Amintim câteva obiceiuri din Săptămâna Mare. Interlocutori ne sunt d-na profesor Icoana Cristescu Budescu și Gheorghe Țunea Pîrvovanu.

Interviu realizat de Mădălina Corina Diaconu pentru emisiunea CU…MINTE DE WEEKEND (Radio România Cultural)

Poate cea mai marcantă personalitate de care este legată istoria Băilor Herculane este cea a Împărătesei Elisabeta de Wittelsbach (Sissi). Sejurul împărătesei, la Băi, din primăvara anului 1887 a însemnat nu numai petrecerea sărbătorilor pascale în staţiune, ci şi o întâlnire de cu regii României, Carol I şi soţia sa, Elisabeta.

Interviu realizat de Mădălina Corina Diaconu pentru emisiunea CU…MINTE DE WEEKEND (Radio România Cultural).

Se spune că de Înviere este bine ca oamenii să fie îmbrăcaţi cu o haină nouă, care ar simboliza purificarea!

La Băile Herculane o casă întâmpină vizitatorii cu o expoziție privată de articole tradiționale românești, cuprinzând atât îmbrăcăminte cât și obiecte tradiționale și ale obiceiurilor tradiționale ale românilor din zona Banatului și Olteniei.

Interviu realizat de Mădălina Corina Diaconu pentru emisiunea CU…MINTE DE WEEKEND (Radio România Cultural).

În întâmpinarea Sfintelor Paști, a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, din inițiativa ziarului Accent Media (director Cornel Poenar) și Centrului Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană”, cu sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin Stanciu) s-a desfășurat un inedit concurs de jurnalism sub genericul Lumina Sfântă a Învierii, având drept temă „Flori pe cunună de spini”.

Redăm mai jos un scurt comentariu pe marginea lucrărilor trimise la concurs și realizat de prof. dr. Crișan Roxana Mădălina (foto).

Despre binele care învinge răul, biruința Luminii asupra întunericului morții, continuitate și speranță, dar mai ales despre puterea credinței vorbesc autoarele și autorii acestor texte, care au zugrăvit atât de frumos prin cuvintele lor minunea Învierii Domnului Iisus Hristos.

Miruna Pop (Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Simion Ștefen” Alba Iulia) ne vorbește despre sacrificiul pe care Iisus L-a făcut pentru omenire, amintind chinurile la care a fost supus și pe care le-a îndurat fără crâcnire, dând astfel dovadă de iubire, gestul său fiind „mărturia unei iubiri incontestabile și mai profunde decât orice formă de iubire pe care omul este capabil să o cunoască”. Miruna afirmă că iubirea este esența relației dintre Dumnezeu și om, această iubire însemnând comuniune, dar și sacrificiu, iar odată cu sacrificiul suprem are loc, în accepțiunea Mirunei, o redefinire a morții, moment în care apare lumina ca binefacere și purificare.

Despre patimile lui Iisus și iubirea Sa față de oameni vorbește și Carla Cozma (Palatul Copiilor Arad), care susține că iubirea aceasta este una jertfelnică, iar praznicul Învierii Mântuitorului are rolul de a înfățișa jertfa de care a fost capabil Iisus, dar și trecerea de la moarte la viață și trezirea din „moartea păcatelor”.

Teodora Codreanu (Palatul Copiilor Arad) realizează o paralelă între coroana de spini de pe capul Domnului Iisus, semn al osândei, și coroana de flori pe care ea a purtat-o la finalul clasei a IV-a, premiu și semn de recunoaștere a meritelor sale. Ea consideră jertfa lui Iisus ca fiind dătătoare de speranță și mântuire, utilizând florile și spinii drept simboluri: „ îmi imaginez că de acolo, din spini, apar semințe pentru toate florile lumii, că un vânt adie și le împrăștie în jurul globului pământesc. […] Că lumea se umple de flori, în jurul Mântuitorului și atunci spinii nu mai dor și cuiele nu mai apasă”.

Un alt simbol despre care vorbește Teodora, crucea răstignirii, devine din punct terminus o punte de legătură între cer și pământ, între divin și uman, dar, totodată, creează și sudează relațiile interumane.

