Manifestarea „Gărâna culturală“, ediția a XXVII-a.
Devoțiune în miez de zi, înfrumusețată muzical de corul „Franz Stürmer“ din Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), de grupul vocal-instrumental „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) și de grupul vocal-instrumental „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
13 septembrie 2025, ora 13.00, „The Ranch“, Gărâna:
Manifestarea „Gărâna culturală“, ediția a XXVII-a.
Ziua Limbii Germane (13 septembrie).
Program cultural cu participarea Formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ din Reșița – copii și adulți (coordonatori: Marianne & Nelu Florea).
13. September 2025, 12:00 Uhr, „Hl. Theresia von Ávila“-Kirche, Wolfsberg:
Veranstaltung „Wolfsberg im September“, XXVII. Auflage.
Mittagsgeläut: Andacht und musikalische Einlagen mit Beteiligung des „Franz Stürmer“-Chors aus Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), der „Intermezzo“-Gesang- und Instrumentalgruppe (Koordination: Lucian Duca) und der „Resicza“-Gesang- und Instrumentalgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
13. September 2025, 13:00 Uhr, „The Ranch“, Wolfsberg:
Veranstaltung „Wolfsberg im September“, XXVII. Auflage.
Tag der deutschen Sprache (13. September).
Kulturprogramm mit Beteiligung der deutschen „Enzian“-Volkstanzgruppe aus Reschitza – Kinder und Erwachsene (Koordination: Marianne & Nelu Florea).
Joi, 11 septembrie 2025, începând cu ora 18:30, în Sala Barocă a Muzeului de Artă din Timişoara, a avut loc lansarea trilogiei Hoinar prin Raiuria binecunoscutului istoric și critic de artă Coriolan Babeți. Tipărită la prestigioasa editură Vremea din capitală, în colecţia „Autori români”, trilogia este rodul multor ani de muncă asiduă a magistrului, cetăţean de onoare al oraşului încă din 2012.
Moderatorul regalului din seara de joi, de la Muzeul de Artă din Timişoara a fost distinsul domn Filip Petcu, managerul lăcaşului de cultură.
La eveniment au luat cuvântul Excelenţa sa Teodor Baconschi, fost ministru de externe al României (între 23 decembrie 2009 – 23 ianuarie 2012, via ZOOM), care ne-a împărtăşit impresiile de cititor: „mi-a plăcut foarte mult să-l descopăr pe autor ca persoană, care e destul de greu de citit, dincolo de verva stilistică… Într-un timp haotic, fără timotă, Editura Vremea a dat dovadă de curaj publicând oglinda vieţii unui om eliberat de orice sentiment, care face din Iam (n. n. satul copilăriei autorului) un fel de Humuleşti a lui Creangă… Până şi în exil s-a văzut că este vorba de clasa acestor exilaţi. ”
Silvia Colfescu (directorul Editurii Vremea) a menţionat că: „fiecare galaxie are un loc…, te întrebi dacă la Hoinar prin Raiuri nu apare şi volumul patru.”
Nu, timpul nu ucide, căci înaintaşii lui vorbesc prin el aşa cum spune Iorga: prin „aplecări, întorsături de spirit, îndemnuri şi putinţe de fapte”. Povestind „fără ură și părtinire” scriitorul ne situează pe noi, cititorii, în mijlocul unor evenimente culminante din istoria Banatului, trăite în iureşul lor, deportările în Bărăgan, o variantă a conceptului de genocid, un strigăt în faţa uitării.
Visător, creator de idei şi luptător statornic pentru biruinţa acestora, ştiind că „egidele” nu sunt uşor de oferit, autorul a dat dovadă de o prezenţă stenică, antrenantă.
