Motto: „Datoria vieții noastre, adică Binele colectiv realizat prin însumare de fapte aparent mărunte care, prin însăși apariția lor, se adună și se orânduiesc schimbând, în România Tainică, ciclul actual incoerent și făcând să renască stratul tradițional ireductibil”.

Dr. Artur Silvestri, scriitor, critic literar, promotor cultural, editor, întemeietor de organizații culturale

În inima Banatului Montan, pe Valea Almăjului, numele Pavel Panduru este sinonim cu istoria, cultura și, mai presus de toate, cu educația. Dincolo de titlurile formale – profesor, director, monograf – se află o viață dedicată necondiționat comunității, un om a cărui viziune a transformat o școală modestă într-un focar de cultură și ocrotitor al tradițiilor.
Născut în 1947, cu un destin marcat de o poveste de viață complexă, Pavel Panduru și-a găsit vocația în slujirea oamenilor și a locurilor natale. După studii de istorie și geografie la Timișoara și Cluj, a revenit, în 1969, ca profesor la Prigor, satul său de suflet. Aici, nu a fost doar un dascăl, ci un adevărat arhitect al viitorului, construind, alături de colegii săi, o școală nouă, modernă, care avea să devină temelia pentru generații întregi de tineri.
Viziunea profesorului Panduru a depășit granițele manualelor școlare. El a înțeles că pentru a menține tinerii în comunitate și a le oferi un viitor, era nevoie de mai mult decât o educație formală. Așa a luat naștere Școala de ucenici și, mai târziu, Liceul Tehnologic „Iosif Coriolan Buracu”, un reper în regiune. Aici, sub îndrumarea sa, sute de elevi au învățat meserii tradiționale – de la tâmplărie și sculptură, la croitorie și cusături tradiționale – transformând școala într-un centru de păstrare a meșteșugurilor străvechi.
Din 1974, de când a preluat conducerea școlii, până la transformarea ei într-un liceu tehnologic de prestigiu, Pavel Panduru a demonstrat că inovația și tradiția pot merge mână în mână. El nu a educat doar minți, ci a format caractere, a insuflat elevilor săi un profund respect pentru rădăcini și le-a deschis orizonturi spre un viitor bazat pe muncă și valori autentice.
Pe lângă activitatea didactică, domnul Panduru este un pasionat cercetător al istoriei locale și un autor prolific. A publicat peste 10 cărți de autor și a colaborat la peste 20 de volume colective, realizând monografii esențiale care documentează și prețuiesc istoria așezărilor din Banat. Lucrări precum „Monografia satului Prigor” și „Portul popular românesc – Tradiţie istorică şi continuitate culturală în Ţara Almăjului” sunt adevărate tezaure de informații, ce păstrează vie memoria locului și a oamenilor săi.
Implicarea sa culturală este la fel de vastă. A condus ansamblul folcloric „Doina Prigorului”, a organizat nenumărate evenimente, simpozioane și comemorări dedicate personalităților locale, contribuind activ la promovarea Banatului și a valorilor sale în țară și peste hotare. Colaborările sale cu nume mari ale culturii românești, de la ÎPS Antonie Plămădeală la Artur Silvestri și Cornel Ungureanu, atestă recunoașterea de care s-a bucurat în mediul academic și cultural.

