La Școala Gimnazială Romos (director prof. Groza Cristian Romulus – foto) elevii claselor V-VIII au marcat Ziua Națională a României printr-un program educativ și artistic deosebit, coordonat de bibliotecara Clonța Gabriela și profesoara de istorie Cazan Mihaela.
Prof. Groza Cristian Romulus
Activitatea a reunit momente artistice, interpretări scenice, colinde și prezentări istorice ce au subliniat semnificația zilei de 1 Decembrie.
Sala a fost pregătită festiv, cu baloane în culorile tricolorului, iar decorul a oferit un cadru solemn și plin de emoție. Elevii au purtat costume tradiționale românești, ii frumos decorate și accesorii specifice, contribuind la redarea atmosferei autentice a unei sărbători cu rădăcini adânci în istoria poporului român.
Unul dintre momentele centrale ale evenimentului a fost sceneta dedicată Reginei Maria – „regina inimilor”, ilustrând rolul important al acesteia în susținerea Marii Uniri din 1918. Elevii au interpretat cu seriozitate și expresivitate, transmițând publicului valori precum curajul, demnitatea și iubirea de țară.
Nu au lipsit prezentări realizate de elevi privind semnificația zilei de 1 Decembrie, evidențiind etapele istorice ce au dus la formarea României Mari. Colindele interpretate de elevi au adus un plus de căldură și emoție, îmbinând tradiția sărbătorilor de iarnă cu solemnitatea momentului istoric.
Costumele populare purtate cu mândrie, decorul festiv și atmosfera de sărbătoare au făcut ca activitatea să devină o adevărată lecție de istorie trăită, nu doar învățată din manuale.
Prof. Apostu Iulia
Programul dedicat Zilei Naționale a României de la Școala Gimnazială Romos – după cum susținea prof. Apostu Iulia (foto 2) – a fost un prilej de bucurie, solemnitate și unitate, demonstrând încă o dată că instituția școlară este un loc în care educația se împletește frumos cu memoria istorică, tradițiile și emoția autentică a comunității.
Și la Grădinița din Vaidei – Romos, atmosfera a fost una de sărbătoare și entuziasm, cu ocazia celebrării Zilei Naționale a României. Copiii îmbrăcați în costume tradiționale românești, au fluturat stegulețe tricolore și au participat la o serie de activități educative și artistice dedicate acestui moment special.
S-a pregătit o lecție interactivă despre simbolurile naționale, istorie și tradiții, adaptată vârstei preșcolarilor, astfel încât cei mici să poată înțelege importanța zilei de 1 Decembrie într-un mod accesibil și plăcut. Prin cântece, jocuri și prezentări vizuale, copiii au descoperit semnificația unității și a identității românești.
Toată manifestarea a fost concepută pentru a îmbina educația, tradiția și bucuria copilăriei.
Evenimentul – ne spunea Berian Lia, coordonatoarea acestuia – a reprezentat o ocazie emoționantă de cultivare a spiritului patriotic, dar și de a încuraja cunoașterea și respectul pentru valorile naționale încă de la vârste fragede. Copiii s-au simțit implicați, veseli și fericiți, iar activitățile desfășurate au avut ca principal obiectiv formarea unei legături afective cu tradițiile românești.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
9. Dezember 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
2025: Hommage-Jahr Kardinal Iuliu Hossu (*31. Januar 1885, Milaș / Bistritz-Nassod – †28. Mai 1970, Bukarest): Abschluss der Veranstaltungsreihe in Reschitza.
Dokumentationsausstellung von Bogdan Andrei Mihele und Erwin Josef Țigla. Filmpräsentation.
9. Dezember 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
2025: Hommage-Jahr Kardinal Iuliu Hossu (*31. Januar 1885, Milaș / Bistritz-Nassod – †28. Mai 1970, Bukarest): Abschluss der Veranstaltungsreihe in Reschitza.
Dokumentationsausstellung von Bogdan Andrei Mihele und Erwin Josef Țigla. Filmpräsentation.
Potrivit tradiției, sâmbătă, 6 decembrie 2025, în seara de Sfântă Sărbătoare a Sfântului Nicolae, la Biserica cu hramul principal „Sf. Nicolae” din Bocșa Română s-a desfășurat un eveniment înălțător menit să marcheze atât apariția celui de-al 18-lea volum al cărții „Gânduri către Dumnezeu”(apărut la editura TIM din Reșița), cât și cei 150 de ani de tradiție corală la Bocșa.
Așadar, potrivit obiceiului celor 18 ediții ale Concursului Județean de Creații Literar Artistice „Gânduri către Dumnezeu”, cele mai reușite lucrări au fost înmănuncheate într-o frumoasă carte prefațată de președintele juriului, prof. Stela Boulescu. Prezentă la eveniment, domnia sa a subliniat și pentru numerosul public importanța acestui proiect în cadrul căruia „creatorii lucrărilor sunt creștini: ortodocși, catolici, baptiști, neoprotestanți, deoarece pentru ei, ca pentru noi toți, Biserica lui Christos este cea care ne adună, ne dă vindecare spirituală. Iar taina credinței o regăsim în fiecare lucrare spre bucuria cititorilor!”.
Prin grija lui Dumnezeu, acest proiect devenit brand al orașului Bocșa a avut parte în acest an de o veritabilă sărbătoare a majoratului, iar acest lucru se datorează echipei care, iată, de 18 ani, se străduiește să mențină puritatea și naturalețea gândurilor către Dumnezeu stârnind creativitatea a peste o sută de talentați participanți din tot județul! Iar când vorbim de echipă ne referim la administrația publică locală, care a asigurat premiile (cărți și reviste) pentru toți participanții; ne referim la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” care, pe lângă premierea unor copilași, a pregătit și o surpriză frumoasă: a adus-o pe bunica tuturor copiilor la Bocșa! Scriitoarea Victoria Furcoiu a fost alături de cea de-a 18-a ediție a proiectului „Gânduri către Dumnezeu”, iar imagini grăitoare se regăsesc pe coperta volumului lansat! Dacă vorbim despre echipă ne referim la instituții de învățământ și cadre didactice din Bocșa și din Banatul Montan, ne referim la biserici din Bocșa și din afara ei, ne referim la preoți și pastori care și-au adus o contribuție importantă în evoluția acestui proiect! Și nu în ultimul rând, din echipă fac parte părinți și bunici care îndrumă pașii micuților spre bibliotecă, spre carte și spre astfel de proiecte axate pe creativitate și talent!
