În 3 octombrie 2025 a avut loc ședința de Consiliu Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, întrunită statutar, cu prezență la sediu și online.
Unul dintre punctele de pe ordinea de zi – care a fost votată în unanimitate – a fost cererea depusă de jurnaliștii de la Bruxelles, care au depus un dosar de înființare a unei filiale care urmează să aibă o bogată activitate în perioada următoare. După ce președintele Dan Constantin a prezentat detaliile acestei cereri, membrii Consiliului Director au votat înființarea acestei filiale. „Jurnaliștii de la Bruxelles au o activitate remarcabilă, pe care am avut ocazia s-o constat personal – au ziar, post de radio și fac lucruri cu totul deosebite pentru românii din diaspora”, a punctat Răzvan Onesa. De asemenea, s-a prezentat cererea de înființare a unei noi filiale la Vîrșeț, în Serbia, Lavinia Betea menționând importanța menținerii și sprijinirii entităților de limbă română din țara vecină. Dosarul depus de filiala din Serbia a rămas în evaluare. În același timp, s-a stabilit ca până la sfârșitul anului să fie elaborată o situație exactă a tuturor filialelor UZPR din diaspora și a unui raport aferent.
Un alt punct pe ordinea de zi a fost continuarea procesului de implicare a UZPR în implementarea în România a prevederilor European Media Freedom Act, intrat în vigoare în data de 8 august 2025. „Regulamentul EMFA reprezintă o schimbare majoră pe piața media, deopotrivă tradițională și digitală. În fiecare stat membru, un ONG reprezentativ își poate asuma rolul de se implica în implementarea acestor noi reguli, iar în cazul României este vorba despre UZPR, care, prin elaborarea de monitorizări și rapoarte, poate stabili chiar un trend european”, a detaliat Andreea Crețulescu. În context, s-a stabilit că UZPR poate trece la etapa a doua a implicării în implementarea EMFA în România.
Membrii Consiliului Director au luat act de situația propunerilor pentru Premiile UZPR pe anul 2025, în condițiile în care 3 octombrie a fost termenul-limită până la care filialele au putut trimite aceste propuneri și s-a constatat că există propuneri de premii pentru toate secțiunile mass-media. „Consider că sunt foarte importante discuțiile din interiorul filialelor referitoare la aceste propuneri și un dialog extins în legătură cu aceste nominalizări. Cred că asta întărește coeziunea în interiorul filialelor”, a declarat Cornel Cepariu. În context, Consiliul Director a stabilit că juriul care va stabili câștigătorii Premiilor UZPR pe anul 2025 se va întruni în perioada următoare.
Îm finalul ședinței, președintele Dan Constantin a arătat că s-au înregistrat 370 de noi înscrieri în UZPR, iar fluxul de noi primiri în Uniune a unor jurnaliști tineri, în activitate, continuă, ceea ce demonstrează că acești profesioniști sunt tot mai conștienți de rolul UZPR în tot ceea ce înseamnă dezvoltarea lor profesională. „Am fost recent la Bacău, la un eveniment organizat impecabil, care a inclus o serie de dezbateri profesionale, vizite la Aerostar, la Moinești, La Târgu Ocna și Slănic, o întâlnire cu reprezentanții Asociației Cultul Eroilor, precum și o vizită la Centrul Cultural din Tescani, iar acest eveniment complex mi-a provocat o mare satisfacție profesională. La nivel local se întâmplă lucruri extraordinare, iar aceste întâlniri zonale ale Uniunii deschid ferestre spre zone care trebuie aduse în atenția întregii țări”, a arătat Dan Constantin, președinte al UZPR.
Într-un articol al său, marele teolog român (actualmente unul dintre Sfinții Români) Dumitru Stăniloae , arăta că o comunitate umană poate exista doar sub forma națiunii. Spunea marele teolog că omul este determinat, caracterizat, național și nu poate fi eliminata aceasta determinanta. Umanul pur nu există fără caracteristicile sale, adică cele naționale. A încerca să suprimi caracteristicile naționale ar fi tot una cu a încerca să schimbi, sau să “rectifici” lucrarea lui Dumnezeu. La cele arătate se mai adaugă o foarte semnificativă observație făcută de alt mare învățat, Sextil Pușcariu. El spunea că, “Ortodoxia noastră este cel mai sigur criteriu de diferențiere, căci noi (Românii) suntem singurul popor de limbă latină de credință ortodoxă. Această împerechere fericită de limba latină cu cele mai alese și autentice însușiri sufletești și spirituale Bizantine, ne conferă acea calitate specială, care face Neamul nostru unic.”. . ”Poporul Român se bucură, datorită sintezei dintre latinitate și Ortodoxie de privilegiul unor însușiri spirituale și ale unei culturi unice, de un deosebit farmec.”
Aceste trăsături si această comoară, au fost cultivate și apărate mai ales de către clerul ortodox român și încă mai exact de către “popii de țară”.
În ultima vreme , a devenit foarte obișnuit să fie folosit,cu sens peiorativ, disprețuitor, termenul de ,,popă de țară”. Acest fel de a adresa noțiunea de “popa de țară” reflectă ignoranță și obrăznicie și este extrem de dureroasă pentru omul credincios. Încă mai mult pentru Romanul din spațiul ardealo-banatic.”Popii de țară” au fost aceia care, în spațiul amintit, ardealo-banatic, au păzit identitatea duhovnicească și identitatea națională românească. Fiind una cu poporenii, încă mai mult, fiind “fratele trimis la carte” care viețuia și împărțea amarul și bucuria cu “fratele rămas la coasă”, ”popii de țară” au fost sfătuitorii la nevoie, exemplul de urmat și cei care, finalmente, asigurau sănătatea morală a satelor. Acolo unde “popa de țară” a fost vrednic, vrednic a fost tot satul.
În Banat și Ardeal, atunci când s-au aflat sub stăpânire străină, ,,popii de țară” au fost cei care, cu trudă fără egal și cu enorme sacrificii personale ,au ținut bisericile deschise, au întemeiat “școlile confesionale” cele care au făcut posibil învățământ în limba română, au promovat tradițiile naționale ale Românilor. Ei au fost cei care au limitat cancerul sectelor care a biciuit si biciuiește lumea. ”Popii de țară” erau unde a fost mai greu și tot ei au stat și în fruntea horelor. Fără exagerare se poate spune că datorită “popilor de țară” Românii și-au câștigat trăsăturile intime cele mai frumoase, care leagă demnitatea de modestie și modestia de eleganta. Răsplata lor a fost puțină sau de fel, și cel mai adesea a însemnat sărăcie, nerecunoștință ori marginalizare. În tot ce a fost gând bun și biruință românească a fost și trudă și adesea sângele unui “popă de țară”. Iar la asta să adăugăm că lucrarea cea bună a fiecărui “popa de țară” nu ar fi fost cu putință fără sacrificiul preotesei sale care, cel mai adesea, a fost umărul pe care a plâns și a primit mângâiere orice necăjit. În momentul de față categoria “popi de țară” cuprinde tot clerul Ortodox, de la Patriarh la monahul din munți. Iar “popii de țară” toți sunt acuma apărătorii de țară și Neam. Biserica Ortodoxă Română stă azi în linia întâia a apărării Credinței și Tradiției românești, a unității de Limba și Neam.
Acești “popi de țară și apărători de țară”, fie ca Bunul Dumnezeu să-i dăruiască mai departe Neamului nostru, sunt între acei mărturisitori de credință și prigoniți pentru credință despre care, în vorbe de foc glăsuiește Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor: ”Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, în munți, în peșteri și în crăpăturile pământului. Și toți aceștia, care pentru credința lor, au fost de pomenire, n-au primit ce le fusese făgăduit. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, că ei să nu ia fără noi desăvârșirea”(Sf.Pavel,Evrei,11,38-40).