Pavel Panduru a fost și rămâne un model și un punct de referință pentru mulți dintre apropiații săi, deoarece, pe lângă realizările sale profesionale, una dintre cele mai valoroase calități ale sale constă în legăturile umane pe care le-a cultivat în decursul timpului. Astfel, o relație specială a cultivat cu localitatea Mehadia, implicându-se în mod activ în viața culturală a acesteia, colaborator activ și membru în colectivul de redacție al publicațiilor locale ,,Vestea” și ,,Cronica Mehadiei”, editate la Mehadia. Această conexiune s-a menținut în mod permanent prin intermediul scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu și a jurnalistului Constantin Vlaicu, ambii din Mehadia, cu care a dezvoltat, de-a lungul timpului, o trainică relație de colaborare și de prietenie. Această relație continuă cu remarcabilă vigoare și astăzi, împreună cu jurnalistul Constantin Vlaicu, inițiind și dezvoltând mai multe proiecte personale culturale. De asemenea, a întreținut o relație profesională deosebită cu criticul literar Artur Silvestri și Asociația Română pentru Patrimoniu, organizație condusă de acesta. În cadrul acestei colaborări, a activat ca membru în colectivul de redacție al mai multor publicații editate sub egida asociației, contribuind activ la promovarea valorilor culturale și la cercetarea istoriei locale. În semn de apreciere pentru implicarea sa și pentru eforturile susținute în domeniul cercetării istorice, în anul 2006 i-a fost conferită o diplomă de excelență.
Dincolo de impresionanta sa listă de realizări profesionale și culturale, esența personalității lui Pavel Panduru stă în calitățile sale umane excepționale. El nu este doar un istoric și un profesor, ci un mentor, un prieten și un adevărat pilon al comunității. Respectul profund de care se bucură în toată zona Banatului Montan, și cu precădere în Țara Almăjului, nu provine doar din funcțiile sale, ci din dedicația sinceră cu care a slujit oamenii. Este un om mereu gata să asculte, să sfătuiască și să sprijine, având o empatie rară pentru tinerii pe care i-a format și pentru tradițiile pe care le-a promovat. Relațiile sale de prietenie cu personalități din lumea culturală, scriitori și jurnaliști, demonstrează capacitatea sa de a construi legături solide, bazate pe valori comune și respect reciproc. Pentru mulți, Pavel Panduru este o sursă de inspirație și un exemplu viu că munca asiduă și dedicarea față de comunitate sunt cele mai prețioase moșteniri.
Este un membru respectat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Cavaler al Ordinului Cultural Eminescu, onoruri care încununează o viață dedicată.
În apropierea aniversării a 78 de ani, profesorul Pavel Panduru reprezintă o sursă de inspirație pentru toți cei care cred în forța educației, în valoarea tradițiilor și în puterea de a construi o comunitate mai bună. Viața sa este o mărturie vie a faptului că un singur om, cu pasiune și dedicare, poate lăsa o amprentă durabilă și prețioasă asupra locului în care trăiește.

Constantin VLAICU/ UZPR, filiala Caraș Severin

În completarea acestui portret succint – succint deoarece pentru realizarea unuia complet nu am aflat suficiente cuvinte care să-l cuprindă, am ales să redau câteva citate care să întregească într-o anumită măsură, profilul profesorului Pavel Panduru. Fragmente de gând și reflecție, aparținând unor personalități apropiate sufletește, care nu doar îl descriu, ci oferă cititorului o fereastră către universul său intelectual și uman:

,,Statornicie se poate citi pe inima şi sufletul prof. Pavel Panduru (nume de două ori predestinat!!!) fiu al Almăjului şi totodată un cetățean universal al Banatului montanier, îndrăgostit nebuneşte de matricea sa, căreia istoricul şi profesorul i-a închinat peste 40 de ani de muncă, dragoste, dăruire, credincioşie, ca într-o sfântă cununie în faţa lui Dumnezeu, cu juruinţă la altar, uniune pe care doar dispariţia implacabilă a unuia dintre cei doi, o poate sfărâma, cu nădejdea că, dincolo de viaţă şi moarte, vor fi din nou alături, inseparabili fizic şi sufleteşte!

Model de conştiinţă civică, reper moral, simbol al românismului prezent aici de veacuri bune, mai mult ca în alte locuri, profesorul Pavel Panduru şi-a luat această imensă responsabilitate de a cerceta și a reînvia în sufletele celor de azi, și mai ales, ale celor de mâine, spiritul locului – spiritus loci -, de a-i păstra intactă identitatea şi valorile, ba mai mult, a le îmbogăţi cu noi valenţe ale timpului actual, cu alonjă spre cel de mâine.

El socoteşte destin împlinit – faptul de a-şi fi slujit în acest chip neamul, strămoşii, locul originii. Cu abnegație, cu muncă, dăruire, jertfă, oboseală, răbdare în încercări şi îngăduinţă în fața indiferenţei din ce în ce mai accentuate a unora faţă de aceste repere cultural-istorice şi morale.

