Astăzi sunt 4 ani de când Doru Dinu GLĂVAN s-a mutat într-o Stea. Peste 7 zile vor fi 2 ani de când Oana Maria CENAN- GLĂVAN i s-a alăturat, mult prea devreme. Le menținem vie amintirea invitând tinerii școlari și liceenii la CONCURS:
CONCURS DE REPORTAJE „DORU DINU GLĂVAN” CONCURS DE INTERVIURI „OANA CENAN GLĂVAN”
„Oameni și locuri. #banatulmontan, #resita255” „Micii mari jurnalişti”, ed.a IV-a, 2026
Dăm startul celei de-a IV-a ediții a Concursului de reportaje „DORU DINU GLĂVAN” și a celui de interviuri „ OANA CENAN GLĂVAN” sub genericul „Mici mari jurnalişti”, ed. a IV-a, 2026, „Oameni și locuri. #banatulmontan, #resita255″ Ne propunem să menținem vie amintirea ziaristului, corespondentului, fondatorul Radio Reșița Doru Dinu Glăvan (07.06.1946-31.10.2021) și a jurnalistei Oana Maria Cenan- Glăvan (17.07.1973- 07.11.2023).
Concursul de reportaje poartă numele „Doru Dinu GLĂVAN” din respect pentru jurnalistul, reporterul, omul de radio, inițiator şi primul director al Radio România REȘIȚA. La 8 august 1995, Doru Dinu Glăvan alături de fiica sa Oana Cenana Glăvan și împreună cu tineri entuziaşti au constituit Fundația Radio Caraș-Severin (inițiativă susținută și de autoritățile locale) care, după o muncă tenace, susținută, exact după un an, la 8 august 1996 a primit statut oficial de Post Public local al Societății Române de Radiodifuziune și a emis primul semnal în eter. Doru Dinu GLĂVAN a fost preşedinte al Uniuni Ziariştilor Profesionişti din România, pe care a dezvoltat-o devenind cea mai mare Uniune din țară și pentru care a obținut ,,Statutul de Uniune de Creație și Utilitate Publică”. Concursul de interviuri purtă numele ,,Oana Maria Cenan- Glăvan” din respect față de jurnalistă, primul președinte al Filialei Caraș-Severin a UZP România. Ne propunem încurajarea creației jurnalistice și publicistice ca domeniu distinct al vieții sociale, spirituale, descoperirea de tinere talente din Banatul Montan pe care să le încurajăm să devină jurnalişti oneşti, creativi, dedicați publicului larg, apărători ai drepturilor, libertăților şi demnității profesionale, ai libertății de exprimare. Concursul propune tinerilor să devină jurnaliști ai comunității lor prin stimularea interesului elevilor pentru istoria, identitatea și personalitățile locale, promovând talente provenite din rândul elevilor cărășeni, clasele V-VI, VII-VIIl şi IX-XII. Recomandăm ca reportajele să se axeze pe realitățile județului Caraș-Severin, ale orașelor și comunelor bănățene, aflate, evident, într-o etapă de redefinire economică, industrială, socială și culturală, relevând legăturile tinerei generații cu oamenii și locurile natale. Îndemnăm școlarii mari și liceenii să descopere, să pună în valoare, să transmită mai departe memoria și energia Bantului Montan, a Reșiței- în anul 255 de Istorie Industrială, să surprindă actualitatea în mod autentic, plastic, cu atitudine. Reportajele scrise și interviurile având ca titlu „Oameni și locuri. #banatulmontan, #resita255″ pot să evoce personalități, evenimente sau aspecte din realitatea cotidiană redând legătura emoțională, afectivă, pozitivă a tinerilor cu locuri, oameni, tradiții, culturi, etnii, popoare și chiar țări. Textele pentru clasele: V-VI vor avea min. 16 rânduri- max. 32 rânduri, clasele VII-VIII şi IX-XII min. 32 rânduri- max. 96 rânduri. Acestea vor fi însoțite de datele de indentificare ale autorului: nume, prenume, clasa, şcoala, profesor coordonator, telefon şi adresa de e-mail şi vor fi transmise în font 12 Normal, Times New Roman, spațiere 1.5 pană la data de 01.06.2025 pe adresa de mail: contact@metarsis.ro, în scris pe adresa Societatea pentru Cultură METARSIS, Reşița, str. Libertății 13- Libraria Semn de Carte, jud. Caraş-Severin sau WhatsApp 0734 749 383 Un juriu de specialişti va acorda următoarele premii pe 3 categorii de concurenți: clasele V-VI, VII-VIII și IX-XII. Premiul I, II, III, Mențiune Premiul Societății pentru Cultură METARSIS Premiul UZPR filiala Caraş-Severin Premiul Bibliotecii Județene „Paul IORGOVICI” Premiul familiei Cenan- Glăvan
Premiile vor fi publicate pe site-ul UZPR București și în revista REFLEX- artă cultură civilizație care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România prin grija Centrului de Cultură și Artă Caraş-Severin. Gala de premiere va avea loc marți, 09 iunie 2026, ora 14:00 la sediul din Lunca Bârzavei a Bibliotecii Județene ,,Paul IORGOVICI” din Reșița. (Camelia Duca)
Organizator: Societate pentru Cultură METARSIS- activități şi servicii de cultură urbană şi artă contemporană- în parteneriat cu Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, filiala Caraş-Severin, Inspectoratul Şcolar Caraş-Severin, Centrul de Cultură și Artă Caraş-Severin, Biblioteca Județeană ,,Paul IORGOVICI”, Forumul Democratic al Germanilor din Banatul Montan și Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România Filiala Caraș-Severin.
1 – 2 noiembrie 2025, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Expoziție de fotografii dedicată Zilei Reformei Protestante (31 octombrie). Cu fotografii din Birda / Banat.
1 noiembrie 2025, începând cu ora 15.30, Cimitirul nr. 2 – 3 Reșița și mormântul preotului mons. Paul Lackner (ora 16.00):
Derularea proiectului „Ziua răposaților, 2025: Mai multe lumânări în cimitirele noastre“ și Devoțiune pentru cei răposați.
3 noiembrie 2025, începând cu ora 9.00, sala de festivități a Liceului Teoretic „Nikolaus Lenau“ Timișoara:
Conferința internațională „Nikolaus Lenau la împlinirea a 175 de ani de la trecerea sa în eternitate”.
Prelegere susținută în limba germană de Erwin Josef Țigla (Reșița): „Nikolaus Lenau – 175 Jahre seit seinem Tod: Gedenken im August 2025 = Nikolaus Lenau – 175 de ani de la trecerea sa în eternitate: manifestări comemorative organizate anul acesta, în luna august“.
5 noiembrie 2025, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Dialoguri literare. În calitate de oaspete al manifestării: autorul Nicolae Preda, împreună cu cea mai recentă apariție editorială a sa: „Halta Marga”, Editura „TIM“ Reșița, 2025.
6 noiembrie 2025, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Expoziție de sculptură aniversară „Doru Modoacă (Reșița) – 60!”
7 noiembrie 2025, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Dialoguri literare. În calitate de oaspete al manifestării: autorul Marian Apostol, împreună cu cea mai recentă apariție editorială a sa: „Medeea”, Editura „Hoffman“ Caracal, 2025.
1. – 2. November 2025, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Foto-Ausstellung zum Tag der Reformation (31. Oktober). Mit Fotos aus Birda im Banat.
1. November 2025, ab 15:30 Uhr, Friedhof Nr. 2 – 3, Reschitza und Grab von Msgr. Paul Lackner (16:00 Uhr):
Umsetzung des Projekts „Allerseelen 2025: Mehr Allerseelenkerzen auf unseren Friedhöfen“ und Andacht für die Verstorbenen.
3. November 2025, ab 9:00 Uhr, Festsaal des „Nikolaus Lenau“-Lyzeums Temeswar:
Internationale Nikolaus-Lenau-Gedenktagung, anlässlich seines 175. Todestages.
Vortrag von Erwin Josef Țigla (Reschitza): „Nikolaus Lenau – 175 Jahre seit seinem Tod: Gedenken im August 2025“.
5. November 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Im schriftstellerischen Dialog: der Autor Nicolae Preda und seine neueste Buchveröffentlichung: „Halta Marga”, erschienen im Verlag „TIM“ Reschitza, 2025.
6. November 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
7. November 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Im schriftstellerischen Dialog: der Autor Marian Apostol und seine neueste Buchveröffentlichung: „Medeea”, erschienen im Verlag „Hoffman“ Caracal, 2025.