Costin Feneșan – o personalitate marcantă a istoriografiei românești, desprinsă din filonul spiritual al Mehadiei
Coperta I : Vedere a Băilor Herculane. Litografie colorată de Ludwig Ermini (din albumul Zwey hundert vier und sechzig Donau-Ansichten nach dem Laufe des Donaustromes von seinem Ursprung bis zu seinem Ausflusse in das Schwarze Meer. Sammt einer Donaukarte herausgegeben von Adolph Kunike, Historienmaler und Inhaber eines lithographischen Institutes. Begleitet mit einer topographisch-historisch-ethnographisch-pittoresken Beschreibung von Dr. Carl Borromäus Rumy, Wien, 1826). Coperta II : Vedere a Orșovei Vechi. Litografie colorată de Franz Wolf (din albumul Zwey hundert vier und sechzig Donau-Ansichten nach dem Laufe des Donaustromes von seinem Ursprung bis zu seinem Ausflusse in das Schwarze Meer, ed. Adolph Kunike, Wien, 1826)..
Istoricul Dr.Costin Feneșan (21 mai 1947, Timișoara), este unul dintre cei mai distinși medievaliști ai istoriei României. Format sub îndrumarea titanilor istoriografiei românești – academicienii DavidProdan și ȘtefanPascu – Costin Feneșan și-a desăvârșit pregătirea academică și a contribuit semnificativ la cercetarea Evului Mediu românesc, cu accent pe Banatul istoric.
Un merit deosebit al său este abordarea istoriei medievale a Banatului, domeniu ce a presupus cunoașterea aprofundată a mai multor limbi: latină, greacă, germană, maghiară, turcă și franceză. Această poligloție i-a permis accesul direct la surse primare și traducerea unor lucrări fundamentale, precum Cronica Mehadiei și a Băilor Herculane de Nicolae Stoica de Hațeg (1829), publicată în premieră în limba română în 1984, la Editura Facla, în colaborare cu istoricul Damaschin Mioc. O altă lucrare de referință este Istoria cnezilor și obercnezilor din Banatul Imperial, care aduce o contribuție esențială la înțelegerea structurilor sociale și administrative din regiune.
Dovadă a pregătirii sale academice, timp de patru ani, Costin Feneșan a ocupat funcția de Director General al Arhivelor Statului din București, consolidându-și reputația de cercetător riguros și administrator al memoriei naționale.
Din partea tatălui, Costin Feneșan descinde din familia Feneșanilor, fiind fiul avocatului și judecătorului Eugen Feneșan, din Mehadia. Acesta a fost sprijinit în formarea sa de generalul Nicolae Cena, care i-a intuit potențialul intelectual și i-a susținut financiar studiile juridice la București. Această descendență a consolidat legătura afectivă și intelectuală a lui Costin Feneșan cu Mehadia, pe care nu a încetat să o valorizeze în lucrările sale. Din mărturisirile sale, se consideră un „meginț” autentic, iar comunitatea are datoria morală de a păstra și consolida această conexiune cu unul dintre cei mai prețioși fii ai săi. Parte a acestui deziderat, a constituit și invitația de participare la evenimentul organizat la Mehadia, în anul 2023, cu ocazia aniversării a 700 de ani de atestare documentară a localității Mehadia. Domnia sa nu a putut participa fizic, însă prin intermediul internetului a transmis în mod direct cuvântul său, în cadrul simpozionului organizat cu respectiva ocazie, reafișându-și atașamentul față de comunitate.
Legătura lui Costin Feneșan cu Mehadia este însă una mult mai veche. Aceasta s-a menținut vie de-a lungul timpului, istoricul cultivând o relație permanentă cu mediul intelectual al Mehadiei, participând activ la viața culturală de aici. Un gest de reverență, mai puțin cunoscut, cu o semnificație profundă, este reînhumarea generalului Nicolae Cena în curtea bisericii ortodoxe din Mehadia, alături de protopopul și cronicarul Nicolae Stoica de Hațeg. Inițiativa i-a aparținut lui Costin Feneșan, care a transmis această dorință a sa scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu, condiționând următoarea sa vizită la Mehadia de împlinirea acestui act de recunoaștere istorică. Acest deziderat s-a concretizat în anul 2011, prin perseverența scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu, cu sprijinul administrației locale și al Parohiei ortodoxe din Mehadia. Parte a aceleași acțiuni, noul loc de veci al generalului a fost marcat și prin ridicarea unui impozant monument comemorativ.
În 2025, istoricul revine în atenția publicului cu un nou volum, care va fi lansat și la Mehadia – locul pe care îl numea, într-un interviu acordat cu ani în urmă lui Viorel Marineasa, „știompul” său.
Cartea Banatul văzut de străini 1770–1800, apărută la Editura de Vest din Timișoara, este rezultatul unei documentări asidue și reconfirmă erudiția autorului. Potrivit doamnei Ana Iovănescu, administratorul editurii, Mehadia este menționată în nu mai puțin de 60 de pagini, dispersate în întregul volum – o dovadă clară a locului central pe care îl ocupă localitatea Mehadia în istoria Banatului.
Volumul, cuprinzând aproximativ 400 de pagini, se remarcă prin calitatea editorială deosebită, totul într-o perfectă armonie cu valoarea scrierii și nu în ultimul rând, cu cea a autorului.
Constantin VLAICU, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Mehadia, septembrie 2025
Forzaț : Hartă a Banatului din 1783: Kayserlich-königliche Provinz genannt Temeswarer Bannat, welche anno 1778 dem Königreich Hungarn einverleibet, bestehend in zwey Grentz-Regimentern und drey Gespannschaften oder Comitaten, gezeichnet durch Ludwig Kiebern von Mildenberg, Hauptmann beym Wallachisch-Illyrischen Regiment, anno 1783. (Österreichisches Staatsarchiv, Kriegsarchiv Wien, Landkartensammlung, B IX a 579).
Câteva dintre lucrările semnificative, publicate de istoricul Dr. Costin Feneșan:
– Cnezi și obercnezi în Banatul Imperial(1716–1778) (Editura Academiei Române, 1996): Analizează rolul liderilor locali români (cnezi și obercnezi) sub administrația imperială.
– Diplome de înnobilare și blazon din Banat (secolele XVI-XVII) (Editura de Vest, 2007): Un studiu detaliat al familiilor nobiliare din Banat, bazat pe documente de înnobilare și blazoane.
– Diplomatarium Banaticum (volumele I și II, Editura Mega, 2016-2017): O colecție amplă de documente diplomatice legate de istoria Banatului.
– Izvoarelerăscoalei lui Horea. Diplomataria: Premisele răscoalei lui Horea (1773–1784) – Editura Academiei Române, 1982 (în colaborare cu Alexandru Neamțu)
– Regimentul I românesc de graniță din Transilvania de la înființare până la sfârșitul războaielor napoleoniene (1762–1815) – Academia Română, Centrul de Studii Transilvane, 2015
– Sub steag străin. Comuniștii și Partidul Comunist din România în arhiva Kominternului (1919–1924) – Editura Enciclopedică, 2011
– Iubite neica Părinte… Scrisori ale fraților și nepotilor către Nicolae Popea, Episcopul Caransebeșului – Editura Episcopiei Caransebeșului, 2018
– Administrație și fiscalitate în Banatul imperial (1716–1778) – Editura de Vest, 1997
– Documente medievale bănățene (1440–1653) – Editura Facla, 1981
– Diplomatarium Banaticum – Editura Mega, 2016
– Johannes Lutsch – jurnal de călătorie prin Banat – Editura de Vest, 2006
– Lenin și Troțki versus Ludendorff și Hindenburg. Două cupluri inamice care au schimbat cursul istoriei (1914–1918) – Editura Enciclopedică, 1999
________
Alte lucrări publicate, traduceri și ediții realizate:
– Nicolae Stoica de Hațeg ,,Scrieri: Cronica Mehadiei și a Băilor Herculane. Povești moșăști școlarilor rumânești. Varia„, 1984. Traducere de Costin Feneșan, co-editor în colaborare cu Damaschin Mioc.
