internațional U N E S C O Țara Hațegului, reprezentat de Adina Popa și Dan Horațiu Popa, au descoperit locuri minunate: Poteca muzicală Peștera, Cetatea Mălăiești, Câlnic, Cascada Lolaia.

Dacă în anul școlar 2021-2022 la Școala Gimnazială Sântămăria-Orlea s-a desfășurat o tabără intitulată: Bucurie de Sântămărie, având ca tematică ierburile de leac și produsele medicinale ce pot fi obținute din ele, iată căci și în anul acesta cei de la Fundația Noi Orizonturi /Clubul Meseriilor Rurale ne-au oferit șansa de a intra în posesia unui premiu pentru un proiect de biodiversitate agricolă, intitulat: Comoara din grădină – semințe tradiționale. Proiectul a fost susținut de Lidl România prin proiectul: Educație pentru comunități din viitor.

Tabăra din anul acesta s-a axat pe activități culinare cu produse din sera și grădina școlii și s-a desfășurat pe parcursul a trei zile.

Însă până să ajungă la pregătirea dulceții de dovlecel Ghirbon, a murăturilor din castraveți și gogonele, a ketchup-ului dulce, a cremei de gălbenele, a zacuștii de fasole, elevii clasei a II-a, sub îndrumarea doamnei prof. înv. primar Maier Claudia, au primit de la Banca de Semințe – Casa Semințelor un pachet cu semințe de legume și flori pe care elevii le-au plantat, le-au îngrijit, le-au resădit în sera școlii. Au căutat rețete în comunitate (la părinți, bunici și cunoștințe) și astfel au mutat roadele muncii lor în „bucătăria”școlii.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

– Părinte doctorand Lucian-Alin ISTRATE (foto), în calitate de preot paroh, vorbiți-ne despre Viața și Adormirea Maicii Domnului.
– Care limbă va putea grăi despre curăția Maicii Domnului? Sau, ce minte va putea pătrunde taina neprihănirii trupești și sufletești a Născătoarei de Dumnezeu? Textele imnografice, alcătuite în cinstea Fecioarei Maria, ne introduc în această taină, arătând:„Cine este Aceasta, ca zorile de albă și curată?” E „Împărăteasa rugăciunii”, e „Stăpână Porfirogenetă (născută în purpură) și Doamnă a dimineții, Logodnica Mângâietorului”, este Maica Domnului, „mai înaltă decât cerurile” și, în același timp, „temelia pământului”, adică temelia vieții noastre. Ea, Îl aduce pe Dumnezeu în sufletele noastre. Este cea care lucrează în viața fiecărui om. Așa cum Dumnezeu Se găsește, nedespărțit, în Sfânta Euharistie, pentru că este un singur Dumnezeu, dar Se împarte și Se dă tuturor oamenilor, tot așa și Maica Domnului este una, dar prin Icoana sa, ea se dă și se împarte în viața tuturor ortodocșilor, arătând cu mâna spre Fiul ei și Dumnezeul nostru, zicând: „Faceți tot ce vă va spune El!” (Ioan 2, 5).
Să vedem acum câteva relatări scurte, din multele cuvinte pe care Sfinții Părinți le-au rostit și le-au lăsat Bisericii noastre dreptslăvitoare despre Viața și Adormirea Maicii Domnului.
Făgăduită de Dumnezeu lui Ioachim și Anei, Fecioara Maria, a fost la rândul ei făgăduită de aceștia lui Dumnezeu și adusă, când a împlinit vârsta de trei ani, la templu, la Templul lui Dumnezeu. Aici, au întâmpinat-o fecioare multe, care mergeau înainte însoțind-o cu făclii strălucitoare, după cum vestise mai înainte prorocul David, spunând: „Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ție” (Psalmii 44, 16), iar arhiereul Domnului, primind-o, a binecuvântat-o și a zis: „Mărit-a Domnul Dumnezeu Numele Său în toate generațiile. Căci prin tine va arăta în zilele de pe urmă Domnul izbăvirea Sa fiilor lui Israel!”. Și au așezat-o pe a treia treaptă a jertfelnicului (cf. Iezechel 43, 13-17) și Domnul a aruncat har peste ea și a dănțuit cu picioarele ei (cf. II Regi 6, 14) și a iubit-o toată casa lui Israel. Și petrecea în toate zilele, stăruind în paza jertfelnicului și a templului și slujind preoților. Iar purtarea ei era aceasta: serioasă în toate, vorbind puțin, repede la ascultare, plăcută la vorbă, lipsită de îndrăzneală față de orice om, fără să râdă, netulburată, fără să se mânie, plină de grație și frumusețe dumnezeiască, astfel încât toți se mirau de înțelegerea și vorba ei. Lucra veșminte de lână și se hrănea de la templul Domnului stăruind în rugăciuni, în citirea dumnezeieștilor Scripturi, în post, în lucrul mâinilor și în toată virtutea; astfel „frumusețea ei a plăcut Împăratului” (cf. Psalmii 44, 13).
Trăind astfel Fecioara Maria în Sfânta Sfintelor, când a ieșit de acolo era ea însăși „Sfânta Sfintelor”, avându-L înlăuntrul ei pe Hristos, „Cuvântul Tatălui fără de început”. Căci, împlinind ea vârsta de doisprezece ani, vârsta căsătoriei după rânduiala Legii, preoții templului au încredințat-o, sub chipul logodnei, bătrânului Iosif, care era drept (cf. Matei 1, 19) în fața lui Dumnezeu, ca să o ocrotească și să păzească fecioria ei. Acum, arhanghelul Gavriil, trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaretului, în casa lui Iosif, intrând la Fecioara, i-a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei! (Luca 1, 28), aducând această vestire slăvită și minunată: „Iată vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția lui nu va avea sfârșit” (Luca 1, 31-33). Aceasta va fi o zămislire fără sămânță, o zămislire minunată, mai presus de fire, prin lucrare dumnezeiască, căci „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35). Și a zis Maria, plină de respect și de smerenie: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău” (Luca 1, 38), ținând această mare taină ascunsă în inima ei. Iar când a sosit vremea nașterii, lucru minunat! Precum zămislirea se făcuse fără sămânță și fără știință, tot așa și nașterea a fost fără stricăciune și fără cunoștiință. Fecioară a fost înainte de naștere, Fecioară a rămas și după naștere, necunoscând durerile nașterii. Și Dumnezeu S-a făcut om și cerul și pământul s-au unit. Îngerii se țineau deasupra păstorilor și păstorii au fost luminați de către îngeri și s-au bucurat de vestea cea mare, și l-au văzut pe Bunul Păstor ca pe un miel fără prihană nou-născut în peșteră. Și Iisus „sporea cu înțelepciunea și cu vârsta” (Luca 2, 52), iar Sfânta Maică Îl hrănea cum se cuvine și Îi slujea ca o roabă, și nedespărțindu-se de El, Îl însoțea întotdeauna pe cât era cu putință, văzând minunile Sale și auzind învățăturile Lui. A fost de față la Patima Sa și a pătimit împreună cu El, pătrunzând sabia în inima ei, precum odinioară i-a spus dreptul Simeon (cf. Luca 2, 34-35). Ea a fost, înaintea tuturor, cea care a primit vestea Învierii și a fost socotită vrednică să vadă înaintea tuturor cu ochii săi Învierea Fiului și Împăratului ei și s-a umplut de bucurie. Iar de la Înviere și până la Înălțare, Domnul S-a arătat de mai multe ori Preasfintei Sale Maici. Iar când Domnul S-a urcat la cer și L-au văzut în ceruri Apostolii împreună cu Sfânta Fecioară, de îndată le-a trimis îngeri ca să-i mângâie și să vestească a doua și noua Sa venire (cf. Fapte 1, 10), și astfel ei s-au închinat și „s-au întors la Ierusalim” (Fapte 1, 12) cu bucurie mare, și „rămânând într-un cuget stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații Lui” (Fapte 1, 14).
Cât despre sfânta Adormirea Născătoarei de Dumnezeu, Părinții Bisericii spun că, înainte cu trei zile a venit îngerul Gavriil și i-a vestit ieșirea ei din trup și venirea Domnului. Și trimițând, a chemat pe toți Apostolii; și mulți au venit la ea. Și mulțumindu-le tuturor, le-a dat cele din urmă învățături, înfățișându-le și tainele înfricoșătoare pe care le păzea în inima sa: salutarea îngerului și vederea lui, dar și lucrurile mari ale lui Dumnezeu și semnele pe care le-a făcut Dumnezeu cu ea. Apoi, făcând mai multe rugăciuni, i-a binecuvântat. Iar când a venit ceasul ei, S-a arătat tuturor Hristos și, din pricina fulgerării luminii, toți au căzut de frică la pământ și s-au făcut ca morți. Și le-a zis: „Pace vouă!”(cf. Ioan 20, 19). Iar Domnul îmbrățișând-o, a primit sfântul ei suflet. Și toți s-au umplut de bucurie și au cântat mai întâi îngerii, apoi au cântat apostolii. Iar după imne, făcând solemnitatea îngropării, au pus-o în mormânt, în locul numit Ghețimani. Însă, după puțin timp, pe când toți contemplau trupul său, acesta s-a făcut nevăzut de la ochii lor. Atunci, fericiții Apostoli s-au umplut de uimire și bucurie și au lăudat pe Hristos Care a cinstit-o pe Preasfânta și Preacurata Sa Maică, rostind cu toții cuvintele pline de har ale psalmistului: „Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită și prea înfrumusețată” (Psalmii 44, 12), propovăduind în întreaga lume slăvita mutare a Sfintei Născătoare de Dumnezeu.
Veniți, credincioșilor, adunându-ne cu cântări să cinstim pe Preasfânta, Preacurata, Preabinecuvântata Pururea-Fecioară Maria, cea mai înaltă decât heruvimii și serafimii, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru, pe cea slăvită și aleasă înainte de toți vecii, „floarea Fecioriei, cea plină de mireasma harului”, „crinul Frumuseții dumnezeiești”, cu toții să-i strigăm: „Bucură-te, Mireasă nenuntită!”
Dorim tuturor celor care poartă numele Preasfintei Maria, un călduros „La mulți ani!”, iar ocrotirea Maicii Domnului să o simtă în toate zilele vieții!