Drumuri şi răscruci sau Coriolan Babeţi – 81 – un om, o istorie, este trilogia Hoinar prin Raiuri,care ar trebui să fie titlu de referinţă în bibliografia fiecărei biblioteci de la noi, din ţară, o „Luceat lux vestra”, cu interpretări pertinente şi scoatere în evidenţă a unor aspecte semnificative a rolului civilizator al grofului von Bissingen de Iam asupra regiunii, o „perlă neagră” a „spiţei neamului Babeţi”, conchizând: măcar să ne îngrijim cum se cuvine de ceea ce a dat!
În perioada 4 – 6 septembrie 2025 la Bocșa s-a desfășurat cea de-a cincea ediție a Festivalului de Film, eveniment de interes cultural, literar și cinematografic, pentru promovarea filmului românesc, a autorilor și realizatorilor de film, promovarea cărții și a scriitorilor, a bibliotecilor și a instituțiilor publice de cultură.
Evenimentul a debutat joi,4 septembrie 2025, dimineața, în sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa, cu un complex de activități cultural-artistice și literar-editoriale, prilejuite de aniversarea revistei „Bocșa culturală” la 25 de ani, și menite să îmbine armonios artele și să creeze o atmosferă de sărbătoare. O sărbătoare a cărții, a scriitorilor, a realizatorilor de film și autorilor de scenarii, o sărbătoare a creatorilor de frumos prin artă plastică, dar și a jurnaliștilor, a celor care nemuresc clipa.
După cuvântul de salut rostit de primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, moderatorul întâlnirii – Gabriela Șerban – a dat startul prezentărilor. Mai întâi a fost prezentat epigramistul Valentin David, precum și câteva dintre cele 25 de cărți ale sale.
Valentin David s- a născut în 16 februarie 1957 la Bocșa (Caraș-Severin) și locuiește în Orăștie. Inginer chimist la bază, actualmente, pensionar și un important epigramist.
A debutat cu epigrame în studenție, în revistele „Forum Studențesc” și „Viața Studențească”. Deși nu a mai fost activ în acest domeniu, nu a renunțat niciodată la această pasiune, iar din anul 2013 și-a reluat activitatea literară, activând online pe diverse site-uri de specialitate.
Astăzi este un epigramist cunoscut și recunoscut, colaborează la reviste din țară și străinătate și deține peste 50 de premii și mențiuni la festivaluri de epigramă și umor. Este membru al Uniunii Epigramiștilor din România și este prezent în multe volume colective, antologii și reviste de specialitate.
Când este întrebat despre cărțile sale, răspunde în modu-i caracteristic: „Am o veste bună și una proastă pentru cititorii mei: cea bună: am ajuns la douăzeci și cinci de titluri; cea proastă: nu am de gând sa mă opresc aici”. Din cele 25 de titluri, unele sunt scrise în colaborare cu alți colegi.
Despre cărțile și scriitura lui Valentin David au vorbit cu deosebit profesionalism dr. Ada D. Cruceanu (Reșița) și dr. Gheorghe Secheșan (Timișoara). Iar despre omul Valentin David au rostit alese cuvinte de, pentru și din suflet prof. Victoria Orbu, prof. Dorina Ștefan și prof. Ofelia Laszlo.
Cel de-al doilea moment al evenimentului a fost dedicat artei și a constat în vernisajul expoziției de pictură „Culori de gânduri” sub semnătura artistului plastic Catya Muntean-Mureșan.
„Expoziția „Culori de gânduri” invită vizitatorul într-o lume în care liniștea interioară se topește în lumina culorilor, iar emoțiile prind contur prin peisaje și flori. Fiecare tablou pare să fie un fragment dintr-un jurnal nevăzut, în care pictorul notează nu cuvinte, ci stări și trăiri. Peisajele aduc în fața privitorului respirația naturii: coline blânde, ceruri deschise, reflexe de apă ce sugerează o continuitate între exterior și universul interior. Florile, vibrante și delicate deopotrivă, sunt metafore ale fragilității și ale renașterii, transformând spațiul expozițional într-o grădină a sufletului. Ceea ce impresionează este armonia dintre culoare și gând: nuanțele calde transmit optimism și speranță, cele reci invită la introspecție și visare. Privitorul simte că fiecare lucrare nu doar redă o imagine, ci transmite o poveste nerostită, o meditație vizuală. „Culori de gânduri” nu este doar o expoziție de pictură, ci o experiență de întâlnire cu sine, un îndemn de a opri ritmul grăbit al vieții pentru a asculta, prin culori, muzica liniștită a inimii.” Mărturisea soțul artistei, prof. Ioan Museșan, în cadrul prezentării lucrărilor expuse.