– „Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei” de Francesco Griselini (traducere, prefață și note de Costin Feneșan, Editura Facla, 1984).
– „Nouă aniîn Banat (1772-1781)” de Johann Kaspar Steube (editor Costin Feneșan, Editura de Vest, 2004).
-„Banatul de la origini până acum (1774)” de Johann Jakob Ehrler. Aceasta a fost publicată cu prefață, traducere și note de Costin Feneșan la Editura Facla din Timișoara, în anul 1982.
– Johann Kaspar Steube – Nouă ani în Banat (1772–1781)
Traducere și editare: Costin Feneșan, publicată la Editura de Vest, Timișoara, 2004. Este jurnalul unui funcționar austriac care a trăit în Banat în perioada post-otomană, oferind detalii despre viața cotidiană, administrație și populație.
– Maximilian Franz von Habsburg – Jurnal de călătorie prin Banat (1777) – Tradus și comentat de Costin Feneșan. Publicat în Studii și materiale de istorie medie, vol. XV, 1997 , reprezintă o sursă rară despre percepția elitei habsburgice asupra regiunii Banat.
– Antonio Bufalo – Un arhitect italian în serviciul Habsburgilor și activitatea sa în Transilvania (1554–1555) – Traducere și studiu introductiv de Costin Feneșan. Apărut în volumul ,,Miscellanea in honorem Radu Manolescu”, București, 1996.
Trebuie făcută precizarea că traducerile lui Costin Feneșan nu sunt doar simple transpuneri lingvistice, ci și ediții critice, cu note și comentarii istorice care le fac extrem de utile pentru cercetători și pasionații de istorie. (C. Vlaicu)
Miercuri, 1 octombrie 2025 (Prima zi în cadrul Decadei)
1 octombrie 2025, ora 12.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
35 de ani „Decada Culturii Germane în Banatul Montan“.
Expoziție de artă plastică dedicată municipiului Orșova și Dunării din Banatul Montan, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și invitații acestuia. Expun: Pătraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Maria Tudur și Tatiana Țibru.
„DEUTSCHE KULTURDEKADE IM BANATER BERGLAND“, XXXV. Auflage, Oktober 2025
Mittwoch, der 1. Oktober 2025 (Tag 1 der Kulturdekade)
1. Oktober 2025, 12:00 Uhr, Kunstgalerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin, Reschitza:
Afișează textul citat
„DECADA CULTURII GERMANE ÎN BANATUL MONTAN“, ediția a XXXV-a, octombrie 2025
Miercuri, 1 octombrie 2025 (Prima zi în cadrul Decadei)
Salonul de toamnă: Expoziție de artă plastică, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Participă Viorica Ana Farkas (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Niculina Ghimiș (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), Doina & Gustav Hlinka (Reșița), Nik Potocean (Bocșa), Gabriela Surugiu (Reșița), Maria Tudur (Reșița) și Tatiana Țibru (Reșița).
Incursiuni muzicale: Grupul coral „Temeswarer Liederkranz“ (coordonator: Luise Finta) și Grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
„DEUTSCHE KULTURDEKADE IM BANATER BERGLAND“, XXXV. Auflage, Oktober 2025
Mittwoch, der 1. Oktober 2025 (Tag 1 der Kulturdekade)
1. Oktober 2025, 16:00 Uhr, Foyer des „Adam Müller-Guttenbrunn“-Hauses Temeswar:
Afișează textul citat
„DECADA CULTURII GERMANE ÎN BANATUL MONTAN“, ediția a XXXV-a, octombrie 2025
Miercuri, 1 octombrie 2025 (Prima zi în cadrul Decadei)
1 octombrie 2025, ora 19.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Proiect expozițional cu Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute”, partea a X-a.
„DEUTSCHE KULTURDEKADE IM BANATER BERGLAND“, XXXV. Auflage, Oktober 2025
Mittwoch, der 1. Oktober 2025 (Tag 1 der Kulturdekade)
1. Oktober 2025, 19:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Avem deosebita plăcere de a vă invita pentru a 35-a oară la „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, cel mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu. Ea se va desfășura în 10 zile calendaristice din prima jumătate a lunii octombrie și va demonstra că, dacă există voință, chiar dacă trăim cu toții timpuri complicate, se găsesc și soluții pentru a merge mai departe. Căci numai împreună vom reuși să mergem mai departe…
Ediția din acest an cuprinde și ea, ca și cele precedente, mai multe evenimente importante, care să sprijine păstrarea identității germanilor pe aceste meleaguri, dar și deschiderea spre comunitatea largă a Banatului Montan, indiferent de limba maternă a membrilor săi.
Anul acesta am adaptat programul la realitățile cotidiene contemporane nouă, dar am păstrat și activități care se vor putea desfășura în condițiile date, mizând pe continuitate. Și așa precum ne-am propus de la bun început, „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția 2025, se dorește a fi, în continuare, o punte de legătură între ceea ce a fost și ceea ce va fi de acum înainte. Suntem convinși că Dumneavoastră, ca oaspeți, participanți sau spectatori, veți găsi momente de trăire spirituală înălțătoare la manifestările programate. Cu această speranță vă dorim o participare cât mai plăcută alături de noi, considerând că veți rămâne și de data aceasta cu amintiri frumoase!
Erwin Josef Țigla
Miercuri, 1 octombrie 2025 (Prima zi în cadrul Decadei)
1 octombrie 2025, ora 10.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
35 de ani „Decada Culturii Germane în Banatul Montan“.
Expoziția Cercului de sculptură „Jakob Neubauer“ al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin (coordonator: George Molin).
1 octombrie 2025, ora 12.00, Galeria Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
35 de ani „Decada Culturii Germane în Banatul Montan“.
Expoziție de artă plastică dedicată municipiului Orșova și Dunării din Banatul Montan, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și invitații acestuia. Expun: Pătraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Maria Tudur și Tatiana Țibru.
Salonul de toamnă: Expoziție de artă plastică, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Participă Viorica Ana Farkas (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Niculina Ghimiș (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), Doina & Gustav Hlinka (Reșița), Nik Potocean (Bocșa), Gabriela Surugiu (Reșița), Maria Tudur (Reșița) și Tatiana Țibru (Reșița).
Incursiuni muzicale: Grupul coral „Temeswarer Liederkranz“ (coordonator: Luise Finta) și Grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
1 octombrie 2025, ora 19.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Proiect expozițional cu Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute”, partea a X-a.
Vineri, 3 octombrie 2025 (Ziua a 2-a în cadrul Decadei)
3 octombrie 2025, ora 11.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Expoziții de Ziua Unității Germane (3 octombrie):
Expoziția de fotografii: „Berlin, capitala Germaniei”, cu fotografii realizate în anii anteriori de Erwin Josef Țigla;
Expoziția de filatelie dedicată Zilei Unității Germane, din colecțiile Erwin Josef Țigla și Gustav Hlinka.
3 octombrie 2025, ora 12.00, Colegiul Național „C.D. Loga“ Caransebeș:
Ziua Unității Germane (3 octombrie).
Program cultural prezentat de elevii colegiului în cadrul Decadei.
Expoziția de fotografii: „Berlin, capitala Germaniei”, cu fotografii realizate în anii anteriori de Erwin Josef Țigla;
Expoziția de filatelie dedicată Zilei Unității Germane, din colecțiile Erwin Josef Țigla și Gustav Hlinka.
Duminică, 5 octombrie 2025 (Ziua a 3-a în cadrul Decadei)
5 octombrie 2025, ora 14.15, strada principală și piațeta de lângă Biserica Romano-Catolică „Sfântul Francisc de Assisi” Văliug:
Program cultural prezentat cu prilejul hramului, cu participarea Fanfarei din Anina (dirijor: Dimitrie Omescu), urmat de Parada portului popular german.