Cristina Iasmina Căta (Colegiul Național „Decebal” Deva) prezintă ideea morții ca regenerare perpetuă și continuare a existenței, datorată Învierii, afirmând astfel că „[…] în plan fizic, perpetuum mobile este un ideal inaccesibil, în plan spiritual, Învierea și nemurirea sufletului oferă o siguranță”. Ea consideră că Învierea stabilește două aspecte: veșnicia sufletului, dar și regenerarea și purificarea acestuia. Autoarea consideră moartea drept o avanpremieră pentru existența spirituală, afirmând că „Învierea lui Hristos nu a fost o revenire la viața biologică obișnuită, ci transfigurarea într-o existență superioară prin care spiritul și conștiința își găsesc pacea veșnică”.

Sara Sicoe (Colegiul Național „Decebal” Deva) subliniază strânsa legătură dintre divinitate și natură, întreg Universul resimțind durerea datorată patimilor lui Iisus, iar moartea Sa revarsă asupra lumii o noapte eternă, abiogenă. Cu toate acestea, miracolul Învierii, Lumina, apare și pune stăpânire asupra întunericului, iar spinii devin flori și răul este înfrânt, iar binele dăinuie.

Lumina ca manifestare a puterii divine este și laitmotivul textului realizat de Popițu Denisa, (Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia) care afirmă că pe întreg parcursul Bibliei lumina este simbol al lui Dumnezeu și al adevărului, o „expresie profundă a biruinței lui Hristos asupra morții și a întunericului păcatului.” Reafirmare a speranței și transformare sufletească, lumina este călăuza sufletului spre Dumnezeu, semn al unității creștinilor, biruință a vieții asupra morții, dar și chemare la curățare spirituală, la sfințenie și viață fără de păcat.

Despre originea și semnificația religioasă a Luminii Sfinte vorbește Ana-Maria Tudescu, (Liceul Tehnologic „Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia) prezentând etapele desfășurării ceremoniei aprinderii Luminii Sfinte și ale celebrării Învierii, prin prezentarea câtorva aspecte concrete, care stau drept mărturie măreției acestei sărbători.

Horia Vlad (Școala Gimnazială „Regina Maria” Sibiu prezintă în compunerea sa câteva tradiții din Mărginimea Sibiului, specifice sărbătorii Învierii, cum ar fi vopsirea ouălor în roșu, care simbolizează sângele vărsat de Iisus Hristos, „datul vaselor”, care are loc în prima zi de Paște, când oamenii aduc ouă, cozonac și vin la mormintele celor adormiți, primind binecuvântarea preotului, „stropitul”, în a doua zi de Paște, când băieții merg pe la casele fetelor și le stropesc cu parfum „pentru a nu se veșteji”. Horia amintește că, mai presus de partea laică a sărbătorii Paștelui, trebuie să ne amintim de sacrificiul lui Iisus, de Învierea Mântuitorului și de Lumina Învierii, care „rămâne veșnic”.

O altă paradigmă a sărbătorii Învierii Domnului Iisus o reprezintă, în viziunea Ilincăi Ghițu, (Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” Pașcani) iertarea. Aceasta vorbește despre puterea lui Iisus de a ierta  pe cei care L-au osândit, putere care trebuie să fie un exemplu pentru noi, oamenii. Ilinca susține că iertarea reprezintă o formă de purificare a sufletului, de împăcare cu sine, afirmând că „ceea ce mă impresionează cel mai mult este ideea că trebuie să iert. […] Atunci când iert, mă simt eliberată și simt că nu mai port o povară.” Iubirea, iertarea și speranța sunt sentimentele și stările pe care Ilinca le asociază cu sărbătoarea Învierii Mântuitorului, elemente care „obligă” la bunătate, liniște și împăcare.

Pentru Miruna Nadhazi (Colegiul Național „George Coșbuc” Cluj-Napoca), Lumina Învierii este dătătoare de speranță, iar Învierea reprezintă o realitate vie, de netăgăduit și nu o simplă celebrare a unui eveniment din trecut, aceasta susținând că „într-o lume plină de suferință, moarte și nedreptate, Învierea Domnului demonstrează că iubirea, încrederea, viața și adevărul câștigă întotdeauna în lupta cu întunericul.”

