Muzica de acasă. Sabin Pautza povestește despre Festivalul Internațional “Sabin Pautza”- interviu realizat de Adriana Telescu

https://www.facebook.com/share/v/14Qy3efb4Su/

În 8 februarie 1943, la Câlnic-Reşiţa, vedea lumina lumii viitorul compozitor și dirijor Sabin PAUTZA.

Absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, specialitatea dirijat, compoziție și pedagogie muzicală.

În anul 1970 urmează cursurile Academiei Muzicale „Chigiana” din Siena, Italia, specialitatea compoziție și dirijat orchestră cu Franco Donatoni, Franco Ferrara şi Bruno Maderna.

Activitatea sa internaţională de dirijor şi compozitor i-a adus in 1995 titlul onorific de Doctor în Muzică, acordat de Institutul pentru Cercetări Aplicate din Londra. Deasemenea, în anul 2005 Academia de Muzică „George Dima” din Cluj-Napoca i-a acordat titlul de Doctor In Muzică.

Compozitor, dirijor, profesor, manager, sunt patru ipostaze ce definesc personalitatea muzicianului român Sabin Pautza. El este considerat şi confirmat de critici respectabili ai lumii ca fiind Leonard Bernstein al României, plecând de la realitatea că în ultima jumătate de secol puţini compozitori au reuşit să-şi dirijeze cu măiestrie propriile compoziţii fiind, în acelaşi timp, şi interpreţi.

Între anii 1965-1984 predă  la Universitatea de Arte “G. Enescu” din Iaşi.

În 1984 pleacă în America, iar în 1987 devine  director artistic și prim dirijor al celei mai vechi orchestre simfonice din New Jersey, Plainfield Symphony Orchestra.

Este numit “Conductor Emeritus for life” (din 2011) la Plainfield Symphony Orchestra.

Deţine numeroase premii şi distincţii româneşti şi internaţionale, printre care: premiul „George Enescu”, al Academiei Române, premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, marele premiu al Televiziunii Române, premiul de compoziţie al „Concursului Internaţional din Salt Lake City”, Utah, premiul „Rudolf Nissim” al Uniunii Compozitorilor Americani şi  marele premiu „Doctor Martin Luther King Jr.” pentru compoziție.

În septembrie 2016 Regele Mihai I al Romaniei l-a decorat cu Medalia „Nihil Sine Deo” a Casei Regale a României, recunoscându-l ca Ambasador Cultural al României pe meridianele lumii.

Este cetățean de onoare al orașului Plainfield din New Jersey și al orașului Reșița, Caraș-Severin precum și al Județului Caraș-Severin. Liceul de Artă din Municipiul Reșița poartă numele „Sabin Pautza”.

Este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, al ASCAP – Uniunea Compozitorilor Americani și GEMA, Uniuna Compozitorilor din Germania. Membru onorific al Consiliului de conducere al Institutului Biografic American. Numele lui Sabin PAUTZA figurează în “Who’s Who in Music” (1988-2003) şi în volumul, “2000 de oameni de americani de seamă” publicat de Institutul Biografic American.

Compoziţiile sale au fost înregistrate de către firma „Swift Music Group” din Statele Unite, în seria „Opera Omnia”, pe 15 CD-uri. De asemenea, editura muzicală „San Nicobian” din New York, i-a publicat în exclusivitate  partiturile sale.

Din anul 2014 are loc la Reșița Festivalul Internațional de interpretare pianistică și compoziție „Sabin Pautza” organizat de Societatea pentru Cultură „METARSIS”.

Anul acesta, în perioada 13-18 noiembrie s-a derulat în municipiul de pe malul Bârzavei cea de-a XII-a ediție a Festivalului Internațional “Sabin Pautza”.  Despre această manifestare derulată pe parcursul a 6 zile, în care ne-am putut bucura de muzică bună, de lansări de carte, concerte și expoziții interesante am discutat cu maestrul Sabin Pautza.

GABRIELA ȘERBAN: Rămas bun, Cornel Ungureanu! Rămas bun, maestre!

