În preambul la ,,Ziua Limbii Române”, un grup de oameni de cultură, devotați istoriei și culturii tradiționale, autori de studii istorice locale, au organizat, în ziua de 30 august 2025, în premieră, un pelerinaj cu profil cultural-istoric și spiritual, în CRAINA BĂNĂȚEANĂ. Alături de organizatori, la eveniment au participat: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș Severin, Biblioteca Județeană ,,Paul Iorgovici” Caraș Severin, Editura TIM-Resița, Forumul Democrat al Germanilor din județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Ineditul eveniment a inclus în cuprinsul său mai multe sesiuni de informare dedicate istoriei locale, evidențiind rolul deosebit al acestei subzone istorice, cunoscută azi sub denumirea de ,,Craina Bănățeană”, în afirmarea identității comunitare, indisolubilă parte a identității noastre naționale. ,,Craina” (,,Krajna”, slavă) sau Ținutul Crainei, cunoscut și sub numele de Granița Militară Bănățeană (în germană: Banater Militärgrenze), a fost o structură administrativă și militară a Imperiului Habsburgic. Aceasta a funcționat ca o fâșie de frontieră strategică cu scopul principal de a apăra imperiul de amenințarea otomană, regiunea în sine făcând parte a unui sistem defensiv mai amplu al Imperiului Habsburgic. Populația din această zonă, numită „grăniceri,” era militarizată, având obligația de a presta serviciu militar în schimbul unor anumite privilegii. Datorită rolului său de frontieră militară, zona a fost populată cu grupuri diverse de oameni, inclusiv români, sârbi și alte naționalități. În esență, Craina Bănățeană a reprezentat un model specific de organizare teritorială, unde viața civilă era subordonată cerințelor militare de apărare a imperiului. Un detaliu interesant, ca administrație militară, această structură se afla în subordinea directă a Vienei, rămânând astfel chiar și după ce restul Banatului a fost cedat Ungariei. Administrarea a fost desființată în anul 1872. Itinerarul pelerinajului a inclus popasuri în lăcașurile de cult din Domașnea, Cornea, Mehadica, Globu Craiovei, Lăpușnicel și Pârvova, localități reprezentative pentru această subzonă istorică etnoculturală. La eveniment au participat, pe lângă organizatori, iubitori de cultură și istorie din diferite areale ale Banatului, membrii sau colaboratori ai instituțiilor mai sus amintite, din: Reșița, Timișoara, Oravița, Arad, Rudăria, Bozovici, Mehadia. Inclus evenimentului, s-a produs și prezentarea a două volume, cuprinzând studii istorice referitoare la ,,Craina Bănățeană”: ,,Craina Bănățeană – trecut, prezent și viitor” și ,,Bisericile Ortodoxe din Craina Bănățeană”. Autorii, Gheorghe Țunea Pârvovanu și Icoana Cristescu Budescu, principali organizatori, gazde a evenimentului, au condus întregul itinerar, prezentând în detaliu aspecte diferite, respectiv momente și personalități care au creat istoria acestui loc. Manifestarea s-a încheiat, la sfârșitul zilei, cu un moment de ospitalitate culinară, oferit de organizatori, în localitatea Eftimie Murgu (Rudăria). Evenimentul a demonstrat cu succes că istoria locală poate fi o resursă vibrantă pentru a consolida identitatea culturală și comunitară. Prin combinarea pelerinajului cu sesiuni de informare și prezentări de carte, organizatorii au reușit să transforme un eveniment formal într-o experiență profundă, care a reconectat participanții cu rădăcinile lor istorice. Inițiativa subliniază importanța parteneriatelor instituționale în promovarea patrimoniului cultural și validează ideea că istoria nu este doar un subiect academic, ci o parte vie și relevantă a prezentului.
Primele zile ale Răpciunelui, sub semnul culturii (ediția a VI-a):
Expoziție de artă plastică Gabriela Surugiu (Reșița), membru al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”;
Prezentare de carte: „Cireși de mai. Versuri“, autor: Domnica Maria Săcușanu, apărută în cadrul Editurii „TIM“ Reșița, 2025;
In memoriam Dolores Weisz (*9 aprilie 1940 – † 21 iunie 2025), Maria Nițu (*29 decembrie 1956 – † 26 iulie 2025), Vasile Pistolea (*16 aprilie 1947 – † 1 august 2025) și Nina Ceranu (Chelariu) – (*17 decembrie 1948 – † 19 august 2025).
1. September 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Die ersten Septembertage im Zeichen der Kultur (VI. Auflage):
Kunstausstellung Gabriela Surugiu (Reschitza), Mitglied des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza”;
Buchpräsentation: „Cireși de mai. Versuri = Mai-Kirschen. Dichtung“, Autor: Domnica Maria Săcușanu, erschienen im Verlag „TIM“ Reschitza, 2025;
In Memoriam Dolores Weisz (*9. April 1940 – † 21. Juni 2025), Maria Nițu (*29. Dezember 1956 – † 26. Juli 2025), Vasile Pistolea (*16. April 1947 – † 1. August 2025) und Nina Ceranu (Chelariu) – (*17. Dezember 1948 – † 19. August 2025).
