…La doi ani de la plecarea dintre noi, un timp mai sărac și mai trist ca niciodată.
La Biserica Iosefini din Timișoara, recent, preotul Ionel Popescu, coleg de breaslă, ne-a invitat, și am fost prezenți, membri ai Filialei UZPR Timiș, alături de familia domniei sale, la slujba de pomenire în amintirea celui ce a fost președintele UZPR, un ziarist de excepție un om cu sufletul risipit prin oameni cu care mulți dintre noi am scris împreună, cu lacrimi și sudoare istoria clipei. În alocuțiunea rostită de domnul Ioan David, președintele Filialei Timiș, a readus în conștiința noastră și a celor ce l-au cunoscut, imaginea luminoasă a unui om cu vocația prieteniei și fascinația ziaristului de cursă lungă, Doru Dinu Glăvan.
Doamne cum mai trece timpul/ peste trupul celui plecat dintre noi/ înzăpezit de stele / și cotropit de iubire și neuitare/ într-un alt anotimp/ ca o pasăre obosită de zbor, privind spre Olimp / ca un înger înfiorat pe zare/ și azi mă mai călăuzește prin poemele mele/ precum un vis frumos în așteptare!
Dumnezeu să-L binecuvânteze!

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș

• UZPR

Revista trimestrială „Agora literară”, constituită sub egida Ligii Scriitorilor din România, coordonată de Al. Florin Țene, director, și Iulian Patca, redactor șef, are în cuprinsul ei valoroase materiale literare alcătuite de scriitori remarcați pe plan național și nu numai, de la cronici, eseuri, poezie, prezentări cărți, evenimente literare, artă plastică și ilustrații grafice. 

De la prima pagină, continuând pe multe pagini, sunt publicate poezii (în ordinea încadrării în revistă) ale autorilor: George ROCA (Australia), Mircea Dorin ISTRATE, Nicolae CABEL, Eugen BURGHELEA, Ioan FLORIAN, Mihaela CD(Canada), Carmen OLTEAN, Lidia LAZU, Ioan MICLĂU, Luci TRUȘCĂ, Clementina MIREȘAN, Geoargeta TUDOR, Teofil MÂNDRUȚIU, Marieta COMAN, Marinela BELU-CAPȘA, George ECHIM, Liviu ZANFIRESCU, Ioan AVRAM, Vlad SĂRĂTILĂ, Titina NICA-ȚENE, George PETROVAI, Vasile Dan MARCHIȘ, Loreta TOADER, Mircea. D. DUMITRESCU, Maria-Ariana BĂZĂVAN, Radu BOTIȘ, Ion ANUȚA, Gabriela MARIN, Victor C-tin MĂRUȚOIU, Mariana POPA, Vasile COCARCEA, Victoria SCHIMBĂTORI, Gavril MOISA, Nicolae SUCIU, Margareta SAIMAC, Mălin DUMITRU.

La rubrica Artă: avem o pictură de Lazăr MORCAN,-Toamnă pe Arieșul Mare (tehnică mixtă), 2023, 

Desene de Constanța ABĂLAȘEI DONOSĂ și Teodora Iustina TUDOR. 

Ample și interesante rubrici constituite din cronici, eseuri, descrieri evenimente, proză  ne prezintă: Aurelia RÂNJEA, Lucia-Elena LOCUSTEANU, Gabriela RĂUCĂ, Liliana MOLDOVAN, Al. Florin ȚENE, Voichița PĂLĂCEAN-VEREȘ, Ionuț ȚENE, Iulian PATCA, Octavian MIHALCEA, Titina NICA-ȚENE, Ioan ANDREICA, Ștefan VIȘAN, Vasile Dan MARCHIȘ, Tudor MESINĂ.

În revistă sunt prezentați scriitorii care au obținut premii din partea Ligii Scriitorilor din România, pentru cărțile apărute în anul 2022. 

Juriul format din scriitorii Iulian PATCA (președintele juriului), Gavril MOISA,Voichița PĂLĂCEAN VEREȘ, Ionuț ȚENE și Ion CONSTANTINESCU, au acordat premii la diferite secțiuni literare: Mihaela CD, Teofil MÂNDRUȚIU, (poezie), Voichița VĂLĂCEAN-VEREȘ, Teodosia LAZĂR, Toader T. UNGUREANU, Ștefania MARINEANU,(proză) Iovu Roiban OROIANU, (critică literară, eseu și istorie literară), Lucia Elena LOCUSTEANU,(memorialistică și spiritualitate), Voichița Elena TOMA (carte monografică), Jonny CEATLOȘ-DEAK (antologie), Cornel D. LAR( debut poezie), Dan TEODORESCU (publicistică), Ana-Cristina POPESCU, Alexandra GHEORGHE, ( carte pentru copii), Veronica OȘORHEAN (Premiul Laudatio al revistei ”Agora literară” și al Ligii Scriitorilor din România), Ilie SEREDIUC (jurnal de călătorie), Petre DIN (Premiul Special al Ligii Scriitorilor), Mihai GANEA ( publicații literare periodice), Ștefan VIȘAN(Premiul ”Meritul Literar).

Coperta este într-un mod remarcabil ilustrată printr-un design de Lazăr MORCAN

Vasile Dan MARCHIȘ

ofițer de presă al Ligii Scriitorilor din România

• UZPR

Universitatea de Vest Timişoara (UVT) şi Asociaţia Orizonturi Universitare marchează 50 de ani de presă studenţească în Timişoara. În mesajul transmis participanților la evenimentele jubileului, Sorin Stanciu, președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a menționat: „Presa studențească a însemnat o adevărată școală pentru profesionalismul gazetăresc, dar și una de învățare și exersare a principiilor democrației în spațiul național.Presa studențească nu s-a făcut studențește, ci la modul serios, cu maximă răspundere! Născută încă dinaintea înființării oficiale a primei instituții universitare, chiar de la începuturile sale, de la presa studențească au existat așteptări mari, formulări de atitudine și de acțiune culturală, chiar socială, care au fost confirmate de-a lungul existenței sale. Ca și mulți dintre Dumneavoastră, și eu, tot acum cinci decenii, datorez debutul în ale gazetăriei presei studențești, fiind, pe atunci, în colectivul de redacție și, mai apoi, redactor șef al publicației Universității din Craiova – Cadran Universitar. Port o maximă recunoștină acestei perioade!

Desigur, peisajul mas-media s-a schimbat între timp. Presa, cea editată de studenți – mai ales de către cei care studiază jurnalismul sau științele comunicării – își mai are loc doar la nivelul institutelor de învățământ superior sau în formule private, online – bloguri, podcasturi etc. Cred că orice manifestare de acest fel nu trebuie respinsă, ci încurajată chiar! Deși, în principal, este o formă de comunicare, fenomenul acesta aparține creației, chiar democrației manifeste. De aceea, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România acordă o atenție specială manifestării și dezvoltării acestor formule alternative de jurnalism, adaptându-ne activitatea, în toate forurile noastre funcționale, spre justa considerare a acestui fenomen.

