În ziua de 13 iulie, 2024, Cetatea Mehadiei a fost din nou în sărbătoare, fiind onorată de prezența Preasfințitului Părinte Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului. Motivul principal al prezenței înaltului prelat al Bisericii Ortodoxe, a fost sfințirea a două noi obiective ale patrimoniului spiritual al Parohiei Mehadia. Manifestarea s-a desfășurat în trei etape distincte care au cuprins, în ordinea desfășurării, sfințirea unei troițe, săvârșirea Sfintei Liturghii și sfințirea noii Casei Parohiale.
În prezența unei mulțimi impresionante de enoriași, în special din Mehadia, dar și din împrejurimi, Preasfințitul Părinte Episcop Lucian a oficiat o slujbă de sfințire a ,,Troiței Mehadia„. Alături de Preasfințitul Părinte Episcop Lucian, la oficierea slujbei au participat: Părintele protopop Iosif Frenț, Părintele paroh Petru Ciprian Danci și alți preoți din parohiile învecinate.
Amplasată la intrarea nordică a localității Mehadia, în imediata vecinătate a Drumului European, Troița Mehadiei reprezintă rodul strădaniei neobosite a părintelui paroh Ciprian Danci, sprijinit cu devotament de către enoriașii săi. Demarat în anul 2019 și finalizat în 2025, proiectul se distinge prin mesajul profund transmis de structura sa artistică, care urmărește Drumul Crucii și Patimile Mântuitorului. Cele 14 opriri de pe traseul Golgotei sunt reprezentate simbolic și însuflețite de intenția de a aduce o vibrație spirituală fiecărui pas al vizitatorului.
În esența sa, ansamblul este o creație artistică complexă, concepută ca un parc tematic dedicat călătorilor care ajung în Mehadia. Amplasarea troiței într-un loc strategic – pe un teren ușor înclinat – accentuează caracterul simbolic al dealului Golgota, inspirând vizitatorului profunzimea drumului suferinței și al speranței.
Prin lucrarea Părintelui Ciprian, cu sprijinul comunității și sub binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Mehadia primește o nouă confirmare a statutului său de centru spiritual cu rădăcini adânci în istoria credinței ortodoxe.
Datorită acestei osârdii deosebite, Mehadia se mândrește astăzi cu un monument religios de excepție – un simbol al vechimii sale, al trăiniciei sufletului comunitar și al credinței profunde care definește identitatea locului.
Din rândul numeroșilor enoriași care au contribuit la ctitorirea ansamblului, se remarcă fidelii: Mircea Budănescu și Ion Florentin. Alături de aceștia, prin osârdia și dedicarea muncii lor, au avut o contribuție esențială Bebe Hok, Aurică Achimescu, Vasile Negoițescu – împreună cu echipa sa – precum și Ion Măran, Nicu Dima și Ionuț Budănescu. Cu ocazia manifestării solemne, în semn de apreciere pentru implicarea lor deosebită, Ion Costas și Elena Boțu au fost distinși cu Crucea Mireană, gradul I – o recunoaștere a angajamentului lor în slujba comunității și a credinței.
Nu trebuie să uităm că Mehadia reprezintă unul dintre cele mai vechi bastioane al creștinismului în Banat. Momentele cele mai importante ale acestui proces fiind, anul 535, când la Mehadia s-a înființat prima Episcopie, denumită ,,AdMediam”, și apoi funcționarea între anii 1745 și 1928 a Protopopiatului MEHADIA. Prin urmare, putem să remarcăm nu doar vechimea, ci și continuitatea credinței, care se regăsește în expresia culturală și spirituală, adânc înrădăcinată în istoria milenară a acestei vetre umane.
Pentru a înțelege pe deplin semnificația și însemnătatea acestui moment, vă invit sa ne aplecăm puțin asupra tradiției și a simbolisticii ,,troițelor”, în credința ortodoxă.
Obiceiul Bisericii Ortodoxe de a înălța și de a sfinți troițe este o practică profund înrădăcinată în spiritualitatea și cultura românească. Elementul central al troiței este crucea, cel mai important simbol al creștinismului, reprezentând jertfa și învierea lui Iisus Hristos. Troițele sunt considerate o extensie a bisericii, un loc de rugăciune și contemplație pentru credincioși. Ele oferă un spațiu sacru în afara zidurilor bisericii. Adesea, troițele sunt amplasate la răscruci de drumuri, la hotare, la intrarea în sate, lângă poduri sau în locuri considerate periculoase, având rolul de a ocroti comunitatea de rele, de a alunga spiritele rele și de a asigura binecuvântarea divină asupra locului.Ele reprezintă o mărturie vie a credinței ortodoxe a românilor, o legătură între trecut și prezent, reflectând istoria și valorile poporului. Obiceiul de a ridica troițe este foarte vechi în spațiul românesc. În trecut, când bisericile erau rare, în jurul troițelor se făceau slujbe, ele înlocuind practic lăcașurile de cult. Nicolae Iorga a subliniat acest aspect, afirmând că „pe timpurile mai vechi… până și bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci se făcea toată slujba. Ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic„.
Troițele se găsesc pretutindeni: la intersecții de drumuri, la ieșirea din așezări, în curțile sau zidurile unor case, în cimitire, pe înălțimi sau lângă porțiuni de drum periculoase.
Inițial, troițele erau construite din lemn, material perisabil, ceea ce explică de ce cele mai vechi troițe care s-au păstrat sunt din piatră. Ulterior, s-au folosit ambele materiale, adesea în combinații artistice.
Obiceiul Sfințirii unei troițe este un act liturgic important, oficiat de un prelat bisericesc, de obicei de un rang mai înalt, care conferă monumentului un caracter sacru. Prin sfințire, troița devine un obiect de cult, un loc prin care se invocă prezența și binecuvântarea lui Dumnezeu. În cadrul slujbei de sfințire se citesc rugăciuni speciale, se stropește cu agheasmă, se ung cu untdelemn sfințit și se tămâiază.