Catya Muntean-Mureșan s-a născut în 2 februarie 1958 la Bocșa (Caraș-Severin), a absolvit Școala de Arte Plastice din Reșița, unde a studiat desen, pictură și sculptură cu renumitul profesor și artist Petru Comisarschi și, indiferent de locurile prin care au dus-o pașii, Catya Muntean a fost o încântare, nu doar prin frumusețe, ci și prin talent! A expus cu succes în străinătate în expoziții personale și de grup, dar acasă, aceasta este prima expoziție personală!
Despre lucrările sale au vorbit la modul excepțional criticul de artă Ada D. Cruceanu și artistul plastic Rita Aldea. De altfel, un cuvânt prietenesc, de suflet, a rostit și istoricul Mihai Vișan.
De la artă ne-am întors la carte, la reviste, la oamenii cărții și truditori pe tărâmul presei culturale. În această parte a evenimentului organizatorii au gândit un moment dedicat unei personalități marcante a culturii Banatului, aflată la ceas aniversar: Ada D. Cruceanu – Doamna culturii cărășene – borna 75.
Cu acest prilej, primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, a oferit sărbătoritei o plachetă aniversară „în semn de aleasă considerație și prețuire”.
Ada Mirela Chiseliță, cunoscută și recunoscută ca Ada D. Cruceanu, s-a născut la Sibiu în 4 mai 1950 și a muncit întreaga viață în Caraș-Severin, într-un Banat încărcat de istorie, pe un tărâm cultural și spiritual care i-a oferit satisfacții, dar, uneori, și durere. Doctor în filologie, Ada D. Cruceanu a deținut de-a lungul vremii diverse funcții, între care și pe cea de director al Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Caraș-Severin.
Intelectual rafinat, Ada D. Cruceanu colaborează la reviste de prestigiu, este autoare de cărți – în special eseuri și însemnări critice -, este traducător (din și în limba engleză) și, evident, un râvnit prefațator. Alături de soțul său, poetul Octavian Doclin, inițiază și realizează revista „Reflex”, revistă de artă, cultură și civilizație, care a împlinit 25 de ani de apariție (serie nouă). Personalitate culturală feminină, delicată și discretă, Ada D. Cruceanu poate și trebuie să constituie un model de modestie și dăruire pentru cei tineri și pentru noi toți.
Evenimentul s-a încheiat cu prezentarea revistei „Bocșa culturală” la 25 de ani și lansarea volumului „Presă și cultură la Bocșa. Scurt istoric al presei bocșene”, autor Gabriela Șerban, volum apărut în seria „Bocșa – istorie și cultură”- 77, la Editura TIM din Reșița. Despre carte și autor au vorbit editorul Gheorghe Jurma și scriitorul Nicolae Sârbu, dar și primarii inițiatori și susținători ai revistei: fostul primar, Victor Creangă și actualul primar, Mirel Patriciu Pascu.
Fiind o sărbătoare a presei bocșene, la eveniment au participat reviste din Banat și au fost prezentate următoarele: „Arcadia” (Anina), redactor-șef Mihai Chiper; „Semenicul” (Reșița); redactor-șef Gheorghe Jurma; „Reflex” (Reșița); realizator Ada D. Cruceanu; „Vatra almăjană” (Bozovici) redactor-șef Mariana Pâșlea; „Anghelos” (Sânmihaiu Român), coord. pr. dr. Dan D. Gârjoabă și „Învierea”, revista Arhiepiscopiei Timișoarei, prezentată de pr. dr. Dan D. Gârjoabă.