Prima ediție a Festivalului ,,Zilele Cetății Răchitova” – ne spunea primarul comunei, Dăncescu Marius Daniel (foto) – s-a desfășurat recent la Baza Sportivă din Ciula Mare, unde ne-am bucurat de prezența localnicilor comunei, dar și a altor spectatori pe care i-am primit cu brațele deschise, făcându-ne plăcere să îi avem alături de noi.
În prima zi a Festivalului, am petrecut o Seară Bănățeană alături de Alin Borca și formația, urmând ca a doua zi, să o petrecem alături de minunații soliști ai muzicii populare din Banat, precum Nicu Novac, Liliana Laichici, Bebe Radu Dragomir, Ionuț Sorin Dugălie.
I-am ascultat cu drag și ne-am bucurat să îi avem alături pe îndrăgitul nostru pădurean, Bogdan Toma, bistrițeanul Cristian Pomohaci, dar și alți soliști de muzică populară care ne-au încântat cu cântecele lor minunate, în acompaniamentul Grupului Instrumental ,,Lelița de la Căstău”.
L-am avut alături și pe domnul Ovidiu Olari, director artistic al Ansamblului Profesionist „Drăgan Muntean” din Deva, căruia îi mulțumim pentru ajutorul acordat în organizarea acestui minunat eveniment.
Festivalul s-a încheiat cu un reușit foc de artificii.
Mulțumim tuturor participanților și să ne ajute Dumnezeu să ne întâlnim sănătoși la cât mai multe ediții cultural-artistice.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Dr. Mitranovici Emil – un om, un nume, o personalitate
Mitranovici Emil
Despre medicul primar, doctor în Științe Medicale, Mitranovici Emil, se vorbește numai în cuvinte laudative: bun profesionist, de o aleasă educație și cu frumoase calități umane.
Actualmente este șeful secției urologie a Spitalului Județean de Urgență Deva.
Recent, întâmplător am poposit și noi în această secție, a cărui colectiv ni s-a părut unit, cu medici pricepuți și asistente harnice, dăruite profesiei alese, cu multă dragoste față de pacienți.
Stratica Manuela
Primul interlocutor ne-a fost asistenta-șefă, Stratica Manuela care ne-a informat că în prima parte a anului aici au fost internați 698 pacienți, dintre care 665 au beneficiat de intervenții chirurgicale realizate de tânăra echipă de medici formată din Oltean Andrei, Sava Ciprian-Ionuț, Țichil Bogdan și Mihai Zăvoianu având la timonă pe dr. Mitranovici Emil.
Rezultatele colectivului nostru se datoresc – după cum susțin pacienții – și medicului Mitranovici Emil în calitate de șef de secție, care se dovedește un bun organizator. Cu multă răbdare, profesionalism și responsabilitatea lucrului bine făcut, urologia pentru dânsul fiind un exercițiu de virtuozitate.
Oltean Andrei
Aflat lângă noi, medicul primar Oltean Andrei, apreciat și bine cotat profesional, a punctat: aici în secție avem un colectiv de medici și asistente bine pregătit profesional, ce-și iubește meseria aleasă, iar sănătatea pacienților o consideră prioritară.
Contactând pe asistenta medicală Paula Liverzan, ne-a declarat: medicul Mitranovici Emil știe să se apropie sufletește față de pacienți, oferindu-le înțelegere și probitate profesională.
Din discuțiile cu ec. Rotar Delian Dorel, președintele Asociației CARP „Speranța” Hunedoara, am aflat că din dragoste și respect față de seniorii și nu numai, din orașul de pe Cerna, medicul Mitranovici Emil oferă consultații urologice și tratament pentru disfuncții sexuale, ecografie vezică urinară și prostată ca de altfel, ecografii abdominale, în cadrul Centrului medical de zi „Speranța”.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Marcând această deosebită zi de 31 august, în care sărbătorim ,,Ziua Limbii Române”, am găsit de cuviință a face o analiză a CUVÂNTULUI, ca unitate de bază a limbii, dintr-o perspectivă filozofică și religioasă, raportată la societatea cotidiană.
Exprimat în vorbire, sau în scris, CUVÂNTUL dă viață, prin expresie, gândurilor, ideilor, sentimentelor și cunoștințelor noastre, fiind esențial în comunicare, oferind formă gândurilor și expresie rațiunii. Din perspectivă religioasă, el poate fi privit ca esență a cunoașterii, a comunicării cu divinitatea și a dobândirii înțelepciunii de a găsi calea mântuirii, prin evoluția propriei conștiințe.
Ca motto voi utiliza o reflexie, pe care am și publicat-o cu ceva timp în urmă, care conține esența celor cuprinse în eseul de mai jos:
,,Înaintea multora dintre lucrurile de azi a fost CUVÂNTUL.
El a stat la baza cunoaşterii şi a răspândit mai mereu înţelepciunea; prin el am putut dărui dragostea semenilor noştri, ne-am putut arăta, şi am putut vedea, frumuseţea sufletului. Prin el am aflat şi ne-am păstrat credinţa.