Preoții subliniază adesea că prin sfințirea unei troițe se biruiește încă o dată, prin puterea și lucrarea Crucii de viață făcătoare a Mântuitorului Hristos.
În concluzie, sfințirea troițelor este un obicei viu în Biserica Ortodoxă Română, ce subliniază profunda credință a poporului, respectul față de simbolul Crucii și dorința de a sfinți și ocroti spațiul în care trăiesc credincioșii.
Deoarece ziua de 13 iulie a fost dedicată în întregime spiritualității, momentul religios a continuat cu pășirea în locașul sfânt al Bisericii Ortodoxe din Mehadia, unde a avut loc oficierea Sfintei Liturghii, de către Preasfințitul Părinte Episcop Lucian. După săvârșirea slujbei, Preasfințitul Părinte Lucian a oferit părintelui Ciprian Danci o ,,Cruce Pectorală” și o Diplomă de recunoștință, iar primarului comunei Mehadia, Petru Grigore Bardac, Ordinul eparhial ,,Crucea Episcop Elie Miron Cristea”. Diplome de recunoștință s-au mai acordat și altor binefăcători ai Bisericii Ortodoxe.
Ultima etapă a manifestării a fost dedicată Binecuvântării printr-o slujbă de Sfințire a noii Case Parohiale, din localitate, săvârșită de Preasfințitul Părinte Lucian, în prezența aceleiași mulțimi de enoriași ai Parohiei din Mehadia.
Manifestarea s-a încheiat cu un moment de ospitalitate culinară, oferit de organizatori tuturor participanților. Momentul de comuniune spirituală a continuat cu binecuvântarea și servirea bucatelor așezate pe mese.
Concluzia finală a zilei de 13 iulie 2025 este că neîndoielnic această zi va rămâne întipărită în memoria spirituală a Cetății, confirmată de perenitatea celor două obiective, adăugate patrimoniului imaterial al comunității și a locurilor sale sacre.
La împlinirea a trei decenii de festival internațional dedicat jazz-ului la Gărâna, acțiune care a adus an de an tot mai mulți iubitori ai acestui gen muzical în munții Banatului, reprezentanții Societății pentru Cultură “Metarsis”, au simțit nevoia să vorbească de începuturile acestui fenomen muzical. Astfel, în 12 iulie 2025, în comuna Brebu Nou, în șura familiei Hromadka locul în care s-a născut ideea acestei emulații culturale s-a vorbit despre prefața acestei povești de succes. “ A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi, nu s-ar povesti. O seară de august caldă a anului 1995, cu miros de fân proaspăt cosit. Inima Banatului Montan, la poale de Semenic, în micuța localitate Weidhethal/Brebu-Nou, nr.162. Acum 30 de ani, aici, în șoprul Casei Erika și Georg Hromadka, s-au întâlnit muzicieni de elită din Olanda, Serbia, Germania și România. Și ce pot face niște oameni dedicați muzicii? Desigur cântă! Un jam session de senzație cu Puba Hromadka și prietenii lui: Paul Weiner, Eugen Gondi și invitații din România, Olanda și Serbia. Pentru prima dată dealurile Weidhenthal-ului/Brebu-Nou și ale Wolfsberg-ului/Gărâna, au fost învăluite de acorduri bine temperate de jazz. Aici s-a scris, ne-a spus Camelia Duca, prefața cărții Festivalului de Jazz de la Gărâna.” De data aceasta în cadrul acțiunii denumite “ Colors meets jazz, Once upon a time…” muzicianul Horea CRIȘOVAN, a fost cel care a venit cu compozițiile sale muzicale pentru a da farmec întâlnirii celor care au venit să aplaude prezentul și să afle date din trecutul acestui festival. Horea Crișovan a cântat prima oară la Gărâna , la festivalul de jazz, în anul 2003 în deschiderea concertului lui Eberhart Webber. A fost prezent apoi pe scena festivalului în 2005. În 2006 cântă cu Aura Urziceanu Band, un concert îndelung aplaudat, iar în 2007 alături de Dominique di Piazza, cântă în deschiderea concertului lui Scott Henderson. “Eu, declară Horea Crișovan abia aștept să vin de câte ori am ocazia, în zona aceasta. Dacă este să mă exprim muzical, este pentru că am ceva nou de oferit, dacă nu, prefer să mă bucur de atmosfera minunată de aici. În ceea ce privește noutățile discografice, Horea Crișovan spune că sunt 5 ani de când a înființat trupa VanDerCris, eveniment care se va sărbători public. Primul lor disc se cheamă „Amazing traces” și a fost prezentat de trei ori la festivalul de jazz de la Gărâna.”
