



„Oastea românească – pornită pe căile izbândei de către Regele Întregitor de Neam, Ferdinand I-ul – a fost călăuzită pe câmpurile de bătălie, în grele și hotărâtoare momente,de căpetenii cari, prin bărbăția și virtuțile lor, au dus la îndeplinire porunca nestrămutată a poporului românesc.
Printre aceștia, cronicile vremii au înscris, întru glorioasă și nepieritoare pomenire, numele Domniei-Tale, care simbolizează închinarea unei vieți pentru binele și propășirea oștirei, prin îndeplinirea până la capăt a datoriei.
În campania anului 1913, trupele de sub comanda Dumitale au ajuns până în poalele Balcanilor, iar în Marele Răsboiu, Armata a IV-a, în capul căreia te găsiai în momentul intrărei noastre în acțiune, a fost condusă, cu bărbăție și hotărâre, din victorie în victorie , până-n inima Ardealului.
Mai apoi, sub urgia nesfârșitelor străduinți de cotropire ale vrăjmașului, ai ridicat zăgaz neînvins pe vechiul hotar al Moldovei.
Comandant al Grupului de Armată din Muntenia, grației minunatei forțe morale a Domniei-Tale, s-a putut înscri glorios în istoria noastră marea bătălie de pe Argeș și Neajlov, pildă de supraomenească încordare în preajma retragerei.
Ca Șef de Stat Major General al Armatei și prim sfetnic al gloriosului meu părinte , prin priceperea și hotărârea Domniei-Tale s-au putut stăpâni și învinge împrejurările tragice din iarna anului 1916 și primăvara anului 1917, iar prin încercatele Armate Române a răsărit acea minunată Oaste care a câștigat victoria de la Mărăști și memorabila isbândă de la Mărășești, încheiând, mai apoi, epopea neamului prin victoria de la Tisa.
Pentru marile însușiri ostășești și faptele mărețe cu cari ai împodobit isbânda noastră națională, te înalț la
RANGUL DE MAREȘAL
Drept pentru care îți înmânez acum – spre cinstea Oștirei și răsplată personală – însemnele acestei înalte demnități.
Carol
București, 14 iunie 1930”
ÎN LOC DE ALTE COMENTARII
La nici o săptămână de la ocuparea frauduloasă a Tronului României, Regele Carol al II-lea a căutat să se pună bine cu Armata Regală cât mai repede. Din această strategie a făcut parte și ridicarea la rangul de Mareșal a doi dintre marii eroi ai înfăptuirii, pe câmpul de luptă, a României Mari: generalii Alexandru Averescu (1859-1938) și Constantin Prezan (1861-1943). Am reprodus Cartea de Mareșal a lui Prezan spre a înlesni accesul la surse autentice al celor care știu că fără cunoașterea istoriei riscăm să rămânem fără identitate și nu numai. Nu-mi ascund simpatia specială pentru acest ilustru model de modestie, simplitate, armonie și bună credință, virtuți pe care a încercat să-și le însușească, n-am nici o îndoială, și Ion Antonescu, pe când i-a fost subaltern.
Între fotografii: Steagul Regatului României pe vremea regilor Carol I și Ferdinand.
MIHAI OGRINJI