(Dialog cu Florin Nistoresc – șef laborator „NISTORESC DENT”)
– De unde ideea înființării unui laborator dentar?
– Din dorința de-a veni în sprijinul pacienților și a medicilor stomatologi în a executa lucrări protetice de calitate și realizate prin tehnologii moderne.
– Ce înseamnă acest laborator pentru pacienții beneficiari de lucrări dentare?
– Încredere și siguranță a lucrărilor dentare. Un nou zâmbet recâștigat, urmare a unei danturi realizate profesional.
Chiar dacă relația directă a pacienților este cu medicul stomatolog, lucrările protetice sunt realizate estetic și cu precizie în laboratorul nostru.
– Cum este structurat laboratorul?
– Pe departamente specializate: ceramică și estetică dentară, proteze totale și scheletate, design digital, CAD/CAM și imprimare 3 D.
– Privind colectivul de muncă de aici, ce ne puteți zice?
– Pentru angajații noștri, laboratorul este mai mult decât un loc de muncă. Este un spațiu de dezvoltare profesională, de învățare continuă și de exprimare artistică.
– Cum este văzut acest laborator de pacienții beneficiari ai activității de aici?
– Feedback-ul pe care-l primim prin intermediul medicilor stomatologi colaboratori este pozitiv. Pacienții apreciază confortul, esteticul lucrărilor și durabilitatea acestora.
– Cât despre tehnologiile moderne aplicate în activitatea de aici, ce ne puteți puncta?
– Aș nota mesele de lucru ergonomice cu sistem de aspirație integrat, imprimanta 3D profesională pentru modele, sistemul CAD/CAM, scanerul și aparatul de frezat.
– Cum pot ajunge pacienții la acest laborator?
– Prin intermediul medicilor stomatologi cu care colaborăm.
În cazuri speciale, pacienții ne pot contacta pentru adaptări, probe sau culoare a dinților.
– Sunteți mulțumit de rezultatele activității laboratorului?
– Rezultatele sunt rodul colaborării și seriozității în activitatea zilnică. Succesul activității de aici este al întregii echipe formată din Monica Nistoresc, Antonela Dumbuleu, Ramona Rusu și Cosmina Șuc.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Recent, în organizarea Asociației CARP „Speranța” Hunedoara (președinte Rotar Delian Dorel), elevii cercului de creație literară „Speranța”, sub genericul „De la seniori învățăm cutezanța și omenia”, au avut prilejul să asiste la prezentarea cărții „CLIPĂ, STAI,…”, semnată de profesorul pensionar Virgil-Gilu ZĂVOIANU. El este unul dintre intelectualii de marcă ai satului Cinciș-Cerna.
Prezentarea cărții a fost făcută de seniorul Ilie Dumitru.
În cuvântul său, autorul, membru de onoare al cercului de creație literară „Speranța” al seniorilor, cu emoții firești, a punctat momentele de bucurie și trăirile sufletești create de jocurile copilăriei, frumusețea locurilor natale, mireasma nopților cu strălucirea stelelor, amintind în același timp de perioada studiilor și a locurilor de muncă unde și-a desfășurat activitatea, dar și rolul în viața lui, a familiei și a credinței în Dumnezeu. De apreciat sunt poeziile și epigramele creație proprie.
Cum ambii părinți se află în lumea stelelor, a dorit să ofere cititorilor o clipă din viața sa, cu dovezi ale destinului într-o lume cu surprize, speranțe și incertitudini.
Pe marginea cărții au mai vorbit prof. Georgeta-Ileana Cizmaș și Gelu Borza – consilier al Asociației CARP „Speranța” Hunedoara.
În organizarea Asociației „Cincișenii”, Primăria comunei Teliucu Inferior și Societatea Inginerilor Energeticieni din România, la Căminul Cultural din frumoasa așezare hunedoreană Cinciș-Cerna s-a desfășurat un reușit eveniment cultural.
Despre această inedită activitate l-am rugat să ne vorbească prof. dr. ing. Victor VAIDA (foto), președinte al Asociației „Cincișenii”, fond pe care am consemnat:
– A fost o activitate reușită. După vizitarea expozițiilor aflate în muzeul sătesc, într-o sală anume amenajată a Căminului Cultural, au avut loc:
Lansarea cărții „Istoria energeticii românești”, vorbitori fiind prof. dr. Rusalin Ișfănoni și prof. dr. ing. Victor Vaida;
Prezentarea referatelor „Sinuciderea lui Decebal, minciuna orgoliului columnic” de către scriitorul Ioan Scorobete și „Eutanasierea magică a mătușii Nica” (susținut de prof. dr. Rusalin Ișfănoni);
Vizionarea și expunerea de către prof. dr. Rusalin Ișfănoni a filmului etnofolcloric „Sărbătoarea Paștilor la Cernișoara Florese”;
Interesante au fost și referatele susținute de prof. Gilu Zăvoianu (Intelectualii satului Cinciș-Cerna) și învățătorul Malea Francisc (Popas în folclorul autentic al județului Hunedoara).
Activitatea s-a încheiat cu un apreciat moment de cânt și poezie semnat de poetul popular Gelu Dobrescu, solistele de muzică populară Ana Almășana-Ciontea, Geanina Vâță și poeta Maria Sângerean Sibioara.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
2025: Anul omagial Cardinal Iuliu Hossu (*31 ianuarie 1885, Milaș / Bistrița-Năsăud – †28 mai 1970, București).
2025: Pentru Reșița, Anul Fericitului Episcop Martir greco-catolic dr. Valeriu Traian Frențiu (*25 aprilie 1875, Reșița – †11 iulie 1952, Închisoarea comunistă de la Sighet) / Închiderea evenimentelor organizate la Reșița cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea fericitului Episcop Martir.
Prezentare de cărți, cu prilejul împlinirii a 77 de ani de la arestarea episcopilor greco-catolici din România:
Albumul bilingv româno-englez „Fericitul Valeriu Traian Frențiu – 150”, coordonatoare: Rodica Indig, cu un cuvânt înainte al Episcopului Virgil Bercea, autorii textelor: Alexandru Buzalic, Silviu Sana & Rodica Indig, apărut la Editura „Primus“ Oradea, 2024);
volumul „Episcopul Valeriu Traian Frențiu în dosarele Securității“, autor: pr. dr. Sergiu Soica, apărută la Editura „Mega“ Cluj-Napoca, 2023.
28. Oktober 2025, 16:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
2025: Hommage-Jahr Kardinal Iuliu Hossu (*31. Januar 1885, Milaș / Bistritz-Nassod – †28. Mai 1970, Bukarest).
2025: Jahr des besonderen Gedenkens in Reschitza an den seligen griechisch-katholischen Märtyrerbischof Dr. Valeriu Traian Frențiu (*25. April 1875, Reschitza – †11. Juli 1952, kommunistisches Gefängnis Sighet) / Abschluss der Veranstaltungsreihe in Reschitza, organisiert anlässlich des 150. Geburtstags des seligen Märtyrerbischofs.
Buchpräsentationen, anlässlich des 77. Jahrestags der Inhaftnahme der griechisch-katholischen Bischöfe Rumäniens:
das zweisprachige Album (rumänisch – englisch) „Fericitul Valeriu Traian Frențiu – 150” (= „Der Selige Valeriu Traian Frențiu – 150), Koordination: Rodica Indig, mit einem Vorwort von Bischof Virgil Bercea, Autoren der Texte: Alexandru Buzalic, Silviu Sana & Rodica Indig, erschienen im Verlag „Primus“ Großwardein, 2024);
der Band „Episcopul Valeriu Traian Frențiu în dosarele Securității“ (= „Der Bischof Valeriu Traian Frențiu in den Dossiers der Securitate“), Autor: Pfr. Dr. Sergiu Soica, erschienen im Verlag „Mega“ Klausenburg, 2023.
Dokumentationsausstellung von Bogdan Andrei Mihele: Errichtung der „Märtyrerbischof Dr. Valeriu Traian Frențiu“-Büste in Reschitza, 2025.
Sub acest generic, „Tudor Vladimirescu. Istorie, revoluție și legendă”, am inaugurat în 2021 un serial de video–documentar dedicat conducătorului Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu, cu prilejul Bicentenarului acelui moment istoric românesc.
Ideea a pornit de la ctitoria sa – singura – din satul Prejna, comuna Balta, Mehedinți, o biserică, în funcțiune și astăzi, și de la evenimentul creat cu acel prilej bicentenar de către autoritățile locale și județene.