Din păcate, tot prin el, ne-am revărsat ura şi furia, am răspândit în jur răutatea şi viclenia, ne-am arătat intoleranţa, răceala şi goliciunea sufletului.
Astfel, dăm din ce în ce mai mult umanităţii o altă valenţă, şi totodată un alt sens vieţii, opus celui dat de urmat nouă, de Creatorul nostru.
Uităm tot mai mult că El – Tatăl vieţii şi al tuturor lucrurilor, Dumnezeul nostru, ne-a dat CUVÂNTUL pentru a ne apropia, pentru a ne uni în cuget, pentru a ne iubi şi a răspândi dragostea.”
Constantin VLAICU (,,Vestea de Mehadia, octombrie 2012)
Într-o lume în care zgomotul informației pare să acopere glasul inimii, suntem îndemnați către o reflecție esențială: ce am făcut cu darul Cuvântului?
Pentru omenire, cuvântul a fost dintotdeauna începutul și fundamentul cunoașterii. Prin el am transmis idei, am construit civilizații, am păstrat tradiții și am înălțat rugăciuni. El este expresia gândului, dar și reflexia sufletului. Prin cuvânt am dăruit dragoste, am arătat frumusețea interioară, am descoperit și am răspândit credința. Privit ca un dar de la Dumnezeu, menirea lui a fost să ne apropie unii de alții și de El. Însăși cuvântul este cel ce dă sens și coerență vieții, prin Dumnezeu. Cuvântul este putere, este puterea dăruită omului de Creatorul său.
Puterea este forță. Însă, o forță poate uni, dar poate și distruge. Cuvântul poate deveni o sabie la fel de distrugătoare ca o faptă. Observăm din ce în ce mai frecvent, în zilele noastre, într-o societate marcată de polarizare și discursuri violente, cum cuvântul este adesea deturnat de la scopul său nobil. Comunicarea devine agresivă, manipulatoare, iar limbajul – un instrument al dominării, nu al înțelegerii. Această ambivalență impune o reflecție etică asupra responsabilității individuale în actul comunicării. În contextul prezentat, cuvântul devine o forță care seamănă ură și dezbinare.
În loc să fie punte, cuvântul devine zid. În loc să unească, desparte. Această dualitate ne obligă să ne întrebăm: ce alegem să exprimăm prin cuvintele noastre?
Îndepărtându-ne de sensul originar al vieții, uităm că Cuvântul ne-a fost dăruit pentru a ne uni în cuget și iubire și nu pentru a ne învrăjbi.
Paradoxal, în această epocă a comunicării instantanee, ne situăm tot mai departe unii de alții. Cuvântul, observăm cum devine uneori monedă de schimb, unealtă de manipulare sau chiar armă în conflicte. Prin intermediul aceleași comunicări instantanee, de care aminteam, cuvântul a devenit un facil mobil al răspândirii urii, al frustrărilor personale sau de grup, divizând societatea și omenirea.
Această derivă poate fi încă corectată. Alegerea ne-a fost mereu la îndemână, însă astăzi individualizarea gândirii și a faptelor au deturnat evoluția conștiinței, deteriorând conceptul de unitate umană.
Validând propriile perspective, fără a mai comunica eficient cu ceilalți, sentimentul de responsabilitate colectivă și de apartenență la o comunitate se perimează, iar sentimentul de apartenență la un întreg mai mare se diminuează.
Într-o perspectivă religioasă, creștină, individualizarea poate fi privită, în esență, că manifestare a păcatului originar în societatea modernă. Ea distruge legătura verticală (cu Dumnezeu) și pe cea orizontală (cu aproapele), rezultând o societate fragmentată.
Alegerea dreptei căi, nu se poate face fără un proces spiritual, atât la nivel de individ, cât și la nivel de societate, prin eliberarea de egoism și unire cu Dumnezeu.
Personal, cred cu tărie că el (cuvântul) poate fi recuperat, reumanizat. Putem alege să vorbim cu blândețe, să ascultăm cu răbdare, să scriem cu sinceritate. Putem transforma cuvântul într-un act de iubire, într-o rugăciune, într-un gest de împăcare.
Poate că sensul vieții nu se află în marile descoperiri sau în acumularea de bunuri, ci în felul în care ne folosim cuvintele. Ele sunt amprenta noastră asupra lumii. Și dacă Dumnezeu ne-a dat Cuvântul ca să ne iubim, atunci fiecare propoziție rostită cu bunătate este un pas spre divin.
În concluzie, cuvântul este o forță cu potențial creator și distructiv, o oglindă a sufletului și un indicator al stării morale a societății. Într-un context marcat de criza valorilor și de degradarea discursului public, este imperativ să revalorizăm cuvântul ca instrument al binelui, al comuniunii și al iubirii. Numai printr-o responsabilizare etică și spirituală putem reda cuvântului sensul său originar, acela de punte între oameni și între om și divinitate.