Culoare evenimentului i-au dat și expozițiile vernisate cu acest prilej. Plasticiana Corina Nani a adus în șura familiei Hromadka lucrările sale reunite sub titlul “ Big Nudes by Design”. “Sunt pentru prima oară la Gărâna”, declară Corina Nani. ,,Mă bucur să expun aici, unde a luat naștere în urmă cu 30 de ani festivalul de jazz, unde acum muzica și pictura creează o atmosferă inedită pentru Brebu Nou, în acest loc plin de memorii și de nostalgie”. Despre expoziția sa, care arată frumusețea feminină, Corina Nani, mărturisește: “Când am primit propunerea de-a expune aici, nu mi-a venit în minte decât seria de nuduri care compun lucrările din teza mea de doctorat, intitulată ”Corpul uman metaforă a senzualității în design”. Am plecat de la ideea că corpul uman este un element arhitectural, care nu are nevoie de podoabe, pentru că este reprezentativ în acest spațiu public și mi-am adus aminte și de arhitectura grecească, coloanele care sunt cariatidele din templele grecești și așa mi-a venit ideea să expun lucrările mele ca niște coloane care stau ca mărturie a trecerii timpului în acest loc cultural. Eu mă simt foarte bine aici, nu mă așteptam să văd un public atât de numeros, oameni care au venit și mi-au transmis admirația lor.“. Corina Nani este conferențiar la Facultatea de Artă și Design din cadrul Universității de Vest Timișoara. Ea este deținătoare a numeroase premii și distincții printre care “ Certificat de excelență în Regenerare Urbană”, premiu acordat de Asociația Națională a Urbaniștilor din România. În perioada 2011-2022 a fost director de proiect la Festivalul Internațional de Artă Stradală Timișoara/FISART. În cadrul aceleiași acțiuni am putut admira și lucrările artiștilor Irlo și EEA, reunite pe simezele improvizate sub titlul de “Apă, zână și țărână”. Despre cei 2 artiști din Arad a vorbit curatorul Gilda Ghinoiu. Artistul vizual Irlo deține două recorduri în România: cea mai mare pictură murală din țară, realizată în 2019 la Timișoara, prin FISART și cea mai mare pictură murală dintr-un centru istoric din România, realizată în același an, la Brașov. Irlo și EEA au fost colegi din clasa a VII-a la Liceul de Artă din Arad, iar la momentul actual formează o familie frumoasă. La această sărbătoare a muzicii și a culorii, care a marcat trei decenii de la nașterea festivalului de jazz de la Gărâna, a fost invitat muzicianul de renume internațional Sabin PAUTZA. Cei prezenți s-au bucurat să-l vadă și să comunice cu celebrul muzician. El care a acordat autografe celor care au dorit să aibă cartea sa numită “Maestrul”, volum semnat de Daniela Caraman Fotea. Și vorbind de prefața festivalului inițiat în 1995, puțină lume știe că Puba Hromadka, a fost studentul și colaboratorul lui Sabin Pautza, încă din primii săi ani de activitate muzicală. În toți acești ani, încă de la începutul festivalului maestrul a fost prezent alături de artiști în calitate de compozitor, dirijor, orchestrator și pianist. Are multe amintiri frumoase legate de jazz și de Gărâna, locul unde an de an se întâlnea cu prietenul lui de-o viață, muzicianul Florian Lungu. Până la urmă, declară maestrul Sabin Pautza, important este că această poveste muzicală născută și crescută la Gărâna, în munții Banatului, va merge mai departe. Organizator al acestui eveniment cultural a fost Societatea pentru Cultură „Metarsis” în parteneriat cu Fundația Enduromania – “FISART” Timișoara și Asociația “Cultura în Șură”.
14 iulie 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița: Ziua Franței (14 iulie): Expoziție „Amintiri fotografice din Nisa“, cu fotografii de Erwin Josef Țigla. Restituiri bănățene. Prezentare de cărți: „Anul 1848 în Oravița și în ținutul cărășan”, autor Ionel Bota (Oravița) și „Eftimie Murgu – un portret pentru eternitate”, autor Gheorghe Jurma, ambele apărute în cadrul Editurii TIM Reșița, 2025.Istoria Țării Cărașului în studii și documente inedite din colecții de familie, prezentate de dr. Ionel Bota (Oravița) / partea a V-a.14. Juli 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:Nationalfeiertag Frankreich (14. Juli): Fotoausstellung „Reiseeindrücke aus Nizza“, mit Fotos von Erwin Josef Țigla. Banater Restitutionen. Buchpräsentationen: „Anul 1848 în Oraviţa şi în ţinutul cărășan” (= „Das Jahr 1848 in Orawitza und im Karascher Land“), Autor Ionel Bota (Orawitza) und „Eftimie Murgu – un portret pentru eternitate” (= „Eftimie Murgu – Ein Portrait für die Ewigkeit“), Autor Gheorghe Jurma, beide im Reschitzaer Verlag TIM, 2025 erschienen.Die Geschichte des Karascher Landes in Studien und Dokumenten aus dem Familienarchiv, mit Dr. Ionel Bota (Orawitza) / Teil V.
Anxietatea înseamnă să dezvolți o gândire catastrofică, haotică, să te gândești întotdeauna la rău, să răspunzi alarmant la o situație.
Anxietatea nu este secundară unei boli a creierului.
Persoanele cu anxietate pot prezenta iritabilitate, neliniște, tulburări ale somnului, respirație superficială, senzație de lipsă de aer, palpitații, constricție toracică, scaune frecvente, furnicături pe piele, amețeli.
Când anxietatea crește poate apare atacul de panică.
Anxietatea poate fi declanșată de evenimente stresante din familie, de la locul de muncă, șomajul, evenimente traumatizante din copilărie, zgomotul, prezența unei boli, examenele.
Ce putem face în această situație?
Tehnici de respirație: inspiră 4 secunde, ține 7 secunde, expiră 8 secunde; repetă 6-8 cicluri pentru a ajuta sistemul nervos să se relaxeze;
Ascultă muzică de 396 Hz (pentru eliberarea vinovăției), 432 Hz (pentru armonie corporală), 528 Hz (pentru reparare celulară);
Mersul cu picioarele goale timp de 15 minute prin iarbă sau nisip;
Râdeți, cântați;
Alimentație echilibrată;
Disciplina somnului;
Când apare anxietatea adu atenția asupra obiectelor de o anumită culoare sau gândește-te ce e stabil în viața ta;
Psihoterapia;
Medicație.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Cânt de iulie. Participă Corul „Franz Stürmer” (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), Marianne & Petru Chirilovici precum și grupul vocal-instrumental „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
12 iulie 2025, ora 19.00, Căminul Cultural Ilidia, jud. Caraș-Severin:
Moment de reculegere și depunere de o coroană de flori la Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial, din curtea Bisericii Ortodoxe Române „Pogorârea Sfântului Duh” Ilidia, în semn de omagiu pentru toți locuitorii Ilidiei, care și-au dat viața pentru acest loc binecuvântat de Dumnezeu.
