Serviciul de taxi, așa cum îl știm astăzi, are o istorie lungă și fascinantă, evoluând de la simple trăsuri, la automobile moderne cu tehnologie avansată.

Ideea de a oferi transport contra cost a apărut încă din antichitate. În Roma, de exemplu, existau trăsuri închiriate, dar sistemul era rudimentar și nu era reglementat.

Secolul al XVII-lea a marcat o etapă importantă. În 1605, în Londra, s-au înființat primele hackney coaches (trăsuri de închiriat), care circulau pe străzi și puteau fi oprite de oricine avea nevoie de transport. Acest sistem a fost ulterior reglementat în 1662, numărul trăsurilor fiind limitat și stabilite tarifele. O evoluție similară a avut loc și la Paris.

Apariția motorului cu combustie internă la sfârșitul secolului al XIX-lea a revoluționat industria transporturilor. Primele automobile care au funcționat ca taxiuri au apărut la Stuttgart, în 1897, fiind fabricate de Daimler.
Momentul crucial a venit în 1891, odată cu inventarea taximetrului (sau contorului de taxare) de către germanul Wilhelm Bruhn. Acest aparat, care calcula automat tariful în funcție de distanță, a adus transparență și a stabilit standarde clare în domeniu. Denumirea de „taxi” provine de la combinația cuvintelor „taximeter” (taximetru).

În secolul XX, taxiurile au devenit un element esențial al peisajului urban din întreaga lume.
În anii ’20, automobilele special concepute pentru serviciul de taxi, precum celebrul „Checker Cab” din New York, au început să domine.
În anii ’40, sistemele de comunicare radio au fost introduse, permițând dispeceratelor să aloce curse șoferilor mai eficient.
Începutul anilor ’90 a adus tehnologia GPS, care a îmbunătățit semnificativ navigația și gestionarea flotelor.

Ultima și cea mai mare transformare a venit cu apariția smartphone-urilor și a aplicațiilor de ride-sharing la începutul secolului XXI. Companii precum Uber și Lyft au creat o platformă prin care șoferii privați pot oferi servicii de transport, concurând direct cu taxiurile tradiționale. Această evoluție a schimbat fundamental modul în care oamenii comandă și plătesc pentru curse.
Astăzi, taxiurile și serviciile de ride-sharing coexistă, iar concurența continuă să stimuleze inovația, de la mașini electrice până la mașini autonome.

Taximetria în România are o istorie la fel de bogată, aceasta fiind marcată de evoluția politică și economică a țării. Primele forme de transport public contra cost au apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, în marile orașe în special în București. Ca și în Europa, acestea erau inițial trăsuri trase de cai, numite „birje” sau „calești”. Ele staționau în locuri publice, precum piețe și gări, și puteau fi închiriate pentru curse scurte.
Odată cu modernizarea societății românești, a apărut și automobilul. În anii ’20, primele automobile folosite ca taxiuri au început să circule pe străzile Bucureștiului și ale altor orașe. Acestea erau, de obicei, modele europene, precum Fiat sau Renault, și au înlocuit treptat birjele. În această perioadă, serviciul era mai degrabă un lux, accesibil unui segment restrâns al populației.
După al Doilea Război Mondial, taximetria a intrat sub controlul statului. Flota de taxiuri a fost naționalizată, iar numărul și tipul de mașini au fost strict reglementate. În anii ’60-’70, cele mai cunoscute taxiuri erau cele de tip Dacia 1300 sau Renault. Șoferii erau angajați ai statului, iar tarifele erau fixe și mici, stabilite de autorități. Serviciul era organizat prin intermediul dispeceratelor, iar mașinile staționau în locuri publice desemnate.
Revoluția din 1989 a adus schimbări majore. Taximetria a fost liberalizată, iar acest lucru a dus la o explozie a numărului de șoferi și de mașini. Oricine își putea cumpăra o mașină și obține licență. Această perioadă de tranziție a fost marcată de un control mai redus, ceea ce a dus la probleme precum tarifele negociate „la geam”, un comportament adesea neprofesionist și servicii de o calitate îndoielnică. Tot în anii ’90, au apărut și primele firme de taxi private, care au încercat să profesionalizeze serviciul.
În ultimii ani, piața a devenit mai competitivă și mai reglementată. Apariția aplicațiilor de ride-sharing (cum ar fi Uber, Bolt și Free Now) a adus o nouă eră, caracterizată prin tarife transparente, plata online și evaluarea șoferilor de către clienți. Companiile de taxi tradiționale au fost nevoite să se adapteze, lansând și ele propriile aplicații și modernizând serviciile pentru a ține pasul cu concurența.
În prezent, piața de transport alternativ este foarte dinamică. Coexistă atât firme de taxi cu tradiție, cât și platformele de ride-sharing, iar reglementările se adaptează constant la această nouă realitate.