Am realizat acel video–documentar de 20 de minute în Prejna, cu sprijinul Niculinei Stoican, fiică a satului, cu cel al Irinei Zoican, primar și al preotului paroh, Marius Stoian. Producția, realizată cu mijloace moderne, a avut proiecția în chiar ziua aniversării evenimentului în curtea bisericii, pe un ecran uriaș, în prezența multor invitați din județ și din țară. Succesul lui a determinat filmarea unui al doilea episod, de această dată în comuna Vladimir, de unde este mama eroului de la 1821, Prejna fiind satul natal al tatălui său. Filmările la această a doua parte, au mai fost făcute în 2023, cu sprijinul Consiliului județean Gorj și cele locale din Glogova, Padeș și Vladimir, dar și Tg Jiu, la Muzeul de Artă. Iar invitațiile de a filma și în alte locuri, legate de Tudor Vladimirescu, de lucruri mai puțin știute din viața și activitatea sa, au continuat. Așa se face că, în 2024, am filmat partea a treia la Drăgășani și în comuna Călina, subiectul fiind stegarul armatei sale de panduri, prilej de a afla amănunte foarte interesante în acest context, cu argumente și mărturii ale descendenților acelui personaj militar important.
Precizăm că acesta este un proiect freelancer, deci toate cheltuielile de producție au fost suportate de realizatori, neavând buget de la nicio instituție sau societate comercială. Și, totuși, au fost proiecții ale documentarelor la Glogova, Motru, Drăgășani, Tg Jiu, Drobeta Turnu Severin, Craiova și urmează să fie definitivate ca date calendaristice o serie de alte proiecții la Craiova și la Pitești, în cadrul unor proiecte, la fel, inițiate de asociații ori comitete școlare de părinți. De consemnat și difuzări pe posturi locale tv, dar și participarea primelor două episoade la Festivalul Internațional de Film și Televiziune SIMFEST Tg Mureș în 2021 și 2023, unde s-au bucurat de selecții pentru vizionarea finală de jurizare.
În același timp, echipa de realizatori – Dan Șalapa, coordonator proiect, Marius Trifan, Victorian Tănase, Eugen Negoiță, Dan Luncan, Andrei Burghină – au invitații să filmeze alte două episoade, cu subiecte total inedite, în această vară, 2025.
Dincolo de acestea, realizatorii așteaptă și alte invitații în alte locuri din țară, proiecțiile fiind disponibile în prezența reprezentanților realizatorilor, prilej de a lansa discuții pe marginea lor, a personalității lui Tudor Vladimirescu, interviuri, promovare a locurilor cu semnificații istorice din zonă etc.
2025: Anul omagial Cardinal Iuliu Hossu (*31 ianuarie 1885, Milaș / Bistrița-Năsăud – †28 mai 1970, București).
2025: Pentru Reșița, Anul Fericitului Episcop Martir greco-catolic dr. Valeriu Traian Frențiu (*25 aprilie 1875, Reșița – †11 iulie 1952, Închisoarea comunistă de la Sighet) / Închiderea evenimentelor organizate la Reșița cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la nașterea fericitului Episcop Martir.
Prezentare de cărți, cu prilejul împlinirii a 77 de ani de la arestarea episcopilor greco-catolici din România:
Albumul bilingv româno-englez „Fericitul Valeriu Traian Frențiu – 150”, coordonatoare: Rodica Indig, cu un cuvânt înainte al Episcopului Virgil Bercea, autorii textelor: Alexandru Buzalic, Silviu Sana & Rodica Indig, apărut la Editura „Primus“ Oradea, 2024);
volumul „Episcopul Valeriu Traian Frențiu în dosarele Securității“, autor: pr. dr. Sergiu Soica, apărută la Editura „Mega“ Cluj-Napoca, 2023.
Regina Maria a României (*29 octombrie 1875, Eastwell Park, Ashford, Kent / Anglia – †18 iulie 1938, Pelișor, Sinaia): 150 de ani de la naștere. O expoziție filatelică.
Expoziție foto dedicată Zilei Reformației, 31 octombrie. Cu fotografii din orașul lui Luther Wittenberg, Germania, realizate de Erwin Josef Țigla.
28. Oktober 2025, 16:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
2025: Hommage-Jahr Kardinal Iuliu Hossu (*31. Januar 1885, Milaș / Bistritz-Nassod – †28. Mai 1970, Bukarest).
2025: Jahr des besonderen Gedenkens in Reschitza an den seligen griechisch-katholischen Märtyrerbischof Dr. Valeriu Traian Frențiu (*25. April 1875, Reschitza – †11. Juli 1952, kommunistisches Gefängnis Sighet) / Abschluss der Veranstaltungsreihe in Reschitza, organisiert anlässlich des 150. Geburtstags des seligen Märtyrerbischofs.
Buchpräsentationen, anlässlich des 77. Jahrestags der Inhaftnahme der griechisch-katholischen Bischöfe Rumäniens:
das zweisprachige Album (rumänisch – englisch) „Fericitul Valeriu Traian Frențiu – 150” (= „Der Selige Valeriu Traian Frențiu – 150), Koordination: Rodica Indig, mit einem Vorwort von Bischof Virgil Bercea, Autoren der Texte: Alexandru Buzalic, Silviu Sana & Rodica Indig, erschienen im Verlag „Primus“ Großwardein, 2024);
der Band „Episcopul Valeriu Traian Frențiu în dosarele Securității“ (= „Der Bischof Valeriu Traian Frențiu in den Dossiers der Securitate“), Autor: Pfr. Dr. Sergiu Soica, erschienen im Verlag „Mega“ Klausenburg, 2023.
Dokumentationsausstellung von Bogdan Andrei Mihele: Errichtung der „Märtyrerbischof Dr. Valeriu Traian Frențiu“-Büste in Reschitza, 2025.
29. Oktober 2025, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Königin Maria von Rumänien (*29. Oktober 1875, Eastwell Park, Ashford, Kent / England – †18. Juli 1938, Pelischor, Sinaia): 150. Geburtstag: eine Philatelie-Ausstellung.
31. Oktober 2025, Reschitza, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek:
Ausstellung zum Tag der Reformation (31. Oktober), mit Fotos aus der Lutherstadt Wittenberg, Deutschland von Erwin Josef Țigla.
Numărul deșerturilor de știri locale se extind constant – pe de o parte sunt de remarcat eforturile jurnaliștilor de a menține în viață publicații și site-uri de informații, pe de altă parte crește vulnerabilitatea comunităților la dezinformare și polarizare. În lipsa celor care critică autoritățile și investighează corupția, deșerturile de știri sunt, în toată lumea, un atac direct la pilonii statului de drept și reperelor democrației.
Europa – venituri în scădere, distribuție părtinitoare a subvențiilor de stat, violență online
Studiul „Uncovering news deserts in Europe. Risks and opportunities for local and community media in the EU”, realizat de Centre for Media Pluralism and Media Freedom (CMPF), detectează provocări și oportunități pentru mass-media locală și comunitară din cele 27 de state membre ale UE, analizând fenomenul deșerturilor de știri dintr-o perspectivă holistică. O rețea de cercetători din toate cele 27 de state membre ale UE a efectuat investigația, utilizând metodologia dezvoltată de CMPF. Aceștia au evaluat riscurile pe baza a 55 de variabile care se referă la condițiile pieței media locale; siguranța și condițiile de muncă ale jurnaliștilor locali, independența editorială a instituțiilor locale și incluziunea socială.
Datele colectate cu privire la locațiile mass-media locale și comunitare au fost utilizate pentru a crea hărți interactive care acoperă aproximativ jumătate din UE-27. Acest lucru subliniază o lipsă considerabilă de date nu numai privind distribuția geografică a mass-media locale, ci și privind informațiile financiare, veniturile și măsurătorile de audiență axate pe localitate în întreaga UE.
Potrivit europeanjournalists.org, cele mai presante probleme privesc împletirea veniturilor în scădere și a distribuției părtinitoare a publicității și subvențiilor de stat către mass-media locală. O altă preocupare urgentă este controlul politic exercitat prin intermediul proprietății directe și/sau indirecte asupra mass-media locale, o problemă deosebit de răspândită în statele membre din Europa Centrală și de Sud.