Prezentare de carte: col. ing. (ret.) Pavel Brebu, „Militarii din Ilidia în cele două conflagrații mondiale“, Editura „Eurostampa“ Timișoara, 2024.
Miniexpoziție de cărți și fotografii din arhivele Ilidiei. Expune col. ing. (ret.) Pavel Brebu.
Program muzical prezentat de Corul „Franz Stürmer” (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), Marianne & Petru Chirilovici și grupul vocal-instrumental „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
13 iulie 2025, ora 12.00, Biserica Ortodoxă Română „Pogorârea Sfântului Duh” Ilidia, jud. Caraș-Severin:
Miniconcert de prânz de muzică creștină prezentat de solista prof. Elena Cozâltea și de Corul „Franz Stürmer” (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
12. – 13. Juli 2025, Ilidia / Kreis Karasch-Severin:
Juli-Singen des „Franz Stürmer“-Chors aus Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), von Marianne & Petru Chirilovici und der Sing- und Musikgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
12. Juli 2025, 19:00 Uhr, Kulturheim Ilidia / Kreis Karasch-Severin:
Schweigeminute und Kranzniederlegung am Denkmal für die Helden des Ersten Weltkriegs im Hof der rumänisch-orthodoxen „Herabkunft des Heiligen Geistes“-Kirche Ilidia, als Hommage an alle Einwohner von Ilidia, die ihr Leben für diesen von Gott gesegneten Ort gaben.
Buchpräsentation des Autors Oberst Dipl.-Ing. Pavel Brebu: „Militarii din Ilidia în cele două conflagrații mondiale“, erschienen 2024 im „Eurostampa“-Verlag Temeswar.
Kleine Dokumentationsausstellung mit Büchern und Fotos mit Bezug auf Ilidia, aus den Archiven von Oberst Dipl.-Ing. Pavel Brebu.
Kulturprogramm dargeboten vom „Franz Stürmer”-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea), von Marianne & Petru Chirilovici und von der Sing- und Musikgruppe „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
13. Juli 2025, 12:00 Uhr, Rumänisch-Orthodoxe „Herabkunft des Heiligen Geistes“-Kirche Ilidia / Kreis Karasch-Severin: Mittags-Minikonzert mit christlicher Musik, präsentiert von der Solistin Elena Cozâltea und dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea).
Prezența comunității germane în Mehadia este parte integrantă a unei bogate și complexe istorii, ce are ca punct de plecare toamna anului 1718 – momentul de debut al colonizării germane în Banat. Atât în Mehadia, cât și în întreg Banatul, această comunitate a contribuit semnificativ la dezvoltarea economică și culturală a zonei, influențând în mod direct evoluția locală. Deși astăzi numărul membrilor săi este considerabil redus și nu mai formează o comunitate consolidată, influența lor majoră asupra progresului local rămâne evidentă și incontestabilă.
Pentru început, voi prezenta o scurtă incursiune în istoricul prezenței germanilor în Banat, corelată cu apariția și evoluția comunității germane din Mehadia.
Prezența germanilor în Banat, și implicit în Mehadia, este legată de colonizările habsburgice din secolul al XVIII-lea. Aceste colonizări au avut loc în mai multe etape, cu scopul de a repopula și dezvolta economic teritoriile recucerite de sub Imperiul Otoman. Mulți dintre coloniști, cunoscuți sub numele de șvabi bănățeni, proveneau din diverse regiuni ale Imperiului Habsburgic, inclusiv din zone de limbă germană, cel mai important segment provenind din Șvabia Bavareză și Wurttemberg. Nu putem știi exact anul în care au sosit primii etnici germani la Mehadia, însă este posibil ca aceștia să fi sosit în mod treptat, încă înaintea colonizării.
Din documente, descoperim că în anul 1792, în Mehadia existau 51 de familii germane, alături de familii române și de romi. Aceasta indică o prezență germană timpurie și consistentă. Un aspect important al acestei prezențe este înființarea, în 1774, a primei școli triviale germane din Banatul istoric, la Mehadia. Această școală a jucat un rol crucial în educația locală, contribuind la formarea unor personalități importante ale vremii.
Un alt element care dovedește prezența timpurie a etnicilor germani, majoritate de confesiune romano- catolică (unită), este Biserica Romano-Catolică din Mehadia, a cărei construcție a început în anul 1739, denumită de Nicolae Stoica de Hațeg în Cronica sa: ,,Biserica nemțească”, despre care voi vorbi mai detaliat în cuprinsul articolului.
Contribuția la dezvoltarea localității este legată în primul rând de faptul că această populație germană a adus cu sine expertiză în diverse domenii, contribuind la dezvoltarea economică și culturală a Mehadiei. Adoptând ca model de dezvoltare principii și valori, împrumutate de la etnicii germani, prin interconectare cu valori și practici autohtone, s-a creat un nou context de dezvoltare locală.
Unul dintre elementele reprezentative, ce au dăinuit până în zilele noastre, este modelul arhitectural al caselor construite „cu fața la stradă, una lângă alta”, cu formă dreptunghiulară, curți spațioase în spate, înconjurate de ziduri de piatră. Temeliile înalte, din piatră (până la un metru deasupra solului) ce permit construirea de pivnițe. Toate aceste elemente arhitecturale, împreună cu multe altele, asupra cărora mă voi apleca cu o altă ocazie, răspândite și în zona Mehadiei, sunt adesea asociate cu influența austriacă.