Primele zile ale Răpciunelui, sub semnul culturii (ediția a VI-a):
Expoziție de artă plastică Gabriela Surugiu (Reșița), membru al Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”;
Prezentare de carte: „Cireși de mai. Versuri“, autor: Domnica Maria Săcușanu, apărută în cadrul Editurii „TIM“ Reșița, 2025;
In memoriam Dolores Weisz (*9 aprilie 1940 – † 21 iunie 2025), Maria Nițu (*29 decembrie 1956 – † 26 iulie 2025), Vasile Pistolea (*16 aprilie 1947 – † 1 august 2025) și Nina Ceranu (Chelariu) – (*17 decembrie 1948 – † 19 august 2025).
Primele zile ale Răpciunelui, sub semnul culturii (ediția a VI-a).
Țara Almăjului și literatura sa! Invitați: oameni de cultură ai Văii Miracolelor, Florina Maria & Iosif Băcilă, Mariana Pâșlea, Elena Borchescu, Iosif Mihăilescu și Ion Căliman.
Programm für die Zeitspanne 1. – 3. September 2025:
1. September 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Die ersten Septembertage im Zeichen der Kultur (VI. Auflage):
Kunstausstellung Gabriela Surugiu (Reschitza), Mitglied des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza”;
Buchpräsentation: „Cireși de mai. Versuri = Mai-Kirschen. Dichtung“, Autor: Domnica Maria Săcușanu, erschienen im Verlag „TIM“ Reschitza, 2025;
In Memoriam Dolores Weisz (*9. April 1940 – † 21. Juni 2025), Maria Nițu (*29. Dezember 1956 – † 26. Juli 2025), Vasile Pistolea (*16. April 1947 – † 1. August 2025) und Nina Ceranu (Chelariu) – (*17. Dezember 1948 – † 19. August 2025).
3. September 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Die ersten Septembertage im Zeichen der Kultur (VI. Auflage).
Literatur im Almasch-Tal / Almascher Land! Als Gäste: Schriftsteller und Kulturmenschen aus dieser Region des Banater Berglands: Florina Maria & Iosif Băcilă, Mariana Pâșlea, Elena Borchescu, Iosif Mihăilescu und Ion Căliman.
„Singuratică, luptătoare, mereu altfel decât noi toți, înțeleasă, contestată, deșteaptă, meticuloasă, caldă, dar puțin cunoscută și apreciată… Acesta e din păcate destinul marilor valori!” astfel o descria regretatul Adalbert Gyuris pe poeta Ioana Cioancăș în volumul său „Tangențe. Autografe și poveștile lor”: proză scurtă, volum apărut în 2019 la editura eLiteratura din București.
Caracterizarea lui Albert este foarte reală, însă nu trebuie să uităm zicala „nimeni nu-i profet în țara lui”, care și în acest caz funcționează perfect!
Iată că, în 8 august 2025, s-au împlinit 15 ani de la moartea Ioanei Cioancăș, dascăl de seamă al Bocșei, poetă, prozatoare, culegătoare de folclor, o împătimită a lecturii și a cărților!
S-a născut la 19 februarie 1939 în Fitioneşti, jud. Vrancea şi a murit la 8 august 2010 la Comloşul Mare, jud. Timiș. Studii primare şi gimnaziale la Teremia Mare, liceale la Sânnicolaul Mare, jud. Timiş. Studii universitare: Facultatea de Filologie Timişoara (1965). După absolvirea facultăţii a funcționat ca profesoară de limba şi literatura română la Luncaviţa, jud. Caraş-Severin, iar din 1973 la Grupul Şcolar din Bocşa până la pensionare. Debutează sub pseudonimul Nela Civancăş cu poezia „La arie” în „Scânteia pionierului” 1953, iar debutul propriu-zis în „Gazeta literară” devenită ulterior „România literară”. A colaborat la reviste de literatură şi cultură: „Luceafărul”, „Orizont”, „Argeş”, „Flamura” etc. iar alături de revista „Bocşa culturală” a fost încă de la primele numere până la sfârşitul vieţii.
„Poezia Ioanei C. probează o sensibilitate care nu-și refuză exprimarea plenară… Există în textele sale o generozitate a privirii, bucuria de a fi inocent, netulburat în adânc, o constantă solară.” scrie Brândușa Armanca în revista „Orizont” din Timișoara în 1982.
Volume: Pasul clipelor. Timişoara. Facla. 1982; Casa soarelui. Timişoara. Facla. 1989; Povestiri. Reşiţa. Timpul. 1986; Ritmuri din ţara lui Iovan Iorgovan (volum colectiv). 1970; Trandafir cu creanga-n apă (volum colectiv), 1976; Întoarcerea numelui – oraşul Bocşa în timp. Reşiţa. Timpul. 1997.
În alte volume colective: „Vibrații”, Reșița, 1971; „La cota fiebinte”, Reșița, 1972; „Purtând în noi eterna Românie”, Reșița, 1975.