În mod deloc întâmplător, sărbătoarea Învierii Domnului Iisus Hristos are loc primăvara, natura fiind, prin propria sa revenire și renaștere, primul vestitoral minunilor care urmează. Lumina este semn al cunoașterii, al înțelepciunii, al bucuriei, având un caracter pozitiv, iar Lumina Sfântă a Învierii reprezintă confirmarea izbânzii binelui asupra răului, o certificare a măreției lui Dumnezeu și a iubirii Sale față de noi, oamenii.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Material realizat de dr. Stelian Gomboș, consilier Secretariatul de Stat pentru Culte, membru UZPR.

steliangombos.wordpress.com

Foto: Învierea Domnului (pictură pe sticlă, zugrav anonim, școala de la Nicula, icoană aflată în colecția Arhiepiscopiei Clujului)

• UZPR

Perioada premergătoare sărbătorilor pascale este ideală vizitării unor locuri, dacă vrei să cunoști și să afli mai multe despre tradițiile și obiceiurile zonei. Acesta a fost și motivul pentru care au pornit la drum, spre Valea Almăjului din Caraș-Severin, Mădălina Corina Diaconu, secretar general al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Teodora Marin, responsabilă a Editurii UZPR.

Complexul mulinologic de la Rudăria și unele dintre poveștile localnicilor despre felul în care se macină timpul la cele 22 de mori din zonă, le auziseră, dar știau că mai au multe de aflat. Ghid și gazdă le-a fost în zonă profesorul Mihai Vlădia, care predă istoria la școala gimnazială din comună, este deci îndrăgostit de trecut, dar trăiește responsabil în prezent și tocmai de aceea a deschis, în comuna Eftimie Murgu, un muzeu cu exponate ce vorbesc despre vremuri care nu se doresc uitate. Se spune că amintirile noastre sunt legate indisolubil de simțuri. Așa că multe dintre acestea ne revin în minte odată cu mirosul de mere coapte în prag de iarnă și de pâinea făcută cu drag, de bunicile nostre. Așadar, înainte de-a pleca de la almăjeni, doamnele de la UZPR, au făcut cunoștiință cu maestrul bucătar Marian Popovici, `omul care transformă pasiunea în excelență”.

Din Valea Almăjului sau „Valea Miracolelor”, cum frumos i se mai spune, Radio UZPR s-a îndreptat spre munții Aninei, oraș dezvoltat în jurul exploatărilor de huilă din zonă. Din păcate, după 1989, minele s-au închis, iar despre trecutul minier al zonei se vorbește doar la muzeu. Centrul Cultural Muzeistic din Anina reprezintă o bijuterie muzeală. Aici se găsesc colecții care prezintă istoria orașului, care s-a bazat în trecut pe industria minieră. Putem admira aici macheta liniei ferate Anina – Oravița, cea mai veche cale ferată montană din sud-estul Europei, dar și exponate care amintesc de partea socială și culturală a Aninei.

De la Munții Aninei la Valea Cernei, în Parcul Național Domogled-Valea Cernei. Stațiunea balneară Băile-Herculane, cea mai veche stațiune turistică din România, nu poate fi ocolită, dacă ajungi în această parte de țară. Împăratul Traian, în urmă cu două milenii, a pus bazele acestei așezări închinate zeului Hercules. Romanii au construit aici Therme Herculi, izvoarele termale din zonă aducând un echilibru, se spune, între forța fizică și cea spirituală. Inginerul Dorin Bălteanu a studiat cu pasiune istoria acestor locuri și povestește documentat despre împărați și împărătese care au venit în Băile Herculane și au lăsat urme ale acestei treceri.

Mai multe localități, printre care Iablanița, Lăpușnicel, Cornea, Luncavița, Mehadia, Petnic și Teregova au făcu parte odinioară din teritoriul numit „Craina”. Despre „Craina Bănățeană” a aflat și discutat pentru Radio UZPR Mădălina Corina Diaconu, vorbind cu autorii unei cărți dedicate lăcașelor de cult din zonă. Icoana Cristescu Budescu și Gheorghe Țunea Pîrvovanu au studiat și au scris despre bisericile ortodoxe din Craina Bănățeană. Pregătirea spirituală pentru Sărbătorile Pascale s-a legat excelent cu discuția despre bisericile din această parte a Banatului și despre cei ce și-au dedicat viața slujirii în aceste lăcașe de cult.