Seara de joi, 4 septembrie 2025, a fost destinată deschiderii „Bocșa Film Festival”, eveniment desfășurat în parcul „Pescăruș” din Bocșa Română. Despre cea de-a V-a ediție a festivalului de film de la Bocșa au vorbit: edilul-șef al orașului, dr. Mirel Patriciu Pascu, coordonatorul „Banatul Montan Film Festival” dr. Ioan Cojocariu și Gabriela Șerban, coordonatorul „Bocșa Film Festival”. De asemenea, a fost transmis mesajul președintelui UARF, dr. Ioan Cărmăzan, care, din motive obiective, nu a fost prezent la eveniment.
Prin grija și bunăvoința tânărului regizor Sabin Dorohoi, „Bocșa Film Festival” ed. a V-a a debutat cu filmul „Clara” (dramă, 2023), un lungmetraj de excepție în regia lui Sabin Dorohoi, un film cu șase nominalizări la premiile Gopo în 2025. O proiecție de succes, care a dat startul celei de-a V-a ediții a Festivalului de Film de la Bocșa!
Vineri, 5 septembrie 2025, „Bocșa Film Festival” ed. a V-a a continuat cu un alt eveniment complex dedicat cărții, oamenilor de carte și istoriei Banatului. De această dată, sala de festivități a Primăriei Orașului Bocșa a găzduit un simpozion aniversar dedicat protosinghelului dr. Ioanichie Petrică, duhovnicul Mănăstirii Sf. Ilie de la Izvor Vasiova, la împlinirea 50 de ani de viață.
Ion Petrică s-a născut în 9 mai 1975 la Bocșa (Caraș-Severin), este preot, este doctor în sociologie, iar din 25 februarie 2019 devine ieromonah sub numele de Ioanichie.
Pasionat de scris, de citit, de artă, protos. Ioanichie a debutat publicistic în 1998 în „Foaia Diecezană” din Caransebeș. Continuă să scrie și să publice în diverse reviste ale vremii.
Debutează editorial în 2006 cu volumul „Meditații pentru contemporani”, apărut la Editura Marineasa din Timișoara. Apoi îl găsim ca autor și coautor la câteva volume de referință în domenii ca sociologie și religie.
Remarcabil și deosebit de important pentru istoria locului este faptul că protos. Ioanichie reeditează în anul 2020, cu binecuvântarea PS Lucian, Episcopul Caransebeșului, volumul prot. Dr. Marcu Bănescu despre „Începuturile Mănăstirii din Valea Godinovei și vieața ctitorului ei protos. Macarie Gușcă”, volum apărut la Editura Sf. Episcopii Ort. Rom. A Caransebeșului în 1947. În cuvântul de binecuvântare ierarhul precizează cu încredere : „… încurajăm și nădăjduim că actualul duhovnic al mănăstirii Vasiova, Protosinghelul dr. Ioanichie Petrică, născut în Bocșa, vrednic urmaș al marilor duhovnici, inițiatorul acestui proiect de reeditare, își va lua responsabilitatea de a continua cercetarea în vederea elaborării unei lucrări complete despre mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor – Bocșa Vasiova.”
În acest context vor vedea lumina tiparului câteva volume ale protos. Ioanichie în calitate de coautor : „Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor. Mărturii în Foaia Diecezană 1905–1950”. Caransebeș : Editura Episcopiei Caransebeșului, 2021; „Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor. Mărturii în cărți și publicații”.. Caransebeș : Editura Episcopiei Caransebeșului, 2022; „Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor. Păstori de suflete 1905–2007”. Caransebeș : Editura Episcopiei Caransebeșului, 2023.