Dumnezeu a rânduit ca lansarea celui de-al 18-lea volum „Gânduri către Dumnezeu” să fie înnobilată de un concert extraordinar susținut de Corul Facultății de Muzică și Teatru a Universității de Vest Timișoara, avându-l îndrumător și dirijor pe lect. univ. dr. Darius Iordănescu, cor prezent la Bocșa la invitația studentei Silviana Maria Ferciug și a preotului dr. Silviu Ionel Ferciug, în cadrul hramului Bisericii „Sf. Nicolae” Bocșa Română și al momentului aniversar Corul bisericesc „Armonia” – 150. Iată, un complex de evenimente sărbătorite prin momente înălțătoare oferite de tinere voci ale Banatului!
Sâmbătă, 6 decembrie 2025, în seara Sfântului Nicolae, biserica păstorită de pr. dr. Silviu Ionel Ferciug a devenit neîncăpătoare, adunând credincioși din tot Banatul pentru a înălța gânduri către Dumnezeu prin vers și cânt!
Cuvinte oficiale au fost rostite de viceprimarul orașului Bocșa, dl. Bogdan Ovidiu Pop, de preotul gazdă Silviu Ionel Ferciug, de managerul de proiect Gabriela Șerban, de președintele juriului Stela Boulescu și de către membru al juriului, preotul Daniel Crecan.
Iar cei aproape 40 de tineri invitați au rostit cele mai frumoase cuvinte: gânduri către Dumnezeu transmise prin voci de excepție și prin cântecele de sezon! În biserica Sf. Nicolae din Bocșa Română a răsunat colindul vechi și bun în limbile pământului și în tradiția românească!
„Cel care cântă se roagă de două ori” spunea Fericitul Augustin, iar această bucurie a fost prilejuită credincioșilor bocșeni de înălțătoarele interpretări ale Corului Facultății de Muzică și Teatru a Universității de Vest Timișoara, instituție aflată la ceas aniversar – 35!
Mulțumiri se cuvin tuturor celor care ne-au fost alături în aceste momente de mare sărbătoare cultural-spirituală a orașului Bocșa! Seria editorială „Bocșa – istorie și cultură” s-a îmbogățit cu cel de-al 78-lea titlu, iar tradiția coral-bisericească a fost împodobită cu un concert de excepție dătător de speranță pentru viitor! La mulți ani tuturor!
Întâlnire în Advent: Poduri de prietenie între landleri, sași transilvăneni și germanii din Banatul Montan la Turnișor, ediția a IV-a.
Slujbă în a II-a duminică de Advent.
Înfrumusețare muzicală a Slujbei cu grupul coral din Turnișor (coordonator: pr. Dietrich Galter). După slujbă, în Sala comunității, cântece de Advent interpretate de Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
Proiectul România întregită: viziune, sacrificiu, împlinire, desfășurat la nivelul școlilor din comuna Râu de Mori, a promovat înțelegerea procesului istoric al realizării României Mari, a viziunii și a sacrificiului care au stat la baza acestui demers istoric. Proiectul și-a propus – după cum susținea prof. Loredana Liliana Leleșan (foto 1),
prof. Loredana Liliana Leleșan
consilier educativ – dezvoltarea spiritului civic, consolidarea identității naționale, cultivarea respectului față de patrimoniul cultural român și față de marile personalități care au creat România Mare.
„Sub semnul Unirii” – activitatea dedicată Zilei Naționale a României s-a desfășurat în parteneriat cu Primăria Comunei Râu de Mori (primar Flaviu Dilertea), Biblioteca Râu de Mori – reprezentată de Angela Avramescu și Centrul de Informare Turistică Râu de Mori (Alex Muntean și Loredana Trușcă-Mitucă). Elevii claselor primare, coordonați de învățătoarele Magdalena Prigoreanu și Claudia Jurjoni au prezentat un spectacol de cântece și poezii patriotice. Prin versuri și armonii, copiii au reafirmat dragostea pentru țară și recunoștința pentru cei care au contribuit la istoria și libertatea ei. Elevii claselor gimnaziale, sub bagheta prof. Doinița Bal, au oferit un concert de cântece patriotice.
A urmat o călătorie virtuală prin provinciile care s-au unit cu România în 1918, pentru a ne aminti date, locuri și mai ales oameni care au făcut posibil acest eveniment politic esențial în istoria românilor. Elevii și preșcolarii de la Școala Gimnazială Ohaba Sibișel, coordonați de învățătoarele Gogoașă Iuliana, Anca Pau și educatoarea Damaris Obrejan, au prezentat un colaj cu harta țării, au colorat tricolorul, au realizat fișe și au discutat despre semnificația Marii Uniri și importanța respectării valorilor naționale. În final a avut loc un moment artistic cu poezii și cântece patriotice. „Parada Micilor Românași“ – susținută de preșcolarii de la Grădinița Râu de Mori, pregătiți de educatoarele Mădălina Nanciu și Camelia Avădanei a fost o reușită. Într-un decor specific, copiii, purtând cu mândrie costumul tradițional românesc, au interpretat cântece patriotice, au confecționat stegulețe, au colorat și s-au bucurat împreună de sărbătoarea Zilei Naționale a României. Elevii de la Școala Primară Clopotiva, coordonați de învățătoarea Patricia Pușcă și educatoarea Aurelia Ivancu, au cântat cântece patriotice și au purtat cu mândrie culorile tricolorului și ale portului popular românesc.