Scăderea numărului de jurnaliști locali – răspândită în întreaga UE – provine în mare măsură din tendința în creștere de centralizare a redacțiilor în principalele orașe. Sunt raportate condiții de muncă nesatisfăcătoare pentru jurnaliștii locali, în special pentru jurnaliștii care lucrează pe cont propriu, iar atacurile online împotriva acestora sunt în creștere.
SUA – 50 milioane de americani au acces limitat sau deloc la știri locale
Numărul deșerturilor de știri locale din SUA a atins niveluri record în acest an, închiderile de ziare au continuat în ritm alarmant, iar reducerile de finanțare pentru radioul public ar putea agrava problema în lunile următoare, potrivit Raportului Medill privind starea știrilor locale din 2025. În același timp, peste 300 de startup-uri de știri locale au fost lansate în ultimii cinci ani, dintre care 80% au fost publicații exclusiv digitale.
Pentru al patrulea an consecutiv, Inițiativa de Știri Locale Medill de la Școala de Jurnalism, Media, Comunicații de Marketing Integrate Medill a Universității Northwestern a realizat un sondaj în rândul organizațiilor de știri locale, pentru a identifica tendințele din peisajul media local, aflat în rapidă transformare. Cercetătorii au analizat ziarele locale, site-urile exclusiv digitale, mass-media etnică și posturile publice de radio. Pentru prima dată, cercetătorii Medill au examinat și scăderea numărului de cititori digitali de publicații. S-a constatat că numărul de comunități situate în deșerturi de știri a crescut în 2025, iar în alte 1.524 de unități teritoriale a mai rămas o singură sursă de știri. În total, aproximativ 50 milioane de americani au acces limitat sau deloc la știri locale.
Potrivit medill.northwestern.edu, creșterea numărului de deșerturi de știri a fost însoțită de o creștere a închiderilor de ziare, care au ajuns la 136 în ultimul an, o rată de peste două pe săptămână. Medill notează că majoritatea închiderilor din acest an au avut loc la ziare mai mici, deținute independent – nu la cele controlate de lanțuri mari – ceea ce semnalează că un număr tot mai mare de edituri de familie cu vechime cedează presiunilor economice. De asemenea, și numărul total de locuri de muncă la publicații a scăzut în ultimul an – industria a pierdut peste trei sferturi din locurile sale de muncă din 2005 până în prezent.
Echipa Medill a descoperit și că alte 250 de zone prezintă risc ridicat de a deveni deșerturi de știri în următorul deceniu, iar traficul web către 100 dintre cele mai mari ziare a scăzut cu peste 45% în ultimii patru ani. „Acest raport evidențiază transformarea de proporție istorică a știrilor locale. Pe de o parte, deșerturile de știri se extind, iar închiderile continuă rapid. Pe de altă parte, apar sute de startup-uri. Întrebările sunt cum va arăta ecosistemul știrilor locale peste câțiva ani și dacă vor fi lăsate în urmă părți ale SUA”, a declarat Tim Franklin, profesor și titular al catedrei John M. Mutz în știri locale la Medill.
America latină – regimuri politice „care alimentează sentimentele anti-media”
Statisticile privind deșerturile de știri din America Latină variază în funcție de țară. În Brazilia, „Atlas da Notícia” a constatat că aproape jumătate (48,7%) dintre municipalități nu aveau agenții de știri locale începând cu 2023. Columbia avea 8,8 milioane de locuitori în „zone tăcute” în 2019. În Venezuela, studiul „Atlasul Tăcerii” a constatat că peste 5 milioane de oameni nu aveau acces suficient la mass-media, 90 de municipalități fiind clasificate drept deșerturi de știri. Chile are aproape jumătate din comunele sale în deșerturi de știri.
Pentru Irene Benito, coordonatoare de noi proiecte la Forumul de Jurnalism Argentina, discuția despre deșerturile de știri locale este o conversație despre viitorul jurnalismului. „Am rămas cu foarte puține voci”, a declarat Benito pentru LatAm Journalism Review. În 2021, ea a condus primul studiu despre deșerturile de știri locale din Argentina. Declinul jurnalismului – determinat de regimuri politice care alimentează sentimentele anti-media, alături de o nouă generație care vede puține oportunități în profesie – a exacerbat această situație, adaugă Benito.
Fondarea și bazele acestei stațiuni balneare – Băile Herculane, au fost realizate de legiunile împăratului roman Traian Nerva în 102 d.Hr., învingătorul regelui Decebal și cuceritorul țării Dacia, la începutul secolului al II-lea (documentare atestată în 153 d.Hr.). Conform obiceiurilor acelor vremuri, apele termale descoperite în această vale a râului Cerna – în latină Thierna, au fost dedicate divinității sale, Hercules, sub numele de Thermae Herculis, nume păstrat până în zilele noastre. Din epoca romană au rămas 23 de inscripții monumentale denumite – Tabulae Votivae – gravate în piatră. Aceste altare, ridicate între anii 107-267, au fost lăsate de iluștri împărați, comandanți de armate și guvernatori ai Daciei și altor provincii, senatori, consuli și tribuni ai poporului, nobili și alți demnitari din Roma, pentru vindecarea lor, fiind un testament după atâtea secole, vorbind despre puterea vindecătoare a apelor noastre termale și despre proprietățile lor tămăduitoare ale „APELE SACRE ALE LUI HERCULE( aproape de )AD MEDIAM”. Legenda din România spune că însuși eroul Hercule, un semi-zeu, obosit, și-a recăpătat puterile după munci și lupte grele. Ajungând aici, într-un loc binecuvântat cu ape termale în Valea Cernei, într-o mare luptă cu Hidra-balaurul cu trei capete, eroul nostru, Hercule (alias Iovan Iorgovan ), a câștigat! Au fost romanii cei care, cucerind aceste teritorii și ajungând aici, au construit temple, băi și apeducte după ce au descoperit proprietățile vindecătoare ale apelor termominerale. La fel aveți și d-vs acolo în Mexic, unde aveți, de asemenea, avantajul de a avea în statul Querétaro izvoare și zăcăminte sulfuroase în San Bartolo-Gto – care țâșnesc din zeci de puțuri, aproape de Rancho La Pitaya Gto și Tecozautla Qro-El Geiser , sau El Arenal. În orașul nostru există încă un fragment piscină rotunda – un bazin și un apeduct la nivelul solului, din epoca romană, aproape de hotelul Roman. După o lungă perioadă, austriecii, găsind ruinele termelor romane, au construit clădiri și piscine pentru terapii și tratamente Și la final a fost construit între 1974 și 1976 peste construcțiile austriece, păstrând căzile de marmură roșie (vezi foto). Acestea se mai văd și sunt utilizate la primul nivel, astăzi în circuitul terapeutic pe parcursul a aproape două milenii!!!. În acest loc, Băile lui Hercule au înscrisuri marcate în piatră și marmură, mulțumiri aduse divinităților pentru vindecarile obținute, așa cum sunt cunoscute din mitologia greacă și romană, precum și pentru că vom găsi mai multe ipostaze ale unor statui care par că vorbesc și ne spun multe lucruri. În acest loc, care are multe în comun cu diferite locuri din Mexic și din Querétaro… se împletește istoria și se combină cu mitologia și cu realitatea zilei de azi. Privind statuile care par că vorbesc de la sine și ne spun lucruri care par incredibile! Cele 3 statui, ale lui Hercule, ale soției sale și ale reginei Omphala, din Lidia, parcă sunt vii atunci când începem să descifrăm ce ne spune legenda ! …În timpul luptei cu taurul unde și când regele EURISTEU l-a trimis și condamnat la moarte pe HERCULES . Soția lui îl aștepta ținând în mână o cupă cu venin – otravă. Hercules însuși. se vede foarte trist, cu capul aplecat în jos, fără să știe ce va urma și unde să meargă…..!!! De cealaltă parte a străzii de pe donjonul de la capătul podului recent reabilitat, îl privește și îl așteaptă regina Omphala, care poartă o haină din piele de leu și un ciomag de lemn, identic cu cel al lui Hercules. (Lidia era – un ținut antic, pe teritoriul actual al Turciei – vezi cele 3 fotografii). Alte statui găsite pe strada-aleea romană și cele de deasupra fiecărei clădiri, niște copii de ipsos/ciment, pentru că originale au fost scoase pentru a împodobi palate și muzee din Europa, iar altele aproape pierdute se află în fluviul Dunărea în timpul transportului. Aproape de locul din Topleț există un apeduct similar care ne amintește de arcadele apeductului din Queretaro. Chiar și perioada de construcție este aproximativ aceiași, ambele apeducte fiind finalizate în jurul anului 1725 în Mexic….. și 1739–1740 la noi iar pretextul fiind în sine, foarte diferit: unul amoros în Qro și la noi sfârșitul unui armistițiu după lupte crâncene între austrieci și otomani , în cazul nostru – fixarea unei granițe a Imperiului Otoman pe râul Cerna !!!.
