Vineri, 14 noiembrie, la sala de cenaclu a revistei ,,Orizont”
DECERNAREA PREMIILOR FILIALEI PENTRU ANUL EDITORIAL 2024
Juriul pentru decernarea premiilor literare ale Filialei pentru anul editorial 2024, alcătuit din: Adrian Bodnaru, Președinte, Borko Ilin, Simona Constantinovici, Constanța Marcu și Mihaela Pasat, a decis premierea următoarelor volume și autori: PREMIUL OPERA OMNIA: Radu Ciobanu
CARTEA ANULUI POEZIE EX AEQUO Ioan T. Morar, Toba de piatră, Editura Baroque Books &Arts, 2024
Robert Șerban, Aproape nimic sigur, poeme, Editura Cartier 2024
PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU POEZIE
Costel Stancu, Liniștea e un dar de la greci, Editura Tribuna, 2024
PREMIUL CARTEA ANULUI PENTRU PROZĂ
Dumitru Oprișor, Singurătatea ajunge la toți, roman, Editura Junimea, 2024
PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU PROZĂ
Lucian P. Petrescu, Lucrurile nu vor mai fi niciodată la fel, proză, Editura Cartea
Românească, 2024
CARTEA ANULUI CRITICĂ, ISTORIE LITERARĂ, ESEU
Pia Brînzeu, Shakespeare între cer și pământ, Editura UVT, 2024
PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU CRITICĂ, ISTORIE LITERARĂ, ESEU
Bota Ionel, Spectacolul poate începe. Despre o ”poveste a textului” în scrisul
lui Cornel Ungureanu, Editura, Tim Reșița, 2024
PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU TRADUCERI
Liviu Ornea, Jean-Baptiste del Amo. Fiul omului, de (traducere din franceză), ANANSI, 2024, Paolo Giordano, Tasmania, (traducere din italiană) ANANSI, 2024; Piergiogio Odifreddi, Pilule matematice, (traducere din italiană), Editura Humanitas, 2024; Carlo Rovelli, Găuri albe, (traducere din italiană), Editura Humanitas, 2024 PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI PENTRU ÎNGRIJIRE DE EDIȚII
Marian Odangiu, Logica tipului. Pro musica. Texte, Editura Aranca, 2024
Festivitatea de decernare a premiilor va avea loc mâine, vineri, 14 noiembrie 2025, de la ora 12.00, în sala de cenaclu din Piața Sf.Gheoghe nr. 3.
Scriitorul Ion Marin Almăjan, considerat, pe bună dreptate, „cel mai important prozator al Banatului” (Octavian Doclin), precum și unul dintre importanții scriitori ai literaturii române contemporane, împlinește 85 de ani! O vârstă frumoasă, a maturității depline și, mai ales, o vârstă a înțelepciunii!
Ion Marin Almăjan s-a născut în 16 noiembrie 1940 la Dalboșeț (Caraș-Severin), este un cunoscut scriitor, antologator, eseist, editor, jurnalist, important om de cultură, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Dintre volumele semnate, amintim: „Sunt dator cu o durere” (povestiri, 1970); „Spune-mi, unde duce acest drum?” (roman, 1972); „Neîmpăcați în mânie” (roman, 1974); „Sentimentul puterii” (roman, 1974); „Tornada” (roman, 1980); „Întoarcerea spre asfințituri” (povestiri, 1984); „Requiem per una regina” (povestiri traduse în italiană, 1984); „În afara gloriei” (roman, 1994); „Vremea hahalerelor” (pamflete politice, 1998); „Mătușa mea, Maria Theresia” (povestiri, 2003); „Ca mierea, ca fierea – cuvântul” (2007); „Amintiri despre țărani” (2011); „România cu pistolul la tâmplă (eseuri, 2013); „Fascinația ținutului” (2013); „Biruit-a gândul…” (2014); „Ochiul neadormit al bufniței” (eseuri, 2016); „Orgoliile orașului regal” (roman, 2018).
Pe maestrul Ion Marin Almăjan îl găsim în câteva antologii și în multe publicații de referință, dicționare și enciclopedii.
„Pentru talentul și dăruirea arătate în îndelungată activitate artistică, științifică și didactică prin care a promovat tradițiile culturale specifice fiecărei comunități și valorile autentice ale artei universale, creând un spațiu de exmplară conviețuire și de civilizație românească” scriitorului Ion Marin Almăjan i-au fost înmânate numeroase premii, ordine și medalii, diplome și titluri.