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

(dialog cu Mariana Suciu Neidoni – recent numită director al „Centrului Cultural Corviniana” Casa de Cultură Hunedoara)

– Pentru început, prezentați-ne câteva date biografice.

– M-am născut în satul Lunca Cernii de Sus, comuna Lunca Cernii de Jos, judeţul Hunedoara.

Am absolvit Şcoala primară în satul natal, Şcoala Gimnazială în comuna Lunca Cernii de Jos, Liceul Agroindustrial-Blaj și Facultatea de Drept „Simion Bărnuţiu” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.

– Cât despre experiența profesională, ce ne puteți spune?

– Agent agricol la Primăria comunei Lunca Cernii de Jos; inspector, apoi consilier superior și șef birou la Biroul Registrul agricol, aplicarea legilor fondului funciar, topografie și cadastru din cadrul Primăriei municipiului Hunedoara.

În prezent, director al „Centrului Cultural Corviniana” (Casa de Cultură Hunedoara).

– Aveți o activitate artistică bogată și apreciată. Ce amănunte ne puteți oferi în acest sens?

– Am privilegiul să vin dintr-o zonă foarte bogată din punct de vedere folcloric. Satul meu, Lunca Cernii de Sus, este aşezat la poalele Munţilor Poiana Ruscăi, răsfirat pe plaiuri moi, înşiruit de-a lungul râului Cerna, despletindu-şi cătunele în lungul unor uliţe ca nişte izvoare de munte.

Cântecul l-am descoperit singură, acasă, la joacă, când mergeam cu vitele, apoi la şcoală. Mai târziu am început să colind satele, să merg prin cătune ascunse, pe la oameni cu inima aprinsă de foc şi jale. Poate de aceea m-am bucurat de tânără de preţuirea acestora. De la bunica mea, Neidoni Măriuca, o vestită cântăreaţă din sat, am învăţat cele mai multe cântece. Aduc în cântecele mele foşnetul pădurilor, şipotul izvoarelor, hărnicia şi dragostea oamenilor din zonă.

La serbările şcolare eram de neîntrecut, apoi la îndemnul domnului Rusalin Işfănoni am participat la diferite festivaluri de folclor, intrând în atenţia mai multor specialişti, oameni de folclor de la care am învăţat foarte multe şi care au avut grijă să iasă în lumina scenei valori autentice. Îmi amintesc cu mare drag de concursurile la care am participat, cu atât mai mult cu cât acum retrăiesc nostalgia lor. Încep cu primul concurs care s-a desfăşurat în anul 1971 între şcolile din comună unde am luat locul I, ceea ce mi-a dat încredere în mine. Am participat la mai multe concursuri cum ar fi „Voci tinere” de la Costeşti, „La izvor de cânt şi dor” de la Lipova, Festivalul „Pădurenilor” etc., unde am luat premii importante de fiecare dată. Festivalul „Maria Lătăreţu” de la Târgu Jiu unde am luat premiul special al juriului, împreună cu regretatul Liviu Vasilică, mi-a adus cele mai mari satisfacţii din punct de vedere artistic.

Am fost laureată la toate ediţiile Festivalului Naţional „Cântarea României”.