În oraș vom găsi un fel de copac ornamental – Pawllonia la noi, foarte asemănător cu Jacaranda și florile de culoare mov, ce înflorește în Mexic, deci avem încă o similitudine în ambele țări, chiar înainte și în timpul sărbătorilor Pascale. Vorbim despre magia violet în ambele cazuri! Dacă d-vs sunteți mândri de prezența spinilor în formă de cruce în Querétaro – în Templul Crucii, noi în această zonă avem aceleași exemplare de Gleditsia Triacanthos, cu cele 3 cuie ai crucificării în zonele limitrofe ale stațiunii !!! Existența unei berării Hercules în locul nostru, la fel ca în Querétaro, și existența unui Festival Internațional folcloric numit de asemenea Hercules, unde din 2003 au venit grupuri de dansatori și din Mexic, Argentina, Columbia și Costa Rica, alături de țările care se învecinează cu România: Serbia, Turcia, Georgia, Ucraina, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Irlanda, Grecia, Croația etc. Festivalul nostru Hercules La a 55-a ediție, are aproape aceeași vârstă cu Festivalul Cervantino din Guanajuato, Mexic,la cea de a 53 ediție. Aici există o școală numită Liceul Hercules, dar și un hotel, Hercules. În Piața Hercules se poate observa statuia lui HERCULES, din bronz, realizată din fier de tun în 1847, de maeștrii germani Glantz și Ramelmayer și a fost o donație din partea Arhiducelui austriac Carol, ca recunoaștere a vitejiei și pentru vindecarea ofițerilor și soldaților armatei austriece!
Într-o carte pe care am scris-o, – Plugova, la 580 de ani de la atestarea sa scrisă, am dedicat aproximativ 6 pagini ce se găsesc în Capitolul VII… Aici fotografiile și textele ne explică mai multe coincidențe, similarități și curiozități care există între țările noastre. Sunt prezentate separat pentru a cunoaște în detaliu tot ceea ce a fost menționat, împreună cu fotografiile și traducerea în spaniolă ! Existența Teatrului Republicii din Querétaro, cu tot rolul pe care l-a avut în cursul istoriei orașului, este legată de cel mai vechi teatru din România – Teatrul Oraviței , construit între 1814 -1816 și inaugurat oficial, prin spectacolele din 5 și 7 Octombrie 1817, în prezența în prezența familiei imperiale de la Viena, Francisc I (II) ȘI Carolina Augusta , la ambele evenimente . Este „ PRIMUL EDIFICIU DIN ROMÂNIA ACTUALĂ MENIT PRIN PROIECTUL ARHITECTULUI ( Ion Niuny) SĂ GAZDUIASCĂ ASTFEL DE SPECTACOLE DE TEATRU ȘI DE MUZICĂ ”. Clădirea e și azi în picioare fiind o copie a celebrului Burghtheater din Vienna! ( conform informațiilor primite de la Dl Ionel Bota, Doctor în istorie și Director al Teatrului din Oravița ). Interioarele sunt aproximativ asemănătoare!
Atât mexicanii, cât și noi avem Ziua Morților pe 1-2 noiembrie. Doar că acolo se sărbătorește într-un mod diferit, cu muzică, foarte multe flori, cu cranii de zahăr și multe alimente oferite morților sub formă de altare pentru rudele care nu mai sunt. Ei sunt veseli în aceste momente și muzica se duce la cimitir. Și noi aici avem la fel obiceiul de a merge la cimitire și avem și Cimitirul Vesel din Săpânța—Maramureș cu conotații asemănătoare . Aceste detalii au fost oferite de S.E. Dl. Ordorica Guillermo, ambasadorul Mexicului în România, împreună cu dl Consul onorific al Mexicului la Timișoara, Dl. Dr . Adrian Bădescu de în urmă cu câțiva ani, într-un interviu acordat la Timișoara televiziunii locale!
Cei 12500 km de distanță par a nu fi nimic, descoperind că există mult mai multe asemănări pe parcurs….de prezentat, să zicem !
Gara feroviară din localitatea noastră este foarte elegantă, fiind de la început un Pavilion de vânătoare, vorbim de planul casei Habsburgilor reprezentată aici de familia lui Francisc Iosif II și soția sa Sissi, împăratul Austriei. Francisc Iosif II era fratele mai mare al lui Maximilian de Habsburg – împăratul Mexicului 1864 Iunie 10, 1867 19 Iunie ,care a avut un sfîrșit tragic până la final. Câteva aspecte referitoare la această expediție sunt prinse într-o relatare din cartea SĂCĂLAZ TIMP ȘI iSTORIE despre viața Preotului catolic Augustin Weber care l-a însoțit pe viitorul Împărat al Mexicului , autori Gheorghe Blejuscă și Stefan Tomoiagă . Articolul tradus în spaniolă ca si prezentul articol, au fost trimise Asociației Culturale „ El Hercules” din QUERETARO , MEXIC , prezentând un interes deosebit manifestat de dl Ulises Ordonez si urmăritorii săi din această zonă turistică a Mexicului !
Ceea ce avem în comun sunt obiceiurile alimentare și modul de prezentare. Să observăm cât de multe coincidențe și asemănări există între două locuri și orașe unde. În ambele țări, folosim făina de porumb în preparatele noastre ca platouri naționale ; tortilla nu lipsește de pe masa mexicanilor și pentru noi produsul mamaliga – sau polenta ce este pregătită prin fierbere nu lipsește de pe masa românilor . Triada porumb-fasole-dovleac este utilizată într-un mod foarte comun în alimentația poporului român, la fel ca și pentru mexicani. Porumbul, fasolea și dovleacul sunt folosite în mod foarte comun în alimentația poporului român, la fel ca și în Mexic. Există multe varietăți de porumb și de fasole, vorbind despre culori și tipuri în Mexic, la fel fiind utilizate și în România! Ambele țări folosim și consumăm porumb fiert și prăjit. De asemenea, brânza sărată este factorul comun, iar diferența o fac mexicanii cu maioneza și lămâia, plus ardeiul iute pudră, uneori! Băutura noastră națională, Țuica – un distilat de fructe, prune – de aproximativ 5-6 tipuri, prune, cireșe, pere, piersici, având cantități mari atât pentru producție, cât și în ceea ce privește tăria alcoolică, fiind între 36 și 39 de grade, până la 55-65 de grade de alcool în nordul tării , seamănă cu Tequila – ce este tot un distilat, doar că plantele – respective cactusul maguey și în special maguey-ul albastru, fac diferența !!! Menudo-l îl avem și noi si prietenii mexicani, doar că există diferența de culoare: roșu în Mexic și alb sau crem în România, datorită ingredientelor folosite. Se servește cu ardei iuți verde sau roșu și bere, gustul fiind același!
Barbacoa, foarte recunoscută și bine preparată în Mexic, va avea corespondentul său în România, în ceea ce noi numim miel la cuptor sau la foc la țară – miel haiducesc !
Se cunoaște în tara noastră, dar nu se consumă – Wuitlacoche-ul – o ciupercă de fapt – , așa cum se face în Mexic – Are gustul său specific și valoarea sa nutritivă și aici se știe că acolo o cunoașteți și o preparați foarte bine fiind o delicatesă !
Pentru originalitatea informației și pentru tipurile de alimente care s-au servit la Paris în 1937, când România a reprezentat Europa la această sărbătoare culinară servindu-se nu mai puțin de 15 tipuri de vin !!! ( promit să le expun când va fi cazul.) Fotografiile vor completa ceea ce a fost prezentat textual în Capitoul VII și rămâne să fie prezentat ulterior, cu toate detaliile sale precum și meniul Cinei de Revelion din Paris 1937 !
Merită menționat că, Băile Herculane, și Tlaxcala din Mexic, sunt deja unite printr-un tratat de înfrățire făcut în 2003, în prezența Excelențelor lor și cu participarea celor doi ambasadori ai celor două țări din acele vremuri Sr.Lic. Leandro Arellano pentru Mexic si Dl. Dan Vasile pentru România, precum și a d-lui ziarist Doru Dinu Glăvan . De asemenea, s-a realizat vizita de răspuns din partea română în martie 2006 cu domnul primar Ion Oprescu și cei 11 consilieri ai săi însoțiți și de Dl. Doru.D. Glăvan ajungând cu bine în Tlaxcala, Mexic !
Similitudini de expresii și asemănări ale costumelor populare din celor două țări precum si ale unor dansuri din anumite părți ale Mexicului și României… și altele vor rămâne de povestit !
„Suntem aici, lângă izvoare, trecut și vremuri viitoare ” , parafrazând expresia d-lui Velișcu Boldea almăjan și dânsul ca și regretatul nostru profesor Gheorghe Rancu Bodrog pe care îi vom ține mereu la sufletul nostru !
Pervulescu Trifu Titu – Membru al Asociației Culturale „Domogled” din Băile Herculane și membru al Asociației Publiciștilor Presei rurale din Banat – România. ( Colaborator al Revistelor; Almăjul – Caraș Severin Cronica Mehadiei- Caraș Severin, Coolartis – Slatina Olt -Olt , Suflet Nou-Timiș, Glasul Voislovei- Caraș Severin precum si al publicației din Torac -Serbia.
Revenirea poetei și traducătoarei Aliki Telesku în Banatul de Munte, la mijloc de octombrie 2025, a creat un adevărat eveniment cultural, deoarece multă lume dorea s-o revadă și s-o salute. Biblioteca germană “Alexander Tietz”, a fost și de data aceasta, la fel ca în anul 2022, gazda manifestării. S-a creat în timp o punte culturală între Macedonia de Nord și România, între Kruševo și Reșița. Acesta a fost și motivul pentru care întâlnirea culturală a fost onorată de Excelența Sa Pavel Dupta, Consulul Onorific al Republicii Macedonia de Nord, la Timișoara.
Cartea prezentată numită „Luptele de la Mărășești” apărută în 2023 la Editura “Castrum de Thymes” din Giroc, aduce în prim plan versurile lui Costică Telescu, bunicul lui Aliki Telesku, cel care a luptat în primul război mondial, povestind în versuri despre această experiență tristă, despre ororile unei lupte care a curmat multe vieți, lăsând în urmă dor și durere. Aceaste povestiri versificate reprezintă, de fapt, un mod inedit de-a ilustra o istorie trăită, fapte din trecut, care ne ajută să înțelegem mai bine prezentul. Versurile au fost scrise de autor în limba română și apoi traduse de nepoata sa Aliki Telesku, în macedoneană.
Vizita la Kruševo localitatea din Macedonia de Nord aflată la 1350 metri altitudine, locul unde și-a făcut o familie, unde și-a construit o casă și unde a muncit Costică Telescu, mi-a dat ocazia să prezint imagini de pe aceste meleaguri și să vorbesc despre aromâni și despre istoria acestei zone. O localitate cu aproape 5000 de locuitori care are două muzee de istorie și un muzeu dedicat unui cântăreț, Toše Proeski. Solistul a copilărit aici și a fost foarte iubit de aromâni pentru că a dus cântecul macedonean pe toate meridianele lumii. Din nefericire a murit tânăr, la 26 de ani, într-un accident rutier. A avut o carieră scurtă, dar foarte intensă și plină de succes. Mai există în localitate, un centru cultural, unde sunt expuse lucrările artistului plastic Nikola Martinoski ,costume tradiționale ale vlahilor din zonă, dar și poze vechi, care atestă istoria acestei comunități, care s-a așezat aici la sfârșitul secolului al XVIII-lea. La formarea orașului ca așezare urbană, semnificativ a fost procesul de imigrație al vlahilor din Moskopole și împrejurimile sale, acțiune care a avut loc între anii 1769 și 1788. Ei au fondat aici Cartierul Vlah.
Istoria localității am înțeles-o mai bine în urma vizitei pe care am făcut-o în locul unde sunt expuse poze și obiecte care aparțin trecutului, pe o colină, într-o casă veche unde istoria este la ea acasă. Această instituție muzeală a fost inaugurată în anul 1953 cu ocazia aniversării a 50 de ani de la declararea oficială, în 3 august 1903, a Republicii Kruševo. Directorul muzeului, Zoran Bogeski, spune că există dovezi care vorbesc în detaliu despre luptele duse de aromânii conduși de Pitu GULI pentru a elibera orașul de sub ocupația otomană. Muzeul reprezintă chiar locul unde locuitorii orașului fabricau armele pe care le-au folosit în răscoala condusă de Pitu Guli, în anul 1903. Simbolul acestei lupte, tunul din lemn de cireș al aromânilor, se află așezat aici, la loc de cinste, acesta reprezentând acum un simbol al orașului Kruševo . Victoria aromânilor a durat doar 10 zile, dar reprezintă un moment important din istoria acestei comunități. Și ca o dovadă a caracterului dârz, moștenit de la strămoși, iată că în 1917, Costică Telescu pleacă alături de alți aromâni din Kruševo pentru a participa la luptele de la Mărășești. Este un act de mare curaj. Pentru vitejia sa a fost răsplătit cu “Ordinul de Cavalerie“. Dar toată această experiență dureroasă de pe front l-a marcat și a simțit nevoia s-o spună, s-o povestească și celor care vin după el. Originalitatea constă în modul ales de-a prezenta faptele, adică în versuri, dar și limba aleasă, limba română. Cartea merită citită pentru a înțelege mai bine istoria trăită și povestită de cel care a fost acolo, în miezul evenimentelor, pe front.
Cel de-al doilea muzeu deschis în anul 1974, numit “Makedonium“ se află în Complexul Memorial Ilinden și se remarcă prin modernitatea sa. Aici se definește în cel mai original mod conceptul universal de Libertate. Originalul edificiu prezintă cele 4 puncte cardinale prin glasvanduri diverse și frumos colorate. Simplu și în același timp complex, muzeul aduce în fața privitorului, machete și texte ce vorbesc despre aromânii eroi, Nikola Karev și Pitu Guli. Aici putem vedea Manifestul Kruševo și documente care atestă importanța acestei revolte, cât și ecouri ale acestei lupte, în presa străină. Muzeul este dominat de o frescă pe peretele frontal care ilustrează cursul războiului, fiind opera artistului plastic Borka Lazeski. În centrul edificiului se află stilizat soarele, semnul reprezentativ de pe steagul macedonean.
De această excursie pe care am făcut-o în anul 2021 se leagă de fapt promisiunea noastră, a mea și prietenei mele Aliki, de-a ne revedea în fiecare an. Astfel în 2022 a venit Aliki la Reșița și ne-a vorbit despre poezie și despre cărțile traduse de ea.
Aliki Telesku este originară din Macedonia de Nord, localitatea sa natală fiind Kruševo, dar este stabilită de foarte multă vreme, de mai bine de 30 de ani, în Cipru.
Până în prezent, a publicat 15 cărți și a tradus 37 de cărți în mai multe limbi. Se ocupă cu lexicografie, poezie, eseuri, cercetare, literatură pentru copii etc. A pregătit o Antologie de Poezie Cipriotă Contemporană, pe care a tradus-o în sârbă, o Antologie Cipriotă-Croată cu 60 de autori, o Antologie Româno-Cipriotă, în colaborare cu poetul Ion Baba din Serbia, cu 24 de autori, pentru care a fost distinsă cu renumitul premiu “George Coșbuc“. În prezent este în curs de publicare o carte despre obiceiurile din Balcani și Cipru. Lucrările sale au fost incluse în antologii în mai multe țări, traduse în mai multe limbi și publicate în reviste literare . Pe parcursul anilor a primit un număr mare de premii. Amintim doar câteva: “Orpheus Sulk-2020“ la Kostol- Serbia, Placheta pentru “Expresie Poetică și Înțelegere Autentică a Poeticii Iubirii“ – 2021, premiile I și III la Požarevac -2021, Premiul I la Festivalul “Marea în mână” din Rovinj – 2022. A fost distinsă cu mai multe premii I în Mexic, Honduras, Chile, Argentina, Columbia și Venezuela. În 2022, a primit Premiul “Pablo Neruda“ în Paraguay. De asemenea, cercetează poezia haiku și a primit o recunoaștere specială din partea Ambasadei Japoniei la Atena. A publicat o carte de poezie haiku tipărită în alfabet obișnuit și în braille, concepută pentru persoanele cu deficiențe de vedere. Cartea a fost tradusă în limba română de poetul Ion Baba și se așteaptă să fie acceptată în România. Aliki Telescu donează drepturile de autor pentru această carte Asociației Nevăzătorilor din România. În 2023, i s-a acordat titlul de Cetățean de Onoare al orașului Sremska Mitrovica (Siirmium) din Serbia și o diplomă pentru înalt profesionalism și originalitate în poezie la Uzdin,în 2023, distincție denumită “Hrisov de excelență “.