În general, ocupațiile tradiționale ale populației germane au cuprins cultura plantelor agricole, creșterea vitelor, apicultura, meșteșugăritul, negoțul, activitățile în industrie precum și altele. Apariția și evoluția meseriașilor au condus și la o structurare a breslelor, a căror organizare a adoptat, sub influența etnicilor germani, modelul central-european. Breslele, ca asociații profesionale, reglementau strict activitatea meseriașilor. O componentă esențială a acestor reglementări o constituia organizarea unui sistem social de întrajutorare a membrilor. Acest tip de asociere s-a concretizat și la Mehadia prin înființarea, în anul 1861, a unei asociații a meseriașilor (denumită Romanienbanater Grenz-Regiment No.13 vereinte freie concessionierte Gewerb-Genossenschaft). Aceasta a fost printre primele asociații de gen din Banat. La înființarea ei au participând în calitate de fondatori, un grup de meseriași de etnie germană. Deși a suferit unele transformări de-a lungul timpului, remarcabil este că ea dăinuiește și astăzi. În patrimoniul acestei asociații s-a păstrat și una dintre piesele care a reprezentat fundamentul constituirii asociației: un car mortuar ce are înscripţionat pe lemnul ornamentului lateral anul construcției: 1861- an care coincide cu înființarea asociației. Din surse orale, se cunoaște faptul că acesta a fost adus pe propriile roți, din capitala Imperiului, de la Viena, unde a fost construit, până la Mehadia, de către un grup format din câțiva dintre membrii fondatori ai asociației, etnici germani.
Despre tradiții și cultură, informații specifice din Mehadia sunt mai greu de găsit, ele se încadrează, în general, în contextul mai larg al culturii șvabilor bănățeni. Cultura și tradițiile șvabilor din Banat, cuprind, între altele, obiceiuri legate de sărbătorile religioase (Crăciun, Paști), tradiții culinare, cum ar fi consumul de alimente verzi de Gründonnerstag (Joia Mare) sau prăjiturile de Advent (în calendarul romano-catolic perioada celor patru săptămâni de dinaintea Crăciunului) și o anumită disciplină și organizare în viața cotidiană.
De asemenea, limba germană a fost un element central al identității lor. Comunicarea în limba maternă nu a dispărut în cele aproape trei sute de ani de conviețuire pașnică în mijlocul românilor, dovadă evidentă a maturității și a tăriei de caracter a acestei etnii, și, fără îndoială, a toleranței noastre, element caracteristic al acestui poporului, care întotdeauna a purtat respect față de toate etniile conlocuitoare și niciodată nu și-a propus deznaționalizarea lor.
*
Astăzi, la fel ca multe alte comunități germane din Banat, și cea din Mehadia a cunoscut un declin semnificativ în ceea ce privește numărul membrilor săi, mai ales după cel de-Al Doilea Război Mondial și Revoluția din 1989, când mulți etnici germani au ales să părăsească localitatea sau chiar unii dintre ei au emigrat în Germania.
Din cronica preotului Coriolan Buracu, aflăm că în anul 1792, erau în Mehadia, 275 familii române, 51 germane, 23 țigani”. În anul 1920, numărul germanilor în Mehadia era de 111. Mai târziu, din Recensământ Mehadia Caraş-Severin (ANALELE BANATULUI, SN. ARHEOLOGIE – ISTORIE, XVI, 2008), constatăm o evoluție descendentă a numărului membrilor acestei comunități în Mehadia:
Anul 1930: 132; 1966: 28; 1992: 20; 2002: 13; Ultimul recensământ, a căror date au fost publicate în anul 2024, înregistrează, în Mehadia, un număr de doar 5 etnici germani.
Chiar dacă comunitatea etnicilor germani în Mehadia nu mai există, moștenirea culturală și istorică a acestei comunități rămâne o parte importantă a istoriei și a identității locale.
* *
*
Contribuția etnicilor germani la viața culturală și economică a Mehadiei și elementele de identificare a acestei prezențe
În cele ce urmează voi analiza câteva elemente ce țin de prezența comunității germanilor în Mehadia, repere ale unei existențe care a marcat profund istoria și identitatea socială și culturală a Mehadiei. În paralel cu prezentarea aspectelor sale istorice, mă văd nevoit a face și câteva observații privind situația actuală, care din păcate nu este deloc una firească.
Biserica Romano-Catolică din Mehadia: O istorie de 280 de ani
Împărații de la Viena au depus eforturi considerabile pentru a atrage românii ortodocși („schismatici”) la catolicism. În acest sens, au dispus construirea de biserici de rit catolic în așezările mai mari și mai însemnate. În acest context, ridicarea Bisericii Romano-Catolice din Mehadia a început în anul 1739.
Din documente, „Matriculele” apar din anul 1740, dovadă că biserica funcționa deja la acea dată. Așadar, Biserica Romano-Catolică din Mehadia, ce poartă hramul „Toți Sfinții”, are o vechime considerabilă. Presupunând că anul 1745 a marcat finalizarea lucrărilor, edificiul are o istorie de aproximativ 280 de ani!
Există mențiuni, în unele documente, că în august 1756, meșterul Wolfgang din Timișoara a corectat anumite fisuri, ceea ce confirmă vechimea și rezistența inițială a construcției.
Construcția acestei biserici face parte din eforturile de colonizare și de întărire a prezenței catolice în Banat, inițiate de Imperiul Habsburgic în secolul al XVIII-lea.
O altă mențiune importantă, despre biserica catolică din Mehadia, o găsim în Cronica lui N.S. de Hațeg. La 17 august 1788, în timpul „Bătăliei de la Mehadia” – cea mai cunoscută și documentată luptă din Războiul Ruso-Austro-Turc (1787-1792) – cronica relatează că „turcii intră biruitori în Mehadia, transformând biserica românească în magazie de bucate, iar biserica nemțească în grajd”. Această mențiune subliniază prezența și rolul bisericii în contextul evenimentelor militare ale vremii.
Construită în stil baroc, cu vechime considerabilă, așa cum spuneam, biserica se află astăzi, din păcate, într-un stadiu avansat de degradare. Ultima reparație majoră a avut loc în anul 2007. De atunci, acest loc, altădată spațiu de comunicare spirituală cu divinitatea și de consolidare a identității și statorniciei acestei comunități, astăzi a devenit un spațiu al uitării, al degradării, urmare a unei inexplicabile ignoranțe.