5 octombrie 2025, ora 15.00, Biserica Romano-Catolică „Sfântul Francisc de Assisi” Văliug:
Sfânta Liturghie de hram, celebrată de mons. Johann Dirschl, vicar general (Timișoara).
5 octombrie 2025, ora 16.00, piațeta de lângă Biserica Romano-Catolică „Sfântul Francisc de Assisi” Văliug:
Sărbătoarea „Kirchweih“-ului, cu ridicarea pomului și program cultural cu participarea Formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ din Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).
„DEUTSCHE KULTURDEKADE IM BANATER BERGLAND“, XXXV. Auflage, Oktober 2025
Sehr geehrte Gäste und Freunde, liebe Landsleute!
Zum 35. Mal, also eine Jubiläumsauflage, laden wir Sie zur „Deutschen Kulturdekade im Banater Bergland” ein, zur größten Veranstaltungsreihe der Banater Berglanddeutschen! Sie wird uns in 10 Tagen im Monat Oktober beweisen, dass wir auch in diesen komplizierten Zeiten Wege finden, weiterzumachen. Vieles werden Sie in dieser XXXV. Auflage finden, worin wir Sie auch ermutigen, an unserem Programm teilzuhaben. Denn nur gemeinsam können wir weitergehen…
Auch diesmal gibt es mehrere Höhepunkte, alle im Sinne der eigenen Identitätsförderung, aber auch im Sinne der Öffnung zur und mit der gesamten Bevölkerung des Banater Berglands, unabhängig ihrer Muttersprache.
Die Kulturdekade 2025 wird im diesjährigen Programm aus den vergangenen Jahren so manches fortsetzend aufnehmen, aber auch Neues hinzufügen, alles in allem ein Programm, das den 35 Jahren Kulturdekade würdig ist. Und so wie bis jetzt wünschen wir folgendes: Unsere Kulturdekade möge auch in diesem Jahr eine Brücke zwischen dem, was war, und dem, was kommen wird, darstellen. Wir hoffen, dass Sie, als Gäste, Mitgestalter oder Zuschauer, an unserem vielseitigen Programm Gefallen finden werden. Hiermit wünschen wir Ihnen recht viel Freude und gute Unterhaltung!
Erwin Josef Ţigla
Mittwoch, der 1. Oktober 2025 (Tag 1 der Kulturdekade)
1. Oktober 2025, 10:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
35 Jahre „Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“.
Ausstellung mit Kunstarbeiten des Holzschnitzereikreises „Jakob Neubauer“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: George Molin).
1. Oktober 2025, 12:00 Uhr, Kunstgalerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin, Reschitza:
35 Jahre „Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“.
Kunstausstellung, der Stadt Orschowa und der Donau im Banater Bergland gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) und ihrer Gäste. Es beteiligen sich folgende Künstler: Pătraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Carmen Todosie, Maria Tudur und Tatiana Țibru.
Herbst-Kunstsalon: Vernissage mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina & Gustav Hlinka). Es stellen aus: Viorica Ana Farkas (Reschitza), Livia Frunză (Reschitza), Adina Ghinaci (Reschitza), Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Niculina Ghimiș (Reschitza), Doina & Gustav Hlinka (Reschitza), Nik Potocean (Bokschan), Gabriela Surugiu (Reschitza), Maria Tudur (Reschitza) und Tatiana Țibru (Reschitza).
Musikalische Einlagen: Der Temeswarer Liederkranz (Koordination: Luise Finta) und die Gesang- und Instrumentalgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
1. Oktober 2025, 19:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Ausstellungsprojekt mit Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute = Geschichte von Reschitza in verschollenen Ansichten”, Teil X.
Freitag, der 3. Oktober 2025 (Tag 2 der Kulturdekade)
3. Oktober 2025, 11:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Ausstellungen zum Tag der Deutschen Einheit:
Ausstellung „Berlin, die Hauptstadt Deutschlands”, mit Fotos aus den vergangenen Jahren, von Erwin Josef Ţigla;
Philatelie-Ausstellung zum Tag der Deutschen Einheit aus den Sammlungen von Erwin Josef Ţigla und Gustav Hlinka.
3. Oktober 2025, 12:00 Uhr, „C.D. Loga“-Nationalkolleg Karansebesch:
Tag der Deutschen Einheit.
Programm zur Kulturdekade, dargeboten von Schülerinnen und Schülern der Schule.
3. Oktober 2025, 13:00 Uhr, „Tata Oancea“-Stadtbibliothek Bokschan:
Tag der Deutschen Einheit.
Ausstellung mit Kunstarbeiten verschiedener Künstler aus den Beständen des Kultur- und Erwachsenenbildungsvereins „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.
3. Oktober 2025, 13:15 Uhr, „Tata Oancea“-Stadtbibliothek Bokschan:
Tag der Deutschen Einheit.
Begegnung mit Doina und Gustav Hlinka und ihren Büchern.
Musikalische Einlagen: die „Intermezzo“-Gesang- und Instrumentalgruppe (Koordination: Lucian Duca).
3. Oktober 2025, 18:00 – 20:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Die weiße Nacht der Galerien.
Ausstellungen zum Tag der Deutschen Einheit:
Ausstellung „Berlin, die Hauptstadt Deutschlands”, mit Fotos aus den vergangenen Jahren, von Erwin Josef Ţigla;
Philatelie-Ausstellung zum Tag der Deutschen Einheit aus den Sammlungen von Erwin Josef Ţigla und Gustav Hlinka.
Sonntag, der 5. Oktober 2025 (Tag 3 der Kulturdekade)
5. Oktober 2025, ab 14:15 Uhr, auf der Hauptgasse und am Platz neben der römisch-katholischen „Heiliger Franziskus von Assisi”-Kirche Franzdorf:
Konzert zum Kirchweihfest mit der Blasmusikformation aus Steierdorf – Anina (Dirigent: Dimitrie Omescu). Anschließend Trachtenaufmarsch.
5. Oktober 2025, 15:00 Uhr, Römisch-Katholische „Heiliger Franziskus von Assisi”-Kirche Franzdorf:
Kirchweihmesse mit Generalvikar Msgr. Johann Dirschl (Temeswar).
5. Oktober 2025, 16:00 Uhr, Platz neben der römisch-katholischen „Heiliger Franziskus von Assisi”-Kirche Franzdorf:
Kirchweihfest mit Aufstellen des Kirchweihbaums und Kulturprogramm mit der deutschen „Enzian“-Volkstanzgruppe aus Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea).
Ieri, 27 septembrie, pe malul Argeșului, în comuna Budeasa Mare, a avut loc festivitatea de premiere a Concursului Național de Literatură „Toată vremea-și are vreme”, din cadrul Festivalului Național de Științe și Arte „Basarab Fest”, ediția a II-a, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.
Juriul concursului a fost format din IPS Părinte Calinic, Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului (Președinte de Onoare), Claudiu Dumitrache (președinte), George Coandă, Elena Iagăr, Veronica Balaj, Adrian Artene, Nicolae Florentin Streche, Ioan-Laurenţiu Vedinaș și Maria Ivanov.
Laureații ediției din acest an sunt:
Marian Nicolae – Trofeul Basarabilor – Premiul „Radu Vodă” (oferit simbolic de Mănăstirea „Radu Vodă” din București, cu ocazia Anului Centenar al Patriarhiei Române); – Premiul Regal Literar – Premiul „Florian Pittiș” (oferit de Radio România 3Net – Florian Pittiș) – Premiul „Nicolae Dabija” al ziarului Literatura și Arta
George Băicoianu – Medalia de Aur a Basarabilor și Premiul Regal Literar
Geta Lopovanciuc – Medalia de Argint a Basarabilor și Premiul Regal Literar
Lidia Grosu – Premiul Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului și Premiul Regal Literar
Ionuț-Tiberiu Bălan – Premiul Regal Literar și Premiul „Literatura și Arta”
Bogdan Alexandru Hagiu – Premiul Regal Literar
Georgian-Ionuț Zamfira – Premiul Regal Literar
Angela Dina-Moțățăianu– Premiul Regal Literar
Alexandra Drestaru– Premiul „Sf. Cuv. Platonida de la Argeș”
Pr. Adrian Dobreanu – Premiul Myosotis
Radu Botiș – Premiul revistei „TIMPUL” – Argeș
Florentina Danu – Premiul revistei „TIMPUL” – Târgoviște
George Eugen-Itoafă – Premiul special al juriului
Carmen-Alexandra Dumitra – Premiul special al juriului
Ștefan Gabriel Mateescu – Premiul special al juriului
Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *
Comentariu *
Nume *
Email *
Site web
Salvează-mi numele, emailul și site-ul web în acest navigator pentru data viitoare când o să comentez.