Drumul european te duce, mergând spre vest, la poalele Semenicului, în fosta „Cetate de Foc”, cunoscută acum, mai mult, ca „Orașul cu poeți”.

În Reșița, în municipiul județului Caraș-Severin, reprezentantele UZPR Mădălina Corina Diaconu și Teodora Marin au participat la o întâlnire cu membrii Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Caraș-Severin, coordonată de Ion D. Cucu, președinte filiala UZPR Caraș–Severin. Ziariștii au avut acum ocazia să discute despre problemele care îi frământă, respectiv indemnizația actualizată și atragerea de tineri jurnaliști în această uniune de creație. S-au făcut propuneri și proiecte referitoare la implicarea jurnaliștilor în evenimentele societății civile.

Sub egida Clubului Presei din Banatul de Munte, coordonat de ziarista Dorina Sgaverdia, s-a desfășurat, în continuare, prezentarea cărții lui Mario Balint, „Conectat la Apocalipsă”. Cunoscut ca și corespondent de război, din locurile unde se petrec cele mai mari tragedii și drame umane, Mario Balint transmite prin această carte un mesaj celor care scriu, colegilor lui, ziariștii: „Sunteți ochii și urechile lumii, iar munca voastră este esențială pentru ca publicul să înțeleagă tragediile și complexitățile conflictelor din întreaga lume”.

O manifestare interesantă, la care au venit prietenii jurnalistului Mario Balint, foarte mulți colaboratori și admiratori ai acestui ziarist care s-a remarcat mereu prin felul în care scrie și curajul de-a transmite din cele mai periculoase locuri de pe mapamond. Prin ceea ce s-a transmis, prin alocuțiunile prezentate, prin expoziția de fotografii cu imagini de pe front, dar și prin faptul că Mario Balint a marcat în acest fel, specific pentru un ziarist, 20 de ani de activitate pe tărâmul presei de război, manifestarea s-a remarcat prin valoare și mare ținută.

Închei citindu-l pe autorul cărții, ziaristul Mario Balint: „Jurnaliștii trebuie să rămână în siguranță! Ca cetățeni ai propriei Patrii Planetare”.                                         

Ion D. Cucu (președintele filialei UZPR Caraș Severin) despre Mario Balint.

Discurs de la lansarea volumului „CONECTAT LA APOCALIPSĂ” de Mario Balint.

Înregistrare din timpul evenimentului (Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din Reșița).

UZPR Caraș Severin

Dan Popoviciu despre Mario Balint.

Discurs de la lansarea volumului „CONECTAT LA APOCALIPSĂ” de Mario Balint.

Înregistrare din timpul evenimentului (Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din Reșița).

UZPR Caraș Severin

Daniel Botgros despre Mario Balint.

Discurs de la lansarea volumului „CONECTAT LA APOCALIPSĂ” de Mario Balint.

Înregistrare din timpul evenimentului (Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din Reșița).

UZPR Caraș Severin

PAROHIA ROMANO-CATOLICĂ „MARIA ZĂPEZII” REȘIȚA I

ORAŞUL VECHI (Poarta 1, TMK)

 

 

Joia Sfântă (17 aprilie)

18:00 – Liturghia Cinei Domnului (română, germană, maghiară)

 

Vinerea Sfântă (18 aprilie)

15:00 – Liturgia Pătimirii Domnului nostru Isus Cristos (română, germană, maghiară)

 

Sâmbăta Sfântă (19 aprilie)

20:00 – Vigilia Învierii Domnului

  (română, germană, maghiară)

 

 

Duminică (20 aprilie): Învierea Domnului nostru Isus Cristos, Paştele

9:00 – Sfânta Liturghie solemnă în lb. maghiară

10:30 – Sfânta Liturghie solemnă în lb. germană

12:00 – Sfânta Liturghie solemnă în lb. română

 

 