Felicităm participanții la acest eveniment care marchează un jubileu de seamă al gazetăriei și culturii românești, îi felicităm pe inițiatorii și organizatorii săi – cărora ne-am alăturat cu convingere – asumându-ne împlinirea celor 50 de ani de presă studențească ca pe o sărbătoare comună, ca pe o pildă valoroasă de continuitate!

La mulți ani, dragi prieteni!”.

Gheorghe Crişan, redactor-şef al Forumului Studenţesc în perioada 1977 – 1981, a declarat, într-o conferinţă de presă, că la vremea respectivă exista o tradiţie de cinci ani de presă studenţească, prin funcţionarea revistelor la nivel de institut. Acestea erau „Scalpeu” a Institutului de Medicină, „Agraria” la Institutul de Agronomie, „Micron” la Institutul Politehnic şi „Forum” la Universitatea de Vest. „În 1973, aceste reviste s-au unit într-una singură, pe centru universitar.  Acesta a menţionat că genericul „Studenţesc” i-a salvat pe tineri din foarte multe situaţii de presiune din partea regimului, în sensul că se mai treceau cu vederea anumite aspecte care în presa de partid nu ar fi putut apărea, cenzura mizând şi pe faptul că era vorba despre un număr limitat de tipărituri care se distribuiau într-un spaţiu destul de restrâns. „Noi făceam pledoarii pentru jazz, pentru rebus, esperando sau pentru desenul satiric, lucruri care în presa de partid nu puteau fi luate în calcul”, a subliniat Gheorghe Crişan.

După 55 de ani, foştii forumişti sunt risipiţi în toată ţara, iar în presă mai lucrează cel mult 50 de studenţi de atunci, aici fiind incluşi şi scriitorii şi poeţii.

În prezent, presă studenţească în Timişoara mai există doar în cadrul facultăţilor de jurnalistică, în format online.

Evenimentul aniversar este organizat în parteneriat cu Universitatea Politehnica, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, Universitatea de Ştiinţe ale Vieţii, cu Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România şi cu Casa Studenţilor.

Manifestările includ un simpozion despre condiţia actuală a presei, cu participarea unor invitaţi din presa locală şi naţională, prima şedinţă din noul an universitar a Cenaclului literar „Pavel Dan”, care aniversează 65 de ani de la înființare, o întâlnire cu membrii redacţiilor revistelor care au funcţionat în perioada 1968-1973, la nivelul institutelor de învăţământ superior, înainte de apariţia „Forum Studenţesc”. De asemenea, se va organiza o expoziţie retrospectivă de presă, vor avea loc lansări de cărţi având ca autori foşti redactori ai revistei şi se va difuza o ediţie specială a publicaţiei „Forum Studenţesc”, realizată cu participarea celor care au semnat, de-a lungul celor 50 de ani, în paginile ei.

Cu acest prilej, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a acordat Diplome de Excelență unora dintre cei mai importanți reprezentanți ai presei studențești din Timișoara.

