Astăzi, 22 august 2025, la Timișoara, scriitoarea Nina Ceranu este condusă pe ultimul său drum pământean…

 

Născută în 17 decembrie 1948 în satul  Jiana, comuna Flămânda din  judeţul Mehedinţi, dar trăind și muncind în Timișoara întreaga sa viață, Nina Ceranu Chelariu este unul dintre prozatorii și editorii importanți ai Banatului.

A absolvit instituțiile de învățământ din Timișoara (liceu, facultate), iar în 2008 și-a finalizat studiile doctorale la Universitatea de Vest din Timișoara devenind doctor în limba română.

A scris dintotdeauna, atât poezie, cât și proză, precum și reportaje și articole de presă. A debutat literar cu un reportaj în ziarul „Viitorul” din Drobeta- Tr. Severin în 1970, iar editorial a debutat cu proză scurtă, cu volumul „Întoarcere cu bucurie”, la Editura Facla din Timișoara în 1984.

A fost redactor-şef al revistei „Orient Latin”, apoi, împreună cu scriitorul Ilie Chelariu, au înființat editura „Eubeea”, o editură de succes.

Colaborările sale cu diferite publicații din țară și străinătate au continuat și s-au dovedit întotdeauna benefice și importante.

Volume publicate:

Întoarcere cu bucurie, proză scurtă, Timişoara, Editura Facla, 1984;

Câmpie însorită, roman, Timişoara, Editura Facla, 1988;

Singurătate în doi, roman, Timişoara, Editura Excelsior, 1993;

Cimitirul nevolnicilor, roman, Timişoara, Editura Excelsior, 1994;

Viaţa în Ithaca, Timişoara, Editura Eubeea, 1995;

Umbra Iscarioteanului, Timişoara, Editura Eubeea, 1996;

Cartea morţilor, roman, Timişoara, Editura Augusta, 1998;

Americanul, roman, Timişoara, Editura Eubeea, 2000;

Libertăţile bufniţei, roman epistolar, Timişoara, Editura Eubeea, 2001;

Strigătul, roman, Timişoara, Editura Eubeea, 2003;

Nihil Sine Deo, poem, Timişoara, Editura Eubeea, 2004;

Ceea ce luăm cu noi, note de călătorie, Timişoara, Editura Eubeea, 2005;

Duhul fluviului, Timişoara, Editura Eubeea, 2006.

Menuetul singurătății: unu, doi, trei… poezie, Timișoara: Editura Eubeea, 2007;

Heidi n-a văzut Roma Termini, note de călătorie, Timișoara: Editura Eubeea, 2009;

Bănățeni… cu perfectul simplu. Vol. I, II și III, investigație sociologică, Timișoara: Editura Eubeea, 2008, 2009, 2010;

Respir sub alt cer roman, Timișoara: Editura Eubeea, 2009;

Imnele neîntoarcerii, poezie, Timișoara: Editura Eubeea, 2010;

Pulberea de sub piciorul tău… poezie, volum bilingv – român-italian, traducere Viorica Bălteanu, Timișoara: Editura Eubeea, 2012;

Viața între zero și unu. roman, Timișoara: Editura Eubeea, 2014;

Doamna de pe Spion Strasse. roman, Timișoara: Editura Eubeea, 2017;

Umbra Iscarioteanului, reeditare, roman în două volume, Timişoara, Editura Eubeea, 2018;

Grădina din Via Mosca. poem, volum bilingv, trad de Alessio Colarizi, Timișoara: Editura Eubeea, 2019;

Imnele neîntoarcerii, poezie, volum bilingv, trad de Ivo Muncian, Timișoara: Editura Eubeea, 2020;

Cele trei fețe ale orașului, roman, Timișoara: Editura Eubeea, 2021;

Cine cumpără un manuscris? roman, Timișoara: Editura Eubeea, 2023;

Apele care ne poartă, poezie, volum bilingv, trad de Ivo Muncian, Timișoara: Editura Eubeea, 2023.