Referinţe: Emil Giurgiuca în „Gazeta literară”, București, oct. 1966; Simion Dima în „Drapelul Roșu”, Timișoara, 26 iunie 1971; Brândușa Armanca în „Orizont”, Timișoara, mai 1982; Eugen Dorcescu în „Drapelul Roșu”, Timișoara, 20 mai 1982; G. Bobda în „Flamura” Reșița, 18 mai 1982; Laurențiu Ulici în „România literară”, București, 1982; „Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin”/ Victoria I. Bitte… Reşiţa. Timpul. 1998; „Reșița filologică”/ Marcu Mihail Deleanu.- Reșița: Timpul, 1999; „Fals dicţionar de literatură bocşeană contemporană”/ Dimitrie Costa. Reşiţa. Timpul. 2001; „Carte cu scriitori”/ Dimitrie Costa. Reşiţa. TIM. 2006; „Cărăşeni de neuitat” X/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2011; revista „Bocşa culturală”[1]; „Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa”/ Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Gabriela Șerban. Poeta Ioana Cioancăș – 5 ani de la plecarea spre „Casa Soarelui” În: „Bocșa culturală”. Anul XVI, nr. 2-3 (89-90)/ 2015; „Cărăşeni de neuitat” XXIX/ Constantin Falcă. Timişoara: Eurostampa, 2016; „Enciclopedia Banatului. Literatura”.- ed. a II-a.- Timișoara: David Press Print, 2016;„Tangențe. Autografe și poveștile lor”/ Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2019.„Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi”/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Deși mi-am propus pentru acest august o deplasare la Comloș pentru o rugăciune la mormântul Ioanei Cioancăș, acest lucru nu s-a întâmplat, însă nutresc speranța să-l împlinesc până la finalul anului.
Iar acum, la sărbătoarea revistei „Bocșa culturală”, când gândurile noastre se îndreaptă spre cei care, într-un fel sau altul, ne-au fost alături, ne amintim cu recunoștință de prietena bibliotecii și a revistelor bocșene, profesor și scriitor Ioana Cioancăș. Dumnezeu s-o odihnească! In veci pomenirea ei!
Ziua Limbii Române – 31 august. Sărbătorim în avanpremieră, împreună cu iubitorii de cultură, printr-un Pelerinaj în Craina Bănățeană.
Parteneri: Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România și Filiala Caraș-Severin a acesteia, Primăriile și Bisericile Ortodoxe ale Crainei Bănățene, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Editura TIM Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin & Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
31 august 2025, ora 19.00, curtea Centrului Universitar UBB Reșița, la Ansamblul omagial „Mihai Eminescu & Luceafărul”:
Ziua Limbii Române – 31 august. Sărbătorim împreună cu scriitorii reșițeni.
30. August 2025, ab 9:00 Uhr, die Banater Krain (Domașnea, Cornea, Mehadica, Globu Craiovei, Lăpușnicel, Pârvova):
Tag der Rumänischen Sprache – 31. August. Wir feiern gemeinsam am Vortag durch eine kulturelle Wanderung im Land der Banater Krain.
Partner: Verband der Fachjournalisten Rumäniens und seine Kreisfiliale Karasch-Severin, die Rathäuser und orthodoxen Pfarreien der Banater Krain, die „Paul Iorgovici”-Kreisbibliothek Karasch-Severin, der Reschitzaer Verlag TIM und das Demokratische Forum der Banater Berglanddeutschen & der Kultur- und Erwachsenenbildungsverein „Deutsche Vortragsreihe Reschitza“.
31. August 2025, 19:00 Uhr, Hof des Universitätszentrums Reschitza der Klausenburger „Babeș – Bolyai“-Universität, beim Hommage-Ensemble „Mihai Eminescu – Luceafărul / Der Abendstern”:
Tag der Rumänischen Sprache – 31. August. Wir feiern mit den Reschitzaer Schriftstellern.
Motto: „Datoria vieții noastre, adică Binele colectiv realizat prin însumare de fapte aparent mărunte care, prin însăși apariția lor, se adună și se orânduiesc schimbând, în România Tainică, ciclul actual incoerent și făcând să renască stratul tradițional ireductibil”.
Dr. Artur Silvestri, scriitor, critic literar, promotor cultural, editor, întemeietor de organizații culturale
În inima Banatului Montan, pe Valea Almăjului, numele Pavel Panduru este sinonim cu istoria, cultura și, mai presus de toate, cu educația. Dincolo de titlurile formale – profesor, director, monograf – se află o viață dedicată necondiționat comunității, un om a cărui viziune a transformat o școală modestă într-un focar de cultură și ocrotitor al tradițiilor. Născut în 1947, cu un destin marcat de o poveste de viață complexă, Pavel Panduru și-a găsit vocația în slujirea oamenilor și a locurilor natale. După studii de istorie și geografie la Timișoara și Cluj, a revenit, în 1969, ca profesor la Prigor, satul său de suflet. Aici, nu a fost doar un dascăl, ci un adevărat arhitect al viitorului, construind, alături de colegii săi, o școală nouă, modernă, care avea să devină temelia pentru generații întregi de tineri. Viziunea profesorului Panduru a depășit granițele manualelor școlare. El a înțeles că pentru a menține tinerii în comunitate și a le oferi un viitor, era nevoie de mai mult decât o educație formală. Așa a luat naștere Școala de ucenici și, mai târziu, Liceul Tehnologic „Iosif Coriolan Buracu”, un reper în regiune. Aici, sub îndrumarea sa, sute de elevi au învățat meserii tradiționale – de la tâmplărie și sculptură, la croitorie și cusături tradiționale – transformând școala într-un centru de păstrare a meșteșugurilor străvechi. Din 1974, de când a preluat conducerea școlii, până la transformarea ei într-un liceu tehnologic de prestigiu, Pavel Panduru a demonstrat că inovația și tradiția pot merge mână în mână. El nu a educat doar minți, ci a format caractere, a insuflat elevilor săi un profund respect pentru rădăcini și le-a deschis orizonturi spre un viitor bazat pe muncă și valori autentice. Pe lângă activitatea didactică, domnul Panduru este un pasionat cercetător al istoriei locale și un autor prolific. A publicat peste 10 cărți de autor și a colaborat la peste 20 de volume colective, realizând monografii esențiale care documentează și prețuiesc istoria așezărilor din Banat. Lucrări precum „Monografia satului Prigor” și „Portul popular românesc – Tradiţie istorică şi continuitate culturală în Ţara Almăjului” sunt adevărate tezaure de informații, ce păstrează vie memoria locului și a oamenilor săi. Implicarea sa culturală este la fel de vastă. A condus ansamblul folcloric „Doina Prigorului”, a organizat nenumărate evenimente, simpozioane și comemorări dedicate personalităților locale, contribuind activ la promovarea Banatului și a valorilor sale în țară și peste hotare. Colaborările sale cu nume mari ale culturii românești, de la ÎPS Antonie Plămădeală la Artur Silvestri și Cornel Ungureanu, atestă recunoașterea de care s-a bucurat în mediul academic și cultural.