Flaviu Dilertea
… A fost – după cum remarca primarul comunei Flaviu Dilertea (foto 2) – o activitate emoționantă, plină de entuziasm și spirit românesc. Proiectul a oferit posibilitatea să ne amintim de cei care au scris istoria cu curajul și credința lor, dar și să privim cu mândrie spre valorile ce ne definesc ca popor și cu încredere spre viitor.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Sărbătoarea nașterii Domnului Iisus Hristos este un prilej de bucurie, de comuniune între trecut, pe care ni-l amintim an de an, odată cu celebrarea evenimentelor care au marcat venirea pe lume a Mântuitorului, dar și prin rememorarea Crăciunului de altădată, prezentul care nu ne lasă să ne uităm rădăcinile și tradițiile noastre, dar și între viitor, prin „promisiunea” pe care o facem cu ajutorul copiilor și nepoților noștri de a duce mai departe vestea nașterii Domnului Iisus.
Pe acest fond, la inițiativa Asociației CARP „Speranța” Hunedoara (președinte Rotar Delian Dorel), având sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Dan Constantin) s-a organizat, prin cercul de creație literară „Speranța” rezervat seniorilor, o dezbatere literară cu tema „Crăciunul – sărbătoarea sufletului și a religiei creștine”.
Prezentăm mai jos un scurt comentariu realizat de prof. dr. CRIȘAN Roxana Mădălina (foto).
Domnul Marin Aida vorbește despre nașterea lui Iisus Hristos ca fiind una dintre minunile care se află la baza religiei ortodoxe, pornind de la vestea dată de îngeri și ajungând până la minunea nașterii din fecioară, într-o iesle sărăcăcioasă. Acesta amintește despre tradițiile și obiceiurile religioase, dar și de cele laice, menite să bucure sufletul și să aducă liniște și pace.
Pentru domnul Ilie Dumitru, Nașterea lui Iisus reprezintă „zorii unei noi speranțe pentru lume”, vestea cea minunată, așa cum spune colinda. Domnia sa consideră Crăciunul o sărbătoare a familiei, marcată de „bucuria regăsirii”, o regăsire a sinelui, a celorlalți și nu în ultimul rând, trăirea credinței.
Despre minunea nașterii Domnului și sărbătoarea Crăciunului vorbește și domnul Gelu Dobrescu, sugerând că este o sărbătoare de care se bucură atât omul, cât și întreaga natură. Dumnezeu a ales pentru întruparea Fiului sânul mamei ca altar și familia ca loc de creștere în har și înțelepciune.
Doamna Mirela Munteanu consideră Crăciunul o îmbinare de tradiții și obiceiuri, un „prilej de înălțare spirituală, de apropiere de latura religioasă a ființei umane, o adevărată iluminare, pregătită prin post și curățenie sufletească”.
Gil Zăvoianu afirmă că vestea nașterii Domnului Iisus Hristos este cea mai frumoasă veste pe care a primit-o omenirea prin vocea îngerului Gavriil, dar nu uită să amintească despre datinile și obiceiurile laice, dar și religioase, specifice acestei sărbători, îndreptându-și cu precădere atenția asupra atmosferei Crăciunului în „satul de sub ape”, Cinciș, firul rememorării evenimentelor din trecut denotând nostalgie, dar și mulțumire sufletească.
Florica Florescu amintește greutățile la care a fost supusă Fecioara Maria pentru a-L naște pe Iisus, dar nu uită să precizeze bucuria pe care a produs-o și o produce an de an venirea acestuia în lume. De Crăciun în fiecare familie este sărbătoare. De fapt, familia este cel mai bun cămin, cea mai binecuvântată școală când arde pe vatra ei focul sfânt al virtuților religioase și morale.
Despre bucuria nașterii Domnului Iisus Hristos vorbește și doamna Silvia Mureșan, o venire vestită de îngerul Gavriil. Crăciunul este sărbătoarea creștină a vestirii nașterii lui Iisus, o sărbătoare a bucuriei și luminii. Pentru ziua de Crăciun adulții și copiii pregătesc colinde prin care slăvesc venirea lui Iisus pe lume, care este icoana, pilda și modelul de urmat pentru toți oamenii.
Doamna Muntean Aurelia relatează despre pregătirea mesei de Crăciun și preparatele specifice acestei sărbători. Nu de alta, dar niciuna dintre sărbători nu aduce atâta bucurie, lumină și cântec, însuflețire și voie bună în familie ca sărbătoarea nașterii Domnului.
Carmen Muntean consideră perioada sărbătorilor de Crăciun ca fiind o vreme a reculegerii, a pregătirilor pentru trup și pentru suflet, o sărbătoare a păcii și a bucuriei, amintind totodată și de necesitatea păstrării credinței pentru a putea fi mai buni, mai blânzi și mai smeriți.
Pentru Ileana Lucaci, Crăciunul este „sărbătoarea cea mai plină de bucurie”, o bucurie datorată venirii în lume a pruncului Iisus. Domnia sa prezintă o serie de datini specifice pădurenilor din satul Hășdău, aceasta afirmând că în urmă cu 50 de ani s-a format în sat un grup vocal care interpreta colinde, pricesne, cântece de nuntă și de înmormântare. Înainte de Crăciun, tinerii din acest grup și alți tineri din sat, se adunau și pregăteau colinde pentru Crăciun. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă se organizau baluri de Crăciun, petreceri la care se puteau auzi, conform spuselor doamnei, diferite strigături menite să îi amuze pe cei prezenți. Un alt obicei local despre care amintește, îl reprezintă prepararea Crăciuniței, o pâine specială, care se așeza pe masa de Crăciun. Sub ea se afla otavă și daruri pentru colindători.
Fie că vorbim despre obiceiurile și tradițiile laice, moștenite din strămoși și păstrate cu mare cinste până în zilele noastre, fie vorbim despre frumosul caracter religios al acestei sărbători, Crăciunul reprezintă un prilej de bucurie, de continuitate și împlinire sufletească.
Pentru Sonia Muntean, Crăciunul este ziua nașterii Întemeietorului religiei creștine și sărbătoarea familiei creștine. Crăciunul aduce bucurii care luminează chipurile oamenilor și mai ales ale copiilor. Este momentul în care bucuria, emoțiile și tradițiile se împletesc oferind o atmosferă unică. Colindele o transpun într-o stare de bucurie și nostalgie, purtând-o cu gândul la anii copilăriei.