Constantin VLAICU/UZPR

Fotografia prezentată este una istorică, realizată în perioada interbelică, aproximativ în anii ’20. Perioada coincide cu începuturile taximetriei, așa cum se precizează și în articol. În acest context, fotografia poate fi considerată o fărâmă din istoria transporturilor, respectiv a taximetriei și a turismului în România, în mod special a transportului turistic din stațiunea Băile Herculane. Se poate observa o flotă de taxiuri prezente în fața gării din Herculane, pregătite să preia turiștii sosiți cu trenul, pentru a-i transporta în stațiune. În prim-planul imaginii este Nistor Guleran (Păviloane), din Mehadia, putem să-l numim pionier al taximetriei locale, lângă mașina sa Chevrolet National Torpedo.

Fotografia face parte din arhiva personală a domnului Doru Bocicariu, din Mehadia, descendent al protagonistului imaginii.

Interviu: Gheorghe Țunea Pîrvovanu – ing. Dorin Bălteanu
     

Interviu realizat cu omul de cultură Dorin Bălteanu, din Băile Herculane, cu ocazia efectuării concediului de odihnă în stațiunea lui Hercule !

   G.Ț.P. –  Bună ziua, domnule inginer Dorin Bălteanu ! Încă dintru început, vă rugăm să ne spuneți cum trăiți viața de zi cu zi, din punct de vedere social, dar mai ales spiritual ?

     D.B. – Este o întrebare care-mi trezește multe amintiri și nostalgii având în vedere proaspăta mea calitate de pensionar, dar mai ales, starea sănătății mele care necesită multiple deplasări la Timișoara și București.
Activâd cu jumătate de normă, până în februarie 2024, în cadrul Primăriei Băile Herculane, mi-a plăcut să inițiez și să organizez proiecte ce au avut un scop bine precizat: promovarea patrimoniului istoric, cultural, balnear, peisagistic și nu în ultimul rând, arhitectural, al bimilenarei stațiuni de pe Valea Cernei.
După ce m-am stabilit la Băile Herculane, acum 27 de ani, am ajuns să cunosc mai bine acest patrimoniu de excepție, pe care l-am considerat de-a dreptul fascinant, hotărându-mă să-mi dedic activitatea promovării acestuia atât în țară cât și peste hotare.
Înființarea, în premieră la Băile Herculane, a Biroului de marketing la firma S.C. Hercules S.A., odată cu angajarea mea, mi-a oferit posibilitatea să desfășor activități de promovare a stațiunii la târguri de turism, în cadrul conferințelor și simpozioanelor la care am fost invitat, în presă, televiziune, radio-uri, organizând în același timp programe pentru turiștii sosiți în stațiune: drumeții cu ghid pe așa numitele ”trasee de cură” din jurul stațiunii, excursii tematice, croaziere pe Dunăre, programe de fitness și divertisment.

Citește articolul întreg:

https://uzprcarasseverin.org/statiunea-baile-herculane-arc-peste-timp/