Luni (21 aprilie), a doua zi a Paştelui

19:00- Sfânta liturghie în trei limbi (română, germană, maghiară)

 

 

În comunitățile filiale ale Parohiei Reșița I

 

Sâmbăta Sfântă (19 aprilie)

Biserica romano-catolică Văliug

18:00 – Vigilia Învierii Domnului

Biserica romano-catolică Dognecea

18:00 – Vigilia Învierii Domnului

 

Duminică (20 aprilie): Învierea Domnului nostru Isus Cristos, Paştele

Biserica romano-catolică Gărâna

15:00 – Sfânta Liturghie

 

Luni (21 aprilie), a doua zi a Paştelui

Biserica romano-catolică Dognecea

11:00 – Sfânta Liturghie

Biserica romano-catolică Văliug

15:00 – Sfânta Liturghie

 

 

PAROHIA ROMANO-CATOLICĂ „PREASFÂNTA TREIME” REȘIȚA II

LUNCA BÂRZAVEI (lângă Spitalul Judeţean)

 

Joia Sfântă (17 aprilie)

17:00 – Liturghia Cinei Domnului

 

Vinerea Sfântă (18 aprilie)

17:00 – Liturgia Pătimirii Domnului nostru Isus Cristos

 

Sâmbăta Sfântă (19 aprilie)

20:00 – Vigilia Învierii Domnului

 

Duminică (20 aprilie): Învierea Domnului nostru Isus Cristos, Paştele

9:00 – Sfânta Liturghie în lb. maghiară

11:00 – Sfânta Liturghie în limba română

 

Luni (21 aprilie), a doua zi de Paşti

9:00 – Sfânta Liturghie în lb. maghiară

11:00 – Sfânta Liturghie în limba română

17:00 – Sfânta Liturghie a copiilor

 

În comunitățile filiale ale Parohiei Reșița II

 

Sâmbăta Sfântă (19 aprilie)

Biserica romano-catolică Secul

16:00 – Sfânta Liturghie

 

Luni (21 aprilie), a doua zi de Paşti

Biserica romano-catolică Secul

13:30 – Sfânta Liturghie

Ne mai despart câteva ore de Ziua cea mare, prin care primim speranță: speranță în mântuire.

Duminică, creștinii de pretutindeni, fie ei ortodocși, romano- și greco-catolici, evanghelici sau reformați, sărbătoresc cu toții praznicul Învierii Domnului nostru Isus Cristos!

Fie ca această sărbătoare să ne umple sufletele de bucurie, să putem uita de viața cotidiană și de tot ceea ce implică ea într-o lume în permanentă căutare și neliniște!

Vă dorim tuturor celor care sărbătoresc duminică Învierea Domnului har și binecuvântare, sănătate și pace sufletească!

Cristos a înviat, aleluia!

 

Erwin Josef Ţigla,

președintele Forumului Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin și al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița

Ein gesegnetes Osterfest!

Am Sonntag feiern wir die Auferstehung Jesu Christi, das hochheilige Osterfest!

Wir wünschen all unseren Mitgliedern, Freunden und Wohltätern, ein gesegnetes und gesundes Osterfest 2025!

Frohe Ostern!

Kellemes Húsvétot!

Happy Easter!

Buona Pasqua!

Feliz Pascua!

 

 

Erwin Josef Ţigla,

Vorsitzender des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen,

Leiter des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“

Jurnalistul de război Mario H. Balint și-a prezentat cea mai recentă apariție editorială, volumul „CONECTAT LA APOCALIPSĂ”. Evenimentul a avut loc la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ din Reșița, prilej cu care s-a organizat și expoziția de fotografii „UKRAINA – 21 de pași spre pace”.

Înregistrare din timpul evenimentului.

Prin excelență, Sărbătoarea Sfintelor Paști reprezintă sacrificiul lui Dumnezeu pentru om și răscumpărarea păcatelor. Dimensiunea spirituală a acestei sărbători este dublată de cea culturală. Fiecare om trăiește diferit această experiență și o exprimă în acord cu viziunea sa, fie raportându-se la întâlnirea cu alteritatea dumnezeiască, fie la întâmpinarea celuilalt. Ambele coordonate presupun și o redescoperire a sinelui aflat în comuniune. Confluența dintre manifestarea pe verticală și pe orizontală a relațiilor individului cu divinitatea și cu semenii săi recreează însăși imaginea Crucii, simbolul jertfei mesianice.