Sărbătorind Nașterea Mântuitorului înțelegem că de fapt Biserica ne poftește în această zi să ne oprim, să medităm puțin la unul din momentele de pregătire a Maicii Domnului pentru slujirea ei de neînchipuit și unică, de mamă a lui Iisus.
„Veste minunată a venit de sus
Că spre mântuire S-a născut Iisus
Și nu-i dar mai mare,
Nu-i ceas mai frumos
Ca acela-n care S-a născut Hristos”. (Gelu Dobrescu)
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Întâlnire în Advent: Poduri de prietenie între landleri, sași transilvăneni și germanii din Banatul Montan la Turnișor, ediția a IV-a.
Slujbă în a II-a duminică de Advent.
Înfrumusețare muzicală a Slujbei cu grupul coral din Turnișor (coordonator: pr. Dietrich Galter). După slujbă, în Sala comunității, cântece de Advent interpretate de Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
10 decembrie 2025, ora 10.15, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
„Colindătorii «Primăverii»“: Elevii Centrului Școlar de Educație Incluzivă „Primăvara” colindă și aduc atmosfera Sărbătorilor de iarnă la Biblioteca Germană.
10 decembrie 2025, ora 16.30, Centrul Social „Frédéric Ozanam” Reșița:
Nostalgii la gura sobei, cu Marianne & Petru Chirilovici.
7. Dezember 2025, 10:00 Uhr, Evangelische Kirche A.B. Neppendorf / Hermannstadt:
Freundschaftsbrücken zwischen den Landlern, Siebenbürger Sachsen und Banater Berglanddeutschen in Neppendorf, IV. Auflage.
Gottesdienst zum Zweiten Adventsonntag. Musikalische Mitgestaltung: die Neppendorfer Singgruppe (Koordination: Pfr. Dietrich Galter). Anschließend, musikalischer Advent im Gemeindesaal mit dem „Franz Stürmer“-Chor aus Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea) und den Vokal- und Instrumentalgruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) & „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
7. Dezember 2025, 17:00 Uhr, Online:
ADVENT II, ein musikalisches Online-Projekt des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“ und des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (VI. Auflage). Adventslieder mit Marianne & Petru Chirilovici – an der elektronischen Orgel: Petru Chirilovici.
Kunstausstellung in der Adventszeit: Livia Frunză und Aurora David (†).
9. Dezember 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
2025: Hommage-Jahr Kardinal Iuliu Hossu (*31. Januar 1885, Milaș / Bistritz-Nassod – †28. Mai 1970, Bukarest): Abschluss der Veranstaltungsreihe in Reschitza.
Dokumentationsausstellung von Bogdan Andrei Mihele und Erwin Josef Țigla.
10. Dezember 2025, 10:15 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
„Colindătorii Primăverii = Die Sänger des Primăverii-Zentrums“: Mitglieder des Schulzentrums für inklusive Bildung „Primăvara” Reschitza bringen die Advents- und Vorweihnachtsstimmung in die Deutsche Bibliothek.
10. Dezember 2025, 16:30 Uhr, „Frédéric Ozanam”-Sozialzentrum Reschitza:
Nostalgie am Ofenherd, mit Marianne & Petru Chirilovici.
General Nicolae Cena (arhiva personală Iacob Sîrbu)
Astăzi, la doar câteva zile după ce am sărbătorit Ziua Națională, avem datoria de onoare să ne îndreptăm gândul către unul dintre cei care au făcut posibilă România Mare aici, în Banatul Montan. Se împlinesc astăzi 181 de ani de când, în casa locotenentului Nestor Cena din Mehadia, vedea lumina zilei cel care avea să devină un simbol al demnității românești: Generalul Nicolae Cena.
Nu este o simplă aniversare calendaristică, ci un moment de reculegere în fața unui destin exemplar. Nicolae Cena nu a fost doar ofițerul strălucit care a impresionat Viena, ci a fost, înainte de toate, românul care a refuzat titlurile nobiliare imperiale pentru că își cunoștea deja noblețea strămoșească.
Fie ca amintirea lui să fie o făclie vie pentru noi, cei de azi, care avem obligația să nu lăsăm praful uitării să se aștearnă peste numele ctitorilor de țară.
Constantin VLAICU, Mehadia, 03 decembrie 2025
Născut la Mehadia la 3 decembrie 1844, fiu al locotenentului de grăniceri Nestor Cena și al Saftei, generalul Nicolae Cena rămâne peste timp una dintre cele mai marcante personalități dăruite lumii de către localitatea noastră. Destinul său a fost unul de excepție, împletind rigoarea militară cu pasiunea pentru istorie și devotamentul pentru cauza națională.
Nicolae Cena a atins culmile ierarhiei militare, deținând cel mai înalt grad accesibil unui român în Armata Imperială și Regală Austro-Ungară (Feldmarschalleutnant), iar după Marea Unire a fost încadrat ca general de divizie în Armata Regală Română. Vocația sa pedagogică s-a manifestat prin îndeplinirea funcției de director al școlilor militare din Marburg, Kamenița (Kamenitz) și Timișoara, unde a format generații întregi de ofițeri.
În plan politic, a jucat un rol providențial în perioada tulbure de la sfârșitul Primului Război Mondial. A fost ales președinte al Comitetului Național Român din districtul Mehadia, organism politico-administrativ esențial care a gestionat tranziția și a susținut cauza reîntregirii teritoriilor românești. Acest comitet a funcționat între aprilie 1918 și februarie 1919.
După instalarea administrației românești și destrămarea Imperiului, generalul Cena a avut onoarea de a fi numit primul director român al stațiunii Băile Herculane, gestionând cu competență „perla” turismului bănățean.
După pensionarea sa din 1908 și retragerea în satul natal, Nicolae Cena nu a ales odihna, ci s-a dedicat unei munci asidue de cercetare. Pasionat de trecutul roman al locurilor, a efectuat săpături arheologice, în special la Castrul de la Praetorium (AdMediam).