Despre prozatorul Ion Marin Almăjan au scris, de-a lungul vremii, unele dintre cele mai avizate, talentate și importante condeie : Cornel Ungureanu, Ioan Cărmăzan, Octavian Doclin, Ada D. Cruceanu, Ioan Cărmăzan, Adrian Dinu Rachieru, Gheorghe Jurma, Al. M. Vaida, Eugen Dorcescu, C. Motru, Alexandru Ruja, Ion Arieșanu, Iosif Băcilă, Veronica Balaj, Mircea Șerbănescu, Radu Theodoru, Alexandru Nemoianu, Ionel Bota, Maria Aron, Ildico Achimescu ș.a.
De altfel, scriitorul Ioan Marin Almăjan face parte din rândul personalităților bănățene omagiate de-a lungul vremii prin volume in honorem binemeritate, domnia sa fiind un „romancier, poet, jurnalist, editor, eminent istoric care definește, cum puțini, un Banat strălucitor, demn de admirație și iubire. Un ținut al lui și al nostru.”[1]
În data de 6 septembrie 2019, Primăria și Consiliul Local Dalboșeț, la inițiativa Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banatul Istoric și a revistei de cultură „Almăjul” din Șopotu Vechi (coordonator și inițiator regretatul prof. Gheorghe Rancu) au organizat amplasarea și dezvelirea unei plăci omagiale dedicată scriitorului, publicistului și editorului Ion Marin Almăjan.
Cu acest prilej a fost lansată și o plachetă aniversară intitulată „Omul de cultură și scriitorul Ion Marin Almăjan”, editată sub egida Asociației Culturale BANATCULT Almăj, sub atenta îngrijire a scriitorului și editorului Gheorghe Rancu Bodrog.
„Luminat de ochiul ceresc ce face să înflorească trunchiul său ţărănesc din care a crescut ca un brad puternic, cu rădăcini până în inima neamului, care să sune slava numelui şi a duhului său, Ion Marin Almăjan devine Omul simbol.[…] Ion Marin Almăjan este de o limpezime cinstită, înzestrat cu har şi cu tact pedagogic, cu o putere de convingere excepţională, simte cu uşurinţă impostura, demascând şi executând toate şarlataniile şi pe impostori, lucru care nu i-a fost iertat. Scrierile lui au un ecou revelator în inima românească. Redă în cărţile sale momente de istorie, dar şi drama individului, infirmitatea sufletească a celor răi. Unele din ele transformă viaţa satului în literatură.” Consemnează prof. Pavel Panduru într-un excepțional omagiu adus scriitorului Ion Marin Almăjan cu prilejul aniversării. (https://uzpcarasseverin.wordpress.com/2020/11/16/marele-scriitor-ion-marin-almajan-fiu-al-tarii-almajului/).
De asemenea, în anul 2020, sub îngrijirea conf. univ. dr. Ioan David și cercetător științific Delia Badea, vede lumina tiparului volumul In honorem magistri Ion Marin Almăjan – 80, volum care adună pagini importante dedicate scriitorului aflat la ceas aniversar de către prieteni, colegi de breaslă și apropiați.
„Ridicându-se din Țara Almăjului, fără a fi autor zonal, Ion Marin Almăjan a urmat îndeaproape sfatul lui Nicolae Stoica de Hațeg „ținându-se” de Banat și ctitorind, tenace, o operă, respectând un program ferm… ridicându-se din frumoasa Țară a Almăjului, acolo unde „banul era puțin și nevoile erau mari”, simțindu-se „Dator cu o durere”, cum ne anunța prin romanul publicat în 1970, el a adus în literatură, nemurind-o, o lume a unui ținut, cu firi aspre, voluntare, închise, trudind în „chinuri tantalice”, un pământ care dădea roade puține. Important este că scriind despre această lume magică a Banatului sudic, Ion Marin Almăjan și-a păstrat „straiele de acasă”, cum nota memorabil, într-o epistolă, Radu Theodoru.”[2]
Acest important scriitor bănățean, „Om-Cuvânt” după cum îl numește Ioan Cărmăzan, se află astăzi la ceas aniversar, prilej pentru noi, cititorii și colaboratorii săi, să-i transmitem dragostea și prețuirea noastră, să-i dorim cele bune cu sănătate și multă putere de muncă, deoarece condeiul său vertical și ascuțit este și va rămâne emblemă a Banatului în literatura română.