Totodată în anul 1991 am participat, ca membru al Ansamblului folcloric din satul Feregi, comuna Cerbăl, judeţul Hunedoara, la Festivalul Internaţional de Folclor „Toporaşul de Aur” ţinut la Zacopanne-Polonia, fiind prezentat obiceiul „Măsuratul oilor” unde ansamblul a fost distins cu „Toporaşul de Argint”. În cadrul festivalului s-a organizat şi concursul de interpretare al cântecelor tradiţionale, unde am reprezentat România obţinând premiul I. La concurs au participat solişti din 17 ţări din Europa şi Asia.

Am avut şansa să fiu invitată în mai multe ţări din Europa, unde cântecul, costumul şi podoabele originale (balţii, zalele, cheiţele şi inelele din alamă, opincile şi tolobonii) au fost foarte apreciate. Cu acest prilej am avut şansa să fiu cooptată ca membră în Organizaţia Internaţională de Folclor (IOV) cu sediul la Viena împreună cu Mariana Anghel și regretatul Drăgan Muntean, ca apoi să punem bazele unei Filiale și la Deva – România.

În comună am făcut parte din Ansamblul „Pădureanca” al Căminului Cultural din Lunca Cernii. Alături de acesta am pus în scenă obiceiul folcloric „Măsuratul oilor” cu care am luat diferite premii la concursurile din întrecerile zonale şi naţionale. Am alcătuit un grup vocal compus din 15 femei, cu care am luat multe locuri I, la Festivalul Naţional ,,Cântarea României”. Prin repertoriul abordat într-o interpretare de excepție a cântecului autentic românesc, aduceam în atenţia specialiştilor şi publicului cântece vechi, doine, precum şi cântece legate de diferite momente ale vieţii într-o interpretare unicat (aşa cum apreciau specialiştii) cu lungirea ultimei silabe din vers, unduirea liniei melodice.

Ca o apreciere a specialiştilor, am fost invitată la Institutul de Cercetări Etnologice şi Dialectologice Bucureşti, unde am înregistrat un număr de 20 de melodii vechi care au intrat în fondul de aur al institutului. Aceste cântece au fost predate ulterior şi postului naţional de radio.

Tot în această perioadă am activat la Ansamblul de cântece şi dansuri „Getuza” al județului Hunedoara.

Am început colaborările şi cu alte ansambluri din judeţ şi nu numai fiind invitată la foarte multe manifestări culturale în ţară şi străinătate.

Am imprimate trei CD-uri intitulate „Doamne anii mei s-or dus”, „Luncană-s Luncană mor” şi „De la lume adunate”. De asemenea, am imprimat împreună cu colega şi prietena mea, Viorica Brânduşan Lupo, un CD cu pricesne şi colinde, cât şi câteva piese de muzică populară.

Am o colaborare bună cu Ansamblul Folcloric al comunei Lelese-Hunedoara, ansamblu cu care am pus în scenă obiceiul de primăvară „Sântoaderul”, obicei prezentat de trei ori de Dragobete (ziua îndrăgostiţilor la români), la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”- Bucureşti şi obiceiul „Nunta Pădurenească”, prezentate la manifestări din tară şi străinătate.

De asemenea, colaborez cu Ansamblul „Bucura” din Haţeg, „Sălăşana” din Sălaș, „Doina Crişului” din Brad, Ansamblul Silvana al Centrului Cultural „Drăgan Muntean” din Deva, Ansamblul Profesionist „Drăgan Muntean” din Deva şi cu alte ansambluri unde am onoarea să fiu invitată să cânt.

În repertoriul meu deţin foarte multe cântece vechi precum şi cântece rituale: „Cântecul miresii” trei variante, „Cântecul mirelui”, „Cântec de cătănie”, „Cântec de război”, „Cântecul bradului” – din ceremonialul de înmormântare, „Balada soacrei”, „Cântec de leagăn” etc.

Actualmente lucrez la un nou CD, de pricesne şi unul de folclor în care cuprind lumea satului, lume din care vin şi eu şi sper să ajung cu el la sufletul oamenilor.

– Ați fost recent numită director al Centrului Cultural Corviniana Hunedoara. Ce amănunte și gânduri de viitor ne oferiți?

– Numirea mea ca director al Centrului Cultural Corviniana mă onorează, dar mă și responsabilizează în același timp.

Centrul Cultural Corviniana este una din instituțiile care are o contribuție importantă la promovarea valorilor culturale ale Hunedoarei, ea trebuie să rămână un sprijin al comunității locale hunedorene.

Ca director aș vrea să păstrez și să dezvolt Ansamblul Hațegana. În componența acestuia intră: orchestra de instrumentişti profesioniști, majoritatea activând în Ansamblul profesionist Hațegana, soliști vocali de muzică populară și nu în ultimul rând formația de dansuri populare Hațegana junior și veterani care ne-a obișnuit de-a lungul anilor să ne aducă premii de la festivalurile naționale și internaționale de gen, la care au participat.

Totodată aș vrea să dezvolt proiecte importante și pe alte domenii de activitate: dans, teatru, muzică ușoară etc.

Împreună cu colegii mei, care sunt oameni deosebiți, sunt convinsă că vom găsi soluții de dezvoltare a instituției și a activităților ei. Ne dorim să atragem un număr cât mai mare de tineri spre activitățile organizate, aducând spectacole pentru toate gusturile, astfel încât Centrul Cultural să redevină un loc unde fiecare cetățean din Hunedoara să vină cu drag, iar activitățile noastre să se plieze după dorințele lor.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În perioada 24-28 iulie 2023, la Școala Gimnazială Sântămăria – Orlea – după cum ne-a informat prof Liliana Farcașiu (foto 1) în calitatea sa de director – s-au derulat Atelierele de vară ,,Șotron”, un modul educațional care a avut ca scop consolidarea relației profesor – elev și acomodarea cu viața de școlar, în ceea ce îi privește pe preșcolarii care la toamnă vor intra în clasa pregătitoare.

Aflat la ediția a III-a, anul acesta atelierul a avut ca temă ,,Lumea în care trăim”. Sub îndrumarea domnișoarei educatoare Dădălău Alexia și a doamnei profesor învățământ primar Marica Ludovica  în fiecare zi, elevii au explorat caracteristicile lumii vii prin activități integrate, de la propria identitate, până la lumea animalelor domestice și sălbatice. Viitorii școlari au descifrat tainele cărților, au analizat particularitățile animalelor și s-au informat despre patrimoniul cultural al satului natal.

Dat fiind faptul că vacanța de vară este prilej de bucurie și de relaxare, nu au lipsit jocurile de mișcare în curtea școlii, dar și activitățile de învățare outdoor. Elevii au dat frâu liber creativității și au decorat spațiul exterior cu personajele cu care au făcut cunoștință în  ,,cărțile cu scLIPICI”.

Atelierul de vară ,,Șotron” a debutat cu o întâlnire cu părinții în cadrul căreia li s-au prezentat scopul, obiectivele și activitățile care urmau să fie desfășurate de-a lungul unei săptămâni pline pusă sub semnul dezvoltării și al cunoașterii. Aceștia nu doar că și-au demonstrat implicarea în procesul de învățare al copiilor, dar au manifestat spirit civic în dezvoltarea societății din care fac parte.