De asemenea, deosebit de importante, prin conținut, evident, dar și prin frumusețe și eleganță, sunt volumele apărute în „Colecția Duhovnicească”, volume care poartă semnătura protos. Ioanichie : „Părintele Paisie Olaru sau acolo unde sălăşluia Iubirea”.(Deva: Charisma, 2012); „Părintele Constantin Miloș. De la lumina cea simțitoare la lumina cea înțelegătoare”.(Deva: Charisma, 2024) și „Sfântul Părinte Calistrat Bobu sau tradiția duhovnicească tainică a monahismului vasiovean”.(Caransebeș: Editura Episcopiei Caransebeșului, 2025).
Despre scriitorul, duhovnicul, cercetătorul, omul Ionel Petrică au vorbit ing. Ionel Vucescu, istoricul Mihai Vișan și protop. Gheorghe Șutac, iar primarul Mirel Patriciu Pascu i-a înmânat sărbătoritului o plachetă aniversară „în semn de aleasă considerație și prețuire”.
Următorul aniversat al zilei a fost istoricul Ionel Bota de la Oravița, unul dintre cei mai harnici și iscusiți scriitori și cercetători ai Banatului, prieten drag al bibliotecii bocșene.
Poet, editor, istoric al culturii și mentalităților, grafician, cantautor, traducător, unul dintre cei mai prolifici critici și istorici literari, doctor în istorie și doctor în filologie, Ionel Bota s-a născut în 31 octombrie 1954 la Lupeni (Hunedoara). Trăiește și muncește în Oravița reușind să păstreze acest loc pe harta culturală a țării prin multele și diversele proiecte inițiate și realizate aici.
A debutat cu versuri în două publicații concomitent : „Echinox” și „Făclia” la Cluj Napoca, în 1979. Editorial a debutat în 1997 cu volumul „Muntele și poezia” : eseu critic asupra poeziei lui Octavian Doclin (Reșița : Timpul, 1997).
Prin scriitură, prin preocupări (culturale, artistice, filozofice, lingvistice etc.), prin inițiative publicistice, prin proiecte editoriale de excelență, prin toate aceste realizări putem aprecia că ne raportăm la un „fenomen Ionel Bota”. De altfel, încă din anul 2003, scriitorul Gheorghe Jurma își intitula editorialul revistei „Semenicul” – anul XXXI, nr 4/ 2003 – „Un fenomen : Ionel Bota”.
Prezent la „Bocșa Film Festival” ed. a V-a și invitat să vorbească publicului despre revistele și cărțile pe care cu dărnicie și profesionalism le inițiază și le realizează în Banat și în țară (Oravița, Anina, Bozovici, Lugoj, București, Târgu-Jiu etc.), Ionel Bota a prezentat câteva dintre titlurile reprezentative pentru istoria Banatului, precum și eseuri critice dedicate unor scriitori, dar și volumele sale de poezie. Când spui Oravița, spui Ionel Bota ! Așadar, au fost prezentate și volumele dedicate Oraviței, Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” și Semmeringului bănățean. Despre omul Ionel Bota și despre proiectele sale au vorbit Cristina Zainea și Gheorghe Chiran, colaboratori apropiați acestuia.
Evenimentul de vineri, 5 septembrie 2025, s-a încheiat cu un „fiu al locului”. Este vorba despre muzicologul Constantin-Tufan Stan, născut în 13 februarie 1957 la Bocşa Montană, jud. Caraş-Severin, căsătorit la Belinț (Timiș) și trăitor la Lugoj (Timiș).
Muzicolog, profesor, publicist, compozitor. Absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, iar din 2008 Doctor în Muzicologie titlu obţinut cu calificativul summa cum laude la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca cu teza Vocaţia muzicală a oraşului Lugoj. Monografie. Conducător ştiinţific prof. univ. dr. Francisc László.