O altă constatare, la fel de tristă, este că astăzi, din tot efortul generațiilor care au contribuit la clădirea unor tradiții cu inestimabilă valoare istorică, s-a pierdut atât spiritul, care a stat la temelia edificării lui, cât și respectul urmașilor față de înaintașii care au transmis aceste moșteniri.
Persistența ignoranței va pecetlui prăpădirea tuturor acestor simboluri ale unei importante etape ale istoriei locale, care a inspirat evoluția societății și a consolidat o identitate cultural tradiţională distinctă.
Un alt aspect îngrijorător remarcat este legat de una dintre cele mai vechi datini ale tradiției catolice, la care doresc să fac referire, și anume: ,,Semnificația Clopotelor”. Pentru a-i evidenția însemnătatea, voi prezenta pe scurt și o istorie a acestei tradiții. ,,În fiecare dimineață, la amiază și seara, sunetul clopotelor bisericii catolice din Mehadia amintește timpul de rugăciune, ear seara, și încetarea lucrului.” Aceasta se întâmpla în urmă cu peste 200 de ani. Tradiția clopotelor, în rândul populației de catolice, are o istorie bogată, datând încă din secolul al XIII-lea. Unul dintre motivele pentru care clopotele bisericii catolice sună de trei ori pe zi, dimineața, la prânz și seara, este de a invita la rugăciune. Una dintre cele mai importante rugăciuni este ,,Rugăciunea Angelus”, rostită în amintirea Bunei Vestiri. Acest obicei, având rădăcini în secolul al XIII-lea, a fost consolidată de autoritatea papală, în special de Papa Calixt al III-lea (1378-1458), cunoscut pentru opoziția sa fermă față de Imperiul Otoman, care cucerise Constantinopolul, capitala Bizanțului, în anul 1453. Astfel, în anul 1455, Papa Calixt a ordonat ca toate bisericile catolice aflate sub jurisdicția sa să bată clopotele la amiază și pentru rugăciune împotriva otomanilor.
Din păcate, începând cu aproximativ zece ani în urmă, clopotele Bisericii Romano-Catolice din Mehadia au încetat să mai bată, punând astfel capăt unei tradiții venerabile și profund apreciate.
Cimitirul Catolic din Mehadia.
Cimitirele, deși sunt locuri de o importanță istorică și culturală majoră, sunt adesea neglijate în studiile istorice dedicate. De aceea, nu am reușit să identific date concrete despre vechimea acestuia, însă este rezonabil să presupunem că cimitirul catolic a existat în Mehadia cel puțin de la jumătatea secolului al XVIII-lea, odată cu apariția Bisericii Catolice la Mehadia, dacă nu chiar mai devreme, într-o formă mai puțin organizată, în prezența unei comunități catolice preexistente (chiar dacă minoritară la început). Ce putem constata astăzi, cu evidentă certitudine, este că Cimitirul Catolic nu mai este reprezentativ, decât într-un mod istoric, pentru această comunitate. Pot spune chiar că este cel mai caracteristic element, ce cuprinde în dimensiunea sa aproape trei secole de istorie locală.
Ansamblul de monumente funerare prezent, multe dintre ele foarte vechi, parțial degradate, reflectă o anume rigoare, decență însă și o incontestabilă eleganță, mărturisesc o prezență notabilă, majoră a acestei comunități în Mehadia. Concluzia unei vizite efectuate cu foarte puțin timp în urmă, mi-a întărit opinia că potențialul istoric al acestui loc este unul incontestabil, însă, din păcate, un cumul de factori negativi, deformează în mod dramatic această realitate.
În situația numărului extrem de mic de locuitori de confesiune romano – catolică, locurile de veci sunt cedate, sau mai bine zis valorificate, către familii de confesiune ortodoxă. În acest context, pierderea identității acestui loc pare un fapt inevitabil. Pe lângă aceasta, regretabil este că administrarea respectivului obiectiv, așa cum afirmam anterior, cu o certă valoare istorică, o oglindă și o dovadă a prezenței comunității germane în Mehadia, lasă foarte mult de dorit. Încă de la intrare, unde bolta dovedește că e o chestiune de timp până va ceda, se poate observa lipsa oricărui interes pentru întreținerea lui. Indolența afișată de responsabilii, sau administratorii obiectivului nu se oprește aici din păcate. Ea trece cu înverșunare de porțile cimitirului și implicit de ale respectului și al bunului simț. Aspectul deplorabil al spațiului interior al cimitirului conturează vizitatorului aceeași imagine, ce o regăsim azi în multe dintre spațiile depozitare a elementelor de istorie. Cu asemeni atitudini, dominate de o condamnabilă ignoranță, calea uitării și a pierderii propriei identități, ne va fi asigurată în mod clar și nemijlocit.