Pavel Panduru a fost și rămâne un model și un punct de referință pentru mulți dintre apropiații săi, deoarece, pe lângă realizările sale profesionale, una dintre cele mai valoroase calități ale sale constă în legăturile umane pe care le-a cultivat în decursul timpului. Astfel, o relație specială a cultivat cu localitatea Mehadia, implicându-se în mod activ în viața culturală a acesteia, colaborator activ și membru în colectivul de redacție al publicațiilor locale ,,Vestea” și ,,Cronica Mehadiei”, editate la Mehadia. Această conexiune s-a menținut în mod permanent prin intermediul scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu și a jurnalistului Constantin Vlaicu, ambii din Mehadia, cu care a dezvoltat, de-a lungul timpului, o trainică relație de colaborare și de prietenie. Această relație continuă cu remarcabilă vigoare și astăzi, împreună cu jurnalistul Constantin Vlaicu, inițiind și dezvoltând mai multe proiecte personale culturale. De asemenea, a întreținut o relație profesională deosebită cu criticul literar Artur Silvestri și Asociația Română pentru Patrimoniu, organizație condusă de acesta. În cadrul acestei colaborări, a activat ca membru în colectivul de redacție al mai multor publicații editate sub egida asociației, contribuind activ la promovarea valorilor culturale și la cercetarea istoriei locale. În semn de apreciere pentru implicarea sa și pentru eforturile susținute în domeniul cercetării istorice, în anul 2006 i-a fost conferită o diplomă de excelență. Dincolo de impresionanta sa listă de realizări profesionale și culturale, esența personalității lui Pavel Panduru stă în calitățile sale umane excepționale. El nu este doar un istoric și un profesor, ci un mentor, un prieten și un adevărat pilon al comunității. Respectul profund de care se bucură în toată zona Banatului Montan, și cu precădere în Țara Almăjului, nu provine doar din funcțiile sale, ci din dedicația sinceră cu care a slujit oamenii. Este un om mereu gata să asculte, să sfătuiască și să sprijine, având o empatie rară pentru tinerii pe care i-a format și pentru tradițiile pe care le-a promovat. Relațiile sale de prietenie cu personalități din lumea culturală, scriitori și jurnaliști, demonstrează capacitatea sa de a construi legături solide, bazate pe valori comune și respect reciproc. Pentru mulți, Pavel Panduru este o sursă de inspirație și un exemplu viu că munca asiduă și dedicarea față de comunitate sunt cele mai prețioase moșteniri. Este un membru respectat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și Cavaler al Ordinului Cultural Eminescu, onoruri care încununează o viață dedicată. În apropierea aniversării a 78 de ani, profesorul Pavel Panduru reprezintă o sursă de inspirație pentru toți cei care cred în forța educației, în valoarea tradițiilor și în puterea de a construi o comunitate mai bună. Viața sa este o mărturie vie a faptului că un singur om, cu pasiune și dedicare, poate lăsa o amprentă durabilă și prețioasă asupra locului în care trăiește.
Constantin VLAICU/ UZPR, filiala Caraș Severin
În completarea acestui portret succint – succint deoarece pentru realizarea unuia complet nu am aflat suficiente cuvinte care să-l cuprindă, am ales să redau câteva citate care să întregească într-o anumită măsură, profilul profesorului Pavel Panduru. Fragmente de gând și reflecție, aparținând unor personalități apropiate sufletește, care nu doar îl descriu, ci oferă cititorului o fereastră către universul său intelectual și uman:
,,Statornicie se poate citi pe inima şi sufletul prof. Pavel Panduru (nume de două ori predestinat!!!) fiu al Almăjului şi totodată un cetățean universal al Banatului montanier, îndrăgostit nebuneşte de matricea sa, căreia istoricul şi profesorul i-a închinat peste 40 de ani de muncă, dragoste, dăruire, credincioşie, ca într-o sfântă cununie în faţa lui Dumnezeu, cu juruinţă la altar, uniune pe care doar dispariţia implacabilă a unuia dintre cei doi, o poate sfărâma, cu nădejdea că, dincolo de viaţă şi moarte, vor fi din nou alături, inseparabili fizic şi sufleteşte!