Pe acest fond în orașul de pe Cerna – Hunedoara s-a desfășurat concursul de creație literară dedicat seniorilor și intitulat metaforic „Lumina Sfântă a Învierii” la care au participat reprezentanți ai CAR-urilor din județ, având sprijinul ziarului Accent Media (director Cornel Poenar) și Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin Stanciu), inițiativa aparținând însă Asociației CARP „Speranța” Hunedoara (președinte Rotar Delian Dorel).

Iată și un comentariu, la lucrările trimise la concurs, realizat de prof. Napeu Delia (foto) – președintele juriului.

Învierea Mântuitorului înseamnă „piatra de temelie a credinței noastre în existența vieții veșnice” pentru dl Șișu Nicolae. Atmosfera înmulțirii Luminii Sfinte în biserici de la un creștin la altul și luminarea chipurilor acestora semnifică puterea transfigurării lăuntrice a omului prin lumina lui Hristos, metamorfoză observabilă pe mâna celui iluminat, procesul iluminării fiind prezentat în dublu sens, din exterior spre interior și din interior spre exterior.

Lucrarea d-nei Muntean Aurelia cântărește primenirea laică, prin „marea curățenie a gospodăriilor”, prin tradiția vopsitului ouălor de Paști, cu cea spirituală, dobândită prin intermediul postului. Pregătirea culminează cu bucuria Învierii sărbătorite în cadrul bisericii.

O abordare mai personală a praznicului este cea a d-lui Gil Zăvoianu. Mântuitorul devine ghidul oricărui tânăr, dar mai ales sprijinul în orice situație dificilă, iar noaptea Sfintei Învieri o mângâiere.

Învierea Domnului, „sărbătoarea sărbătorilor”, reprezintă dovada de netăgăduit a nemuririi, după cum mărturisește dl profesor Mircea Bozdog. Credința în acest „patrimoniu sacru” asigură legătura cu strămoșii creștini și nădejdea reîntâlnirii celor dragi după marea trecere.

Printr-o abordare exegetică, dl Ilie Dumitru argumentează importanța integrării creștinilor în lumina dumnezeiască și a păstrării unei conduite posibile numai prin urmarea Mântuitorului, creștinii primind puterea de a deveni la rândul lor exemple în lume. Totodată, o radiografie a tradițiilor și obiceiurilor pascale evidențiază frumusețea de a împărtăși comunitar sărbătoarea Învierii.

Pentru d-na Angela Irina Ghintuială, dimensiunea miraculoasă a Învierii uimește prin materializarea luminii în biserica de la Ierusalim și răspândirea acesteia creștinilor de pretutindeni. Asemenea propagării luminii, bucuria praznicului poate fi resimțită „în oricare ceas al vieții noastre”.

Potrivit d-nei Munteanu Mirela, lumina se confundă axiologic cu binele. Creștinul dobândește lumina printr-o perioadă de asceză, benefică atât curățirii trupului, cât și sufletului. Acest drum al Crucii este parcurs cu mai multă ușurință prin nădejdea comuniunii cu Dumnezeul Iubire, Cel care s-a jertfit pentru întreaga lume.

D-na Mureșan Silvia pune în lumină transfigurarea morții prin Învierea Domnului Iisus Hristos. Perioada prealabilă acestei sărbători esențiale ar trebui marcată de lucrarea faptelor bune, aspect ancorat postului duhovnicesc. Mântuirea este posibilă prin iubire, iertare, milostenie și alte virtuți care ne apropie de modelul hristic.

În același duh, d-na Carmen Muntean amintește virtuțile dobândite sau revitalizate în urma postului de patruzeci de zile care preîntâmpină sărbătoarea Învierii. Astfel, pregătirea pentru Paști ține și de o igienă morală a creștinilor, devenind indispensabilă unei vieți trăite armonios.

D-na Florica Florescu sintetizează visul Maicii Domnului cu privire la patimile lui Hristos. Cu forța simplității parafrazează scena biblică a descoperirii mormântului gol și vestirea Dumnezeului Înviat din morți.