În acest context, un exemplu grăitor, care îmi va întări această afirmație, îl voi prezenta în cele ce urmează. Pentru a-mi argumenta și întări afirmațiile, am apelat la probele vizuale atașate: una dintre ele, cea veche, aparține unui timp trecut, plasat undeva în anii interbelici. Fotografia prezintă o adunare comemorativă a comunității germane, din Mehadia, la Monumentul (Crucea) Eroilor din Primul Război Mondial, amplasat în incinta Cimitirului Catolic din Mehadia. Fotografia provine din arhiva personală a unuia dintre ultimii descendenți al vechilor familii de etnici germani stabiliți la Mehadia, pe nume Hirschmann Irmuschtand(cunoscută de localnici sub numele de ,,domnișoara Irma”- o persoană extrem de respectată în comunitate!), decedată în urmă cu câțiva ani, la o venerabilă vârstă. Adunarea respectivă, una devenită tradițională, aduna comunitatea catolică, în ziua de Înălțarea Domnului, pentru comemorarea și pomenirea eroilor. Dintr-un interes legat de aceste tradiții uitate, am întreprins o incursiune în incinta Cimitirului Catolic, pentru a identifica respectivul monument. În urma unei căutări insistente, am reușit într-un final să identific amplasamentul, monumentul fiind ascuns vederii, în umbra vegetației, a bălăriilor și… a uitării. O placă comemorativă, în parte degradată, dezvăluie textul, încă lizibil: ,,Hier ruhen 24 Helden Weltkrieg 1914-1918”, în traducere în limba română: ,,Aici odihnesc 24 de eroi ai Războiului Mondial 1914-1918”. Oricât m-aș strădui să fiu de îngăduitor în sine cu această situație, nu pot să nu mă întreb: Cum am putut permite ca un asemenea simbol, purtător de istorie și de amintiri, să ajungă în acest hal de neglijare? Este profund descurajant și, sincer, revoltător să vezi cum memoria unor oameni care și-au dat viața pentru idealurile unui popor și ale unei comunități, este lăsată pradă indiferenței, acoperită de buruieni și de uitare. Această imagine nu reflectă doar starea unui monument, ci, într-un mod dureros, indiferența crescândă față de propriul trecut și față de contribuția unei comunități, care a adus un aport semnificativ la clădirea identității acestui spațiu. Simt o profundă tristețe și o nemulțumire amară văzând cum nepăsarea erodează nu doar piatra, ci și fibra memoriei colective a Mehadiei.
Având în vedere gravitatea celor constatate și consemnate în acest articol, nu este cazul ca cineva, cu competență legală, să ia sub oblăduirea sa aceste obiective istorice pentru a le proteja? Apelul și chemarea mea se adresează și administrației locale de a gândi și a găsi o cale de a salva aceste obiective, ca parte a patrimoniului cultural local. Nu putem să nu luăm în considerare certul potențial turistic al acestor obiective. În cadrul oficializării statutului de Stațiune turistică de interes local, al Mehadiei, desigur că se ivește și posibilitatea inițierii unor proiecte de finanțare în vederea reabilitării și conservării acestor obiective. Desigur că potențialul poate fi unul nelimitat, care nu poate decât să aducă multiple beneficii comunității și în același timp să asigure protejarea și valorificarea acestor obiective care aparțin patrimoniului nostru istoric local.
Constantin VLAICU, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România
Se împlinesc 30 de ani de la întâmplarea artistică din Șura Casei Erika și Georg HROMADKA (1995), scânteia care a generat Festivalul Internațional de Jazz de la Gărâna.
Fideli scopului propus inițial, acela de a oferi spațiu de exprimare tuturor celor care generează expresie artistică autentică sub orice fel de formă, Șura casei Hromadka din Brebu Nou/ Weidenthal, nr. 162 (vis-a-vis de Biserica) se va deschide pentru o serie de evenimente sub genericul ,,Cultură în Șura lui Puba”.
Primele 2 evenimente vor avea loc în sâmbătă, 12 și duminică 13 iulie 2025, ora 12:00 în Brebu-Nou, nr. 162 (vis-a-vis de Biserică) sub genericul ,,Cultură în Șura lui Puba HROMADKA, leagănul Festivalului Internațional de Jazz de la Gărâna. 30 de ani de Jazz și Culoare”. Va fi prezent într-un recital extraordinar Horea CRIȘOVAN, chitară. Arta vizuală va fi prezentă prin ,,Apă, zână și Țărână” semnată IRLO & EEA, curator Gilda GHINOIU și Corina NANI cu ,,Omgiu lui Pollok” și ,,Big Nudes by Design”. Prezența maestrului Sabin PAUTZA va înnobila evenimentul.
Once upon a time… A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti. O seară de august caldă a anului 1995, cu miros de fân proaspăt cosit. Inima Banatului Montan, la poale de Semenic, micuța localitate Weidhenthal/ Brebu-Nou nr. 162. Acum 30 de ani, aici, în șoprul Casei Erika și a Georg Hromadka s-au înrâlnit muzicieni de elită din Olanda, Serbia, Germania și România. Și ce pot face niște oameni dedicați muzicii? Desigur, cântă! Un jam session de senzație cu Puba Hromadka, prietenii lui: Paul Weiner, Eugen Gondi și invitații din România, Olanda și Serbia. Pentru prima dată dealurile Weidenthal-ului și ale Wolfsberg-ului / Gărâna au fost învăluite de acorduri bine temperate de jazz. Atunci s-a scris prefața cărții Festivalului de Jazz de la Gărâna. Coautor al cărții a fost Gigi Tăuș. De ziua lui, 31 august 1995, renumitul bijutier timișorean devenit cărășan temporar prin achiziția unei case și deschiderea, primei pensiuni turistice postdecembriste din Gărâna (1992)-Hanul ,,La Răscruce” – i-a invitat pe muzicieni la un jam session în curtea Hanului, la o afinată și un gulaș gătit la ceaun. Atunci au hotărât ca, din l996, în chioșcul din curtea hanului să fie, anual, jazz! Și-au scris povestea Festivalului Internațional de Jazz de la Gărâna. Când curtea Hanului a devenit neîncăpătoare, din anul 2003, dacă nu mă înșel, Festivalul s-a mutat în Poiana Lupului în organizarea Fundației Jazz Banat a fam. Giura. Poveștile au continuat și sperăm să continue mulți ani. Pentru că muzica unește. Și înnobilează. Iar poveștile frumoase trebuie scrise. Și pentru că ARTA naște ARTĂ. (Camelia DUCA)
Corina NANI, născută 05.03.1978, conferențiar doctor Facultatea de Artă și Design, Universitatea de Vest Timișoara. Cu o remarcabilă carieră în arte vizuale, este, printre altele, membru fondator Comitetul de Estetică Urbană din Primăria Timișoara, director de proiect la Festivalul Internațional de Artă Stradală Timișoara/ FISART (2011-2022), membră a echipei de proiect ,,Bienala Internațională de Expoziții și Ilustrație de Carte” (2013 și 2014), artă stradală virtuală din 2020 – prezent, curator și membră în echipa Light of Freedom/ Lumina Libertății 2018, proiect în Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2021. Deținătoare a numeroase premii și distincții printre care ,,Certificat de excelență în Regenerare Urbană” – acordat de Asociația Națională a Urbaniștilor din România. Prelegeri despre arta stradală în Franța, Germania, Portugalia. Membră al UAP Timișoara.