Model de conştiinţă civică, reper moral, simbol al românismului prezent aici de veacuri bune, mai mult ca în alte locuri, profesorul Pavel Panduru şi-a luat această imensă responsabilitate de a cerceta și a reînvia în sufletele celor de azi, și mai ales, ale celor de mâine, spiritul locului – spiritus loci -, de a-i păstra intactă identitatea şi valorile, ba mai mult, a le îmbogăţi cu noi valenţe ale timpului actual, cu alonjă spre cel de mâine.
El socoteşte destin împlinit – faptul de a-şi fi slujit în acest chip neamul, strămoşii, locul originii. Cu abnegație, cu muncă, dăruire, jertfă, oboseală, răbdare în încercări şi îngăduinţă în fața indiferenţei din ce în ce mai accentuate a unora faţă de aceste repere cultural-istorice şi morale.
Însă toate acestea n-ar fi fost posibile fără „sentimentul românesc al fiinţei” – după superba metaforă a lui Constantin Noica, fără simțământul apartenenţei la istoria, limba, fruntariile acestor locuri încărcate de legende şi de istorisiri.”
Cezarina ADAMESCU – scriitor
„Sunt fericit că m-am născut în acest sat minunat, din Almăј, сu oameni vrednici și făloși – PRIGOR…..com Prigor, a fost norocoasă pentru că un fiu al ei, Profesor Pavel Panduru din satul Putna a fost și este o excepție. Când spui Prigor, spui Pavel Panduru, iar când spui Pavel Panduru, te gândești la Prigor.„
Ing. Iacob Burac
„Țara Almăjului nu are început și nu va avea sfârșit cât vom fi vrednici să lăsăm pe aceia pe care îi aniversăm fie ei Eftimie Murgu de ieri, sau Iosif Băcilă, Pavel Panduru și atâția alții de azi, să renască, în duh în noi, cei ce suntem acum și cei care au să vie mâine: lumină din lumină.„
Alexandru Nemoianu, „Vatra Românească” SUA
Galerie foto: Pavel Panduru (foto și grupaj: Constantin Vlaicu)
Binecunoscutul scriitor și jurnalist de expresie româneascã Mihaijlo “Miki” Vasilievici ne-a anunțat organizarea Sãrbãtoririi Limbii Române în ziua de sâmbãtã 30 august, ora 12, Ora României, la Centrul Cultural Românesc din Kladova, Serbia. La eveniment vor participa membri ai comunitãții românești din zona Kladova, dar și din România, ca invitați. Între aceștia, vor fi membri ai Uniunii Scriitorilor, dar și alți scriitori, de asemenea, jurnaliști, alți invitați. Cu acest prilej, se vor face o serie de comunicãri, lansãri de carte, recitaluri de poezie și muzicã tradiționalã vocalã și instrumentalã româneascã, specificã comunitãții kladovene și a împrejurimilor ei. Reamintim faptul cã Mihaijlo Vasilievici este membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Serbia și al Uniunii Scriitorilor din România (USR), coordonator al Centrului Cultural Românesc din Kladova, dar și un important emul al promovãrii limbii române în spațiul Vãii Timocului, unde sãlãșluiește de veacuri o mare comunitate de vorbitori ai limbii române, de pãstrãtori ai tradițiilor, datinilor și obiceiurilor aproape identice cu cele din Mehedinți, spre exemplu, comunitate pe care statul sârb o recunoaște ca fiind de etnie vlahã. În context, însã, menționãm, însã, și tipãrirea în Serbia și zona Kladova, de reviste în ediții bilingve sârbo-românești, de cãrți de poezie, Ziua Limbii Române la Kladova, Serbia emisiuni de muzicã popularã în limba românã. De asemenea, existã la Bor Facultatea de limba românã, frecventatã de cei doritori sã studieze aceastã limbã. Centrul Cultural Românesc Kladova deține un sediu închiriat, unde se aflã o salã de clasã pentru predarea limbii române, spațiu expozițional, un muzeu etnografic, spațiu pentru conferințe, proiecții video sau vizionare tv, dar și o bibliotecã cu cãrți în limba românã, provenite din donații ale unor instituții din România sau persoane particulare. România are la Zajecer un Consulat destinat intereselor si valorilor comunitãții românești din județul Bor, Serbia de sud-est, de care aparține și Kladova. Ziua Limbii Române este o sãrbãtoare marcatã la 31 august, adoptatã în comun de Parlamentele României și Republicii Moldova în 2013, ca sãrbãtoare naționalã, ea devenind rapid o sãrbãtoare recunoscutã și internațional, dovadã a conservãrii și promovãrii identitãții naționale prin intermediul limbii.