Atât elevii, cât și cadrele didactice, s-au bucurat de sprijinul echipei Roben care a pus la dispoziție printr-o sponsorizare rechizitele necesare începerii vieții de școlar: ghiozdane, caiete, penare echipate.

La Școala Primară Subcetate s-au desfășurat activități de învățare estivală  pentru copiii din învățământul primar care sunt în curs de dezvoltare a competențelor de citit-scris, din medii socio-economice vulnerabile astfel încât fiecare copil să învețe să citească și să scrie până la finalul clasei a IV-a.

Activitățile de vacanță propuse s-au derulat în parteneriat cu fundația Noi Orizonturi, partenerii noștri la taberele de vară din ultimii trei ani.

Anul acesta, „Școlile cu sclipici” au adăugat activităților de recreere și câte un atelier de literație – o poveste pe zi.

Obiectivul general al proiectului a fost: asigurarea capacității de scris și citit a subiecților până în clasa a IV-a; implicarea părinților și comunității locale în procesele de învățare realizate pe baza unei analize amănunțite a competențelor de bază ale elevilor participanți.

Cât despre obiectivul specific al proiectului se poate nota realizarea unor activități de vară care vizează cu precădere trei arii de dezvoltare: citit-scris, matematică și științe, abilități de relaționare; promovarea a cinci valori fundamentale: încredere, prietenie, apreciere, curaj și diversitate.

Iată și rezultatele proiectului: activități bazate pe laboratorul de literație și construite în jurul unor povești;prezentarea și completarea JUNALULUI DE VACANȚĂ CU scLIPICI; descoperirea celor 10 sfaturi pentru a avea un jurnal; scriere în jurnal; experimente și estimări de cantități; activițăți de învățare prin cooperare; jocuri de rol; jocuri cu silabe; jocuri care implică utilizarea unor noțiuni de matematică, numărare, măsurare; explorarea emoțiilor; jocuri cu cuvinte; explorarea realității din viața cotidiană cu ochi de „matematician” sau de „om de știință”; jocuri de echipă în aer liber.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

La Direcția Județeană pentru Sport și Tineret Hunedoara – după cum remarca Domokos Balazs (foto) în calitatea sa de director – nu e timp pentru vacanță, cel puțin, în această perioadă. Echipa DJST se implică și se ocupă cu pasiune și pricepere de înfrumusețarea și animarea vacanței a sute de copii și tineri atât de la noi din țară, cât și din afara granițelor.
Este o perioadă de foc sau, metaforic vorbind, este cod roșu de activități și excursii care mai de care, plăcute, atractive și eficiente.
Prin directa implicare a DJST Hunedoara și beneficiind de susținerea Agenției Naționale pentru Sport, zeci de copii hunedoreni cu vârste cuprinse între 6-14 ani sunt inițiați în tainele sportului, în cadrul celei de a IV-a ediții a Proiectului „Hercules”. Săptămânal, entuziasmul şi dorința acestora de a face sport, sunt răsplătite. Copiii primesc tricouri şi şepci inscripţionate cu logo-ul proiectului, mici surprize, precum şi diplome de recunoaştere a meritelor sportive.

Proiectul se bazează și pe o serie de colaborări instituționale la nivel local, încheiate între DJST Hunedoara și diferite structuri sportive și școlare care vor susține buna desfășurare a cursurilor și pregătirii în mai multe discipline sportive, în condițiile unei depline siguranțe.

Lista disciplinelor sportive în care sunt inițiați copiii diferă de la județ la județ, în raport cu resursele umane și facilitățile sportive existente la nivel local. Aceste informații, precum și cele privind antrenorii sau locațiile de desfășurare a cursurilor, precum modalitățile de înscriere sunt disponibile pe platforma creată în acest scop, la adresa: http://www.proiectulhercules.ro.
În ceea ce privește activitatea de tineret-tabere, DJST Hunedoara, prin Centrul de Agrement Căprioara, găzduiește, tot în intervalul de timp mai sus menționat, Programul de Tabere „ARC” destinat elevilor și tinerilor români din diaspora și din comunitățile istorice.
În județul Hunedoara, cei aproximativ 250 de participanți iau parte la o serie de activități prin care redescoperă România, dar au și prilejul să-și exerseze abilitățile de comunicare în limba română și să-și îmbogățească cunoștințele de cultură și civilizație românească.
Atât prin Programul „Hercules”, cât și prin intermediul Programului de Tabere „ARC”, județul Hunedoara va fi plin de vervă, culoare și prietenie, un pol al vibe-ului tinereții.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta -Ileana Cizmaș/ UZPR

Sărbătorim – după cum ne spunea căpitan Murguleț Denis Luiza (foto) în calitatea sa de purtător de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Județean „Decebal” Hunedoara – în fiecare an la data de 29 iulie – Ziua Imnului Naţional al României, întrucât la această dată în anul 1848, „Deşteaptă-te române!’” ar fi fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, fiind un simbol al unităţii Revoluţiei Române din acel an.
Ziua Imnului Naţional al României a fost instituită prin Legea nr. 99/1998, în care se prevede că această zi va fi marcată de autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului, prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative cu caracter evocator şi ştiinţific, în spiritul tradiţiilor poporului român, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.

Cu prilejul Zilei Imnului Național, în Piața Tricolorului din municipiul Deva a avut loc un ceremonial militar și religios, organizat pentru celebrarea simbolului național care la fiecare intonare ne trezește în suflet emoție și sentimente de mândrie, onoare și speranță.
Inspectoratul de Jandarmi Județean „Decebal” Hunedoara a fost reprezentat la eveniment de inspectorul șef, colonel Marius Dumitru IOSIF, dar și de un pluton de onor care a făcut parte din dispozitivul de defilare constituit cu prilejul ceremonialului.

În vizor: domeniul silvic

În prima parte a anului 2023, jandarmii hunedoreni, independent, dar și în colaborare cu I.P.J. Hunedoara, Garda Forestieră și ocoalele silvice aflate în subordinea Direcției Silvice Hunedoara, au aplicat 62 de sancțiuni contravenționale în valoare totală de 24.750 de lei și au confiscat sau ridicat în vederea confiscării o cantitate totală de 38,81 metri cubi de material lemnos.
S-au efectuat peste 500 de controale și s-au verificat un număr total de 2437 vehicule și atelaje hipo.
În cadrul controalelor au fost verificate parchete în exploatare, societăți comerciale care desfășoară activități de depozitare, prelucrare, valorificare și transport de material lemnos, precum și mijloace auto care executau transporturi de materiale lemnoase.
În ceea ce privește rezultatele obținute, au fost constatate 34 de infracțiuni, 6 independent și 28 în cooperare cu celelalte instituții cu atribuții în domeniul silvic.