Mehadia, strada principală-fotografie de epocă. În plan îndepărtat se distinge casa Generalului Nicolae Cena
Rezultatele muncii sale nu au rămas anonime: a construit machete și a întocmit comunicări științifice valoroase, una dintre ele fiind prezentată chiar la Academia de Științe din Viena, la 17 mai 1911.
Colecția sa impresionantă de vestigii a stat la baza înființării, în anul 1924 (la doi ani după moartea sa), a Muzeului de Istorie din Băile Herculane, instituție care astăzi îi poartă cu mândrie numele.
Generalul a fost un stâlp al comunității, membru activ în societatea ASTRA și susținător al Societății Femeilor Române Ortodoxe. A fost întemeietorul „Casinei Culturale” din Mehadia – precursorul Căminelor Culturale de mai târziu. Ca un omagiu adus acestei inițiative, Căminul Cultural din Mehadia îi poartă astăzi numele.
Un episod definitoriu pentru caracterul său este cel relatat de sursele vremii: datorită prestanței și carierei sale, autoritățile de la Viena i-au propus ridicarea la rangul de nobil al Imperiului. Răspunsul generalului a fost unul antologic, refuzând titlul cu mirarea: „…de a nu se fi știut încă în Austria că, fiind el român din moși-strămoși, noblețea o avea prin naștere” (citat din Liviu Jurchescu).
Ordinul COROANA ROMÂNIEI, acordat Generalului
Pentru meritele sale, a fost distins cu decorații importante: Ordinul Coroana de Fier (clasa a III-a), Crucea de Merit Militar și Signum Laudis. Recunoașterea supremă a venit la 2 decembrie 1921, când Regele Ferdinand I al României l-a decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Ofițer.
Generalul s-a stins din viață la 14 martie 1922. Din necunoscute motive, nu și-a întemeiat o familie și nu a lăsat urmași direcți, însă ne-a lăsat tuturor moștenire demnitatea sa de român adevărat.
Trupul său a fost înhumat inițial în cimitirul ortodox din Mehadia, alături de părinți. Din păcate, uitarea s-a așternut peste mormântul său, care, în anul 2011, ajunsese într-o stare deplorabilă. Acest fapt a fost semnalat de scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, la recomandarea fermă, din acea vreme, a istoricului Dr. Costin Feneșan.
La inițiativa lui Petniceanu, cu sprijinul administrației locale și a primarului în funcție la acea dată-Iancu Panduru, cu binecuvântarea Episcopiei Caransebeșului, s-a demarat procesul de reparație morală. Prin implicarea categorică a preotului paroh Ciprian Danci Zărescu, osemintele generalului au fost deshumate și reînhumate cu onoruri în anul 2011, în curtea Bisericii Ortodoxe din Mehadia.
Un an mai târziu, pe 25 martie 2012, la locul reînhumării a fost dezvelit un monument impunător, menit să amintească trecătorilor că aici își doarme somnul de veci un „General al Neamului și al Reîntregirii lui”.
…este genericul proiectului realizat de către bibliotecar Angela Avramescu în colaborare cu învățătoarele Magdalena Prigoreanu, Claudia Jurjoni și educatoarele Camelia Avădanei și Mădălina Nanciu.
Scopul proiectului – după cum susținea prof. Liliana Loredana Leleșan (foto), consilier educativ la Școala Gimnazială Râu de Mori, este acela de a crea o legătură pozitivă între elevi și cărți, de la o vârstă fragedă, prin activități precum ascultarea poveștilor, vizite la bibliotecă și implicarea în evenimente culturale.
Proiectul și-a propus să stimuleze interesul pentru lectură, să familiarizeze copiii cu mediul bibliotecii și să încurajeze obiceiul de a citi.
La nivelul grădiniței, doamna bibliotecară le citește povești, copiii identifică personajele, iar pe baza unor imagini sunt stimulați să povestească și să pună în ordine evenimentele poveștii.
La clasele I și a II-a se desfășoară activitatea „Provocarea lecturii ”. Aceasta este menită să încurajeze elevii să citească mai mult, într-un mod plăcut și motivant. Participanții parcurg diverse cărți într-un anumit interval de timp, iar la final discută impresii, primesc feedback și uneori mici recompense. Scopul este dezvoltarea gustului pentru lectură și îmbunătățirea vocabularului și imaginației.
Doamna bibliotecară le citește povestea, identifică și explică termenii noi, îi stimulează pe elevi să povestească lectura citită. La finalul anului școlar „Cel mai bun cititor” şi „Cel mai bun povestitor” vor fi premiați cu cărți.
La clasa a IV-a a fost aleasă o altă metodă, atractivă pentru elevi. Aceștia, sub atenta coordonare a bibliotecarei, aleg și citesc câte o poveste colegilor mai mici din clasa pregătitoare. La finalul poveștii, copiii primesc fișe prin care trebuie să povestească desfășurarea acțiunii din lectura citită. De asemenea, se urmărește și stimularea creativității, deoarece elevilor li se cere să creeze o poveste pornind de la o imagine.
„Călătorie în lumea magică a cărților” s-a constituit o activitate extrașcolară menită să îi poarte pe elevi dincolo de paginile manualelor și să îi introducă într-un univers al imaginației, al aventurii și al cunoașterii. Prin jocuri, lecturi interactive și descoperirea unor povești fascinante, copiii sunt încurajați să își dezvolte creativitatea, vocabularul și dragostea pentru lectură, transformând fiecare carte într-o poartă către lumi noi și fermecătoare.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Garda Naţională Română din Mehadia s-a constituit în 17 noiembrie 1918, în aceeaşi zi cu Consiliul Naţional Român local. Aceste două organisme de preluare a puterii locale în propriile mâini s-au înfiinţat la iniţiativa preotului-căpitan Iosif Coriolan Buracu, susţinut de o seamă de patrioți locali, între care și generalul Nicolae Cena. Pentru a se individualiza Garda Naţională Română din Mehadia, formată din voluntari, a utilizat drapel propriu.