La mulți și inspirați ani, maestre Ion Marin Almăjan!
[1] Cornel Ungureanu În: In honorem magistri Ion Marin Almăjan – 80. Timișoara: David Press Print, 2020;
[2] Adrian Dinu Rachieru – Romanul politic și pactul ficțional (vol. II). Iași: Junimea, 2018.
În 12 noiembrie 2020 lingvistul Vasile C. Ioniță s-a stins în casa sa din Câlnic – Reșița, fiind vegheat de întreaga familie care a dus povara bolii alături de el și care l-a îngrijit cu răbdare și înțelegere până în ultima clipă.
Iată, s-au scurs cinci ani de neuitare, cinci ani de când hazul și ironia maestrului ne lipsesc, cum ne lipsesc comentariile sale pline de savoare, comentarii ale unui om hâtru și fascinant prin darul său de povestitor. Nu de puține ori am povestit în acești 5 ani cu prieteni și colaboratori despre prietenul Bocșei, Vasile C. Ioniță, care, din povestitor a devenit personaj de poveste.
Numele lui Vasile C. Ioniță și personalitatea acestuia sunt cunoscute în toată țara. Deşi născut pe meleaguri sucevene, la Dolhasca, la 24 martie 1932, profesorul Vasile C. Ioniţă este unul dintre cei mai importanţi lingvişti ai Banatului, unul dintre lingviștii harnici și cu renume în Banatul Montan.
Absolvent al Facultăţii de Filologie din Timişoara (1971), prof. Vasile C. Ioniţă a urmat un doctorat la Facultatea de Filologie din Cluj, iar din 1983 devine doctor în filologie (cu teza Cursul superior al Văii Timişului) .
Dialectolog, etimolog, onomastician, toponimist, publicist, scriitor, Vasile C. Ioniţă și-a dedicat întreaga viaţă cercetării, studiului şi scrisului.
A deținut diverse funcţii şi a practicat, de-a lungul vieții sale, mai multe profesii/ meserii: la începuturi a fost învăţător, apoi profesor, redactor de ziar, inspector şi secretar la Comitetul de Cultură şi Artă din Reşiţa, lector la direcţia Generală a presei şi Tipăriturilor pentru judeţul Caraş-Severin, traducător din rusă şi franceză.
Ca publicist a debutat în 1949 în „Viaţa Buzăului”; apoi a colaborat la diverse publicaţii din ţară şi străinătate, publicaţii de specialitate şi nu numai. La ziarul „Timpul” din Reşiţa a susţinut o rubrică permanentă.
A debutat editorial în 1972 cu un Glosar toponimic Caraş-Severin, apărut la Reşiţa, la Casa Corpului Didactic; în 1975, în colaborare cu Octavian Răuţ, editează Studii şi cercetări de istorie şi toponimiesub egida Muzeului de Istorie; în 1976, sub egida Bibliotecii Judeţene Caraş-Severin, realizează o plachetă în 40 de pagini Banatul, parte integrantă şi individualitate distinctă în contextul istorico-geografic şi al spiritualităţii româneşti. Contribuţii bibliografice. 1 Graiul bănăţean; în 1982 apare la Timişoara la editura „Facla” – Nume de locuri din Banat – o amplă monografie a toponimiei Banatului prefaţată de Alexandru Graur. În 1985, tot la Timişoara, la editura „Facla”, apare volumul Metafore ale graiurilor bănăţene; în 1997, la editura „Timpul” din Reşiţa, apare eseul monografic Sabin Păutza; Monografia localităţii Câlnicdin Caraş-Severin apare tot în 1997 la editura „Timpul” din Reşiţa; volumul Capricii. – un volum de amintiri, file de jurnal şi corespondenţă – apare în 1999 la editura „Timpul” din Reşiţa; în 2002, la editura „Eurostampa” din Timişoara, apare primul volum de Contribuţii lingvistice. Onomastică. Lexicologie semnat Vasile C. Ioniţă; în 2004, la „Intergraf ”din Reşiţa apare cel de-al doilea volumul de Contribuţii lingvistice…; tot în 2004 coordonează volumul Uite cine, ce şi cum vorbeşte. Teste comentate privind limba română, volum apărut la „Intergraf” la Reşiţa; tot în 2004, lăsând la o parte preocupările lingvistice, publică un volum de proză – Aripi frânte – continuând astfel seria volumelor memorialistice, relatând fapte absolut reale; Oglinzi infidele, volum apărut în 2005, Reşiţa, „Intergraf”; Meandre este volumul care continuă cronologic Aripi frânte şi apare în 2005 tot la editura „Intergraf” din Reşiţa.