În plus, au fost desfășurate 7 activități de intervenție preventivă în domeniul silvic, la sediul unor agenți economici pe raza cărora au fost înregistrate încălcări ale legislației din domeniul silvic, mai precis în 7 locații din județ, cu un număr de peste 50 de beneficiari.
Pentru perioada următoare, la nivelul Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara se au în vedere intensificarea activităților de verificare și control, potrivit competențelor legale în domeniul silvic și continuarea intervenției preventivă la sediul operatorilor economici care desfășoară activități în domeniul silvic.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Dacă auzi sau citești numele lui Cornel Ungureanu, îți vine în minte în primul rând opera sa de critică și istorie literară, îți apar în memorie imaginile coperților semnate de dânsul, precum „Mitteleuropa periferiilor”, „Europa Centrală” sau „Istoria secretă a literaturii române” și nu ai voie însă să uiți de seria „Geografiei literaturii române”. Înșiruirea tuturor cărților apărute sub semnătura sa ar depăși spațiul alocat acestor gânduri la sărbătoare, cu toate că ar merita fiecare în parte să fie amintită…
El, Cornel Ungureanu, legat cu sufletul de iubitul meu Banat Montan, reprezintă pentru mine cunoaștere, pricepere și echilibru, acceptarea celuilalt, toleranță față de cel de lângă, toate aceste calități asigurându-i un loc aparte printre creatorii spațiului la care ne raportăm.
În multe dintre scrierile mele evidențiam faptul că mă consider privilegiat de Dumnezeu de a mă fi născut într-un spațiu unic de felul său pe harta Europei continentale, un spațiu de referință al spiritului interconfesional și intercultural / multicultural. Pentru mine, acest „Heimat” al meu (un cuvânt intraductibil în limba română) reprezintă totul, căci aici m-am născut, aici am copilărit, aici m-am format și aici m-am împlinit, cu toate că puteam să ajung și pe alte meridiane, ieri sau astăzi, destul de ușor.
Iată ce spune Alexander Tietz, cea mai importantă personalitate germană a Banatului Montan din secolul al XX-lea, despre semnificația cuvântului „Heimat”:
„Heimat nu înseamnă patrie. Patrie – cuvânt sonor – exprimă o realitate juridico-politică. Patria e statul al cărui cetățean sunt. Nici nu poate fi tradus un loc natal. Locul natal e o definiție geografică sau o dată personală, o rubrică de legitimație. … Heimat nu înseamnă nici: acasă. Nu-i numai cuibul cald, dragostea și grija ce te îmbrățișează în casa părintească, mediul cu care te-ai obișnuit și unde te simți bine, pentru că îți merge bine. Heimat înseamnă mai mult. … Heimat e un cuvânt plin de muzică. O melodie fină, duioasă, răsună în acest cuvânt. În acest cuvânt mereu cântă un dor…” (Alexander Tietz: „Scrisoarea XII. Vocabular sentimental germano-român”).
Așa cum îl cunosc de mulți ani, consider și sunt convins de faptul că pentru prof. univ. dr. Cornel Ungureanu, cuvântul Heimat înseamnă mult, la fel ca și pentru autorul rândurilor mai înainte citate. Pentru dânsul, acest cuvânt unic reunește și componenta germană a acestui spațiu, presărat cu multiple valențe umane și culturale. Trăirea în comun în Banatul european înseamnă pentru el, pentru fiecare cititor avizat, pentru mine, pentru tine, un exemplu de neînlocuit, pentru care trebuie să ne luptăm zi de zi în adevăratul sens al cuvântului, ca să nu se piardă, să nu dispară, să fie preluat și de generația care vine după noi, așa cum l-am primit și noi la rândul nostru de la înaintași…
Pentru Cornel Ungureanu, Heimat-ul este BANATUL nostru drag, cu toate fațetele sale. De altfel, de-a lungul anilor, am văzut sprijinul concret dedicat vieții culturale din Caransebeş, Lugoj sau Reșița, am văzut larga deschidere pentru proiectele noastre și modul imediat și sincer de a se implica în tot ce înseamnă literatura Banatului. Pentru acest lucru, îl stimez și apreciez foarte mult!
Acum, la ceas aniversar, adresez un cuvânt de mulțumire lui Cornel Ungureanu pentru faptul că există! Fie ca Bunul Păstor să-i dăruiască viață lungă, binecuvântată în continuare, ca să-și ducă la bun sfârșit toate ideile și planurile pe care le are – și sunt convins că ele există și nu sunt puține…
La mulți ani, stimate Profesor al „Heimat”-lui bănățean!

Erwin Josef Țigla
membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara,
al Uniunii Exil-PEN Germania și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România;
președintele Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin
și al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

Scris în ziua în care Timișoara a devenit oficial Capitala Europeană a Culturii, în 17 februarie 2023

O vreme frumoasă cu soare înfierbântat, dar cu raze zâmbitoare. Iată fondul pe care în localitatea hunedoreană Teliucu Inferior s-au desfășurat „Zilele Comunei”, participanții trăind inedita bucurie a unei manifestări constituită într-o sărbătoare tradițională – bine concepută de administrația publică locală în frunte cu primarul ing. Pupeză Daniel Gheorghe secondat de viceprimarul Modîrcă Mircea și întregul Consiliu local.
Sărbătoarea a debutat cu un campionat de fotbal câștigat de echipa localității Teliucu Inferior.
A urmat o reușită discotecă și audiția muzicii de petrecere.
În ziua a doua a sărbătorii, pe stadionul de fotbal, într-o perfectă organizare, am notat un reușit moment de felicitare și recompensare pentru cele cinci decenii de căsnicie a cuplurilor: Rațiu Vasile și Ileana, Necșa Valer și Otilia, Cârstea Ciucă Ioan și Maria, Modârcă Francisc și Florentina (foto 1).
Aplaudată a fost înmânarea titlului de Cetățean de onoare al localității unor cadre didactice, aflate în pensie, dar care au funcționat la Școala Gimnazială din Teliucu Inferior și s-au remarcat în activitatea educațională și morală a elevilor. Aceștia sunt: Herban Maria, Istrate Rodica, Andrei Margareta Șeucă Mariana, Lucaci Sânza, Vâlsan Viorica, Iga Anica, Crișan Inodora, Herban Viorel, Vlad Ioan, Vâlsan Liviu, Zăvoian Gilu și Ienășescu Ionel.
Au mai primit titlul de „Cetățean de onoare”: prof. univ. dr. Opre Adrian Nicolae, decanul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, UBB Cluj – Napoca, prof. univ. dr. ing. Victor Vaida, foștii sportivi Remus Vlad (fotbal), Pașca Cosmin, Goleșie Dan și tânărul Hurth Adrian Gabriel – canotaj (foto 2).
De consemnat mai este faptul că în prezența deputatei Stănescu Vetuța, prezentă la această sărbătoare a comunei Teliucu Inf., primarul Pupeză Daniel Gheorghe, viceprimarul Modîrcă Mircea și directorul Școlii Gimnaziale din Teliucu Inferior, Cîrstea Nicolae, au primit Diplomă de excelență din partea ziarului Accent Media (director Cornel Poenar) pentru activitatea de promovare și păstrare a tradițiilor populare în rândul tinerei generații, a sentimentului de apartenență la istoria, credința și glia strămoșească (foto 3).
– A fost lume multă la Zilele Comunei. Toți cei prezenți la această sărbătoare – după cum ne spunea cu zâmbetul pe buze prof. Cîrstea Nicolae, consilier local – au trăit bucuria clipelor de neuitat alături de îndrăgiți interpreți ai cântecului popular, au dansat și s-au înfruptat cu preparate tradiționale, sucuri și bere rece.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