Scriitoarea Nina Ceranu se regăsește în diverse antologii. Vom consemna doar câteva:

Crinul, cofetărie pentru doamne, selecţie de texte, aparat critic Nina Ceranu Timişoara, Editura Eubeea, 1997;

Antologia copilăriei. Deva: Semne, 1998;

Lăcrimioara Ursa, Pecetea destinului, Creatori din Banat. Eurovest, 2009;

Albastru de Bee. Timișoara: Eubeea, 2013;

Doina Moț. Învinge-te pe tine însuți. Timișoara: Brumar, 2014;

Despre iubire – Clubul de la Timișoara. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2016;

Dosarul Brâncoveanu – Între real și imaginar –  – Clubul de la Timișoara. Timișoara: Eubeea, 2017;

Utopia – Despre iubire și prostie –  – Clubul de la Timișoara. Timișoara: Eubeea, 2018;

Insula fiecăruia –  – Clubul de la Timișoara. Timișoara: Eubeea, 2019;

Peisaj în devenire – o panoramă a poeziei din Banat. Coord. Marian Oprea Timișoara. Timișoara: Brumar, 2017;

Vasile Bogdan. Descifrând codul Cărmăzan. Timișoara: Eubeea, 2018;

Ontos, Eros, Thanatos. Arad: Mirador, 2019;

Punte spirituală nouă (în limba sârbă). Novi Sad, 2019;

Aerul magistrului G. I. Tohăneanu. Exegi monumentum. Timișoara: Editura Universității de Vest, 2019;

O sută de ani de literatură feminină în România. Studii de portrete. – Clubul de la Timișoara. Timișoara: Eubeea, 2019;

Adrian Dinu Rachieru – o întâlnire mirabilă – Clubul de la Timișoara. Timișoara: Eubeea, 2020.

Marika – Clubul de la Timișoara. Timișoara: Eubeea, 2021;

Dosarul Brâncuși – între real și imaginar – Clubul de la Timișoara. Timișoara: Eubeea, 2022;

30de ani de U.A.R.F. (Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România/ coord. Nina Ceranu Chelariu.- Timișoara: Eurostampa, 2023;

Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România la Ceas de sărbătoare. Trei decenii de prezență și activitate/ Oana Georgescu.- Cluj-Napoca: Editura Ecou Transilvan, 2024.

 

Referințe critice nenumărate, prezentă în dicționare și alte publicații de referință, precum și în pagini de presă, deținătoare a multor premii, titluri onorifice, medalii, distincții, Nina Ceranu rămâne în memoria celor care au cunoscut-o ca o importantă voce a literaturii feminine din Banat, un condei ales, dedicat oamenilor și pasionaților de lectură.

Spunea cineva, și pe bună dreptate, că Nina era mereu prezentă în sufletul și destinul multor scriitori debutanți, că a fost o adevărată „arhitectă a destinelor literare”, că avea darul de a mirosi talentul și puterea de a încuraja scriitorii să-și publice scriitura, iar sub îndrumarea ei, prin editura Eubeea, au prins viață zeci de volume care altfel ar fi rămas necunoscute.

Nina nu era doar un om foarte talentat și priceput în a-și manageria casa editorială, era și un om cald, săritor și generos!

Pentru Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa Nina Ceranu rămâne nu doar un colaborator bun și profesionist, ci mai ales o prietenă dragă.

Rămas bun, Nina!… Cu tristețea despărțirii, dar cu imensa bucurie și onoare că am cunoscut un om ca tine, că m-am bucurat de colaborarea și prietenia ta.

Dumnezeu s-o odihnească! Sincere condoleanțe dragului nostru prieten, Ilie Chelariu!

 

Gabriela Șerban și echipa „Bocșa culturală”

 

Situația din ce în ce mai tensionată a societății românești, din această perioadă, mă îndeamnă a face o analiză, ceva mai profundă, a unui fenomen, respectiv a unor acțiuni, cu natură toxică pentru societate, urmărind și studiind firul logic al desfășurării lor.

Expresia reprezentativă, care poate fi așezată la baza prezentei analize este cunoscutul dicton ,,Divide et impera”, acesta definind strategia abordată, prezentă în osatura acestui fenomen. 

Tradusă în română ca „dezbină și stăpânește”, respectiva expresie sugerează o tactică de control bazată pe fragmentarea unei entități (o populație, o țară, în cazul nostru a unor structuri sociale) în grupuri sociale mici, mai ușor de manipulat și dominat. La baza elaborării acestui concept, atribuit lui Filip al II-lea al Macedoniei, este tactica politică și socială prin care o entitate mai mare este împărțită în grupuri mai mici, polarizate, care devin apoi ușor de stăpânit prin crearea de conflicte sau prin exploatarea diferențelor dintre ele.