Are o activitate didactică remarcabilă. Din 1981 până în 2022, când se pensionează, este profesor titular la Şcoala de Arte Frumoase „Filaret Barbu” din Lugoj, catedra de pian principal, iar din 2010 lector la Facultatea de Muzică a Universităţii de Vest din Timişoara. Din 2004 este membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Actualmente este doctorand al Facultății de istorie din Oradea. Tratând cu seriozitate fiecare implicare a sa, cel mai recent proiect inițiat de doctorandul în istorie, de astă dată, este Conferința Internațională de Istorie „Acta Historica Civitatis Lugosiensis” Ediția I desfășurându-se în 2021, conferință găzduită de prestigioasa Universitate Europeană „Drăgan” din Lugoj, reușind să reunească personalități și importanți oameni de cultură din țară și străinătate. Proiectul continuă și a ajuns la cea de-a V-a ediție.
Din multitudinea de cărți scrise sau coordonate de către Constantin-Tufan Stan, la evenimentul de la Bocșa a prezentat cel mai recent proiect editorial intitulat „Istorie locală și istorie națională în context european”, inițiat și derulat în colaborare cu prof. univ. dr. habil. Sorin Șipoș (Universitatea din Oradea) și prof. univ. dr. habil. Lucian Emil Roșca (Universitatea Timișoara).
Despre omul Constantin-Tufan Stan, despre proiectele sale a vorbit istoricul Mihai Vișan.
Întâlnirea cu aceste trei personalități ale culturii bănățene – protos. dr. Ioanichie de la Vasiova, dr. Ionel Bota și dr. Constantin-Tufan Stan – a constituit nu doar un prilej de a audia expozeuri profesionist ticluite, de a afla despre existența unor cărți de referință, dar, mai ales, un prilej de a întâlni oameni aleși, cu preocupări dintre cele mai frumoase, precum și pentru a le arăta acestora aprecierea și prețuirea noastră.
Seara de 5 septembrie 2025 a reușit să umple parcul „Pescăruș” din Bocșa Română, să adune laolaltă oameni de toate vârstele pentru a viziona împreună o comedie. Lungmetrajul românesc „Ghinionistul”, în regia lui Iura Luncașu, a înveselit publicul și ne-a dat tuturor o stare de bine. Pentru proiecția acestui film se cuvine să mulțumim prietenului nostru Dan Mirea, actor în ambele filme proiectate la Bocșa – „Clara” și „Ghinionistul”.
„Bocșa Film Festival” ed. a V-a 2025 s-a încheiat sâmbătă seara, 6 septembrie 2025, cu un film de animație, producție internațională, intitulat „Pinguinii din Madagascar, în regia lui Eric Darnell și Simon J. Smith. Și această proiecție a reușit să umple parcul „Pescăruș”, iar doi voluntari, eleve ale Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa – Antonia Onofrei și Octavia Buzori –, au dat viață personajelor întruchipând doi pinguini prietenoși, care au împărțit dulciuri copiilor.
În concluzie, putem spune că cea de-a V-a ediție a Festivalului de Film de la Bocșa a fost o reușită! „Bocșa Film Festival” ed. a V-a 2025, desfășurată sub genericul „Carte și Film, Artă și Literatură” a adus în atenție oamenii locului, atât în partea de literatură, artă, istorie, presă și religie, cât și în partea de film, regie, actorie! Ne-am axat pe bocșeni, pe oameni apropiați Bocșei, pe prieteni care, într-un fel sau altul, promovează acest mirific burg denumit Bocșa! Am realizat o veritabilă sărbătoare culturală, fără un festivism excesiv!
Organizatorii evenimentului au fost Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” în parteneriat cu Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, al primarului Mirel Patriciu Pascu, al viceprimarului Bogdan Pop și al prietenului nostru, membru al echipei de organizare, Mircea Rămneanțu.
Recunoștința noastră se îndreaptă către toți cei care ne-au fost alături în cele trei zile de festival! Fie în prima parte a zile, fie doar seara, împreună ne-am putut bucura de întâmplări minunate! Iar lui Dumnezeu îi mulțumim pentru toate, dar mai ales pentru vreme! A fost un timp frumos, prielnic proiecțiilor de film în aer liber! Prielnic sărbătorii culturii bocșene!