A doua manifestare omagială de anul acesta reunită sub titlul: „Peter Rosegger la 180 de ani de la naștere și 105 de ani de la trecerea în eternitate” s-a derulat luni, 31 iulie, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din urbe, chiar în ziua de naștere a scriitorului în urmă cu 180 de ani. Este vorba despre o expoziție de fotografii din Stiria, locul de naștere și de trecere în eternitate a renumitului scriitor, de asemenea câte o expoziție de carte avându-l ca autor pe cel omagiat, un exponat de filatelie având aceeași tematică și nu în ultimul rând, o expoziție documentară cu relatări din viața lui Peter Rosegger, dar și despre manifestările dedicate lui, organizate de-a lungul anilor de comunitatea germană din Banatul Montan.
Prof. dr. Reinhold Reimann din Graz îl prezenta pe autor acum 5 ani, cu prilejul unui referat dedicat lui, după cum urmează: „Peter Rosegger s-a născut la 31 iulie 1843. Casa părintească a fost Kluppeneggerhof, o fermă din Alpl – o regiune de pădure din Alpii Fischbacher, aflată în partea estică a Stiriei Superioare. În anii de mai târziu, Rosegger a descris acest ținut ca fiind «Waldheimat»-ul, această noțiune provenind desigur de la poetul silezian Gustav Freytag (1816 – 1895). … Rosegger a murit la 26 iunie 1918 în Krieglach, localitate aflată la marginea de nord a «Waldheimat»-ului, în Mürztal, Stiria Superioară. Viața lui Rosegger s-a desfășurat într-o perioadă în care «un singur om a trăit mai multă experiență decât au trăit mai înainte tatăl, fiul și nepotul împreună» – după cum însuși autorul scrie.”
Cu prilejul expozițiilor organizate la Reșița, s-a realizat și un plic filatelic ocazional care, împreună cu ștampila aferentă, face ca acestea să nu fie trecute cu vederea de iubitorii operei lui Peter Rosegger, din țară și de peste hotare.
Prin manifestările care se organizează anul acesta, prin Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, se încearcă a se aduce un omagiu unui scriitor, citit și iubit de străbunicii și bunicii noștri, și de a-l face de neuitat pe aceste meleaguri. Manifestările de omagiere vor continua în toamnă, în cadrul celei de a XXXIII-a ediții a „Decadei Culturii Germane în Banatul Montan”.

Erwin Josef Ţigla

Angela Monica Jucan
2 decembrie 1952-29 iulie 2023

„Să nu priveşti înapoi! Nevasta lui Lot a privit şi s-a făcut stâlp de sare. În legendă, Orfeu a privit şi a pierdut-o definitiv pe Euridice. Să priveşti înainte!”

Așa își începea un articol buna și apreciata noastră colegă Angela Monica Jucan. Un om frumos, funciar bun, inteligent, integru, demn, discret. Așa a trăit, mai ales discret. Discret a și plecat. Am aflat și am rămas tăcuți. Tăcuți și implacabili.

Există momente în viață, când cuvintele sunt de prisos. Nimic nu mai ajută acolo unde absența se instaurează subit. Ce simțim? Gol și profundă părere de rău!

Noi îi vom urma îndemnul: vom privi înainte, dar nu o vom uita, o vom purta în gând și, discret, din când în când, vom  însăila câteva rânduri pentru a oglindi amintirile comune și aprecierea noastră, chiar dacă, poate, am exprimat-o mai rar, tocmai pentru a nu o copleși cu vreun compliment, pe care, din modestie și timiditate, nu l-ar fi putut purta.

Dumnezeu să te ierte și să te odihnească în Împărăția Sa!

Colectivul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

*************

Angela Monica Jucan s-a născut la 2 decembrie 1952, în Cluj-Napoca. În anul 1976 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. A fost profesor la Școala Generală Gersa I, com. Rebrișoara, jud. Bistrița-Năsăud (1976-1982), registrator medical la Spitalul Clinic de Adulți Cluj-Napoca (1982-1990), bibliotecar la Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj-Napoca (1990-2002). Începând cu anul 2002 până la pensionare (2018) a fost bibliotecar la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Din anul 2004, a făcut parte din colectivul redacțional al revistei de specialitate a bibliotecii „Bibliotheca septentrionalis”, iar între anii 2010-2014, a fost coordonatorul acestei reviste. În anul 2011 a înființat revista-blog cu apariție cotidiană „e-Bibliotheca septentrionalis”, pe care a condus-o până la pensionare.

A debutat publicistic după vârsta de 40 de ani și editorial, câțiva ani mai târziu, cu volumul Optimismul bacovian (Cluj-Napoca, Editura Dokia, 1999). Este autoarea documentarelor bibliografice dedicate lui Aurel Pop (2009), Înaltpreasfințitului Justinian Chira, arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului (2011), lui Viorel Thira (2011), Echim Vancea (2011), Vasile Borca (2013), Lucian Perța (2013), Gheorghe Pop (2014). A abordat cunoscutul personaj Păcală al lui Petre Dulfu dintr-o perspectivă originală, elaborând cartea de interpretare critică cu titlul Patologia lui Păcală sau simptomatologia sănătății (Baia Mare, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, 2006), iar mai apoi, în urma unei riguroase cercetări, iese de la tipar volumul Înstelatul Finteuş, editată de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, 2018.

Alte lucrări: Biruirea de sine: [volum omagial consacrat lui Mircea Vulcănescu] (cu Cornel Oneț) (2004); Sunt ani la mijloc și-ncă mulți vor trece: Teodor Ardelean – 60 (cu Adrian Pop) (2011); Sînt suflet în sufletul neamului: Andrei Dragoș – 65 (2012).

A colaborat la: „Adevărul de Cluj”, „Agora literară”, „Cetatea culturală Curierul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca”, „Inițiativa particulară”, „Scutul patriei”, „Tribuna afacerilor” toate din Cluj-Napoca. A fost membru fondator al Ligii Scriitorilor Români, înființată în anul 2006. În anul 2012, în cadrul Colocviului anual al bibliotecarilor din Maramureș i-a fost înmânată diploma „Cel mai bun bibliotecar al anului”.