Recent – după cum ne spunea Cosmin Muntean (foto), Expert superior Biroul de informare și relații publice – s-a desfăşurat Adunarea generală a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, în scopul exprimării unui punct de vedere referitor la proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu şi la măsurile necesare în vederea protejării statutului magistraţilor şi a independenţei justiţiei.
Pe acest fond, adunarea generală a judecătorilor a hotărât următoarele:
Solicită ferm retragerea de urgenţă a proiectului de lege privind reforma pensiilor de serviciu ale magistraţilor.
Solicită ferm reprezentanţilor puterii executive şi ai puterii legislative să înceteze campania agresivă împotriva autorităţii judecătoreşti, care afectează grav statul de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor ce pot fi garantate efectiv doar de o justiţie independentă.
Începând cu data de 27.08.2025 şi până la retragerea proiectului de lege, suspendă soluţionarea cauzelor, cu excepţia celor în care se exercită funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, în faza de urmărire penală (art. 3 alin. 1 lit. b Cod proc. pen.), a cauzelor având ca obiect dispoziţia asupra măsurilor preventive privative de libertate (în faza de cameră preliminară şi în faza de judecată), luare măsură declarare indezirabil, custodia publică (prelungire şi plângere), suspendarea executării actelor administrative.
Judecătorii îşi vor îndeplini atribuţiile administrative, cele privind motivarea hotărârilor, efectuarea procedurilor de verificare şi regularizare a cererilor, studiul individual şi formarea profesională continuă, precum şi alte atribuţii legale şi regulamentare (cu excepţia judecării cauzelor, în afara cazurilor menţionate în art. 3).
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
„Oastea românească – pornită pe căile izbândei de către Regele Întregitor de Neam, Ferdinand I-ul – a fost călăuzită pe câmpurile de bătălie, în grele și hotărâtoare momente,de căpetenii cari, prin bărbăția și virtuțile lor, au dus la îndeplinire porunca nestrămutată a poporului românesc. Printre aceștia, cronicile vremii au înscris, întru glorioasă și nepieritoare pomenire, numele Domniei-Tale, care simbolizează închinarea unei vieți pentru binele și propășirea oștirei, prin îndeplinirea până la capăt a datoriei. În campania anului 1913, trupele de sub comanda Dumitale au ajuns până în poalele Balcanilor, iar în Marele Răsboiu, Armata a IV-a, în capul căreia te găsiai în momentul intrărei noastre în acțiune, a fost condusă, cu bărbăție și hotărâre, din victorie în victorie , până-n inima Ardealului. Mai apoi, sub urgia nesfârșitelor străduinți de cotropire ale vrăjmașului, ai ridicat zăgaz neînvins pe vechiul hotar al Moldovei. Comandant al Grupului de Armată din Muntenia, grației minunatei forțe morale a Domniei-Tale, s-a putut înscri glorios în istoria noastră marea bătălie de pe Argeș și Neajlov, pildă de supraomenească încordare în preajma retragerei. Ca Șef de Stat Major General al Armatei și prim sfetnic al gloriosului meu părinte , prin priceperea și hotărârea Domniei-Tale s-au putut stăpâni și învinge împrejurările tragice din iarna anului 1916 și primăvara anului 1917, iar prin încercatele Armate Române a răsărit acea minunată Oaste care a câștigat victoria de la Mărăști și memorabila isbândă de la Mărășești, încheiând, mai apoi, epopea neamului prin victoria de la Tisa. Pentru marile însușiri ostășești și faptele mărețe cu cari ai împodobit isbânda noastră națională, te înalț la RANGUL DE MAREȘAL Drept pentru care îți înmânez acum – spre cinstea Oștirei și răsplată personală – însemnele acestei înalte demnități. Carol București, 14 iunie 1930”
ÎN LOC DE ALTE COMENTARII
La nici o săptămână de la ocuparea frauduloasă a Tronului României, Regele Carol al II-lea a căutat să se pună bine cu Armata Regală cât mai repede. Din această strategie a făcut parte și ridicarea la rangul de Mareșal a doi dintre marii eroi ai înfăptuirii, pe câmpul de luptă, a României Mari: generalii Alexandru Averescu (1859-1938) și Constantin Prezan (1861-1943). Am reprodus Cartea de Mareșal a lui Prezan spre a înlesni accesul la surse autentice al celor care știu că fără cunoașterea istoriei riscăm să rămânem fără identitate și nu numai. Nu-mi ascund simpatia specială pentru acest ilustru model de modestie, simplitate, armonie și bună credință, virtuți pe care a încercat să-și le însușească, n-am nici o îndoială, și Ion Antonescu, pe când i-a fost subaltern. Între fotografii: Steagul Regatului României pe vremea regilor Carol I și Ferdinand.
Prezentare de carte: „Aleea paradoxurilor. Poeme“, autor: reșițeanul Ion Cocora, astăzi trăitor în București, volum apărut la Editura „Palimpsest“ din București, 2025.
27. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Werte Reschitzas, mit denen wir uns rühmen!
Buchpräsentation: „Aleea paradoxurilor. Poeme“, Autor: Ion Cocora, erschienen im „Palimpsest“-Verlag Bukarest, 2025.
UZPR CARAS SEVERIN 