Poate că cele mai zguduitoare pagini din opera sa, Dostoievski le-a dedicat copiilor. Un credincios de talia lui nu se putea să nu fie profund marcat de cuvintele Mântuitorului: „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția Cerurilor. Și oricine va primi un copilaș ca acesta în numele Meu, Mă primește pe Mine (Matei 18/4-5)”.
Pesemne că de aici decurge insistența scriitorului de a descoperi la unii maturi calități specifice copiilor: inocență, căldură, iertare, bucurie sinceră și spontană. Prințul Mîșkin, un matur inocent, nu se supără când medicul îi spune că are minte de copil și că așa va rămâne toată viața. Dimpotrivă, el însuși mărturisește cu candoare că cel mai bine se simte în compania copiilor, pe care-i iubește și cărora știe cum să le vorbească, și că societatea maturilor îl obosește, motiv pentru care ar pleca undeva unde nu e nimeni…
Tot așa, Alexei Karamazov, „fratele” mai mic al prințului, caută cu insistență și bucurie societatea copiilor, chiar dacă unii dintre ei (Iliușa Sneghirev, de exemplu) îl întâmpină la început cu multă ostilitate.
Dar și alte personaje dostoievskiene au unele manifestări de copii, deși în cea mai mare parte a timpului se poartă cu o autoritate aproape tiranică. Generăleasa Lizaveta Prokofievna Epancina, de pildă, simte o mare bucurie atunci când prințul Mîșkin afirmă ritos că ea nu poate fi rea, întrucât posedă un suflet de copil. Tot așa boieroaica Antonida Vasilievna Taraseviceva din Jucătorul, autoritară și temută, nu ascunde de fapt un suflet ca de copil?…
Există la Dostoievski o categorie de adolescenți extrem de înzestrați, așa ca Ippolit Terentiev, capabili să dezbată grave probleme filosofice și sociale. Prin asta, autorul parcă ar vrea să demonstreze că-i mai lesne să-ți însușești înțelepciunea lumii decât să-ți menții ingenuitatea, ori – lucru cu mult mai greu – să revii la ea.
Cu siguranță că cele mai oribile personaje din întrega creație dostoievskiană o constituie ticăloșii ce chinuie cu sadism copiii, crimă de-o abjecțiune fără egal după opinia scriitorului (și a noastră).
Bătrânul Feodor Pavlovici Karamazov – bețiv, afemeiat și linge blinde, este un măscărici atâta timp cât nu luăm aminte la incalificabila lui comportare față de cele două neveste, cu un plus de dramatism în ceea ce privește raporturile lui cu „apucata”, precum și față de copiii proveniți din cele două căsnicii: Mitea, Ivan și Aleoșa.
Dar cu toată indiferența de pomină arătată orfanilor, el nu coboară până la criminala abjecțiune a lui Svidrigailov, a lui Nikolai Stavroghin ori la cea a generalului dement din relatarea lui Ivan Karamazov, acel scelerat de moșier care pune câinii să sfârtece un biet copilaș, drept pedeapsă că acesta, în joacă, i-a rănit la un picior câinele de vânătoare favorit.
Duioșia lui Dostoievski îmbracă haina dragostei ocrotitoare și compătimitoare, iar înjosirea, degradarea fizică (sufletele lor își păstrează puritatea!) și chinurile rafinate la care sunt spuse micile victime de către odioșii lor călăi, capătă note patetice prin destăinuirile complete ale vinovaților și prin canonul (nu doar moral!) la care-i supune autorul. Astfel, demonul Nikolai Stavroghin (poate că numele provine de la grecescul stauros, având sensul de cruce) relatează în Spovedania sa adresată călugărului Tihon cum a împins cu bună știință la sinucidere o biată fetiță, fiica gazdei sale, de care pretindea că nu se atinsese.