Caută pe site
Search
Vizitează și:
Recomandare
Albert Einstein și dorul firesc de Ortodoxie Claudiu Dumitrache
În perioada imediată Epocii Victoriene, în care teologia și credința sunt marginalizate și bat la ușă ideologiile tiraniei, fără ca unii oameni de știință să mai facă o distincție limpede între știință și ocultism, Einstein are curajul, datorită smereniei și onestității sale ocazionale, dar și datorită unor cunoștințe istorice mai bune decât ale altora, să se împotrivească curentului materialist și anticreștin, chiar și învățăturilor panteiste, impersonale și lipsite de înțelegerea cosmosului și imortalității sufletului emise de Spinoza, geniul ieșind și afirmând că doar Evanghelia salvează lumea, că Hristos este viu, că valorile creștine au clădit civilizația, că nu poți vorbi despre Hristos în mod superficial și că un om de știință autentic este plin de credință tocmai prin faptul că se convinge de supraexistența lui Dumnezeu prin seriozitatea cercetărilor sale. Așa cum tot Einstein menționează, „cu greu veți găsi printre spiritele științifice mai profunde vreunul lipsit de sentimentul religios”.
Acest volum își propune să arate verticalitatea lui Einstein în ceea ce privește ideologiile științifico-nihiliste din vremea sa, cele mai puternice argumente pe care le aduce împotriva acestora legându-se de valorile creștine. Totodată, eseul urmărește firul roșu, de valori hristice, al „einsteinului matur”, maturitatea sa constând în momente de smerenie și revelație naturală. Dramaturgul elvețian Friedrich Dürrenmatt a scris că „Einstein a vorbit atât de des despre Dumnezeu încât am bănuit că este un teolog clandestin”, iar colegul său, Freeman Dyson, îl definește că pe un „credincios în transcendență”.
The Romanian Cultural Ambassador of the EEF, Claudiu Dumitrache: ‘individuality and unity are not mutually exclusive but rather complementary’
On the occasion of a conference held this month in Istanbul, we had the opportunity to meet Claudiu Dumitrache, Cultural Ambassador of the Euro Education Federation. During his visit to Istanbul, Dumitrache engaged in discussions with several cultural figures, journalists, and businesspeople from the United States and various European countries, including Lithuania, Estonia, and Latvia, with the aim of fostering collaborations on cultural and educational projects.
GH Alum Jonathan Jackson Honored With a Royal Literary Magazine Award
“Although I don’t feel worthy of this,” he shared on Instagram, “it is my sincere desire to assist in the promotion of authentic values. With this in mind, I will receive this very gracious honor in the spirit of humility and responsibility — a responsibility to continue every effort of repentance, faith, and love. My humble gratitude to everyone at the Royal Literary Magazine. This is a beautiful gift from God.”
The Calling of a Young Wallachian
Romanian authors, from poets to novelists and prose writers, have distinguished themselves in world literature with writings that center around a sense of religion, thanks to Romania’s status as one of Europe’s strongest Orthodox Church countries.
În 28 Septembrie a avut loc lansarea volumului Din amintirile unui ,,colonist” din Gătaia și câteva cugetări actuale, Editura Sitech, Craiova, 2025, 323 p., în biserica cu hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae” din parohia Colonia Gătaia. Gazda acestui eveniment cultural a fost P. C. Părinte Iulian Popa, parohul locului, care a facilitat desfășurarea acestuia. Moderatorul evenimentului a fost prof. Ioan Traia, președintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat.
Cu prilejul lansării cărții, la invitația autorului, prof. Iosif Marius Circa au fost prezente oficialități locale, profesori, preoți, elevi de odinioară, rude și invitați din: Birda, Deta, Ferendia, Gătaia, Reșița și Timișoara. Au vorbit despre autor și volum: P. On. Părinte Ciprian Boșca, protopopul Detei, Dl. Raul Cozarov, primarul orașului Gătaia, Petru Roman, primarul orașului Deta, Petru Gagea, primarul comunei Jamu Mare, profesorii Herbert Weissmann, Gheorghe Lungu, Ioan Țirca și Ioan Traia, juristul Ioan Ionescu, publicistul Titu Pervulescu, preoții Valentin Bugariu de la parohia Birda și Dragan Giorgiev de la parohia Voiteg. Au fost de față Dl. Marius Gh. Stoian, primarul comunei Birda și P. C. Părinte Ioan Ciprian Blagoe, de la parohia Deta.
Din partea Primăriei Orașului Gătaia, prof. Iosif Marius Circa a primit Diploma de Excelență pentru activitatea scriitoricească. Distincția a fost înmânată de Dl. Primar Raul Cozarov.
Intervențiile autorului, lecturile din paginile volumului, precum și cuvintele celorlalți vorbitori au creat o atmosferă deosebită, de reîntoarcere la obârșii, la timpul copilăriei, la vremea stagiului militar, precum și la începuturile activității didactice au transpus publicul în viața autorului. Prezentând cartea, părintele Valentin Bugariu a ilustrat cuprinsul acesteia, care unește în chip fericit toate etapele de viață ale autorului, într-o valoroasă contribuție de antropologie culturală și de istorie orală.
În fiecare an la data de 1 octombrie sărbătorim Ziua Persoanelor Vârstnice, omagiind seniorii pentru contribuția lor la dezvoltarea societății, la crearea bunurilor materiale și spirituale.
Este o zi legată printr-o nevăzută trăinicie de toți seniorii aflați pe drumul vieții, păstrând cu demnitate frumoase repere morale și de conduită dobândite în timp.
Pe acest fond am cerut mai multe opinii, gânduri și trăiri sufletești care reies cu emoție firească din jurnalul vieții unor seniori, din orașul de pe Cerna.
ȘIȘU NICOLAE
Ziua de 1 octombrie este o autentică sărbătoare a seniorilor. Pentru mine înseamnă un moment de trăire sufletească împletit cu frumoase amintiri privind destinul care ni s-a hărăzit. Este un prilej să-mi deapăn amintirile din activitățile la care am participat și menite petrecerii în mod organizat, plăcut și util a timpului liber.
DUMITRU ILIE
În a doua lună de toamnă, într-un autentic anotimp argintiu, celebrăm Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, când noi, seniorii, ne gândim cu speranță la o frumoasă continuitate a vieții. Cu toții suntem optimiști gândind și sperând că nepoții și copiii noștri vor fi seniori fericiți, vor avea un viitor bun, atingându-și zenitul idealurilor.
Mă uit în ochii nepoților. Văd speranță și bucuria unui viitor fericit. Doresc să-i văd înconjurați de iubire, râsete și sănătate.
AIDA MARIN
Celebrarea sărbătoririi vârstnicilor reprezintă un sincer omagiu adus acestora pentru rolul pe care l-au avut în perioada de viață activă, înțelepciune și experiență. De Ziua Persoanelor Vârstnice, îmi așez în atenție trăirile mele personale gustând din atmosfera impregnată de bine și armonie cu semenii.
Îmi punctez anumite etape ale existenței mele cu accent pe farmecul aparte acoperit de evenimentele care mi-au dat și-mi dau sens stării mele de senior.
La mulți ani tuturor seniorilor, sănătate și bucurie!