În 1990 prof. Vasile C. Ioniţă se pensionează, dar activitatea culturală a domniei sale continuă. Îl găsim colaborator al unor publicaţii, dar şi colaborator al unor instituţii. O foarte bună şi rodnică colaborare a avut-o cu Radio Reşiţa, Doru Dinu Glăvan, redactorul şef de la acea vreme, sesizând şi valorificând puterea de muncă a maestrului, priceperea, profesionalismul acestuia. Pe lângă faptul că deţinea o rubrică la acest post de radio, Vasile C. Ioniţă scria, desfăşura o activitate scriitoricească rezultând câteva volume apărute sub egida Radio Reşiţa: Dicţionar de evenimente şi personalităţi din Banatul istoric, vol. 1 apărut la Reşiţa, la editura „Banatul Montan” în 2007, iar volumul 2 – Memento. Evenimente şi personalităţi din Banatul istoric, a apărut în 2008; 30 de istorioare despre oameni şi vremi, volum apărut în 2008 tot la Banatul Montan; Lecturi interzise, apare în 2009, Reşiţa. Banatul Montan; Memoria cuvintelor, volum apărut în 2010 la aceeaşi editură din Reşiţa şi Crâmpeie dintr-un veac trecut este volumul care încheie, în 2011, într-un fel, colaborarea cu Radio Reşiţa, o dată cu plecarea lui Doru Dinu Glăvan din radio, dar şi ultimul cu caracter memorialistic.
Din anul 2012 prof. Vasile C. Ioniță devine colaborator al revistei „Bocșa culturală” și, tot în acest an, hotărăşte ca mare parte a bibliotecii sale să o dăruiască oraşului Bocşa, Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, având încredere în această instituţie şi în managerul ei. Să-și „mărite mândrele” la Bocșa, cum îi plăcea să spună. Astfel a început o poveste, cea a amenajării unei săli destinată acestui veritabil fond de documente, apoi povestea a continuat cu inaugurarea, în noiembrie 2013, a sălii care-i poartă numele, iar în 23 martie 2017, la aniversarea celor 85 de ani ai profesorului Ioniță, lansarea „Catalogului Sălii prof.dr. Vasile C. Ioniță” de la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa (volum apărut la editura TIM din Reșița, dir. Gheorghe Jurma, în seria „Bocșa – istorie și cultură;39”).
Povestea „încuscririi” a continuat cu susținerea rubricii „Povestea vorbei” în revista trimestrială „Bocșa culturală” și, probabil, va continua, pentru că „moș Ioniță de pe Nergăniță” (așa-i plăcea să se prezinte, deoarece așa l-a denumit mitropolitul Nicolae Corneanu) a lăsat manuscrise și cărți din care să poată fi susținută întotdeauna rubrica sa.
În 14 noiembrie 2020 lingvistul Vasile C. Ioniță a fost condus pe ultimul drum și înmormântat în Cimitirul din Câlnic, din păcate, de prea puțină lume, motivul fiind restricțiile impuse de pandemie.
În cartea sa „Ce lăsăm în urma noastră?” editorul și scriitorul Gheorghe Jurma concluzionează: „… ce altceva putem lăsa în urma noastră decât o amintire frumoasă, decât un nume adunat pe-o carte, decât o idee care să fie dusă mai departe, decât o floare de recunoștință pentru cei care au crezut în noi, decât o flacără care să se aprindă ori de câte ori cineva cândva ar avea nevoie de lumina ce am purtat-o noi în lume.”
Mulțumim, prof. dr. Vasile C. Ioniță, pentru lumina dăruită tuturor de-a lungul vieții, lumină care încă ne călăuzește și la cinci ani de la plecarea dumneavoastră în „lumea cea fără de dor”.
UZPR CARAS SEVERIN 