Premii literare: premiul al II-lea la cea de-a IV-a ediție a Concursului Național de Creație Literară, Poezie și Eseu „Octavian Goga – mult iscusita vremii slovă”, secțiunea eseu, Ciucea (1998); premiul secțiunii eseu la cea de-a VI-a ediție a Concursului Național de creație Literară „Pavel Dan”, Turda (2000); premiul „Mihai Eminescu” la ediția a II-a a Concursului Interjudețean de eseistică „Mihai Eminescu, Cluj-Napoca (2001); premiul I la Concursul Național de Creație Literară și Publicistică „Radu Selejan”, ediția a IV-a, secțiunea exegeză, Sibiu (2005).

A încetat din viață la 29 iulie 2023.

În veci pomenirea ei!

In memoriam Angela Monica Jucan – expoziție realizată la Sala de lectură carte a Bibliotecii Județene „Petre Dulfu”

Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne spunea Cristina Creț, consilier CRP – a întreprins o serie de acțiuni, constând în controale inopinate, în vederea verificării modului de respectare a O.U.G. nr. 99/2000, precum și a legislației adiacente privind respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, având ca principal obiectiv activitatea lucrătorilor desfășurată în spații deschise, în aer liber.
S-au luat toate măsurile necesare în vederea informării angajatorilor și a angajaților privind principalele obligații și drepturi ce le revin pe perioada în care temperaturile depășesc 37 grade celsius sau indicele temperatură umezeală este mai mare de 80 unități și s-au efectuat verificări privind aplicarea corectă a prevederilor legale.
Au fost efectuate în teren verificări, fiind informați, atât angajații, cât și angajatorii, asupra drepturilor și obligațiilor ce le revin în condițiile climatice existente.
În condițiile depistării unor abateri de la legislația muncii, în domeniul securității și sănătății în muncă, au fost efectuate un număr de 25 de controale, din care finalizate 20, până în prezent fiind dispuse 11 măsuri, aplicându-se un număr de 4 avertismente, 6 amenzi contravenționale, în sumă de 25.000 lei, iar o activitate constând în săpături șanțuri fiind sistată.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara asigură în permanență atât angajatorilor, cât și angajaților informațiile necesare desfășurării activității în condiții legale în contextul O.U.G. nr.99/2000.
În sensul O.U.G nr.99/2000, prin temperaturi extreme ridicate se înţeleg temperaturile exterioare ale aerului, care depăşesc +37 grade C sau, corelate cu condiţii de umiditate mare, pot fi echivalate cu acest nivel (indicele temperatură – umiditate depăşeşte pragul valoric de 80). Menţinerea temperaturilor extreme pe o perioadă de cel puţin două zile consecutiv, obligă angajatorul la aplicarea prevederilor prezentei Ordonanțe.
Conducerea Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara (I.T.M. Hunedoara) recomandă tuturor angajatorilor, respectarea prevederilor legale privind măsurile ce trebuie aplicate în perioadele cu temperaturi extreme pentru protecţia persoanelor încadrate în muncă.
În acest sens, pe parcursul întregii perioade în care se vor înregistra temperaturi ridicate, I.T.M. Hunedoara va efectua controale la angajatorii de pe raza județului, privind verificarea modului de respectare a prevederilor O.U.G. nr.99/2000.
În conformitate cu prevederile Ordonanţei sus-menţionate, pentru desfășurarea în condiții optime a activității în perioada de caniculă, se prevede un set de reguli de securitate și sănătate în muncă în perioadele cu temperaturi extreme, astfel angajatorii sunt obligaţi să ia următoarele măsuri minimale pentru menţinerea stării de sănătate a salariaţilor care lucrează în aer liber: reducerea intensității și ritmului activității fizice; asigurarea ventilației la locurile de muncă; alternarea efortului dinamic cu cel static; alternarea perioadelor de lucru cu perioadele de repaus în locurile umbrite, cu curenți de aer; asigurarea apei minerale, 2-4 litri/persoană/schimb; asigurarea echipamentului de protecție.
Angajatorii care nu pot asigura condiţiile de mai sus, vor hotărî de comun acord cu reprezentanţii sindicatelor sau cu reprezentanţii aleşi ai salariaţilor, după caz, modificarea programului de lucru și eșalonarea pe două perioade – dimineața până la ora 11:00 și după-amiază, de la ora 17:00.
Pentru prevenirea unor îmbolnăviri profesionale determinate de lucrul în condiţii de temperaturi extreme, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri: asigurarea examenului medical la angajare şi a controlului medical periodic, urmărind depistarea precoce a contraindicaţiilor pentru muncă la temperaturi crescute sau scăzute; asigurarea primului ajutor şi a transportului la cea mai apropiată unitate sanitară a persoanelor afectate; trecerea, după posibilităţi, în alte locuri de muncă sau reducerea programului de muncă pentru persoanele cu afecţiuni, care au contraindicaţii privind munca la temperaturi extreme.
Totodată, vă informăm că nerespectarea acestor obligații atrage sancțiuni contravenționale, care pot varia între 1.500 lei și 2.500 lei.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara vine în ajutorul angajatorilor și a angajaților punând la dispoziția acestora informațiile necesare desfășurării activității în condiții legale în contextul O.U.G. nr.99/2000.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Există oameni despre care ți-e greu să vorbești, deoarece cuvintele sunt sărace pentru a descrie personalitatea acestora sau, pur și simplu, pentru a-ți exprima admirația și prețuirea!