Însă toate acestea n-ar fi fost posibile fără „sentimentul românesc al fiinţei” – după superba metaforă a lui Constantin Noica, fără simțământul apartenenţei la istoria, limba, fruntariile acestor locuri încărcate de legende şi de istorisiri.”

Cezarina ADAMESCU – scriitor

„Sunt fericit că m-am născut în acest sat minunat, din Almăј, сu oameni vrednici și făloși – PRIGOR…..com Prigor, a fost norocoasă pentru că un fiu al ei, Profesor Pavel Panduru din satul Putna a fost și este o excepție. Când spui Prigor, spui Pavel Panduru, iar când spui Pavel Panduru, te gândești la Prigor.„

Ing. Iacob Burac

„Țara Almăjului nu are început și nu va avea sfârșit cât vom fi vrednici să lăsăm pe aceia pe care îi aniversăm fie ei Eftimie Murgu de ieri, sau Iosif Băcilă, Pavel Panduru și atâția alții de azi, să renască, în duh în noi, cei ce suntem acum și cei care au să vie mâine: lumină din lumină.„

Alexandru Nemoianu, „Vatra Românească” SUA

Galerie foto: Pavel Panduru (foto și grupaj: Constantin Vlaicu)

29 august 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiect expozițional cu Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute”, partea a VIII-a.

 

29. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Ausstellungsprojekt mit Bogdan Andrei Mihele: „Istoria Reșiței în secvențe pierdute = Geschichte von Reschitza in verschollenen Ansichten”, Teil VIII.

Binecunoscutul scriitor și jurnalist de expresie româneascã Mihaijlo “Miki” Vasilievici ne-a anunțat organizarea Sãrbãtoririi Limbii Române în ziua de sâmbãtã 30 august, ora 12, Ora României, la Centrul Cultural Românesc din Kladova, Serbia. La eveniment vor participa membri ai comunitãții românești din zona Kladova, dar și din România, ca invitați. Între aceștia, vor fi membri ai
Uniunii Scriitorilor, dar și alți scriitori, de asemenea, jurnaliști, alți invitați. Cu acest prilej, se vor face o serie de comunicãri, lansãri de carte, recitaluri de poezie și muzicã tradiționalã vocalã și instrumentalã româneascã, specificã comunitãții kladovene și a împrejurimilor ei.
Reamintim faptul cã Mihaijlo Vasilievici este membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Serbia și al Uniunii Scriitorilor din România (USR), coordonator al Centrului Cultural Românesc din Kladova, dar și un important emul al promovãrii limbii române în spațiul Vãii Timocului, unde sãlãșluiește de veacuri o mare comunitate de vorbitori ai limbii române, de pãstrãtori ai tradițiilor, datinilor și obiceiurilor aproape identice cu cele din Mehedinți, spre exemplu, comunitate pe care statul sârb o recunoaște ca fiind de etnie vlahã. În context, însã, menționãm, însã, și tipãrirea în Serbia și zona Kladova, de reviste în ediții bilingve sârbo-românești, de cãrți de poezie, Ziua Limbii Române la Kladova, Serbia emisiuni de muzicã popularã în limba
românã. De asemenea, existã la Bor Facultatea de limba românã, frecventatã de cei doritori sã studieze aceastã limbã.
Centrul Cultural Românesc Kladova deține un sediu închiriat, unde se aflã o salã de clasã pentru predarea limbii române, spațiu expozițional, un muzeu etnografic, spațiu pentru conferințe, proiecții video sau vizionare tv, dar și o bibliotecã cu cãrți în limba românã, provenite din donații ale unor instituții din România sau persoane particulare. România are la Zajecer un Consulat destinat intereselor si valorilor comunitãții românești din județul Bor, Serbia de sud-est, de care aparține și Kladova.
Ziua Limbii Române este o sãrbãtoare marcatã la 31 august, adoptatã în comun de Parlamentele României și Republicii Moldova în 2013, ca sãrbãtoare naționalã, ea devenind rapid o sãrbãtoare recunoscutã și internațional, dovadã a conservãrii și promovãrii identitãții naționale prin intermediul limbii.

Dan Șalapa – UZPR