Într-o notă neomodernistă, vocea lirică a poemului „Înviere” de Nuță Crăciun aduce crucificarea hristică în viața de zi cu zi, a omului cu rănile și neputințele sale. Divinul se suprapune omenescului, aduce orânduială și pace sufletească celui care se roagă, abandonat mulțumitor „în voia lui Dumnezeu”. Prin acceptare, omul se unește cu Hristos.

În manifestarea lirică a d-nei Adămuț Elena Constanța, „Unicul Fiu Mântuitor” oferă exemplul sacrificiului suprem, inegalabil. Evocarea patimilor înfricoșătoare, necesare împlinirii răscumpărării umanității, culminează cu dragostea transgenerațională a creștinilor prin intermediul datinei.

Pentru instanța poetică a d-lui Vasile Drăgan, jertfa „Păstorului cel dulce”, revărsat în lumină asupra celor „mulți și oropsiți”, devine „un prilej de bucurie”. Recurența sacrului prin ritual eternizează prezentul, un „azi” al mântuirii universale, care arată generozitatea divină. În fața acestei risipe de iubire necondiționată, umanitatea răspunde cu recunoștința frumosului efemer, „cu brațul plin de flori”, dar care, la nivel simbolic, prin rugăciune, transcede lumescul.

Poemul „Lumina Sfântă a Învierii” de Gelu Dobrescu prezintă comuniunea creștinilor cu ocazia sărbătorilor pascale. Onorând chemarea providențială, lumea se împărtășește de lumina sacrală   într-un botez al mântuirii.

O perspectivă etnografică poate fi observată în lucrarea d-nei Ileana Lucaci, „Sărbătoarea Sfintelor Paști în Ținutul Pădurenilor”. Postul Paștelui debutează, astfel, cu pomana lui Sân’ Toader, un ritual străvechi ce anunță viitoarele planuri matrimoniale din sat. În ziua de Paști, trasul clopotelor de către tinerii îmbrăcați în portul pădurenesc anunță un an bun, iar prezența fetelor în turnul bisericii favorizează coacerea cânepii în tradiția pădurenească. Ca la orice altă sărbătoare românească, masa este încărcată cu produsele tradiționale, „Pășcița” fiind nelipsită, așezată în centru asemenea unui axis mundi culinar. În jurul mesei, oamenii sărbătoresc bucuria Învierii.

Din punct de vedere teologic, după cum abordează dl Aida Marin subiectul, lumina harică depășește nivelul unui „simbol cultic” și anunță prezența vie a lui Dumnezeu în viața omului, revărsată prin bucurie și iubire. Lumina treimică semnifică rostul omenirii.

O legendă locală trimite la originea divină a bogățiilor ținuturilor hunedorene. Dl Alimpescu Gheorghe susține această abundență prin jertfa înaintașilor care au apărat credința creștină de-a lungul istoriei. Lumina Învierii este repetabilă în zona Hunedoarei și prin numeroasele figuri martirice care amintesc de sacrificiul lui Hristos.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Foto: Pixibay

 

 

 

 

 

 

 

A intrat în tradiție, ca în perioada Postului Sfintelor Paști, în Biserica Ortodoxă din frumoasa așezare hunedoreană Cinciș-Cerna (paroh Apietroie Cosmin Gabriel) să se oficieze slujbe de pomenire și parastase pentru cinstirea celor adormiți și aflați în lumea veșniciei și a căror activități din călătoria pământească au rămas nepieritoare.

Pe acest fond am consemnat oficierea unei rugăciuni, a unui parastas, pentru Doru Dinu Glăvan, fostul președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, un bun credincios care și-a adăpat sufletul din izvoarele dreptei credințe ortodoxe.

Așadar, Doru Dinu Glăvan – reputat jurnalist caracterizat de bunătate, sinceritate și putere de muncă și care a plecat mult prea repede dintre noi, la Cinciș-Cerna a fost cinstit creștinește, pilda vieții lui stârnind implementarea în sufletele celor ce l-au cunoscut a unor adevărate virtuți creștinești.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR