25 | septembrie | 2025 | UZPR CARAS SEVERIN

Încă de la începutul lunii septembrie aștept să prind timpul necesar și să scriu câteva rânduri în memoria unui scriitor important al Banatului, care m-a onorat cu prietenia sa din 1997 până la sfârșitul zilelor sale, „scribul de Banat” Nicolae Danciu Petniceanu, plecat la cele veșnice la începutul lui septembrie 2020.

Colaborator apropiat al Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa, prozator, gazetar, editor, important om de cultură al Banatului, Nicolae Danciu Petniceanu s-a născut la 11 aprilie 1936 în Petnic, jud. Caraş-Severin, și s-a stins în 9 septembrie 2020 la Timișoara, județul Timiș.

Studii primare si gimnaziale la Petnic şi Iablaniţa, apoi liceul la Reşiţa şi Universitatea din Bucureşti.

Cariera sa este cea unui luptător: muncitor, apoi profesor, apoi ofiţer în M.A.I. la raionul Orşova şi Timişoara, şi la PCTF Stamora-Moraviţa.

Din 1973 a fost angajat al Serviciului de Paşapoarte Timiş, până în 1982, apoi comandant adjunct al Aeroportului Internaţional Timişoara până în 1986 când se pensionează.

A înfiinţat şi a condus Societatea Literar-Artistică „Sorin Titel” din Banat, şi multe reviste şi publicaţii („Vrerea”, „Eminescu”, „Vestea”, „Muntele”, „Icoane bănățene” etc.) Era, după cum scria scriitorul Gheorghe Jurma, „făcător de icoane adică de reviste și tipărituri în care se străduie cu toată însuflețirea să descrie cât mai bogat și mai documentat Banatul obârșiilor sale” („Bocșa culturală” anul XVII, nr. 1 (92)/ 2016, p. 32).

Debutează literar în revista „Orizont” cu o schiţă numită Jocul, în 1969. Colaborează la mai toate revistele literare din ţară, dar și câteva de peste hotare („Familia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Semenicul”, „Libertatea” din Yugoslavia, „Pentru Patrie”, „Patria”, „Almanahul oștirii”, „Flamura roșie”, „Drapelul roșu”, „Viitorul”, „Fapta”, „Timpul”, „Gazeta de Caransebeș”, „Lumină Lină”,„Foaia Oraviței”, „Altarul Mitropoliei Banatului”, „Almăjul”, „Almăjana”, „Grănicerul”, „Ad-Mediam”, „Reflex”, „Bocșa culturală” etc.) şi este răsplătit cu premii, titluri şi distincţii. Ultimele astfel de recunoștințe le-a primit cu puțin timp înainte de a se stinge: „în 29 iulie 2020 întreaga sa activitate literară a fost recunoscută şi încununată cu un valoros Trofeu şi o Diplomă oferite de către prestigiosul forum, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România. Preşedintele UZPR, domnul Doru Dinu Glăvan, într-un gest de mare frumuseţe şi nobleţe spirituală, de colegialitate şi prietenie, s-a deplasat la locuinţa autorului, înmânându-i personal meritatele distincţii pentru activitatea sa. Aşadar, domnul Nicolae Danciu Petniceanu a putut să se bucure de: Diploma pe care putem citi: „Împreună scriem istoria clipei!” UZPR 101 ANI- 1919 – 2020, Premiul „Eminescu Ziaristul”- se acordă lui Nicolae Danciu – Petniceanu, Caraş- Severin, pentru consecvenţa, abnegaţia şi pasiunea de care dă dovadă în eternizarea geniului românesc Mihai Eminescu”; Medalia – „Împreună scriem istoria clipei!” 1919 –2019, 100 ANI, UZPR”; Premiul „Eminescu Ziaristul,” Ediţia a VIII-a 2020, ce constă într-o lucrare artistică executată în lemn de artistul plastic Doru Văsiuţi, cu titlul „Izvorul,”- izvorul Geniului Eminescian pe care domnul Nicolae Danciu l-a descoperit şi l-a cercetat, de la a cărui apă vie s-a inspirat şi de unde şi-a potolit setea de învăţătură şi cultură. A primit în dar şi un Breloc UZPR 100 ANI – putem spune metaforic, pentru a-l ataşa la cheile cu care scriitorul a deschis Universul Eminescian, să-i descifreze tainele.” Scria, printre altele, într-un comunicat de presă, doamna Constanţa Sylvia Hârceagă, preşedintele Cenaclului literar „Seniorii” – Timişoara

Nicolae Danciu Petniceanu a fost un scriitor prolific, mărturie rămânând numeroase volume scrise sau coordonate de el. „O adevărată surpriză acest Nicu Danciu Petniceanu! Povestește frumos, are, din când în când, un dialog sclipitor, un «auz» de zile mari, știe a construi din câteva linii un personaj, are haz când trebuie și când nu trebuie.”[1] (Cornel Ungureanu).

Dintre volumele sale amintim:

Apa de duminică (schiţe şi povestiri) – Timişoara: Facla, 1982;
Cantonul galben (roman). Timişoara: Facla, 1983;
Când caii dorm în picioare (roman), Timişoara: Facla, 1987;
Tango la Piave (roman). Bucureşti: Editura Militară, 1990;
Tango imperial (teatru). Timişoara, 1991;
Adio în septembrie: mărturisiri. Timişoara, 1995;
Stănuica: nuvele. Timiţoara: Mirton, 1995;
Tot ce am pe suflet: roman. Baia Mare: Gutinul, 1995;
Drumul de sănii: povestiri. Timişoara: Mirton, 1996;
La Ţebea cerul este tricolor: însemnări. Timişoara: Eurobit, 1997;
Octavian Goga şi mesianismul.- Timişoara: Eurobit, 1998;
Legământul împăratului Băl–Alion.Basme pentru mici și mari. Timișoara: Mirton, 1999;
Domnul Eminescu soseşte iarna (contribuţii documentare şi puncte de vedere originale). Timişoara: Mirton, 2000;
Lacrimă de taragot. Viața romanțată a lui Luca Novac. Timișoara: Mirton, 2000;
Cântece de pe spada Iancului. Timişoara: Eurostampa, 2002;
Peregrin prin Siberia. Timișoara: Eurostampa, 2003;
Orfeu s-a născut în Banat: viaţa romanţată a lui Ion Luca Bănăţeanul, Timişoara: Eurostampa, 2003;
Mantu: scenariu. Timişoara: Eurostampa, 2004;
Vrăjitorul din Almăj. Viața romanțată a lui Ion Stan Tănănacu. Timișoara: Gordian, 2005;
Rapsodul din Ţara Almăjului: viaţa romanţată a rapsodului Dumitru Popovici Iena. Timişoara: Gordian, 2005;
Bigamul: roman în 2 vol. Timişoara: Gordian, 2006;
Pripon pentru calul meu. Proză scurtă, 2007;
Lumina de la Vărădia. Timişoara: Gordian, 2008;
Comandorul. Timişoara: Gordian, 2008;
Un căţelandru muşcând dintr-un nor: povestiri pentru Daria. Timişoara: Gordian, 2010;
A sosit domnul Eminescu: monografia revistei Eminescu 2000-2008. Timişoara: Gordian, 2010;
Ortodoxie, istorie şi tradiţie în Banatul de munte. Timişoara: Gordian, 2010;
Voievodul Mihail. Timișoara: Eurostampa, 15 iunie 2011;
„Altarul cărții”: Monografie. Întâia mișcare literară românească din Banat. Vol. I. Timișoara: Gordian, 2013;
Prizonierul ringului. Viața romanțată a campionului și antrenorului Gheorghe Fiat. Timișoara: Eurostampa, 2014;
Trupa Pascaly și logojenii.Timișoara: Gordian, 2014;
Cei trei din Piața Amzei.Timișoara: Gordian, 2015;
Stele-n Panteon. Istorie culturală din Banat. Timișoara: Mirton, 2016;
„Altarul cărții”: Monografie. Întâia mișcare literară românească din Banat. Vol. II. Timișoara: Mirton, 2017;
Medalioanele Unirii. Jubileul 1918 – 2018. Timișoara: Mirton, 2017;
Mehadia. Anul de foc 1918. (coautor) Mehadia: Editura Cetatea Cărții, 2018;
Nașul lui Eminescu. Timișoara: Legart, 2020.

Bunul Dumnezeu a rânduit să-l întâlnesc pe scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu în anul 1997, fiind prezent la Bocșa la invitația primarului de la acea vreme, ing. Victor Creangă, fost coleg de liceu al prozatorului.

Din 1997 până la momentul plecării scriitorului „în lumea cea fără de dor” a durat această colaborare, transformată în prietenie, prin organizarea unor evenimente culturale de excepție, prin derularea unor importante proiecte culturale fie la Bocșa, fie la Topleț, fie la Timișoara și, de cele mai multe ori, la Mehadia, deoarece „scribul de Banat”(cum se autointitula) se retrăsese în această frumoasă comună unde a găsit înțelegere și drag de carte și act cultural.

De aici, din Mehadia, a continuat frumos activitatea Societății Literar-Artistice „Sorin Titel” prin editare de tipărituri, prin amplasare de plăci omagiale și comemorative, prin dezvelire de monumente și alte astfel de activități derulate în tot Banatul la inițiativa și sub coordonarea neobositului scriitor Nicolae Danciu Petniceanu. Din postura de președinte al acestei societăți culturale, omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu a reușit să reașeze pe harta culturală a Banatului nume aproape uitate, a scos la iveală fapte și personalități care fac cinste țării și culturii acesteia, dedicând, în acest scop, numeroase plăci omagiale sau comemorative confecţionate, montate şi dezvelite creştineşte în memoria unor importante personalități sau evenimente din localitățile Banatului nostru.

Iubitor de Eminescu și un mare patriot, un mare iubitor de limbă, neam și țară, Nicolae Danciu Petniceanu dedică tomuri întregi Poetului național, precum și actelor culturale românești, reale mărturisiri de credință literară.

Iubitor de carte, Nicolae Danciu Petniceanu a înființat, sub egida Societății Literar-Artistice „Sorin Titel” din Banat, prima bibliotecă privată numită „Casa Cărții – Casa Daria” în Mehadia. Aduna cărți de la autori prieteni și le împrumuta doritorilor, în mod gratuit.

Dimitrie Grama îl numea „reprezentant al spiritului bănățean”[2]; iar Pavel Panduru observa lirismul prozei lui Danciu Petniceanu, care „decurge din însăși trăirea faptelor” și subliniază crezul scriitorului „în cultura tradițională, în iscusința minții oamenilor de la sat, în puterea etică și estetică a valorilor materiale ale neamului nostru.” [3]

Miron Țic scrie că „Nicolae Danciu Petniceanu rămâne unul dintre cei mai doriți autori, extrem de viabil și surprinzător de autentic în rostirea graiului bănățean”.[4]

Prozatoarea Camelia Tamaș subliniază atât de frumos și clar generozitatea și omenia lui Nicolae Danciu Petniceanu: „…tatăl biologic a doi băieți, dar părinte literar a zeci de poeți și scriitori pe care i-a ajutat să debuteze, le-a oferit cu generozitate paginile revistelor domniei sale pentru a-și publica scrierile, i-a promovat și i-a încurajat.”[5]

Pentru noi „scribul de Banat” NDP (cum îl numeam între prieteni) rămâne un model de perseverență, de curaj, de iubire de neam, de țară și de cultura acesteia. De iubire de Oameni. Nu de puține ori ne amintim de verva sa, povestim cu drag și dulce nostalgie despre întâlnirile cu vulcanicul și, totuși, atât de sensibilul N.D. Petniceanu!