Criticul și istoricul literar Cornel Ungureanu s-a stins!

Fabulosul scriitor Cornel Ungureanu s-a mutat la cele veșnice!

Dragul nostru prieten Cornel Ungureanu a plecat la Domnul!

Ziua de 19 noiembrie 2025 va fi de acum una tristă pentru cei care l-au iubit și l-au prețuit pe Omul și Cărturarul bănățean Cornel Ungureanu!

Cu doi ani în urmă, atunci când îl sărbătoream la Bocșa pe Cornel Ungureanu la ceas aniversar, scriam câteva rânduri de bucurie și recunoștință. Astăzi, la ceasul plecării acestuia în „lumea cea fără de dor”, voi transforma bucuria în tristețe, însă voi păstra recunoștința, care este veșnică! Întotdeauna îi voi fi recunoscătoare acestui mare om pentru mâna întinsă drept sprijin la nevoie, pentru cuvintele și încurajările primite la ceas de restriște, pentru încredere și susținere atunci când totul părea că se dărâmă și era potrivnic, pentru mult prea generoasa prietenie dăruită mie și bibliotecii mele!

Există oameni despre care ți-e greu să vorbești, deoarece cuvintele sunt sărace pentru a descrie personalitatea acestora sau, pur și simplu, pentru a-ți exprima admirația și prețuirea!

Există oameni care, prin delicatețe și generozitate, îți dau curaj și te inspiră! Te îndeamnă spre acțiuni de care nu credeai că ai fi capabil, spre proiecte pe care, în mod normal, nu ai fi îndrăznit să le întreprinzi.

Există oameni care, prin răbdarea și încrederea acordate, te ajută să te schimbi din oricine în cineva!

Astfel de oameni sunt oamenii de incontestabilă valoare! Iar unul dintre aceștia este maestrul Cornel Ungureanu!

Născut în 3 august 1943 la Lugoj, Corneliu Tiberiu Ungureanu a absolvit Școala elementară din Zăgujeni, Liceul „Traian Doda” din Caransebeș, Facultatea de filologie a Universității din Timișoara și Doctoratul în filologie, urmând o carieră firească atât în plan universitar, cât și literar, clădind o reală personalitate culturală, un veritabil critic, istoric literar și eseist.

Profesor, apoi referent literar la Teatrul de Stat „Matei Millo” din Timișoara, redactor, secretar de redacție și redactor-șef adjunct la revista „Orizont”, președintele Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor (din 1990 până în prezent), profesor la Facultatea de Litere și Filosofie din Timișoara, sunt câteva dintre activitățile pe care Cornel Ungureanu le-a desfășurat cu măiestrie de-a lungul vremii, iar pe unele încă le desfășoară.

Scriitor prolific, cunoscut în țară și în străinătate, multe dintre volumele sale se bucură de traduceri reușite.

A debutat publicistic cu critică literară în „Scrisul bănățean” (1962) și de atunci continuă să publice în nenumărate periodice din țară și străinătate.

Debutul editorial se produce în 1975 cu volumul „La umbra cărților în floare”, un mănunchi de cronici literare „echilibrate și decente” (Nicolae Manolescu), și continuă cu excepționale cărți de istorie și critică literară, iar după 1990 manifestă un interes aproape exclusiv pentru geografia și istoria literară: „Geografia literară, așa cum o concepe, studiază literatura Provinciei sau mai târziu pe aceea din Mitteleuropa ori pe aceea a exilaților, redefinind «centrul prin echivalențele cu periferia»; istoria, la rândul ei, constă în refacerea unor dosare privitoare la  opere uitate, pierdute sau ignorate, datorate fie unui I. Slavici, fie unui I.D. Sârbu.” (Nicolae Manolescu în „Istoria critică a literaturii române”).