Există oameni care, prin delicatețe și generozitate, îți dau curaj și te inspiră! Te îndeamnă spre acțiuni de care nu credeai că ai fi capabil, spre proiecte pe care, în mod normal, nu ai fi îndrăznit să le întreprinzi.
Există oameni care, prin răbdarea și încrederea acordate, te ajută să te schimbi din oricine în cineva!
Astfel de oameni sunt oamenii de incontestabilă valoare! Iar unul dintre aceștia este maestrul Cornel Ungureanu!
Născut în 3 august 1943 la Lugoj, Corneliu Tiberiu Ungureanu a absolvit Școala elementară din Zăgujeni, Liceul „Traian Doda” din Caransebeș, Facultatea de filologie a Universității din Timișoara și Doctoratul în filologie, urmând o carieră firească atât în plan universitar, cât și literar, clădind o reală personalitate culturală, un veritabil critic, istoric literar și eseist.
Profesor, apoi referent literar la Teatrul de Stat „Matei Millo” din Timișoara, redactor, secretar de redacție și redactor-șef adjunct la revista „Orizont”, președintele Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor (din 1990 până în prezent), profesor la Facultatea de Litere și Filosofie din Timișoara, sunt câteva dintre activitățile pe care Cornel Ungureanu le-a desfășurat cu măiestrie de-a lungul vremii, iar pe unele încă le desfășoară.
Scriitor prolific, cunoscut în țară și în străinătate, multe dintre volumele sale se bucură de traduceri reușite.
A debutat publicistic cu critică literară în „Scrisul bănățean” (1962) și de atunci continuă să publice în nenumărate periodice din țară și străinătate.
Debutul editorial se produce în 1975 cu volumul „La umbra cărților în floare”, un mănunchi de cronici literare „echilibrate și decente” (Nicolae Manolescu), și continuă cu excepționale cărți de istorie și critică literară, iar după 1990 manifestă un interes aproape exclusiv pentru geografia și istoria literară: „Geografia literară, așa cum o concepe, studiază literatura Provinciei sau mai târziu pe aceea din Mitteleuropa ori pe aceea a exilaților, redefinind «centrul prin echivalențele cu periferia»; istoria, la rândul ei, constă în refacerea unor dosare privitoare la opere uitate, pierdute sau ignorate, datorate fie unui I. Slavici, fie unui I.D. Sârbu.” (Nicolae Manolescu în „Istoria critică a literaturii române”).
Merită a fi amintite volume precum: „Proză și reflexivitate” (1977); „Contextul operei” (1979); „Proza românească de azi. I. Cucerirea tradiției” (1985); „Imediata noastră apropiere” (vol. I, 1980 și vol. II, 1991); „Mircea Eliade și literatura exilului” (1995); „La Vest de Eden. O introducere în literatura exilului” (vol. I, 1995 și vol. II, 2000); „A treia Europă” (1997); „Fragmente despre teatru” (1997); „A muri în Tibet” (1998); „Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă” (în colaborare, 1998); „ Introducere în viața și opera lui Petru E. Oance (Tata Oancea), poet, sculptor și jurnalist” (1999); „Despre regi, saltimbanci și maimuțe” (vol. I, 2001 și vol. II, 2003); „Mitteleuropa periferiilor” (2002); „Ioan Slavici: monografie” (2002); „Geografia literară” (2002); „Geografia literară a României, azi” (vol. I-IV, 2003 – 2006); „Despre Cercul literar de la Sibiu. Intervalul timișorean” (2004); „Europa Centrală, Geografia unei iluzii” (2004); „Sorin Titel” (2005); „Octavian Goga, monografie” (2007); „Istoria secretă a literaturii române” (2007); „Petre Stoica și regăsirea Europei Centrale” (2010); „Șantier 2. Un itinerar în căutarea lui Micea Eliade” (2010); „Zilele și nopțile săptămânii. O introducere în opera lui D.R. Popescu” (2014); „Literatura Banatului” (2015); „Arta paricidului la români” (2016); „Dialoguri. Pagini de jurnal” (2021) etc; dar și volume semnate în calitate de coautor cum ar fi: „Ioan Holender. De la Viena la Timișoara” (2014), „Antologia literaturii dialectale bănățene” (2017) ș.a.
Cu un simplu search pe Google putem accesa nenumărate informații de și despre cărturarul Cornel Ungureanu și opera sa, dar și răsfoind tradiționalele dicționare, lexicoane sau enciclopedii de literatură: de la „Prima verba” a lui Laurențiu Ulici (1978) la „Pâinea noastră cea de toate zilele” a lui Ovid S. Crohmălniceanu (1981); de la „Critici români de azi” a lui Gheorghe Grigurgu (1984) la „Literatura Română Contemporană” a lui Laurențiu Ulici (1995); de la „Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin” (1998) la „Dicționarul scriitorilor din Banat” (2005), de la „Istoria critică a literaturii române” a lui Nicolae Manolescu (2008) la „Enciclopedia Banatului. Literatura” (2016) ș.a.m.d.
Astăzi, la ceas aniversar, dorim să ne alăturăm celor care transmit maestrului Cornel Ungureanu gânduri bune, neuitând faptul că, în toate vremurile – mai bune și mai grele -, omul, scriitorul, cărturarul Cornel Ungureanu a fost alături bibliotecii bocșene și managerului ei. Ne-a onorat cu încredere și generozitate, mai mult, ne-a onorat cu prietenia domniei sale!
Din primele rânduri afirmam că e extrem de greu să scrii și să vorbești despre oameni-legendă, personalități marcante despre care vorbește însăși bogata și diversificata lor activitate! Așadar, asigurându-vă de toată dragostea și prețuirea, am să mă limitez, cu gratitudine, la un sincer Mulțumesc!
La mulți ani, maestre! Să ne trăiți și să fiți mereu „în imediata apropiere” a Bocșei culturale!

von Erwin Josef Ţigla

Miercuri seara, în noua locație ARChA a Universității Politehnica din Timișoara, am fost din nou mândru de a fi reșițean… Și acest lucru nu datorită mie sau mediului în care activez, ci datorită faptului că Reșița și Gărâna au fost unul din punctele forte ale serii, datorită Oanei Stănescu, reșițeanca noastră arhitectă, umblată în lumea largă, de la est la vest, din nord în sud, mult apreciată și căutată.
Evenimentul-spectacol la care am participat alături de persoane importante timișorene, dar îndeosebi foarte mulți studenți, tineri iubitori de frumos, s-a desfășurat în cadrul proiectului „Capitala Culturală cu Cătălin Ștefănescu” a Universității Politehnica Timișoara. Timp de zece seri, între 15 și 30 iulie, renumitul realizator al emisiunilor TVR „Garantat 100%” i-a avut ca invitați în ARChA tot atâtea personalități recunoscute și apreciate pe plan internațional, fiecare în domeniile sale de activitate.
În 26 iulie, invitata serii a fost Oana Stănescu, cea care a dus prin, locul nașterii și formării primare, Reșița și Banatul Montan pe mapamond. Bineînțeles, prin multă, multă muncă, așa cum nu de puține ori evidenția în cadrul dialogului. Fie că a fost în Europa, fie în Statele Unite ale Americii, fie că a fost în Japonia sau Africa de Sud, Oana Stănescu a fost căutată și apreciată pentru dedicația ei pentru arhitectură.
De ce am fost în acea seară de miercuri mândru că sunt reșițean? Pentru faptul că în cadrul acestui dialog, Oana Stănescu, dar și Cătălin Ștefănescu nu au amintit de Reșița și Gărâna (unde părinții ei au o casă de vacanță) doar o singură dată, ci de foarte multe ori… Și bineînțeles, unul dintre planurile centrale ale dialogului a fost și cel al proiectului cu Funicularul reșițean, care a însemnat pentru Oana noastră lucrarea de diplomă, putem spune punctul de plecare pentru ceea ce reprezintă astăzi proiectul din municipiul de pe Bârzava, finanțat european.
Oana Stănescu: reșițeanca noastră a strălucit în 26 iulie pe harta Capitalei Europene a Culturii, 2023, și noi, puținii reșițeni aflați atunci în ARChA, pe lângă ea…