Drapelul Gărzii Naţionale Române din Mehadia
El a fost sfinţit la biserică, după datină, prilej cu care au participat numeroşi locuitori. Datorită vicisitudinilor acest drapel nu s-a păstrat. Însă s-a păstrat o fotografie (vezi ilustraţia) ce reprezintă un aspect de la ceremonia de sfinţire a drapelului: lângă biserică pe un podium împodobit, cu covoare şi flori, în mijloc preotul Iosif Coriolan Buracu în odăjdii cu banderola tricoloră pe braţul stâng, în dreapta acestuia plugarul fruntaş Matei Grecu, iar în stânga, un stegar ţinând cu ambele mâini hampa drapelului cu flamura larg desfăşurată. Înaintea lor pe o masă acoperită cu o frumoasă faţă de masă de culoare albă o cruce, un felinar, o carte bisericească şi un vas cu apă sfinţită. La picioarele mesei pe o bandă de hîrtie albă stătea scris: «Consiliul Naţional Român». Dincoace de masă, în stânga, doi soldaţi în uniformă militară austro-ungară cu banderolă pe braţul stâng, cel din dreapta cu arma la umăr. De o parte şi de alta fotografic, gardişti în uniformă militară austro-ungară şi mai mulţi bărbaţi cu capul descoperit sau purtând pălărie, femei, fete, băieţi şi copii, îmbrăcaţi de iarnă. Acest izvor istoric documentar (foto) reprezentând un aspect complet de la o constituire a unui consiliu, a unei gărzi naţionale române şi sfinţirie a unui drapel gardist este destul de rar, dacă nu unic. Astfel, pentru a afla cum arăta drapelul Gărzii Naţionale Române din Mehadia (forma, culorile și dispunerea lor etc.) acest document istoric este valoros.
Reconstituirea drapelului. Cum a arătat şi în ce loc a fost arborat ?
Pentru a reda cât mai fidel înfățișarea acestui steag tricolor românesc, l-am reconstituit* folosind mărturii vexilologice din acea vreme şi reprezentarea drapelului (foto) descrisă mai sus. Pânza drapelului (flamura) era confecţionată probabil dintr-o ţesătură (din bumbac, in, sau mătase) alcătuită din trei fâşii cusute între ele şi avea format dreptunghiular. Culorile flamurii erau aşezate perpendicular pe hampă, adică orizontal, cu roşu în partea superioară, galben la mijloc şi albastru în partea inferioară, cum erau dispuse şi pe alte steaguri tricolore din acea vreme. Hampa confecţionată din lemn era lungă. După cum am văzut, acest însemn tricolor distinctiv al gărzii a fost arborat pe podiumul ridicat la intrarea în curtea bisericii. Drapelul original al Gărzii Naţionale Române din Mehadia a fost probabil confecționat pe plan local. La 1918, el simboliza lupta pentru libertate și unitate a poporului român.
*Notă. Reconstituirea drapelului a fost făcută fără pretenţia de a fi epuizat în totalitate subiectul, aşteptând opiniile celor interesaţi, iar asupra reconstituirii prezentate ne rezervăm pentru noi şi altora dreptul de a relua subiectul.
Bibliografie selectivă:
Ziarul ,,Românul” (Arad) din 26/8 noiembrie 1918.
Iosif Coriolan Buracu, Cronica Mehadiei, 1924.
Iulian Lalescu, Anul 1918 la Mehadia; https:cronica mehadiei.wordpress.com/cronica-mehadiei-nr-1-2022/ (accesat: 30.11.2025).
Augustin Mureşan, Ioan Popovici, ,,Banderola tricoloră un însemn distinctiv al Gărzilor Naţionale Române”, în Historia Special (Bucureşti), an VII, nr. 25 decembrie 2018, pp. 47-49.
Elena Pălănceanu, ,,Steaguri din colecţia Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România”, în Muzeul Naţional, I, 1974, pp. 135-155.
Cunoscut profesor de limba şi literatura română, unul dintre dascălii de frunte ai Bocșei, doamna Stela Boulescu este și unul dintre iubitorii, dar și creatorii, de frumos, astăzi bucurându-se de timpul oferit prin pensionare și folosit cu creativitate și pasiune pentru a dărui adevărate lucrări de artă realizate prin croșetat.
Prefaţator al unor volume de creaţii literare, Stela Boulescu împletește armonios artele: arta lecturii și cea a condeiului, cu arta croșetatului, iar rezultatul este extraordinar! Tinerii bocșeni beneficiază de recomandări într-ale cititului, dar și încurajări într-ale creativității sub diverse aspecte. Nu puțini sunt elevii, deveniți astăzi specialiști în diferite domenii, care au fost îndrumați de prof. Stela Boulescu și care încă păstrează pasiunea pentru lectură și pentru cuvântul scris.
Stela Boulescu, fiica îndrăgitei învățătoare Elena Mureșan, s-a născut în 24 februarie 1958 la Bocşa, jud. Caraş-Severin, într-o familie de intelectuali. Este absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara (1982), iar seriozitatea şi corectitudinea cu care și-a desfăşurat activitatea, rezultatele bune obţinute de elevii săi, o plasează între dascălii de frunte ai oraşului Bocşa.
De multă vreme Doamna Stela Boulescu este un apropiat colaborator al bibliotecii bocşene, această instituție bucurându-se de veritabil sprijin necondiționat din partea domniei sale, reușind împreună să realizeze proiecte culturale importante pentru oraș, dar, mai ales, importante pentru copii și tineri.
În mod voluntar, prof. Stela Boulescu îndeplinește funcția de preşedinte al juriului la concursul județean de creaţii literar-artistice „Gânduri către Dumnezeu” încă de la începuturile acestui proiect și până astăzi, semnând și prefața cărților Gânduri către Dumnezeu; de asemenea, susține rubrica „Să vorbim corect româneşte” în revista Bocşa culturală, un proiect care se bucură de aprecieri în rândul cititorilor, motiv pentru care s-au născut și două volume: Să vorbim corect românește!.- Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură; 46) și Reșița: TIM, 2024 (Bocșa, istorie și cultură; 69).