Un detaliu ce vreau să-l evidențiez, observat ca element motric al respectivului concept, este însămânțarea și cultivarea sentimentului de ură în sânul societății, chiar între propriile sale entități. Ura, ca emoție colectivă, direcționată spre o anumită categorie socială, produce un impact profund distructiv, erodând coeziunea întregii societăți, generând astfel o opoziție mult diminuată a membrilor săi în fața unor potențiale abuzuri ale puterii. 

Studiu de caz: Romsilva 

În contextul nostru, un exemplu foarte elocvent este așa-zisa restructurare (corect: destructurare) a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva. Promovată de noul regim ca o necesitate de prim rang, această inițiativă, pregătită cu ceva timp în urmă, observăm că urmează același tipar al dezbinarii. Campania de ură direcționată împotriva acestei structuri, în momentul de față are un efect devastator, având ca rezultat o extraordinară polarizare și divizare la nivelul societății. Ura, promovată chiar de către structurile sale superioare de conducere, a creat o dihotomie de tipul „noi contra lor”, expusă concis, uneori într-un mod personal, de către reprezentanții săi: ,,ori eu, ori ei”, atitudine afișată într-o totală lipsă de empatie și compasiune. 

În plus, ura sădită în sânul societății, atingând un anumit nivel, a degenerat în conflicte, violență verbală și chiar agresiune fizică asupra membrilor acestei instituții, unele dintre aceste manifestări violente fiind finalizate în modul cel mai tragic. Din păcate, istoria, este plină de exemple în care ura de grup a dus la atrocități și chiar la genocid, atunci când ea a ajuns la nivelurile sale paroxistice.

Ca efect al acestei tactici deliberate, puse la punct într-un mod impecabil, neajutorați de către o societate infectată de ură, această categorie social-profesională devine vulnerabilă în mod clar unor potențiale abuzuri. Percepute de către o societate orbită de ură ca acte de dreptate, aceste abuzuri pot ascunde în fapt anumite interese de grup, din partea puterii, de natură a aduce prejudicii nu numai acestei structuri, ci întregii societăți.

În cazul de față, prin evoluția și dinamica transformărilor astfel produse, observăm o erodare a întregului dialog social și a compromisului, pe fondul conflictului creat între instituție și structura sa superioară de stat, respectiv minister. Sentimentul de comunitate complet eliminat, a dus la o gravă ruptură de comunicare socială și profesională, inclusiv la compromiterea acestei instituții în fața opiniei publice, vulnerabilizând-o în fața oricăror acțiuni viitoare din partea unei structuri superioare care și-a demonstrat deja animozitatea.

În prezentul context, având acest exemplu la dispoziție, putem extrapola, analizând modul în care această strategie a dezbinării, bazată pe ură, slăbește fundamentul societății, transformând-o dintr-o entitate unitară, într-un câmp de luptă, unde fiecare conflict intern servește intereselor de control ale celor care dețin puterea. 

Ura socială nu apare din senin; ea este adesea cultivată și întreținută cu scopuri foarte clare, de cele mai multe ori de natură politică sau economică.

Elitele politice, sau liderii autoritari, pot folosi ura pentru a-și consolida controlul. Prin crearea unui „dușman” comun, ei pot devia atenția de la problemele reale, putând să-și mascheze interese ascunse și să-și promoveze acțiuni imorale, contrare intereselor societății.

O populație divizată și concentrată pe ură este mai puțin predispusă să se unească și să lupte pentru drepturile ei. Disimulată, ura servind ca o formă de divertisment și manipulare, împiedică oamenii să se organizeze eficient împotriva unor potențiale abuzuri ale celor care dețin puterea. Divizarea socială poate împiedica formarea de alianțe (de exemplu, sindicate puternice) care ar putea cere anumite drepturi diferitelor categorii profesionale.

Pe scurt, ura cultivată poate fi un puternic instrument în mâinile puterii. Odată instaurat, acest instrument servește la menținerea unui status quo prin diviziune și manipulare, împiedicând progresul și stabilitatea socială. În concluzie, ura în societate nu trebuie percepută doar ca un firesc sentiment, ci poate fi parte a unei strategii complexe deliberate de comunicare a puterii cu societatea în vederea manipulării acesteia.

Constantin VLAICU