Merită a fi amintite volume precum: „La umbra cărților în floare” (1975); „Proză și reflexivitate” (1977); „Contextul operei” (1979); „Proza românească de azi. I. Cucerirea tradiției” (1985); „Imediata noastră apropiere” (vol. I, 1980 și vol. II, 1991); „Mircea Eliade și literatura exilului” (1995); „La Vest de Eden. O introducere în literatura exilului” (vol. I, 1995 și vol. II, 2000); „A treia Europă” (1997); „Fragmente despre teatru” (1997); „A muri în Tibet” (1998); „Europa Centrală. Memorie, paradis, apocalipsă” (în colaborare, 1998); „ Introducere în viața și opera lui Petru E. Oance (Tata Oancea), poet, sculptor și jurnalist” (1999); „Despre regi, saltimbanci și maimuțe” (vol. I, 2001 și vol. II, 2003); „Mitteleuropa periferiilor” (2002); „Ioan Slavici: monografie” (2002); „Geografia literară” (2002); „Geografia literară a României, azi” (vol. I-IV, 2003 – 2006); „Despre Cercul literar de la Sibiu. Intervalul timișorean” (2004); „Europa Centrală, Geografia unei iluzii” (2004); „Sorin Titel” (2005); „Octavian Goga, monografie” (2007); „Istoria secretă a literaturii române” (2007); „Petre Stoica și regăsirea Europei Centrale” (2010); „Șantier 2. Un itinerar în căutarea lui Micea Eliade” (2010); „Zilele și nopțile săptămânii. O introducere în opera lui D.R. Popescu” (2014); „Literatura Banatului” (2015); „Arta paricidului la români” (2016); „Dialoguri. Pagini de jurnal” (2021) etc; dar și volume semnate în calitate de coautor cum ar fi: „Ioan Holender. De la Viena la Timișoara” (2014), „Antologia literaturii dialectale bănățene” (2017) ș.a.

Cu un simplu search pe Google putem accesa nenumărate informații de și despre cărturarul Cornel Ungureanu și opera sa, dar și răsfoind tradiționalele dicționare, lexicoane sau enciclopedii de literatură: de la „Prima verba” a lui Laurențiu Ulici (1978) la „Pâinea noastră cea de toate zilele” a lui Ovid S. Crohmălniceanu (1981); de la „Critici români de azi” a lui Gheorghe Grigurgu (1984) la „Literatura Română Contemporană” a lui Laurențiu Ulici (1995); de la „Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin” (1998) la „Dicționarul scriitorilor din Banat” (2005), de la „Istoria critică a literaturii române” a lui Nicolae Manolescu (2008) la „Enciclopedia Banatului. Literatura” (2016) ș.a.m.d. și la cea mai recentă lucrare a lui Ionel Bota: „Spectacolul poate începe”. Despre o „poveste a textului” în scrisul lui Cornel Ungureanu (2024).

Astăzi, la ceas de tristețe, dorim să ne alăturăm celor care transmit gânduri îndoliate și condoleanțe familiei, neuitând faptul că, în toate vremurile – mai bune și mai grele -, omul, scriitorul, cărturarul Cornel Ungureanu a fost alături bibliotecii bocșene și managerului ei. Ne-a onorat cu încredere și generozitate, mai mult, ne-a onorat cu prietenia domniei sale! Astfel încât astăzi, 19 noiembrie 2025, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa și „Șerbanii de Bocșa” (cum îi plăcea domniei sale să ne numească) au pierdut nu doar un fabulos scriitor, un ales cărturar și drag colaborator, dar și un veritabil prieten!

Din primele rânduri afirmam că e extrem de greu să scrii și să vorbești despre oameni-legendă, personalități marcante despre care vorbește însăși bogata și diversificata lor activitate! Așadar, asigurându-vă de toată dragostea și prețuirea, am să mă limitez, cu gratitudine, la un sincer Mulțumesc!

Mulțumesc, maestre! Dumnezeu să vă odihnească și un colțișor din Rai să vă dăruiască! Vă vom purta în gând și-n suflet cu drag și recunoștință!

 

INVITAȚIE

21 noiembrie 2025, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Expoziție de artă plastică Eleonora & Gabriel Hoduț (Reșița).

 

21. November 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Kunstausstellung Eleonora & Gabriel Hoduț (Reschitza).