Dar, cu îndreptățită indignare, Dostoievski nu lasă nepedepsite atari fărădelegi izvodite de mințile și instinctele respingătoare ale unor degenerați: Svidrigailov, sătul de-atâtea blestemății, își curmă zilele cu un pistol, scârbitul Stavroghin de toți și de toate se spînzură, Smerdeakov – fiul nelegitim al bătrânului Karamazov, se sinucide după ce-și omoară părintele și-l jefuiește, iar Ivan Karamazov, autorul moral al asasinatului comis de feciorul Smerdeakov, sfârșește prin a-și pierde mințile.
Spovedania este modalitatea artistică cea mai îndrăgită, drept urmare cea mai des întrebuințată de scriitorul nostru. Aproape toate personajele sale – grave sau comice, distinse sau grosolane – caută (și până la urmă chiar găsesc!) împrejurarea propice pentru despovărarea inimii prin spovedire. E mare nevoie de așa ceva, având în vedere plaja largă de pendulare a moralei din opera dostoievskiană – între hipercerebral și hiperfecal, zonă în care orice este cu putință, dar nimic nu-i la întâmplare.
Alte două schițe (Băiatul cu mâna și Un băiat la bradul lui Hristos) din volumul 11 al operelor dostoievskiene (Editura Univers, București, 1974), adaugă tușe dintre cele mai zguduitoare la uriașul tablou social al nefericirii copiilor ruși din acea vreme. Căci iată ce ne spune autorul în prima scriere: „Umblă «cu mâna» e un termen tehnic, care înseamnă să cerșești. Termenul a fost inventat chiar de puștii ăștia. Sunt o mulțime ca el. Se învârtesc pe lângă tine și miaună ceva învățat pe dinafară, acesta, însă, nu mieuna și-ți vorbea nu știu cum nevinovat și lipsit de experiență și te privea cu încredere în ochi – era, deci, la începutul meseriei. La întrebările mele, mi-a spus că are o soră fără slujbă și bolnavă. Poate că era și adevărat, dar am aflat mai târziu că sunt o groază de puști dintr-ăștia și că sunt trimiși «cu mâna» chiar și pe gerul cel mai aspru și dacă vin fără nimic, probabil că sunt și bătuți”.
Viața mitelului „de vreo șase ani” din Un băiat la bradul lui Hristos, ieșit de unul singur în oraș din „subsolul umed și rece”, unde zace bolnavă mama lui, pentru ca – flămând și „îmbrăcat numai într-un hălățel” – să admire prin ferestrele caselor brazii de Crăciun, se încheie în cel mai tragic mod cu putință, în timp ce visa c-a ajuns la bradul Mântuitorului: „Iar jos, dis-de-dimineață, măturătorii au găsit trupul micuț al băiețelului, care s-a ascuns și a înghețat pe după lemne; a fost găsită și mama lui… Ea murise înaintea lui și amândoi s-au întâlnit în cer la Domnul nostru”.
„Zilele Europene ale Patrimoniului, 2025 – 12 – 14 septembrie”, ediția a XXXIII-a în România, având ca tematică „Patrimoniu și arhitectură”: Expoziție de artă plastică „Patrimoniu la Oravița”, cu participarea Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka). Participă cu lucrări: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Maria Tudur și Tatiana Țibru.
12 septembrie 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
DECO EXPERIMENT. Expoziție de cloisonné, vitraliu fals, acril etc. Autor: Dușan Baiski.
12. September 2025, 13:00 Uhr, Galerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin Reschitza:
„Europäische Tage des Patrimoniums, 2025 / 12. – 14. September”, XXXIII. Auflage in Rumänien, organisiert zum Thema „Architekturgeschichten“: Kunstausstellung „Patrimonium in Orawitza“, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka). Es beteiligen sich folgende Künstler: Puiu Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Nik Potocean, Maria Tudur und Tatiana Țibru.
12. September 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
UZPR CARAS SEVERIN 