Referinţe despre prof. Stela Boulescu se pot găsi în: Bocşa culturală. An. XI. Nr. 1 (68)/ 2010; Cărăşeni de neuitat XVIII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă.- Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Dascăli bocșeni prezentați de Gabriela Șerban În: Dascăli bănățeni de ieri și de azi/ coord. Nicoleta Marcu.- Reșița: Editura Gheorghe Magas, 2019. Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64) și altele.
Suntem deosebiți de onorați de prietenia acestei nobile doamne, nume de referință pentru învățământul bocșan! Iar pensionarea nu constituie un impediment în continuarea colaborării, dimpotrivă! Domnia sa a diversificat activitatea! În cadrul centrelor de tineret de pe raza orașului Bocșa, atunci când i se solicită ajutorul, prof. Stela Boulescu realizează cursuri de handmade-uri, pe lângă cercurile de lectură, iar în cadrul Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” organizează expoziții de artă prin croșetat. Aceste lucrări de artă handmade, alăturate cărților, oferă privitorilor minunate expoziții tematice: primăvară, mărțișoare, sărbatoarea Paștilor, iarnă, sărbătoarea Crăciunului și încântătoare semne de carte!
Și, pentru că suntem în prag de sfinte sărbători ale Crăciunului și ne bucurăm de o nouă frumoasă expoziție dăruită de Steluța Boulescu pe acestă temă, am invitat-o la „Povești în bibliotecă”, de astă dată, ca dragă și apropiată prietenă a noastră, a tuturor celor care iubesc arta, cartea și poveștile!
Gabriela Șerban. Bine ai venit, draga noastră prietenă Stela Boulescu! Iată, din nou ne oferi prilejul să ne bucurăm de talentele cu care te-a înzestrat Dumnezeu! Am în mână cel de-al 18-lea volum „Gânduri către Dumnezeu”, care se deschide cu o prefață foarte frumoasă și care-ți aparține, dar am în față și o minunată expoziție de handmad-uri, adică minunății croșetate cu măiestrie de tine și dăruite bibliotecii, precum și celor care vizitează această expoziție! Așadar, sar peste carte și aș vrea să povestim puțin despre această pasiune a ta pentru croșetat. De când pasiunea pentru croșetat?
Stela Boulescu.Pasiunea pentru croșetat nu este veche; am descoperit-o cu doar câțiva ani înainte de a mă pensiona, dar dragostea pentru lucrurile handmade o am din copilărie: de la hăinuțele pentru păpuși la fețele de masă cusute pe etamină, de la colierele cu mărgele multicolore la mulțimea de tricotaje care mi-au adus bucurie și mi-au dat încredere că pot să îmi împlinesc visurile. Timp de aproape două decenii nu am mai tricotat. De ce? M-am dăruit rolului de soție, de mamă și mai ales celui de dascăl. Dar am simțit mereu nevoia de a mă întoarce la vechea mea pasiune. Când am luat în mână andrelele, am simțit că, deși au trecut atâția ani, nu am uitat tainele tricotatului. Apoi m-am împrietenit cu croșeta și de atunci mă bucur de fiecare lucru pe care îl fac și încerc să învăț modele și tehnici noi.
G.Ș. Te înțeleg perfect deoarece sunt și eu pasionată de tricotat, dar croșetatul mi se pare mult mai dificil, iar din mâinile tale ies adevărate opere de artă! Nu am să obosesc să-ți mulțumesc că împarți această pasiune cu noi! Ce frumos ai spus: „m-am dăruit rolului de soție, mamă și dascăl” ! Ceea ce mă face să întreb: cine este, de fapt, Stela Boulescu? Nu partea oficială, pe care o cunoaștem și am descris-o și eu, puțin…
S.B.Cine sunt eu? O întrebare care pare simplă, o propoziție interogativă formată doar din subiect și predicat nominal. Dar răspunsul adună o constelație de roluri, de trăiri, unele care ne întristează, altele care ne aduc zâmbete. Eu, Stela Boulescu, sunt fiică, soție, mamă, dascăl, prietenă, vecină și cu multe alte roluri în familie și în colectivitate. Înlăuntrul meu a fost, este și va fi o permanentă zbatere, o multitudine de emoții, unele trăite cu maximă intensitate, altele estompate în timp. În esență sunt om și trăiesc fiecare clipă cu speranță, cu dorința de a picura liniște în suflet și pace în viața celor dragi. Simt, însă, că nimic din ceea ce sunt și din ce am realizat nu s-ar fi înfăptuit fără ajutor divin. Și atunci, eu, Stela Boulescu sunt în primul rând creștină prin botez și prin gândurile și crezurile mele.
G. Ș. Răspunsul scontat! Mulțumesc, Steluța! Apropos: te-ai născut aici, ești fiică a acestui burg bănățean, cum era Bocșa Steluței Mureșan în copilărie și adolescență?
S.B.Când m-am născut, Bocșa a fost o comună, care mai apoi a devenit oraș, împărțit în cartiere. Oamenii erau mai tihniți, mai apropiați unii de alții, mai dornici să-și împărtășescă și bucuriile și necazurile. Nu erau pe vremea copilăriei și a adolescenței mele telefoane mobile, nici internet, nici rețele de socializare. Duminica si la sărbători, țin minte că femeile ieșeau pe bancă în fața caselor și discutau, priveau tinerii care ieșeau la plimbare. Era o legătură vie, reală între oameni. La școală, elevii ieșeau în pauze cu senvișurile în mână sau cu un caiet și se priveau în ochi când vorbeau. Dar Bocșa de odinioară nu avea apă curentă, centrale pe gaz, șosele astfaltate, nu se bucura de tehnologia zilelor noastre. Pot spune că trecutul avea farmecul lui, însă și prezentul ne poate face fericiți, dacă știm să găsim în sufletele noastre bucuria de a trăi.