MUNTEANU MIRELA
1 octombrie. Este ziua amintirilor vieții, o zi a bucuriei.
Simt o liniște interioară și-mi repet în gând amintirile care mi-au marcat viața.
Nu-mi simt vârsta pe care o am, dar știu că în culisele vieții dovedesc curaj în redescoperirea și ingeniozitatea trecutului prin ani.
De Ziua Persoanelor Vârstnice îmi amintesc că pentru mine viața a fost un teatru pe scena căruia a jucat propriul meu rol, care a evidențiat faptul că existența ca om te face să treci prin experiențe, ori să simți taine personale, uneori trecute sub tăcere.
ELENA POP
Ziua de 1 octombrie oferă momente speciale pentru noi, seniorii. Suntem fericiți și recunoscători pentru darul unic și irepetabil pentru a ne putea descoperi fără a imita pe altcineva.
Sunt bucuroasă și recunoscătoare pentru că fac parte din neamul românesc, înconjurată fiind de iubirea și fericirea celor care mă cunosc.
De 1 octombrie ne îmbrățișăm curiozitatea și creativitatea, inocența vârstei, simțim bucuria momentului, optimismul și sensul vieții, împlinirea și speranța de seniori pentru un rost frumos al vieții.
MUNTEAN CARMEN DANIELA
Ziua de 1 octombrie este înscrisă cu litere mari în sufletul meu, îmi oferă prilejul să fac o investigare a existenței mele, în contextul în care în calitatea mea de rapsod popular, de interpret al cântecului pădurenesc, care pentru mine reprezintă o asumare individuală, pot aduce un strop de bucurie, de armonie în viața semenilor.
Sunt mândră că la 1 octombrie 2025 pot spune cu tărie că arta cântecului popular este o formă a vieții, un fel de-a trăi, de-a demonstra că exist.
Cântând mă ajut să comunic mai bine cu oamenii din jur, cu lumea în care trăiesc.
VAIDOȘI ILIE
Sunt mândru că am calitatea de senior.
Am crescut la umbra unor oameni echilibrați, a căror cuvinte și îndemnuri erau cumpătate.
Seniori fiind, mi-au marcat copilăria și parcursul în viață. De aceea, la zi aniversară, 1 octombrie, le păstrez respectul pe care îl merită.
Îmi exprim iubirea față de toți seniorii în dorința de-a face împreună un întreg al sufletului românesc.
Personal simt și trăiesc semnificația evenimentului.
Cred în curajul semenilor și credința fermă a acestora în puterea adevărului și a binelui.
MUREȘAN SILVIA
Îmi amintesc cu nostalgie de zilele când îmi pregăteam dosarul de pensionare.
Îmi făceam planuri pentru gestionarea timpului ca pensionară, dar și cum voi accepta lipsa colectivului de muncă din care făceam parte.
Ca și educatoare priveam retrospectiv la cei 40 de ani petrecuți alături de copiii din grădiniță, care au făcut ca sufletul meu să fie mereu tânăr.
Au fost momente când îmi priveam viața prin ochii inocenți ai copiilor pe care i-am instruit și educat, conștientizând că a fi pensionar este un drept binemeritat și un nou început cu activități plăcute, atractive.
Ziua Persoanelor Vârstnice înseamnă pentru mine o zi a respectului pentru noi, pensionarii, eu fiind pe deplin mulțumită de viața senioratului, având mereu lângă mine prieteni și alți oameni dragi.
Îmi păstrez bucuria unei vieți cu tinerețea în suflet care să-mi onoreze vârsta.
La mulți ani tuturor pensionarilor!
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Biblioteca Germană „Alexander Tietz” a găzduit zilele trecute sub genericul “Banatul Montan în cheia muzicii” o expoziție documentară care a adus pe simezele instituției fotografii, afișe, partituri, într-un cuvânt materiale care atestă și susțin activitatea muzicală a mai multor profesori, compozitori și dirijori, oameni care sunt repere muzicale pentru acest spațiu multicultural. Coordonatorul acestui proiect , profesoara Mariana Troner-Vermeșan a prezentat un material bine documentat despre câțiva muzicieni reprezentativi din Banatul Montan: Gustav Busch (1906 -1963), Karl Tirier (1926 -2014), Rolf Busch (1942-2011) și Maestrul Sabin Păutza “dirijorul armoniilor în toate tonurile inimii, dar și al zâmbetelor.” Elementele comune ale celor patru, afirmă Mariana Troner Vermeșan, deși sunt perioade diferite și mentalități diferite, sunt valorile culturale și morale, adică: educația, creativitatea, familia, prietenia, libertatea și toleranța. Reșița este cunoscută pe harta Europei ca un puternic centru industrial, ne-a spus Mariana Troner Vermeșan. Începând din a doua jumătate al secolului al XVIII-lea în jurul furnalelor se încheagă o comunitate multiculturală, majoritatea sunt veniți din diverse părți ale imperiului austro-ungar. Pe lângă calitatea de buni meseriași, aceștia au avut pasiuni, talente, abilități și au participat activ la viața socială și culturală, astfel că s-au organizat în diverse asociații și sindicate în cadrul cărora și-au valorificat talentele din domeniul muzical, sportiv, literar și al artelor plastice. Diversitatea comunității era cu adevărat impresionantă.
Gustav Busch, primul dintre oamenii de cultură despre care s-a vorbit în cadrul acestei manifestări, s-a născut la Reșița în 29 martie 1906. A învățat croitorie de la tatăl său, dar nu a acordat mare atenție acestei meserii. În schimb a urmat cursuri de vioară, unul din profesorii săi a fost Josef Brandeisz din Timișoara. La 16 ani cânta deja la vioară și trombon și a făcut parte din orchestra simfonică a fabricii și din orchestra bisericii catolice din Reșița. A câștigat multe premii și a predat vioara la Conservatorul din Reșița (denumirea școlii de muzică din aceea vreme). A fost un aranjor excelent și era foarte apreciat de colegi și de elevii săi.
Despre activitatea muzicală a lui Rolf Busch, fiul lui Gustav Busch, profesoara Mariana Troner Vermeșan a vorbit cu mare emoție, deoarece el a cântat la trombon în formațiile ‘’Dixieland Band” și “Tradițional Jazz Band“ alături de soțul Marianei Troner Vermeșan. Aceste trupe au interpretat compozițiile lui Rolf Busch și au avut mereu succes la concursurile la care s-au prezentat, atât în țară cât și în străinătate.
La Maestrul Sabin Păutza m-a impresionat și surprins, declară Mariana Troner Vermeșan, abordarea sa inovatoare în educația muzicală. Fiind la rândul meu dascăl am admirat acel tact pedagogic, fiind primul profesor din lume, care a folosit muzica unor artiști iconici precum Jimi Hendrix, unul din cei mai mari chitariști de rock, Rolling Stones, Beatles, pentru predarea armoniei, la Conservatorul din Iași, oferindu-le studenților o modalitate de-a înțelege principiile teoretice ale armoniei printr-o muzică cu care se pot identifica. A introdus tehnici moderne și exemple din muzica populară. Clar că metoda aceasta face subiectul mai accesibil, mai atrăgător, stabilind o conectare perfectă între teorie și muzică. Nici nu se putea altfel afirmă profesoara Mariana Troner, deoarece Sabin Păutza l-a avut ca profesor și mentor pe vestitul dirijor al corului Madrigal, Marin Constantin. Și cum divinitatea aranjează lucrurile, Maestrul Sabin Păutza a participat la momentul istoric al culturii muzicale românești, în martie 1963, în sala mare a Conservatorului bucureștean, la înființarea Corului Național de Cameră „MADRIGAL”. Sabin Păutza a dirijat acest cor , fiind unul din studenții preferați ai Maestrului Marin Constantin, iar lucrările sale se regăsesc și în acest moment în repetoriul Corului “Madrigal”.