Foto: debanat.ro

E toamnă – ne spunea recent prof. Rodica Pleșa (foto 1) în calitatea sa de director – e o bucurie de culoare peste tot, în natură. E toamnă și noi, echipa de la Palatul Copiilor, ne numărăm „bobocii”.
Cu nemărginită bucurie i-am așteptat pe copii, să începem împreună activitățile nonformale din toate domeniile: artă, cultură, sport, tehnice, științifice.
La numărătoarea activităților frumoase, au intrat și cele două Proiecte Erasmus+ (2020-2023), coordonator prof. dr. Mădălina Maria Udrea (foto 2), în curs de finalizare: „Enhancing intercultural understanding and communication through storytelling” al cărui coordonator a fost Italia, parteneri fiind Bulgaria, România, Spania și Turcia și „I am managing my own channel” al cărui coordonator a fost Polonia, iar parteneri: România, Spania și Turcia.
Și cum la Palatul Copiilor totul e o poveste, proiectul „Enhancing intercultural understanding and communication through storytelling” a fost binevenit în lumea noastră, a nonformalilor.
Copiii au o preferință inerentă pentru povești. Poveștile creează un univers mistic și un sentiment de uimire despre lumea în care copiii fac un pas spre a descoperi mistere, spre a dobândi capacitatea de a discerne binele de rău. Povestirea este o mare oportunitate pentru copii de a câștiga empatie, admirație și acceptarea altor culturi, de a cultiva atitudini pozitive față de oameni de diferite medii, rase și religii, de a promova educația și creativitatea. Parteneriatul transnațional se adresează profesorilor și elevilor, are scopul de a îmbunătăți capacitatea de înțelegere a mediului real prin intermediul unor perspective asupra experiențelor comune de viață, să exerseze și să consolideze limbajul și abilitățile de alfabetizare prin scenarii practice de învățare creativă, deoarece abilitățile de comunicare sunt o componentă cheie a succesului vieții.
Mobilitățile din Bulgaria, Spania și Turcia au fost deosebite, cu bogat schimb intercultural, dar mobilitatea găzduită de către România, a fost una cu totul aparte. Au fost vizitate obiective turistice, s-a făcut un tur gastronomic al zonei, iar activitățile cu tema Cărți de poveste 3D au fost derulate în colective reunite de profesori și elevi. O adevărată provocare pentru partenerii noștri străini, a fost „Șezătoarea românească”, „Confecționarea cărții 3D” și drumețiile pe cărările patriei.
Așteptăm iarna, să depănăm poveștile „la gura sobei”, să confecționăm lucrușoare cu suflet pentru suflet și să ne amintim cu drag de tot ce a fost frumos.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Centrul de tip familial pentru copii din localitatea Săulești, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului” reprezintă unul dintre proiectele „de suflet” ale Vrednicului de pomenire Preasfințitul Părinte Episcop Gurie, întâiul Arhipăstor al Episcopiei Ortodoxe Române a Devei și Hunedoarei.
Acest proiect a fost inițiat prin Fundația ,,Alături de tine”, organizație neguvernamentală care a luat naștere în sânul Eparhiei hunedorene, fiind inaugurat în vara anului 2020, prin grija și dăruirea părintelui Sebastian Vândalac, Consilier Social – Filantropic al Episcopiei Ortodoxe Române a Devei, Hunedoarei și Coordonator al Centrului de tip familal, înconjurat și sprijinit de oameni cu suflet mare și multă bunăvoință, care au transformat o clădire aflată în ruină într-un cămin renovat și extins, primitor și cald pentru 12 copii, cu vârstele cuprinse între 7 și 18 ani, proveniți din medii defavorizate sau care sunt lipsiți de ocrotirea părintească.
Scopul Centrului de tip familial – după cum ne spunea părintele Sebastian Vândalac (foto) – este acela de a oferi servicii de găzduire, îngrijire, educație formală și informală, suport afectiv și emoțional, precum și un cadru optim pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă, activități destinate reintegrării familiale și socio-profesionale, promovarea valorilor, principiilor și a conduitei creștine pentru un număr de maxim 12 copii, pentru care în prezent nu există posibilitatea de a fi îngrijiți în familie din următoarele motive: condiții socio-economice precare, abuz și/sau neglijare, decesul părinților, abandonul ca urmare a plecării părinților/părintelui unic susținător în afara teritoriului României.
În cadrul Centrului de tip familial sunt oferite servicii de găzduire, de asistență socială și psihologică, servicii medicale, educaționale, de îngrijire, în concordanță cu nevoile de creștere și dezvoltare ale celor 12 copii, care vor reprezenta o parte din viitorii adulți din societate.
Centrul oferă beneficiarilor o gamă foarte largă de activități, planificate și desfășurate cu scopul de a oferi copiilor posibilitatea de a experimenta sentimentul unei vieți cât mai aproape de mediul familial. Activitățile sunt bazate pe cunoaștere, explorare, interiorizare și însușirea capacităților necesare depășirii situațiilor de dificultate generate de viața de adult.
În realizarea activităților propuse, pe lângă aportul personalului angajat, s-a înregistrat de-a lungul funcționării centrului un sprijin constant, prin implicarea persoanelor dornice de a desfășura activități de voluntariat alături de copii.
În contextul necesității finalizării studiilor copiii beneficiază zilnic de asistență și ajutor în efectuarea temelor și în îndeplinirea sarcinilor școlare de zi cu zi, participă la diferite concursuri și activități sportive în cadrul unității de învățământ și în afara acesteia.
De asemenea, cu copiii din cadrul centrului se desfășoară pe tot parcursul anului programe și activități cu tematică specifică, în funcție de diferitele perioade ale anului, (în apropierea lunii martie, se confecționează manual mărțișoare, iar cu ocazia sărbătorilor de iarnă se confecționează ornamente, care sunt vândute în cadrul unor târguri desfășurate în tinda bisericii), le sunt organizate aniversările zilelor de naștere, participă la evenimente cu specific tradițional, de tip șezătoare, vizitează obiective culturale și turistice din județ și nu numai, susțin momente narative și programe muzicale cu ocazia celor mai importante zile din an, care sunt desfășurate la centru și la diferite instituții din cuprinsul județului.
În vederea formării de comportamente sănătoase la vârsta adultă, în parteneriat cu instituțiile abilitate, beneficiarilor centrului li se se facilitează anual participarea la sesiuni de activități de informare și educare, cu privire la prevenirea consumului de tutun, alcool și droguri, precum și participarea la cursuri de prim ajutor.
Copiii din cadrul Centrului de tip familial au parte de activități sportive, precum lecții de judo, de schi, inițiere în patinaj, participare la concursuri de cros, facilitarea accesului la complexuri care oferă servicii de înot.
De asemenea, în fiecare an, copiilor li se oferă acces la o tabără de o săptămână, desfășurată în diferite stațiuni de pe litoralul Mării Negre și una sau mai multe tabere de cunoaștere și explorare a zonelor de munte din țară.
În ceea ce privește socializarea și dezvoltarea spiritului de coeziune și toleranță în comunitate, copiii din cadrul centrului de tip familial au parte de activități recreativ-educative organizate alături de alți beneficiari din cadrul serviciilor sociale din cuprinsul Episcopiei Devei și Hunedoarei, dar și de activități recreativ-educative cu copiii din comunitate.
Personalul angajat în cadrul centrului efectuează monitorizarea și evaluarea situației copiilor din punct de vedere multidisciplinar, precum și a familiilor acestora și creează oportunități personalizate de dezvoltare și valorificare a potențialului pentru fiecare copil în parte, în funcție de vârstă, capacitate și grad de maturitate.
Fundația ,,Alături de tine”, care administrează Centrul de tip familial pentru copii din localitatea Săulești și se îngrijește de copiii aflați în cadrul acestuia nu se limitează doar la a-i creşte şi educa până la îndeplinirea vârstei de 18 ani, ci își propune sprijinirea lor până în situația în care aceștia vor putea deveni independenți, astfel încât să își continue studiile, să se integreze pe piața muncii, să își găsească o locuință, să își poată forma o familie și să aibă parte de viața pe care părinții nu au putut să le-o ofere din pricina dificultăților personale.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• UZPR

Ion memoriam Gheorghe Rancu-Bodrog (02.04.1946-19.10.2023).

Contingentul de dascăli pe care Liceul Pedagogic din Arad i-a pregătit pentru școlile românești, sub conducerea distinsului director dr. Vasile Popeangă se subțiază. Au fost generații de învățători, învățați cu pasiunea pentru cunoaștere și cu devotamentul pentru elevi. Elevii pedagogiști au venit din sate spre a se reîntoarce să-i învețe pe copiii țăranilor cu buna cuviință, să deprindă citirea, scrierea și socotelile, să devină „domni” și să alcătuiască noua intelectualitate românească. Școlile primare românești din ținuturile Arad, Timiș și Caraș au devenit „mici cetăți de virtute”, luminate de „flacăra țichindeliană”, servite de învățători crescuți sub supravegherea unor distinse puteri didactice, purtând numele Popeangă, Roșuț, Găvănescu, Popa, Crispai, Ivașcu, Crep, Emandi, Pârvu, Pascu, Sfârâilă, Marcu și alți câțiva profesori.

Între aceștia a fost și GHEORGHE RANCU, venit din satul Bodrog, prin anii 1960, cel risipit de inundațiile Mureșului. Am fost colegi în ani diferiți. Fabrica de învățători, prin profesorii pomeniți, ne-a învățat să iubim părinții, să respectăm munca, să prețuim copiii, să iubim țara, satul natal și/ sau adoptat, să adorăm credința, dar mai ales „să ardem” pentru viitorul copiilor. Deși învățători, mulți colegi au convertit diploma de învățători în diplomă de licență, deși au învățătorit în continuare, sădind educație în sufletele micilor aspiranți la gloria înțelepciunii. Mi-i amintesc pe Ghiță, devenit istoric, Romică, devenit filozof, Doru, devenit doctor în istorie, Doru’s, doctor în istorie, Ioan, doctor academician, Mitruț, devenit profesor de muzică, dr. Chimu, devenit biolog universitar, Licu, Nelu, Alina, Gabi, Ileana, Carolina, Elena Sorina și alții care au onorat cariera didactică. Mulți scriu și luminează trecutul. Ghiță a rămas învățător în satul Șopotu Vechi, deși a fost solicitat să se orășenizeze.