Apropierea poetei Aliki Telesku de viața culturală a Reșiței s-a produs prin publicarea unor creații de-ale sale în revista de artă, cultură și civilizație „Reflex”. În anul 2023 ea a tradus în macedoneană volumul de versuri “Poezii” de Octavian Doclin, carte apărută la Editura „TIM”, care este coordonată de criticul și istoricul literar Gheorghe Jurma. Volumul reprezintă o ediție selectivă bilingvă româno-macedoneană (redactor: Ada D. Cruceanu), traducerea aparținând lui Aliki Telesku, iar prefața lui Zenovie Cârlugea (doar în macedoneană). “Este o poezie plină de durere, de parcă ar fi scris în pragul morții”, constată traducătoarea în macedoneană Aliki Telesku, într-o scrisoare adresată Adei D. Cruceanu, datată 16 aprilie 2023 (în dimineața Paștilor), document-mesaj cu care se încheie reușita antologie POEZII / ΠΟΕЗИЈΑ, reamintindu-ne spiritul urgent tragic al poeziei neuitatului OCTAVIAN DOCLIN. (Un poet tragic într-o reușită traducere macedoneană: Octavian Doclin, articol de Zenovie Cârlugea)
În 16 octombrie 2025 în cadrul aceluiași eveniment cultural desfășurat la Biblioteca Germană “ Alexander Tietz”din Reșița a fost lansată cartea numită “5”. Acest volum inedit cuprinde cinci poeme semnate de regretatul poet Octavian Doclin, fiecare poem fiind tradus în macedoneană, sârbă, portugheză, italiană, spaniolă și engleză. Pentru poemul „Mușuroiul”, există și varianta audio, citită în cele șase limbi. Originala apariție editorială aparține editurii “TIM” . Scriitorul și criticul literar, Gheorghe Jurma a vorbit cu acest prilej despre poezia lui Octavian Doclin. De traducerile poemelor s-au ocupat scriitorii: Aliki Telesku, Paola Mara de Maestri și Iudita Mirea. Redactor de carte, criticul literar Ada D. Cruceanu.
Momentele muzicale din folclorul macedonean, dăruite cu drag de grupul vocal-instrumental “Resicza”, condus de Iuliu Fazakas,00 au creat o atmosferă plăcută.
Evenimentul cultural a fost organizat de Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici”, Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, Asociația Germană pentru Cultură și Educație a Adulților din Reșița și Uniunea Ziariștilor Profesoniști din România – Filiala Caraș-Severin.
Constantin Manolescu, un nume pe nedrept eclipsat de istorie, a fost un precursor al botanicii românești, originar din Banatul de Munte, mai exact din localitatea Mehadia. Deși faima sa nu a egalat-o pe cea a contemporanilor, printr-o neșansă a destinului, contribuția sa științifică, născută din familiaritatea cu flora Văii Cernei, a marcat o etapă crucială în explorarea biotei balcanice.
Constantin Manolescu s-a născut în primii ani ai secolului al XIX-lea, în Mehadia, o regiune cu o biodiversitate remarcabilă, care i-a influențat profund vocația. Încă din tinerețe, Manolescu era familiarizat în detaliu cu flora sălbatică a regiunii natale, inclusiv a Văii Cernei. Această cunoaștere aprofundată a ecosistemului local, care include Munții Mehedinți și Munții Cernei, l-a pregătit pentru marea sa carieră de explorator și colector de plante. Datele sale biografice fiind foarte vagi, nu se cunoaște cu exactitate unde și-a împlinit studiile, singura mențiune istorică fiind că studiile sale au fost efectuate în Banat. Angajat al Muzeului Național din Pesta, calitățile sale de colector au fost rapid confirmate, fiind remarcat de reputatul om de știință Emeric Frivaldszky (1799-1870), vicecustodele Muzeului. Acesta l-a angajat pe Manolescu în funcția de asistent preparator, ajungând în scurt timp, prin recunoașterea capacităților sale, asistent personal al vicecustodelui.
Marea Expediție Balcanică (1833-1836) Cea mai mare realizare a lui Manolescu a fost participarea la o expediție științifică majoră, finanțată de Muzeul Național din Pesta, care a vizat o zonă virgină din punct de vedere botanic: teritoriul cuprins între Munții Balcani și Marea Egee. A pornit inițial alături de zoologul maghiar Andrei Füle. După moartea acestuia, a continuat cercetările cu naturalistul germanul Karl Hinke. Expediția a început, la 20 februarie 1833, cu traversarea Dunării la Zimony (Semlin), apoi un popas la Belgrad. De aici, Manolescu și Füle s-au alăturat unei caravane, traversând, în condiții dificile („prin noroi și zăpadă, prin păduri de stejar”), localități precum Palanka, Jagodina și Niș, ajungând la Sofia. După 20 de zile, au sosit la Filipopol (azi Plovdiv). Cercetările s-au concentrat în Balcanii de Sud, inclusiv în împrejurimile Filipopolului și pe malurile râului Marița, cu excursii extinse spre Tatar Bazargic, Munții Rodopi, Despoto și Rilo, ajungând până la Stanimaca și Adrianopol. În anul 1836, Manolescu și Hinke au colectat plante valoroase din regiunea Macedoniei și, în mod notabil, de pe Muntele Athos, unde au petrecut 12 zile.
Deși materialul colectat a fost colosal, efortul celor doi exploratori a fost valorificat în mod ingrat de către profesorul care i-a trimis în expediție (Emeric Frivaldszky), nedreptate istorică consemnată ulterior de istoricii biologi. Cantitatea de material adunată în urma expediției este una remarcabilă: 1.900 specii de plante (circa 15.000 exemplare), 2.000 specii de insecte (18.000 exemplare), sute de melci, păsări și fluturi. Marea nedreptate constă în faptul că Frivaldszky a descris și a publicat această colecție fără să menționeze numele celor care au adunat-o. Astfel, Manolescu a fost privat de recunoașterea cuvenită pentru munca sa titanică de teren. Fapt îmbucurător, care i-a adus totuși un minim de prestigiu, în ciuda acestei fraude academice, este că Manolescu a reușit să publice, în anul 1835, o parte din propriile sale cercetări în prestigioasa revistă germană naturalistă „Flora” din Regensburg. Ca urmare a acestei acțiuni, o confirmare a sa, destul de tardivă, s-a produs prin recunoașterea și adoptarea sistemului său de clasificări și a modului de descriere a speciilor, acestea fiind apreciate și preluate de oamenii de știință ulteriori. Așa cum subliniază Valentin Borda, în cartea sa ,,Călători și exploratori români”, Manolescu Constantin, botanistul bănățean din Mehadia, este considerat ,,primul dintre botaniștii români care a publicat lucrări de specialitate într-o revistă occidentală„. Prin activitatea sa de colector și prin publicațiile sale, Constantin Manolescu ,,se numără, incontestabil, printre precursorii botanicii românești”. Deși creația sa este una reală, fiind suficient de documentată, biografia lui Manolescu este foarte vagă, învăluită chiar într-un oarecare mister. În afara articolului apărut în publicația germană din Regensburg, prezența sa în lumea științifică este semnalată la noi printr-o comunicare la Academia Română, înaintată de către botanistul, membru titular al Academiei Române, Emil Pop, în anul 1940. Unul dintre elementele biografiei sale, consemnat cu suficientă certitudine, este faptul că este originar din localitatea bănățeană Mehadia. El este identificat, în menționările sale, ca om de știință bănățean, alteori ardelean – ,,băiatul valah din Ardeal” (erdélyi oláh”), așa cum îl numește Nendtvich(1). În perioada Dualismului austro-ungar începută în anul 1867, în care s-a purtat o politică intensă de maghiarizare a numelor românești, în unele documente ale vremii apare cu numele de Szilárd Manolesko. Nota de mister este dată în primul rând de multiplele lacune existente în biografia sa personală – nu se menționează nicăieri anul nașterii, nici cel al morții. Inclusiv expediția sa de 4 ani în Balcani are și ea elementele ei de mister: este singurul dintre participanții la expediție care supraviețuiește epidemiilor, inundațiilor, atacurilor unor bande înarmate, și multor altor greutăți ivite în sălbăticia itinerarului. Andrei Füle moare în timpul expediției în mod neclar, neprecizat, iar Hinke decedează în urma contractării unei boli intestinale, la finalul expediției, la Salonic. În aceste condiții, Manolescu se întoarce singur la Pesta cu bogata colecție. Istoricul biolog Emil Pop, în lucrarea sa ,,Un explorator român al Balcanilor: C. Manolesco„, spune că nu a reușit să descopere în niciun document cercetat intinerarul lui Manolescu de la Salonic la Pesta. Cercul de mister este completat de faptul că Frivaldszky deși a mai organizat, la câţiva ani după încheierea acestei expediții, expediţii naturaliste în imperiul turcesc (1841—1842, 1844—1846), Manolescu nu mai figurează printre participanţi şi nici nu s-a mai putut afla nimic de soarta lui după întoarcerea sa din Balcani.