Apoi cei prezenți s-au putut bucura de audiția câtorva din compozițiile lui Sabin Păutza aflate pe CD “Royal Camerata of Romania”. Camerata Regală este orchestra înființată și dirijată de același celebru muzician.
Acestă expoziție a spus coordonatoarea proiectului, reprezintă un fel de angajament al comunității de-a păstra vie amintirea celor care au contribuit la îmbogățirea patrimoniului artistic național.
Erwin Joseph Țigla – Președinte al Forumului Democratic al Germanilor din Caraș-SeverinCoordonator proiect –Maria Troner-Vermeșan Coordonator proiect – Maria Troner-VermeșanMuzicianulSabin Pautza
________
Înregistrări audio și poze: Adriana TELESCU și Iuliu FAZEKAȘ
Tradiția ridicării troițelor are o istorie adânc înrădăcinată în spațiul spiritualității creștine românești. Considerate monumente de cult specifice Ortodoxiei, troițele nu sunt doar simple însemne religioase. Amplasate adeseori pentru a comemora evenimente cruciale sau pentru a păstra vie amintirea personalităților trecute în eternitate, troițele reprezintă o expresie a credinței neclintite și a legăturii profunde cu rădăcinile noastre. Ele se afirmă, în acest context, ca o punte vizibilă între trecut și prezent, constituind un simbol al recunoștinței și al respectului față de înaintași.
Mehadia este binecunoscută, prin intermediul bogatei sale istorii, ca un vechi centru spiritual, cu rădăcini adânci în istoria credinței ortodoxe – putem spune în zorii ei, luând în considerare întemeierea unei prime episcopii la Mehadia în secolul VI și apoi funcționarea neîntreruptă a unui protopopiat al Mehadiei, începând cu anul 1726, până în anul 1928.
Pilon al identității noastre naționale, Biserica Ortodoxă a jucat un rol esențial în păstrarea limbii, culturii și a unității noastre, în special în vremurile de restriște a dominației străine, mediu în care la Mehadia s-a format și o tradiție a luptei pentru afirmarea identității naționale, a conștiinței de neam. Ca urmare, locuitorii Mehadiei, purtători ai unei puternice credințe creștine, au întemeiat aici un redutabil cuib de spiritualitate românească. Acesta s-a consolidat și afirmat în condițiile vitrege proprii perioadei dualismului austro-ungar, în care politica agresivă de deznaționalizare și maghiarizare a populației autohtone, impusă de autoritatea maghiară, a zdruncinat profund modul tradițional de coabitare a etnicilor români. În respectivele condiții, în perioada premergătoare Marii Uniri de la 1918, unul dintre ,,chinurile facerii” României Mari a fost și jertfa dată de acești luptători de ,,rezistență”. Opunându-se măsurilor impuse de ocupanți, acești luptători au militat permanent, prin diferite căi, pentru respectarea drepturilor și afirmarea identității naționale, element esențial în îndeplinirea istoricului ideal. După cum se știe, fapt documentat și dovedit cu desăvârșită certitudine, Mehadia a fost unul dintre bastioanele acestei rezistențe, în care au fost implicați o seamă dintre membrii comunității. Supuși unei aprige terori din partea asupritorilor unguri, ei și-au oferit necondiționat martiriul, animați de dorința lor neînfrântă de înfăptuire a nobilului ideal.
Preotul Iosif Coriolan Buracu, generalul Nicolae Cena, doctorul Virgil Nemoianu, învățătorul Nicolae Mergea, sunt doar câteva dintre numele celor care au suportat adversitatea stăpânirii maghiare din acele timpuri.
Recunoștința posterității a fost una mereu pe măsură, constituindu-se în momente cheie ale istoriei locale. Unul dintre momentele de recunoștință, gest remarcabil al responsabililor culturali și spirituali ai vremii, este cel al amplasării, în Mehadia, în anul 1936, a unei troițe din lemn de stejar, în memoria acestor martiri. Troița a fost ridicată la inițiativa Fundației Culturale Regale „Principele Carol“, cu concursul Casei Culturale „General N. Cena“ din Mehadia, sub conducerea preotului Ioan Urechiatu.
Momentul respectiv l-am descoperit evocat în două articole, ce le voi reda mai jos, culese din presa vremii, din care cititorul va desprinde toate detaliile privitoare la acest istoric episod.
Amplasamentul troiței se identifică azi pe strada principală a Mehadiei, strada ,,Prosec”, în apropierea gării din Mehadia. Din păcate, monumentul copleșit de vegetație, este ascuns vederii trecătorilor, prezentându-se și într-o stare de evidentă degradare. O plăcuță metalică minusculă, aplicată, amintește de o acțiune de restaurare ulterioară, desfășurată cu destul de mult timp în urmă, persoanele participante nominalizate ( majoritatea fiind decedate la acest moment): Sandu Enache, fiul Sandu Florin, Șoșoi Enache, lucrarea desfășurându-se sub îndrumarea preotului Constantin Grozăvescu.
Copleșit nu numai de vegetație și de timp, ci și de o regretabilă uitare și indiferență, monumentul se plasează, în prezent, departe de scopul său inițial, acela de mărturie a sacrificiului pentru un ideal de o însemnătate majoră, atât pentru comunitatea noastră, cât și pentru întreaga națiune!
O concluzie amară a tuturor celor evocate este că ignorând un asemenea simbol, uitându-i semnificația, nu facem decât să riscăm pierderea unei părți importante a propriului nostru trecut.
Constantin VLAICU – membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, filiala Caraș Severin, Mehadia 26 septembrie 2025
O troiță in Mehadia în amintirea românilor deținuți de Unguri în 1914 și 1916
Fundațiunea Culturală Regală „Principele Carol“, a luat inițiativa, cu concursul Casei Naționale „Generale N. Cena“ din Mehadia de sub conducerea preot Ioan Urechiatu, de a ridica o troiță în amintirea românilor din această localitate, cari au fost deținuți de unguri și aruncați în temnițele și lagărele ungurești.
Este bine să se știe, că din rândul grănicerilor bănățeni s’au recrutat cei dintâi deținuți politici din Ardeal și Banat, în dimineața zilei de Duminecă 26 Iulie 1914.
Cel dintâi deținut a fost preotul satului BURACU Coriolan, azi Preot Maior smuls de către jandarmii maghiari dela altarul sfintei biserici unde slujea sf. liturghie. Lui i-au urmat Nicolae Chiticean comerciant și tinerii funcționari de bancă Miron Cosma și Dimitrie Cerbu, precum și generalul de divizie Nicolae Cena, fost președinte al Comitetului parohial și deputat eparhial, împreună cu 164 români din plasa Orșova, au fost depuși în penitenciarul din Caransebeș, reducându-se numărul lor, după câteva zile la 34. Preoți, advocați, funcționari, comercianți și meseriași, unii cu soțiile lor au indurat resemnați regimul închisoarei din Caransebeș și Seghedin. Cu toții erau smulși din mijlocul familiei, sub acuza de spioni ai României și trădători ai patriei Maghiare. În vara anului 1916, când România a intrat în războiu, au mai fost ridicați din Mehadia dr. Virgil Nemoianu medic și învățătorul Nicolae Mergea, fiind internați în lagărele din Șopron, reîntorcându-se acasă numai în cursul anului 1918. Dintre cei amintiți, au decedat generalul de divizie Nicolae Cena, Nicolae Mergea înv. și medicul Virgil Nemoian, înmormântați în cimitirul Mehadiei. In amintirea jertfei lor s’a ridicat o troiță de stejar ce se va sfinți la 29 Noemvrie ca un răspuns campaniei de revizuire a frontirelor noastre. Serbarea se va desfășura intr’un cadru sobru, în prezența autorităților, membrilor familiei și a supraviețuitorilor. Fundația va depune câte o jerbă de flori pe mormintele martirilor, iar cei rămași în viață vor fi sărbătoriți cu toată căldura.