GHEORGHE RANCU s-a transformat în amintire. Iar amintirile recuperează faptele înălțătoare ale prietenului, omului, soțului, părintelui și bunicului, dar și ale intelectualului, dascăl devotat științei, culturii, școlii și copiilor. A pornit din Bodrogul Vechi și s-a oprit, orizontal, în pământul din Șopotu Vechi din Țara Almăjului. În satul acela, așezat pe colinele almăjane, în apropierea Bozovici-ului, s-a ocupat de creșterea și educația generațiilor de copiii, care îi poartă o vie și respectuoasă imagine. A pus satul său, Șopotu Vechi (ce coincidență, de la Bodrogu Vechi la Șopotu Vechi!!!) pe harta culturală a țării, scriind despre localitate, biserică, elaborând publicația de cultură rurală și istorie grănicerească cu titlul Almăjul. Acea oază de spiritualitate românească, păstrându-și numele de ”țară”, a căpătat dimensiune culturală, grație unor prieteni adunați, cu nume de Panduri, în jurul istoricului Ghiță Rancu. Tot ceea ce trecea dincolo de granițele obișnuinței și atingea excepționalitatea a devenit subiect de scriere pentru acești urmași ai grănicerilor almăjani. Preoți, generali, ofițeri, dascăli, economiști, istorici au devenit personaje în articole din revistă lui Rancu (și cărțile sale), apărută prin grija sa chiar în satul acela, cu acces pe un drum pietruit și prăfuit, dar poleit cu spirit cultural și cu aura unui OM devenit „șopotean”. De aici și-a îndreptat interesul către românii din Serbia, din Uzdin și Vârșeț, citindu-le istoria împreună cu Groza Dela Codru ori Vasile Barbu.

Acest dascăl ales, purtând raglan și pălărie neagră, totdeauna cu o ținută eleganță, alcătuită din costum, cămașă albă și cravată în culori discrete, avea gândul și privirea întoarsă spre copilăria din satul său natal, Bodrogu Vechi, de lângă Pecica. Și-a adăugat la nume, ca semn nativ, Bodrog, semnând Gheorghe RANCU-BODROG. Apoi, devine, ca fiu al satului, alături de alți bodrogani – mi-o amintesc pe profesoara Delia CHEVEREȘAN – organizator al Zilelor Bodrogului, un fel de întâlnire a Fiilor satului, cu intenția de a revigora ruinele unui sat înghițit de ape și strămutat pe celălalt mal al Mureșului. Prin grija acestor fii, a lui Ghiță, Bodrogu Vechi a renăscut pe harta județului Arad.

De ieri, Ghiță a intrat în amintire. Amintirea sa va crește în intensitate, răsfoindu-i cărțile scrise, rememorând întâlnirile cu intelectualii arădeni la sesiunile de comunicări ori la neprețuitele vizite la celebrul Muzeu etnografic din propria casă în Șopotu Vechi, unde – alături de soția Elena, de iubiții săi copiii, deveniți intelectuali cu doctorate, și nepoții – te întâmpina cu zâmbet și bucurie. Astăzi, Ghiță cel care a luminat imaginea a două sate – cel natal așezat pe marginea unei ape nemiloase și cel adoptat, de la liziera dealurilor almăjane -, azi Domnul Profesor, Domnul Învățător, poate heiniza la câte ar mai fi dorit să facă pe acest pământ pentru oameni, pentru familie, pentru nepoți și pentru spiritualitatea românească.

//„N-a știi lumea că m-am dus/ Numai m-or vedea că-s dus/

Sus e cerul, largă-i lumea/ Bine c-a-nfrunzit pădurea/

Hai, hai, haidi, dihai, dihai/ Pe sub flori mă legănai…//

Ghiță Rancu – Bodrog – odihnă în pacea divină și veșnică pomenire pământească. Om frumos, harnic și iscoditor!

Prof. univ. dr. Anton ILICA, Arad

Duminică, 22 octombrie 2023, a fost înmormântat în localitatea Șopotu Vechi prof. Gheorghe Rancu. Slujba a fost oficiată de un sobor de 12 preoți în frunte cu preaonoratul protopop de Herculane, Iosif Frenți. La slujba de înmormântare au participat în număr foarte mare, personalități din tot Banatul.
Cu peste 50 de ani în urmă, dascălul Gheorghe Rancu a fost trimis cu misiune în Țara Almăjului pentru a învăța copiii meseria de om, scrisul și cititul conștient. A transmis meșteșugul de om la copii și părinți, luptând cu toată ființa sa împotriva ignoranței și ignoranților, care dezumanizează și demonizează.
Cu pricepere și pasiune a făcut să fie cunoscută și păstrată Sfânta Tradiție Românească, pentru adevăr și a înfierat pervertirea valorilor moral-creștine. Pentru aceasta a scos reviste, a scris articole și eseuri, pentru presa din țară și din afară, a scris cărți. A luptat pentru păstrarea limbii române – acel ”fagure de miere”, Patria Noastră, așa cum au spus Eminescu și Nichita Stănescu. Calitățile sale de om și de intelectual au făcut să fie ales în numeroase asociații culturale fiind vice-președinte la Asociația Publiciștilor Rurali, condusă de prof. Teolog Ion Traia. Numeroasele manifestări multi-culturale organizate de Gheorghe Rancu la Șopotu Vechi au făcut din această localitate o oază de spiritualitate românească, un focar de cultură a neamului.
Dascălul Gheorghe Rancu s-a însurat cu cea mai frumoasă fată din Șopotu Vechi, Elena, prin Sfânta Taină a Cununiei. Au crescut doi copii ca doi îngeri, Dacian Rancu și Adi Rancu care la rândul lor au două fete ca două flori. Prea bunul nostru prieten, Gheorghe Rancu a fost un izvor de energie și credință, o torță de lumină, un simbol al dăruirii de sine, un model de umanitate. A ars ca o lumânare până s-a topit ceara și și-a îndeplinit misiunea.
Ne rugăm la Bunul Dumnezeu să-l așeze între sfinți!

Foto: Constantin Vlaicu

Într-un peisaj de toamnă, cu soare zâmbitor, la domiciliul din orașul Hațeg al doamnei Lucia GIURONI, într-un spațiu anume amenajat sub boltă de vie cu miros de struguri, a avut loc un inedit eveniment, o întâlnire colegială a 11 doamne (din patru județe ale țării), toate pensionare, foste colege ale primei promoții de învățătoare-maistre a Liceului Pedagogic Arad.
Toate cele 11 foste colege au activat și s-au afirmat în munca la catedră, având adevărate mulțumiri sufletești, pe măsura efortului și a dragostei față de meseria aleasă. Ele se numesc: Carmen Lupulescu (Timiș), Monica Boszormenyi (Arad), Viorica Vîrtopeanu (Caraș Severin), Lucia Giuroni, Rodica Elischer, Marița Popescu, Maria Antal, Maria Burza, Cornelia Șerban, Angelica Micloșoni și Georgeta Cizmaș (Hunedoara).
Se potrivește să adaptăm acestui moment creionări din „Florile gândului” ale Adinei Enăchescu. La Hațeg s-au trăit momente de neuitat, s-au depănat amintiri, în sufletul fiecăreia dintre participante zbătându-se râuri de gânduri fără punți și s-a creat un poem compus din lacrimi ale bucuriei, un poem al inimii, remarcându-se parcă cum fuge timpul pe frunzele pădurii și cum trece tinerețea sfioasă în lumină.
Nu a lipsit o masă plină cu bucate, preparate specific zonei, naturale și gustoase, ca de altfel cântecele din anii tinereții, în timp ce gândul fiecăreia din cele prezente pogora parcă dintr-o stea prin pânzele bucuriei.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Căminul cultural din frumoasa localitate hunedoreană Cinciș-Cerna, în organizarea Asociației „Cincișenii” (președinte prof. univ. dr. ing. Victor Vaida), cu sprijinul Primăriei Teliucu Inferior, a fost gazda unui reușit eveniment cultural.
Activitatea a debutat cu vizitarea muzeului în cadrul căruia nu au lipsit fotografii cu casele din satele strămutate (Cinciș, Cerna, Valea Ploștii, Moara Ungurului, Bălana și Baia lui Crai), prezentarea sportivilor din zonă cu performanțe la nivel național și internațional, o varietate de obiecte țărănești specifice locurilor.
Interesantă a fost desfășurarea simpozionului cu tema: „Cultura și educația la Cinciș-Cerna” în cadrul căruia s-au putut consemna referatele Istoria școlii din Cinciș-Cerna, Rolul civilizator al culturii și al educației, Tradiție și inovație în cultura satului Cinciș-Cerna, Mișcarea artistică de amatori la Cinciș-Cerna, Proiecte educaționale și activități cultural sportive la Cinciș-Cerna și Necesitatea unui muzeu în satul Cinciș-Cerna.
Tot cu această ocazie a fost lansată cartea „Șaptezeci de ani de la înființarea Școlii Medii Mixte din Hunedoara”, autor fiind prof. univ. dr. ing. Victor Vaida.
Atenția celor prezenți a fost atrasă și de prezentarea de către prof. Romulus Urs, secondat de Lucia Tănase, directorul Bibliotecii municipale Hunedoara, a filmului etnofolcloric „Cultura tradițională și școala în satul Lăpugiu de Sus”.
Aplaudat a fost momentul înmânării din partea Asociației „Cincișenii” a Diplomei de excelență domnilor Vaida Ioan (fost primar al comunei Teliucu Inferior) și Modîrcă Mircea (actual viceprimar al comunei).

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Școala Gimnazială „Aron Densusianu” structură a Liceului Teoretic „Ion Constantin Brătianu” Hațeg – după cum ne spunea prof. Mihaela Groza în calitatea sa de director – a fost înființată în anul 1981. Funcționează în aceeași locație care este bine întreținută. Curtea școlii a fost reamenajată. A fost refăcut covorul de asfalt, investiție care a presupus un cost destul de ridicat și le mulțumim pe această cale atât domnului primar Pușcaș Adrian, cât și consiliului local. Cadrele didactice și elevii au dat curții culoare și au amenajat zona verde.
După amenajare, elevii și-au dorit un teren de fotbal sintetic. O parte din suma aferentă terenului a provenit din proiectul „Târg de Crăciun” – ediția 2022, unde elevii și cadrele didactice au vândut produse confecționate de mânuțe dibace. În spijinul atingerii țelului propus au venit mai multe societăți comerciale. Astfel, punând mână de la mână, am reușit să îndeplinim dorința copiilor.
Considerăm că elevii au acum parte de un spațiu sigur și atractiv în care să se joace, să interacționeze, să socializeze.
În cadrul școlii activează profesori implicați care pun un accent deosebit pe educarea elevilor atât prin activități instructiv-educative, cât și prin activități nonformale. În acest sens școala noastă este implicată în organizarea și derularea unor proiecte educaționale locale, naționale și internaționale.
Pe parcursul vacanței de vară 15 cadre didactice au participat la programul de mobilitate Erasmus+ în Pafos – Cipru și în Paris – Franța cu scopul de a dobândi competențe digitale necesare pentru a încuraja experiențe interactive și eficiente de învățare.
La începutul acestui an școlar am fost gazde pentru elevi și profesori din Grecia, Portugalia, Spania, Islanda, Cipru, Italia, Olanda în cadrul Proiectului Erasmus+ „Astr@ctiv”, care are ca tematică învățarea elementelor de astronomie îmbinate cu mișcarea.
Un alt proiect recent este „Bucurie în mișcare”, derulat în parteneriat cu Asociația 11, Primăria Orașului Hațeg, Asociația de Turism Retezat și Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului. Scopul acestei acțiuni este construirea unei comunități mai sănătoase, mai unite, mai motivate să urmeze un stil de viață activ și sănătos pe termen lung.
De notat că, Primăria și Consiliul Local Hațeg sprijină tot mai mult școala. Unitatea noastră este beneficiara a încă două proiecte importante: Creșterea Eficienței Energetice – Proiect AFM, Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale – Proiect PNRR.
Impactul pozitiv al proiectelor derulate ne determină să găsim noi provocări motivându-i pe elevi să-și însușească într-un mod plăcut, interesant și interactiv cunoștințe și deprinderi, să colaboreze și să vină cu plăcere la școală.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Duminică, 22 octombrie 2023, la Șopotu Vechi (Caraș-Severin), ne-am luat rămas bun de la dascălul, publicistul, scriitorul și cercetătorul Gheorghe Rancu-Bodrog (2 aprilie 1946 – 19 octombrie 2023).
Mulțime de oameni sosiți din întreg Banatul istoric, tot satul și un sobor de 12 preoți l-au condus pe ultimul drum pe cel care, pe parcursul celor 77 de ani de viață, și-a înmulțit talanții cu care a fost hăruit de Dumnezeu în cele mai frumoase feluri și atractive activități: dascăl, publicist, cercetător, colecționar.
Într-o zi frumoasă de toamnă, prieteni și colaboratori, de aproape și de mai departe, ne-am reîntâlnit la Șopotu Vechi pentru a-l revedea, pentru ultima dată, și a depăna amintiri legate de personalitatea celui plecat în veșnicie: Gheorghe Rancu-Bodrog.

În anul 2006, la unul dintre evenimentele organizate în colaborare cu regretatul prozator Nicolae Danciu Petniceanu, alături de ceilalți invitați, de aproape și de mai departe, se afla și profesorul Gheorghe Rancu de la Șopotu Vechi. Numele îmi era cunoscut, despre calitățile și hărnicia dascălului și cercetătorului Gheorghe Rancu de pe Valea Almăjului auzisem, doar că nu ne întâlniserăm până atunci. De acest lucru s-a îngrijit scribul de Banat, Nicolae Danciu Petniceanu, cel care l-a adus la Bocșa pe Gheorghe Rancu, tocmai în ideea de a ne cunoaște și colabora în importante proiecte dedicate Banatului și oamenilor de aici.
Există în popor zicala „cine se aseamănă se adună”. Vreau să cred că așa s-a întâmplat și în cazul nostru. Mânați de aceleași preocupări și pasiuni pentru carte, pentru literatură, pentru actul cultural de calitate, pentru istorie, tradiție, artă și, evident, dragostea de oamenii făuritori și dăruitori de toate acestea, colaborarea nu a întârziat să apară.
Nu puține sunt evenimentele la care am participat împreună, bucurându-mă de prietenia și sfaturile colegiale (chiar părintești!) ale dlui. Rancu. Nu puține sunt momentele de discuții, unele aprinse, cu privire la diferite subiecte, pe diverse teme, cu argumente pro și contra de ambele părți, ca, în final, să găsim numitorul comun, iar eu, întotdeauna, să învăț câte ceva din toate acestea!
Harnic și pasionat, dl. Gheorghe Rancu a înființat un excepțional muzeu la Șopotu Vechi, un muzeu deschis tuturor celor care vor să vadă pe viu cum s-a scris istoria Văii Almăjului și care conține peste 3000 de piese, de la cioburi preistorice, până la obiecte din sec. XX.

La capitolul „carte și tipărituri” am contribuit și noi prin dăruirea câtorva numere din revista „Vasiova”, „foaia” de cultură realizată de scriitorul țăran Petru E. Oance (Tata Oancea) în perioada 1929 – 1947, dar și cu revista, mai nouă – „Bocșa culturală”, înființată în anul 2000.
Prin devotamentul și dăruirea sa ca dascăl, prin hărnicie și pasiune ca cercetător și scriitor, prin dragostea pentru oameni și respectul pentru înaintași, Gheorghe Rancu a pus Șopotu Vechi pe harta culturală și istorică a Banatului!
Născut pe plaiuri arădene, și-a dorit să păstreze cu sine leagănul copilăriei, adăugând numelui său cognomenul Bodrog (care vine de la localitatea Hodoș-Bodrog). De altfel, cu sufletul nu s-a îndepărtat niciodată de plaiurile natale, iar multele proiecte scriitoricești și de cercetare, dedicate unor oameni, fapte, locuri, instituții din această zonă, dovedesc acest lucru.
Domnul Gheorghe Rancu-Bodrog este fondatorul și redactorul-șef al revistei „Almăjul”, revistă de cultură , credință, școală, limbă și istoria neamului. De asemenea, semnează câteva volume importante, pe teme istorice, și sute de articole în reviste și publicații din țară și străinătate.
Este omul care a acordat sporită atenție Bisericii Ortodoxe din Almăj, întocmind câteva cărți privind istoria acestora; dar care, ca îngrijitor de ediții, a scos la iveală monografii ale Bodrogului Vechi, jurnale de război sau dascăli și scriitori importanți și cu vocație.

Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare, iar dl. Gheorghe Rancu-Bodrog de la Șopotu Vechi s-a stins subit și mult prea devreme! În urma sa au rămas proiecte nedefinitivate, pe care, cu siguranță, Dacian, pasionat și harnic precum tatăl său, le va continua și desăvârși.
Iar noi, ceilalți, prin plecarea acestui emblematic dascăl și cercetător, am pierdut un veritabil sfătuitor și colaborator. Acum, vorbele sunt sărace și oricât de talentat ar fi cineva în alegerea cuvintelor, tot nu ar fi suficient de capabil să cuprindă complexa personaliate a acestui modest Dascăl de Țară!
Mulțumesc lui Dumnezeu că l-am cunoscut! Că am avut onoarea și bucuria să-i fiu adesea în preajmă! Că am beneficiat de povețele și discuțiile interesante și atractive, dar, mai ales, atât de necesare!
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Sincere condoleanțe familiei sale, o familie frumoasă și unită!
Rămas bun, domnule Gheorghe Rancu!

Gabriela Șerban
și echipa „Bocșa culturală”

O zi atât de frumoasă de toamnă, dar atât de tristă, a fost ziua de 22 octombrie 2023. În Șopotul Vechi s-au adunat oameni de cultură, colegi, prieteni, rude, locuitori ai satului, foarte mulți oameni care l-au cunoscut, l-au stimat și l-au apreciat pe domnul profesor Gheorghe Rancu, toți au venit pentru a-și lua rămas bun de la acest om extraordinar, pe care l-am denumit, cu mult timp în urmă, ”Omul tuturor timpurilor”. Și într-adevăr așa o să rămână în sufletele multora.
Tot într-o zi frumoasă de toamnă l-am cunoscut acum 15 ani, fusesem invitată în stațiunea Băile Herculane, la un eveniment extraordinar dedicat scriitorului Ion Florian Panduru, era un simpozion omagial cu numele „Ion Florian Panduru” organizat cu sprijinul primăriei Mehadia, Liceului ”Hercules” din stațiunea Herculane, regretatul scriitor Nicolae Danciu Petniceanu și Societatea Literar-Artistică Sorin Titel din Banat. Au participat mulți oameni dedicați culturii, oameni care iubesc cu adevărat literatura, istoria, credința, unii dintre ei au venit de la sute de kilometri depărtare, fiecare având un cuvânt de spus despre liderul evenimentelor din anul 1989 în orașele de la poalele Domogledului, scriitorul de pe Valea Cernei, profesorul Ioan Florian Panduru. În cadrul acelui eveniment l-am cunoscut pe domnul profesor Gheorghe Rancu. Din primul moment, acest om calm, sigur pe el, un dascăl desăvârșit, mi-a transmis un gând de prietenie, am simțit respectul cu care trata simpozionul, dar și pe oamenii din jurul său. Simplu, onest, cu demnitate în ochi, domnul profesor Rancu mi-a oferit o zi plină de istorie și cultură, dar ce m-a făcut să-mi doresc a-l întâlni cât mai repede a fost povestea sa despre muzeul pe care mi-a spus că îl deține în localitatea Șopotul Vechi, județul Caraș-Severin. Dar nu a trecut mult timp și îndreptându-mă spre comuna Topleț, localitatea copilăriei mele, împreună cu soțul, Daniel Rogobete, am hotărât să mergem să vizităm muzeul domnului profesor Gheorghe Rancu. Valea Almăjului este foarte frumoasă, este „perla natură” oferită de Dumnezeu pământenilor. Ajunși în Șopotul Vechi, am bătut la ușa unei case pe care stătea zâmbind, ca o chemare, numele: -Colecție privată de etnografie și arheologie „Almăjul”-, am simțit că apăruse dintr-o dată în fața noastră un loc în care trecutul își scria memoriile. Cu zâmbetul său frumos pe față și cu multă bucurie, ne-a primit în casă, de fapt în muzeul care ne-a uimit, mi-am spus în gând: ”Doamne Dumnezeule, aici locuiește trecutul!” Acest om minunat, din prima clipă ne-a oferit speranța că totuși mai există români curați la suflet, români harnici peste măsură, adevărați. Am început să privim în jur și am fost fascinați de exponatele dispuse în cele patru încăperi ale acestei case, exponate care ne-au trimis din prima secundă în adâncul vremurilor, în acest loc binecuvântat de Dumnezeu erau adevărate colecții din gospodării țărănești, toate aranjate pe meserii și îndeletniciri specific, aici am găsit istoria poporului român, fiecare lucru în parte avea suflet, oameni buni, toate acele exponate astăzi sunt vii și vorbesc datorită domnului profesor, acolo locuiește sufletul acestui om. Așadar, am trăit momente unice în mijlocul unei colecții cu peste 2000 de obiecte, înscrisuri, documente, costume populare, felurite feluri de mobilier, zeci de icoane pe sticlă, obiecte de uz gospodăresc, obiecte de cult, moșteniri și înscrisuri de familie, cărți rare, am văzut o expoziție a revistelor de cultură sătești, aici am regăsit istoria Primului Război Mondial, o istorie atât de vie. Mă uitam la gesturile acestui domn, cu câtă bucurie ne prezenta obictele vechi, parte din neamul românesc, din ființa noastră, aici se măcina timpul, în această zonă care acum este împânzită de mori de apă, războaie de țesut, șpălțacuri. În jurul meu prindeau viață toate clipele, eram doar noi și istoria care ne prezenta un film cu trecutul. Cu inima deschisă și sufletul curat, colecționarul Gheorghe Rancu ne plimba prin aceste încăperi în care toate parcă trăiau în pace și prosperitate lăudând țăranul roman, apreciind țara românească. Trebuie să ai suflet mare ca să oferi istoriei ani, zeci de ani din viață, pentru a colecționa obiecte ce rămân la loc de cinste în viața tuturor românilor. Într-adevăr domnul profesor, colecționarul, omul de cultură, ziaristul Gheorghe Rancu, membru UZPR, a trăit în mediul sătesc, desfășurându-și activitatea peste 50 de ani, implicându-se în viața satului atât ca dascăl cât și ca cetățean, dar foarte important este că și-a luat numele și de Bodrog pentru a nu-și uita rădăcinile, oare câți români au făcut așa ceva? Am fost onorați să îl avem ca invitat de seamă în localitatea Topleț, atunci când am organizat lansarea de carte a poetului Gheorghe Băltean, dar și în orașul Lugoj la diferite evenimente. Vizitele sale la Teatrul Municipal ”Traian Grozăvescu” Lugoj au făcut o mare bucurie actorilor lugojeni, mai ales doamnei Maia Voronca, actriță și regizoare a Teatrului ”Traian Grozăvescu”, toți actorii având un deosebit respect pentru domnul profesor Rancu.
Spun cu fermitate, spun sincer și cu bucurie nemăsurată: la Șopotul Vechi, Gheorghe Rancu a scris o pagină de istorie în societatea românească, o pagină de istorie în care se oglindesc patru încăperi unde am putut să admir obiecte importante pentru poporul român, lucruri care mi-au rămas în minte pentru totdeauna, fiind un muzeu aparte în care fiecare exponat are povestea lui, iar diversitatea acestuia este uimitoare: râșnițe, pietre de râșnițe, obiecte personale ale episcopului Iosif Traian Bădescu, printre care brichetă de birou gravată și aurită. Perioada turcească ilustrată la Muzeul din Șopot, multe și minunate sunt tainele ce le ascund meleagurile de pe Valea Almăjului. De la monede romane la flori de mină, de la costume populare la fragmente din epoca bronzului, de la unelte agricole la sute de fotografii și cărți, au fost toate adunate într-o viață de om, dar cu câtă dragoste și pasiune!
Mă bucur că l-am cunoscut pe ”Omul tuturor timpurilor”-Gheorghe Rancu Bodrog, acest om nemaipomenit de binevoitor care a dat speranță tuturor celor care i-au împărtășit ideile culturale, iar ca român, mă bucur enorm că am avut ocazia să intru în lumea unui trecut, o lume care mi-a oferit tot ceea ce am crezut că am pierdut, sau am uitat, sau a dispărut și anume: VALOAREA, să ai un lucru important și să-i dai valoare înseamnă foarte mult pentru existența noastră ca popor. Mă întreb, cu câtă dragoste a muncit acest om pentru Almăj, pentru oameni, pentru familie, pun această întrebare gândindu-mă la întreaga activitate a sa, la nopțile nedormite, la zile, luni, ani, chiar zeci de ani trăiți sub semnul căutării acestor obiecte de o foarte mare importanță, câtă muncă de lămurire cu sătenii și nu numai, câte drumuri, intervenții, chiar și bani oferiți acelora care dețineau obiectele. Oare câți români au fost și mai sunt în țara noastră de talia domnului Rancu? Oameni dedicați istoriei, tradiției, credinței, culturii noastre. Întotdeauna: Omul sfințește locul!
Într-adevăr, ”Omul tuturor timpurilor”, Gheorghe Rancu –Bodrog- a sfințit locul în care a trăit, a pus pe harta țării noastre importanța unui sat care strălucește atât prin frumusețea dată de la Dumnezeu cât și prin activitățile, realizările acestui domn minunat, un om care și-a dedicat viața meseriei de dascăl, un colecționar ce a îndrăznit să deschidă poarta Colecției de etnografie și arheologie „Almăjul” organizând pe parcursul anilor expoziții la nivel local, județean, interjudețean, national și international. Minunatul domn profesor Gheorghe Rancu a fost adus pe pământ cu un scop și acest scop ne definește pe noi ca oameni care iubesc viața, poate de aceea facem lucruri benefice societății, iar activitatea sa competentă atât în plan profesional cât și în aceea de scriitor, publicist, monografist a arătat un caracter puternic, frumos, demn. Îi vom păstra vie memoria în gândurile și inimile noastre! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe domnul profesor Gheorghe Rancu Bodrog!