G. Ș. Ai o amintire dragă legată de familie pe care ai vrea s-o împărtășești cu noi? Sau, poate, mai multe amintiri …
S. B. „Amintirea e o seră a fericirilor trecute” spunea Lucian Blaga. Și ce am fi noi, oare, fără amintiri? Cele mai dragi momente pe care eu le păstrez în minte și în suflet sunt cele cu familia. Și am fost binecuvântată de Dumnezeu cu o familie numeroasă: o soră, părinți, bunici și străbunici. Multe sunt amintirile care îmi înseninează viața, dar mă voi opri la două dintre ele.
Prima e din perioada studenției când, de Paști, am venit la Bocșa cu două colege care nu au putut să se bucure de Sărbătoare cu familiile lor. Bunica a făcut, ca de fiecare dată, torturi, prăjituri, sarmale, friptură, drob de miel, ouă roșii. Toate erau puse în cămară, la răcoare. Una dintre colege, care era din Muntenia, văzând bunătățile, ne-a spus: „ – Aș vrea să mă închideți aici și să pierdeți cheia!” Am râs cu poftă toți și ne-am bucurat de Învierea Mântuitorului.
O altă amintire e legată de fiica mea, darul meu cel mai de preț. Îmi amintesc cu emoție și acum de ziua în care am participat la cursul festiv al terminării facultății. Știam că a învățat foarte bine, că a fost șefă de promoție, dar, atunci când dna. profesoară a venit la noi, ne-a îmbrățișat și ne-a spus că avem o fiică minunată, de care putem să fim mândri, am trăit, poate, cea mai mare bucurie, sigur după cea a nașterii ei.
G.Ș. Eram sigură că vei aminti ceva despre minunata noastră Adriana, fiindcă, aproape întotdeauna, copiii oferă cele mai frumoase amintiri și satisfacții și sunt sigură că mai ai multe povești care-ți bucură sufletul despre și în legătură cu Adriana. Dar, pentru că ai amintit de studenție, poate ai o amintire deosebită și din acea perioadă, din studenția ta, și vrei s-o împărtășești cu noi?
S. B. Din studenție mi-au rămas momente dragi pe care le voi purta cu mine toată viața. Îmi aduc aminte de un asemenea moment. Eram în anul I, în primele zile, abia am reușit să-mi cunosc colegii, deși eram doar 25. Aveam curs de literatură cu dl profesor Tohăneanu, într-un amfiteatru. Ne-am mirat că am fost repartizați, noi, cei 25 de boboci, într-o sală atât de mare. Când am intrat, altă surpriză! Amfiteatrul era plin de tineri. Doar cele doua rânduri din față erau libere. La început am crezut că am greșit sala, dar ne-am lămurit că am intrat unde trebuia. Acei mulți tineri erau studenți la Politehnică, la Medicină și la alte facultăți. Nu știam ce caută ei la un curs de literatură? A intrat dl. profesor Tohăneanu, și-a luat un scaun, s-a așezat lângă fereastră (eram la parter)și a început să ne vorbească despre Eminescu. Ascultam vrăjiți cum curg ideile, dar mai ales versurile. Două ore au trecut pe nesimțite și atunci am înțeles de ce era amfiteatrul plin!
G.Ș. Aha! Acum înțeleg eu mai bine dragostea ta pentru Eminescu! În afară de Eminescu, ce pasiuni mai ai?
S.B. Nu am foarte multe pasiuni. Îmi place să citesc, să bucătăresc, uneori fac și experimente culinare. Mă uit la filme, dar numai la cele care mă relaxează, fără violență și fără obscenități, ascult muzică și sigur croșetez și tricotez.
G. Ș. Ai uitat o pasiune: limba română! Și nu vreau să deschidem o discuție pe această temă acum fiindcă, fiind filolog, o să-mi vii cu argumente de tot felul din toți marii noștri scriitori! Poate, odată, vom povesti doar pe această temă atât de generoasă și de frumoasă! Acum vreau să te întreb doar despre proiectul „Să vorbim corect românește”, o rubrică excepțională, rară în revistele de cultură, cu o mare apreciere din partea cititorilor, mai ales a scriitorilor. Inițiativa îți aparține și s-a dovedit a fi de succes!
S.B.Cred că e foarte important pentru toți, dar în special pentru copii și pentru adolescenți să citească și să își vorbească corect limba. Dacă ar fi să recomand o carte, atunci aș spune Biblia. Dar foarte importante sunt și operele valoroase din literatura noastră și din cea universală. Poate părea surprinzător pentru unii, dar i-aș îndemna pe tineri să citească poezie: Eminescu, Blaga, Nichita Stănescu sunt poeții mei preferați. E foarte bine să cunoască și scriitori actuali pentru că în operele lor este creionată imaginea unei realități contemporane.
G.Ș. Ce ai vrea să transmiți tinerilor? Un gând și pentru cititorii revistei „Bocșa culturală”?
S.B. Pentru tineri aș avea câteva îndemnuri: să fie sinceri cu ei înșiși, dar și cu cei din jur, să aleagă calea cea dreaptă, chiar dacă e mai dificilă, să nu se lase influențați de falși prieteni, să nu cadă în capcana viciilor, să creadă în ei și în visurile lor, să se înconjoare de oameni care le vor binele, să nu uite să se bucure de viață, dar mai ales să fie buni creștini, să creadă cu sufletul în ajutorul lui Dumnezeu, să fie recunoscători, toleranți, empatici, să iubească frumosul, dreptatea și adevărul!
Să nu uite îndemnul lui Tata Oancea: „Munciți, cetiți călătoriți! “
G.Ș. Mulțumim, Doamnă prof. Stela Boulescu! Mulțumim, draga noastră prietenă Steluța Boulescu, pentru cuvintele tale frumoase, pentru îndemnurile tale și pentru toată susținerea Bocșei culturale! Și nu mă refer doar la revistă, ci la întreg ansamblul cultural și literar-artistic al orașului nostru! Ești creatoare de Frumos – fie prin condei, fie prin andrele și croșetă – și, evident, ești un model demn de prezentat copiilor și de urmat de către tinerii de toate vârstele! Mulțumim că ne ești aproape!
UZPR CARAS SEVERIN 