,,Vestul”, Timișoara, 26 Noiembrie 1936
Sfinţirea Troiţei din Mehadia
MEHADIA, 29. – Din ceaţa vremurilor, din întunericul ce a cuprins anul 1914, o stea licăritoare, o candelă aprinsă, călăuză a românilor îşi strecoară lumina şovăitoare.
E imaginea unui fapt întâmplat!
O biserică în mijlocul unui sat! Amurgul reflectează raze purpurii pe chipurile sfinţilor, ai căror ochi exprimă tristeţe nemărginită şi prevestiri!… În altar slujeşte unpreot îmbrăcat in odăjdii. E părintele Coriolan Buracu. Ingenunchiaţi în mijlocul bisericii cu capete plecate, plini de evlavie, stau ceilalţi martiri în frunte cu general Cena, dr. Virgil Nemoianu şi Nicolae Chiticeanu, rugându-se cu pioşie pentru isbânda românilor şi înfăptuirea idealului naţional. Razele muribunde ale soarelui ce se stingea încetul cu încetul, la orizont…. se strecoară timide în Lăcaşul plin de Har Dumnezeesc, încununând cu o aureolă de raze pe acei ce mai târziu aveau să primească ,,cununa martirilor“.
Dar măreţia clipelor este întunecată de un nor negru. Uşa bisericii ieste isbită cu putere de părete şi intră înarmaţi până în dinţi, sbirii stăpânirei maghiare, ridicând şi încătuşând pe toţi cari se aflau’ acolo. Nu s’a dat în lături nici să profaneze Sfântul Altar, târând cu ei şi pe preot care, îngenunchiat, cetia Sfânta Evanghelie. Chipul suferind al Celui răstignit îi privea blând, resemnat şi bieţii români, aruncând da o ultimă privire asupra acelui ce Suferise moarte pe cruce fără să murmure, au şoptit: „Doamne, facă-se voia Ta!“
DUPĂ 22 DE ANI !
Au trecut de atunci 22 de ani.. .
Norul negru s’a răsfirat, făcând loc soarelui dreptăţii şi al libertăţii. Unii, dintre cei ce au suferit atunci azi sunt cărunţi, iar alţii au apucat calea, de unde nimeni nu se mai poate întoarce nici odată!…
In vechea cetate „Ad Mediam“, se aude s’au desfăşurat aceste evenimente s’au ridicat o troiţă pentru proslăvirea lor!
Sfinţirea acestei troiţe a avut loc la 29 Noembrie în cuibul curat de români aşezat pe malul pitoresc al Cernei.
După săvârşirea Sf. Liturghii au vorbit pe rând părintele Aurel Colojoară, părintele Ioan Urecheatu, ii doi ofiţeri superiori, maiorul Cernău și maiorul Gurgu, arătând fiecare importanţa serbării de astăzi. A urmat apoi studentul Vichente Lupșescu care a făcut un aspru rechizitoriu revizioniştilor, declarând în numele Asociaţiei Studenţilor Grăniceri că: „Să ştie ungurii că aceste meleaguri au fost întotdeauna, româneşti şi ele nu vor putea fi din nou subjugate de duşmanii noştri seculari, decât cu jertfa tuturor acelora în al căror piept bate o inimă românească”.
Urmează apoi părintele C. Buracu, încununat de aureola martirajului, cu părul cărunt, ochii blânzi şi umezi de lacrămi, acest vechi apostol al aspiraţiilor noastre, descrie în cuvinte mişcătoare lanţul suferinţelor îndurate.
În temniţele dela Seghedin şi Caransebeş, în cari a fost târât, dânsul împreună cu dr. Virgil Nemoianu, generalul Cena, Nicolae Chiticeanu- Dimitrie Cerbu, Nicolae Mergea, au fost supuşi la cea luat grea întemniţare, dar toate le-au indurat cu senitătate şi resemnare.
TELEGRAMA CĂTRE M. S. REGELE
S’a trimis în semn de omagiu Majestăţii sale Regelui în numele miilor de grăniceri participanţi la această serbare, o telegramă în care asigură pe Majestatea Sa, de devotamentul lor, oferind braţul şi sângele lor ca să apere hotarele patriei întregite. După sfinţirea troiţei, mulţimea în frunte cu părintele C. Buracu s’a îndreptat spre cimitirul ortodox unde s’a ţinut câte un parastas la mormântul fiecăruia dintre fraţii întemniţaţi cari au trecut la cele eterne. S’a dat apoi un banchet unde a toastat pentru M. S. Regele şi dinastia română, părintele martir C. Buracu, iar pentru profesor Gusti, Vichente Lupşescu. Pe plaiurile unde a descălecat Traian, unde au răsunat trilurile, doinei divine, unde toţi românii şi-au unit glasurile ca să cânte „Pe al nostru steag e scris unire“ nu au ce căuta ungurii Strămoşii noştri se vor putea mândri că jertfa sângelui lor nu a fost zadarnică şi că noi generaţia de astăzi preferăm să
Sâmbătă, 20 septembrie 2025, satul Duleu (comuna Fârliug) din Caraș-Severin a fost gazda unui eveniment cultural prilejuit de apariția unui nou volum în proiectul profesorului dr. Constantin Falcă, partea a 48-a din „Cărășeni de neuitat”(Reșița: Editura „Gheorghe Magas”, 2025).
Prezentarea cărții s-a desfășurat în Biserica Ortodoxă „Sfânta Cuvioasă Parascheva” din sat, după oficierea slujbei religioase de către preotul paroh Alin-Emanuel Despău.
Despre carte, despre autor și despre acest proiect editorial au vorbit publiciștii: Traian Filip, președintele Asociației „Gheorghe Ioanovici de Duleu și Valea Mare”(Duleu), Ioan Traia, Gheorghe Lungu și Ion Ionescu (Timișoara), Gabriela Șerban (Bocșa) și Petru Bulgăr (Duleu). Evident, autorul cărții, dr. Constantin Falcă, și-a rostit cuvântul, vădit emoționat de publicul prezent, destul de numeros și foarte generos.
Volumul 48 al „Cărășenilor de neuitat” aduce în atenția cititorilor oameni de seamă din întreg Banatul istoric, sunt prezente în acest volum nume importante din Voivodina, sursa informațiilor fiind, în cele mai multe cazuri, regretatul academician Costa Roșu.
De asemenea, acest volum cuprinde mulți fii ai satului Duleu, care, prin activitatea deosebită sau printr-o carieră de succes, au trecut demult granițele Duleului, ale Banatului și chiar ale țării. Câțiva dintre acești oameni ai locului – „dulăieni”, cum îi numește autorul – au devenit, în timp, și fii ai orașului Bocșa. Dintre aceștia, prof. Constantin Falcă, îi supune atenției pe: condeierul plugar Iosif Cireșan-Loga, pe poeta Doina Gârboni, pe omul politic Gheorghe Ioanovici și pe medicul Marius Ciprian Șoșdeanu. Evident, acestora li se alătură și alte nume importante din Banat, iar dintre bocșeni mai sunt amintiți protopopul Mihail Gașpar și istoricul Nicolae Bocșan.
Nu putem vorbi despre acest volum – 48 – fără să consemnăm faptul că acesta se deschide cu un cuvânt al colegului Erwin Josef Țigla, cuvânt care constă în „Laudatio” adus prof. univ. dr. Constantin C. Falcă la înmânarea Titlului de Cetățean de Onoare al Județului Caraș-Severin pentru merite deosebite în promovarea culturii și creșterea prestigiului județului Caraș-Severin, la nivel local, național și internațional (Reșița, 22 august 2024).
Pentru această zi frumoasă, cu aleasă încărcătură cultural-spirituală, se cuvine să mulțumim domnului prof. Constantin Falcă, preotului Alin-Emanuel Despău, gazdelor Traian Filip și familiei Bulgăr, dar și tuturor fiilor satului care ne-au primit cu bucurie și generozitate!
Marian Nicolae – Trofeul Basarabilor
UZPR CARAS SEVERIN 