Maria ROGOBETE 23.10.2023 Lugoj Membru UZPR

L-am cunoscut pe profesorul Gheorghe Rancu când aveam cu puțin peste 20 de ani și acum am ajuns la aproape 75 de ani, când încep să evoc câteva momente din acest segment de viață, în care omul apare măreț în modestia și calda lui omenie, pătruns de înaltă demnitate umană.
Născut la 2 aprilie 1946 în localitatea Bodrog, județul Arad, din părinți harnici și plini de înțelepciune. A fost crescut într-o morală a binelui, a adevărului, a dreptății, a frumosului, a iubirii de neam și suprema iubire de Dumnezeu.
La absolvirea Institutului Pedagogic din Arad, în anul 1966 este repartizat ca învățător în Țara Almăjului, la școala din Stăncilova, comuna Șopotu Nou. După câțiva ani se transferă la școala din Șopotu Vechi. Aici o întâlnește pe colega mea, doamna Elena, una dintre cele mai frumoase fete din Almăj, cu care, prin Sfânta Taină a cununiei formează o frumoasă familie, în care apar doi copii ca doi îngeri.
S-a oprit în această minunată vale pentru că a găsit aici atmosfera aceea tainică, încărcată de spiritualitate profundă și pură, ce dă sensuri umanitare cu caracter temeinic românesc, cât și sacralitatea familiei.
Fire complexă, se implică de la început în viața așezării din apropierea râului Nera, Șopotu Vechi, cu pasiune și simț de răspundere. Alături de activitățile didactice, se preocupă de acțiunile culturale ale școlii, ale Căminului Cultural, dovedindu-se un înzestrat animator cultural. Astfel și-a făcut un ideal din ridicarea culturală a satului și a lumii lui mirifice.
Ajuns om al școlii, prin vocație și didactică eficientă, a pregătit generații de cetățeni onești și iubitori de adevăr, care apreciază munca și rosturile ei ca valori supreme ale existenței. A căutat să facă din elevi oameni mai buni, mai înțelegători, mai deschiși la suferințele celor din jur, umplându-le sufletele de iubire și bucurie. Calitățile de om și dascăl l-au recomandat pentru Universitatea din Băile-Herculane, ca profesor și ca director administrativ, pe parcursul existenței sale. Aici a păstorit câteva generații de absolvenți ai învățământului pedagogic și universitar.
În Țara Almăjului a găsit poate taina orizontului spațial blagial al esențelor de suflet, o flacără pururea nestinsă. Loc străbătut de râul Nera, ce adună în albia sa pâraiele repezi, spumoase și bogate în păstrăvi, ce duce în valuri, spre Dunăre și mare tristețile și bucuriile almăjenilor. Printre dealurile line ale Almăjului sunt poteci ce duc spre așezări preistorice, care au luminat viețile strămoșilor în clipe de restriște. Vetre care mai păstrează încă lumina și căldura dătătoare de viață.
Permanentele și profundele meditații ale firii, acuta nevoie de comunicare, îi cer noi mijloace de exprimare, astfel că pe lângă activitatea didactică și de animator cultural, începe cercetarea trecutului istoric al românilor almăjeni, scormonind pământul și arhive locale și naționale. Cercetează biserici ortodoxe, el însuși fiind un credincios al ortodoxiei.
Am constat, la Gheorghe Rancu, încă din tinerețe și toată viața apoi, o sete arzătoare de a cuprinde cât mai mult și mai adânc din tot ce ține de popor, oameni, obiceiuri, limbă, cântec și port. Trebuia însă pornit de la istorie, de la specificul spiritual românesc, de origine țărănească, de la ideea de a ne apropia tot mai mult de origini, pentru a fi în stare să evidențiem mai clar esențele, ,,lamura”. Astfel, ca la Nichifor Crainic, pe linia lui Heidegger, găsește pe drept, în trecut, în stare mult mai pură, esența ortodoxismului nostru, ca lege strămoșească. El iubește acest trecut pentru că este al nostru, este devenirea noastră, face parte din ființa noastră, dă românului sentimentul străvechimii, al întâietății, al autohtoniei și al stăpânirii asupra lui.
Crezul cercetătorului Gheorghe Rancu este că numai păstrarea ,,Sfintei Tradiții” românești și creștine se poate opune, cu succes, tăvălugului marii globalizări. În acest scop, a adunat toată viața piese și obiecte de arheologie și etnografie, întemeind un muzeu minunat și o expoziție permanent în propria casă. Din scrierile sale reiese că iubirea trecutului și a eroilor săi dă nimbul de frumusețe și măreție istoriei românești și ridică, în oamenii almăjeni, bărbăția la înălțimea munților Almăjului și Semenic.
În Gheoghe Rancu se completează armonic cercetătorul, dascălul, omul de reflecție și atitudine spirituală, cel care vede în ortodoxie ,,un element de originalitate organică”, cum spunea Mircea Eliade. În el am surprins întâlnirea frumosului cu adevărul, ce stă la originea echilibrului sufletesc. Este aici o tainică corespondență între sfințenia și miracolul vieții, între divin și uman, între terestru și cosmic. În ce a făcut și face se simte puterea Duhului Sfânt, care învăluie ocrotitor sufletul omului, în neliniștea vremurilor actuale. Aici sufletul găsește liniștea și echilibrul țăranului român.
După ce l-am cunoscut mai bine s-a creat între noi o relație spirituală, bazată pe respect reciproc. Am început să-l prețuiesc tot mai mult. Mă atrăgea la el bunătatea-i primară, o bunătate ce venea din adâncul firii sale, din felul cum privește dimensiunile complexe ale vieții în care se implică generos și profund, cum profund își iubește familia, soția și copiii, de asemenea prietenii. Întâlnim la el un cult al prieteniei.
Nu este eveniment cultural mai important, în județ, în țară și afară, la care să nu participe cu fapta și cu vorba. Este membru a numeroase asociații culturale. Participă la întâlniri și simpozioane de la Arad, Timișoara, Reșița și Caransebeș, Mehadia și Turnu-Severin, în Serbia (Uzdin). A organizat și organizează numeroase manifestări culturale în Țara Almăjului. Este izvor de energie și credință în desăvârșirea idealurilor pe care și le-a propus. Întâlnim la el un simț special al descoperirii și valorificării documentului istoric. A fost și este un stâlp de temelie al școlii și satului, unde a înțeles să fie prezent cu lumina sa călăuzitoare. Sufletul și conștiința românească are nevoie de asemenea personalități. Lucrarea profesorului Gheorghe Rancu nu poate fi considerată altceva decât o biruință a adevărului, a binelui și frumosului.
Peste tot, pe cărările purtate de destin, în școală, la diferite examene cu elevii și studenții, în cadrul acțiunilor culturale, în relațiile interumane a dus cu el omenescul și grija pentru semeni.
Bilanțul celor 77 de ani de viață și peste 40 de ani de dăscălie este încărcat de împliniri în munca la clasă, în scris și în sumedenia de alte activități, dând imaginea unui om al gândului sacru, cu suflet de creștin, un model de viață și creație.
Acum când a fost chemat la viața veșnică – 19 oct. 2023 – ne rugăm la Bunul Dumnezeu să-i asigure liniște și pace printre îngeri și ceilalți sfinți din cer. Să-l ierte Dumnezeu pe bunul nostru prieten și să-i dea odihnă veșnică. Condoleanțe familiei!

Profesor Pavel PANDURU