Cu toate că specialiștii străini, găsesc de mare interes eșantioanele răspândite de Frivaldszky, în nume propriu, Constantin Manolescu, rămâne un om de știință român aproape necunoscut deși meritele sale sunt de o însemnătate majoră contribuind la fundamentul biologiei românești în zorii nașterii ei. Numele său, așa cum se obișnuiește a fi menționat în lumea științifică în situația unor contribuții majore, nu apare, într-un mod total nedrept, în analele acestei științe.
Valoarea realizărilor sale a fost studiată intens de istoricul biologiei Emil Pop, rezultatele cercetărilor sale dovedind că aceasta este una de necontestat. Despre această cercetare, – Iacob BĂDILĂ afirmă: ,,Manolescu, preparator iscusit, colector pasionat şi naturalist instruit, unul din cei dintâi autori naturalişti, români, pioner al explorării Balcanilor şi Macedoniei, intră astfel, — mulţumită cercetărilor domnului profesor Emil Pop, — în panteonul ştiinţii româneşti.”
Cu siguranță dimensiunea nedreptății aruncată asupra muncii sale a avut un efect devastator, atât asupra persoanei, cât și asupra carierei sale științifice. Lipsa sa ulterioară din prim-planul vieții științifice poate fi justificată de efectul nefast al acestei uzurpări a meritelor sale. Precursor al științei din România, Constantin Manolescu, botanistul original din Mehadia, se profilează a fi cel dintâi om de știință român a cărui rezultate au fost însușite de către un cercetător străin, un precedent dureros pentru numeroasele cazuri similare consemnate ulterior în istorie. Viața lui Constantin Manolescu este, prin urmare, un exemplu cutremurător al unui destin frânt, al unei promisiuni științifice înăbușite de rapacitate, lipsă de caracter și moralitate umană. În acest context, o sarcină firească a posterității este de a-i reabilita numele și de a-i recunoaște rolul de pionier al botanicii românești, așezându-l la locul meritat în galeria exploratorilor.
Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin
P.S. Țin să mulțumesc domnului prof.univ.dr. Martin Olaru pentru informațiile preliminare oferite, acestea constituind punctul de plecare al documentării și realizării acestui material.
Nota de subsol: (1). Károly Miksa Cserkúti Nendtvich ( Pécs , 31 decembrie 1811 – Budapesta , 5 iulie 1892) a fost fondatorul chimiștilor maghiari , profesor la Universitatea de Tehnologie și membru al Academiei Maghiare de Științe
Bibliografie:
Valentin BORDA: ,,Călători și exploratori români”,
Cătălin ISMAN: ,, Bănățeni călători”;
I.M.Ștefan: ,, Pionieri ai Științei și Tehnicii Românești „;
Iacob BĂDILĂ: ,, Contribuții ardelene la istoria științelor”;
Emil POP: ,,Un explorator român al Balcanilor: C. Manolesco””;
La poalele istoricei Cetăți din Mehadia, a avut loc o nouă ediție a mult-așteptatului Festival al Toamnei, un eveniment vibrant dedicat culorilor, roadelor bogate și spiritului comunitar.
Desfășurat sub titlul Festivalul Toamnei – Tradiții și Bucurii Împreună, evenimentul a fost organizat prin efortul comun și dedicat al mai multor instituții de locale și județene, printre care Liceul Tehnologic Nicolae Stoica de Hațeg, Grădinița PP Mehadia, Primăria Comunei Mehadia, Parohia Ortodoxă Mehadia, Inspectoratul Școlar Județean Caraș-Severin și Casa Corpului Didactic. De asemenea, au contribuit la succesul festivalului elevi, producători locali, meșteri și creatori populari.
Adresându-se celor prezenți, organizatorii au subliniat că ,,toamna este anotimpul care ne învață despre recunoștință, muncă rodnică și frumusețea schimbării.”
Festivalul a oferit o serie de momente speciale și activități care au încântat publicul de toate vârstele, transformând evenimentul într-o experiență memorabilă.
Un punct central al festivității l-a constituit momentul artistic dedicat anotimpului, unde copiii talentați din instituțiile de educație locale, sub atenta și pasionata îndrumare a personalului didactic implicat, au susținut un spectacol plin de culoare și emoție. Prin cântece, dansuri populare și poezii în grai, micuții au celebrat bogăția și splendoarea toamnei.
De asemenea, Atelierul de pictură/modelaj și expoziția de lucrări ale copiilor au atras un număr mare de vizitatori, punând în valoare creativitatea și talentul tinerei generații. Standurile au expus adevărate opere de artă inspirate de natură și de roadele pământului, demonstrând că imaginația tinerilor nu cunoaște limite. Acesta a fost, fără îndoială, unul dintre punctele majore de atracție ale evenimentului, aducând o notă de prospețime și autenticitate.
Tradiția și gastronomia locală au fost reprezentate cu cinste printr-un Târg de produse locale tradiționale și preparate la ceaun. Mici producători și meșteri populari au adus laolaltă bunătățile pământului – de la dulcețuri și conserve, la obiecte de artizanat – oferind vizitatorilor ocazia de a savura arome autentice. Zona de preparate la ceaun, cu mirosurile ei îmbietoare, a constituit un loc de întâlnire și socializare foarte apreciat.
În plus, decorațiunile de toamnă au încântat privirile tuturor, creând o atmosferă unică de sezon. Aranjamentele spectaculoase, realizate cu spice de grâu, porumb, dovleci ornați și frunze ruginii, au transformat parcul central de la poalele Cetății într-un peisaj de basm, perfect integrat în spiritul sărbătorii.
Nu în ultimul rând, standul foto tematic a făcut deliciul publicului, în special al juniorilor, fiind un loc unde s-au capturat nenumărate zâmbete și multă voie bună. Decorul ingenios a oferit ocazia perfectă pentru amintiri de neuitat din cadrul Festivalului Toamnei.
Fiecare decor, fiecare cântec, fiecare zâmbet al zilei a fost o dovadă că toamna nu este despre sfârșit, ci despre rodnicie și continuitate.
„Astăzi nu celebrăm doar anotimpul în sine, ci și comunitatea care ne aduce împreună – copii talentați, părinți implicați și dascăli dedicați”, au transmis organizatorii prin doamna profesoară Ionela Mihaela Domilescu, director adjunct al liceului din Mehadia.
Participanții s-au bucurat de mirosul plăcintelor calde, de culoarea frunzelor, de jocurile copiilor și de energia acestui eveniment minunat, mulțumind publicului pentru prezență și dorindu-le o toamnă bogată, liniștită și plină de inspirație.
24 octombrie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Austriei (26 octombrie).
Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13 august 1802, Csatád / astăzi Lenauheim – † 22 august 1850, Oberdöbling bei Wien): comemorare poetică și muzicală, la 175 de ani de la trecerea în eternitate a poetului austriac, născut în Banat, cu participarea prof. Elvira Szlovig, Erwin Josef Țigla și prof. Elena Cozâltea.
24. Oktober 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Österreichischer Nationalfeiertag (26. Oktober).
Nikolaus Lenau (Nikolaus Franz Niembsch Edler von Strehlenau, *13. August 1802, Csatád / heute Lenauheim – † 22. August 1850, Oberdöbling bei Wien): Poetische und musikalische Würdigung, anlässlich dessen 175. Todestags. Mit Elvira Szlovig, Erwin Josef Țigla und Elena Cozâltea.
UZPR CARAS SEVERIN 