IRLO & EEA Colegi din clasa a VII-a la Liceul de Arte din Arad, devenind, peste ani, o familie frumoasă și Duo artistic. Activi din 2023 în Arad, prezenți în galerii de artă, sunt mereu pe drumuri implicați în proiecte de artă murală. IRLO deține două recorduri în România: cea mai mare pictură murală din țară, la Timișoara, prin FISART în 2019 și cea mai mare pictură murală dintr-un centru istoric din România, la Brașov, în același an.
Horea CRIȘOVAN, muzician, chitarist și compozitor român. Absolvent de Istorie – Engleză la Universitatea de Vest Timișoara își găsește adevărata vocație în muzică. Biciclist pasionat, iubitor al drumețiilor pe munte și timișorean convins, Horea Crișovan este astăzi un muzician complet și complex, cu contribuții și apariții în formule din cele mai diverse, de la rock și pop, până la muzică simfonică, muzică de teatru și jazz.
Sabin PAUTZA, reșițeanla origine,reper important al culturii naționale și internaționale, cu o carieră remarcabilă: 60 de ani în țară și peste 30 de ani în SUA. Compozitor, dirijor, profesor doctor, Sabin PAUTZA este deținătorul a numeroase premii și distincții naționale și internaționale: Premiul George Enescu al Academiei Române (1975), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1979), Marele Premiu al Televiziunii Române (1981), Premiul de Compoziţie la Concursul Internaţional din Salt Lake City (Utah), Premiul Rudolph Nissim al Uniunii Compozitorilor Americani (ASCAP) şi Marele Premiu Dr. Martin Luther King Jr. pentru compoziţie. A fost nominalizat în International Who’s Who in Music (Cambrige, Anglia, ed. 1980-1984-1992-2000) și în 10.000 de americani notabili (editat de American Biographical Institute o dată la cinci ani).
Organizator:
METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană în parteneriat cu Fundația EnduRoMania- FISART prin Sergio MORARIU, Timișoara și Asociația CULTURĂ ÎN ȘURĂ.
Joi, 10 iulie 2025, orașul Bocșa a dat startul sărbătorii „Zilele Orașului” prin lansarea unei cărți! Și nu orice fel de carte, ci o carte a locului! O pagină de istorie locală, încă nescrisă, a fost completată de istoricul Mihai Vișan și bibliotecara Gabriela Șerban prin editarea unui nou volum în seria „Bocșa, istorie și cultură”.
Volumul „Decembrie 1989 la Bocșa. Memorii nealterate”, apărut la editura TIM din Reșița, este o carte bazată pe mărturii ale participanților la evenimentul din ʾ89 și pe relatările presei, un volum dedicat Bocșei și o contribuție importantă nu doar pentru istoria locală, ci și pentru întreg spațiul bănățean.
Despre carte și autori au vorbit editorul Gheorghe Jurma, istoricul Ionel Bota, filologul Ada D. Cruceanu-Chiseliță, scriitorul Erwin Josef Țigla și revoluționarii de la 1989: inginerii Constantin Borozan și Victor Creangă, pioni importanți în evenimentele desfășurate la Bocșa în perioada 18-23 decembrie 1989, dar și mai târziu, după căderea comunismului în România.
„După 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 încă se mai scriu cărți despre evenimentele de atunci, fie la nivel național, fie regional, începând firește cu Timișoara. […] Acum se mai adaugă o carte despre evenimentele desfășurate în orașul Bocșa, completând imaginea Revoluției din spațiul Banatului. Autorii – profesorul de istorie Mihai Vișan și bibliotecara Gabriela Șerban – apelează la surse diverse, dincolo de bibliografia existentă, începând cu propria experiență sau interviuri cu participanți la evenimente ori alte mărturii. Se întregește un tablou necesar despre un moment istoric, cu desfășurarea și consecințele sale.” Consemnează în prefața cărții scriitorul și editorul Gheorghe Jurma.
„Decembrie 1989 la Bocșa. Mărturii nealterate” este cel de-al 74-lea titlu în seria „Bocșa, istorie și cultură”, proiect inițiat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” în urmă cu 24 de ani, o serie care însumează titluri ale unor volume reprezentative pentru spațiul Banatului și nu numai, care readuc în memoria comunității și reașază la loc de cinste nume și fapte de cultură, istorie, artă și spiritualitate.
Evenimentul organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa și al primarului Patriciu Mirel Pascu, a fost înnobilat de talentul unor copii bocșeni, elevi ai Liceului de Artă „Sabin Păutza” din Reșița. Frații Macioca – Efraim, Dorotea și Rut – au încântat publicul prezent prin interpretarea instrumentală a unor arii muzicale cunoscute. Iar pentru prezența lor mulțumim prietenului nostru Mircea Rămneanțu, de a cărei colaborare ne bucurăm în multe astfel de întâmplări cultural-artistice.
Sărbătoarea „Zilele Orașului Bocșa” continuă cu două spectacole de excepție: unul folcloric și unul de muzică ușoară, desfășurate în aer liber, în perioada 11 – 12 iulie 2025, iar în data de 17 iulie va fi lansată o nouă carte a Bocșei: primul volum din monografia orașului „Bocșa sub arc de timp”, autori Mihai Vișan și Constantin Borozan.
Evenimentul „Zilele Orașului Bocșa” se va încheia cu tradiționala sărbătoare religioasă: hramul Mănăstirii Sf. Ilie de la Izvor (19 – 20 iulie) , în acest an alăturându-se un alt eveniment de excepție: proclamarea locală a canonizării Sf. Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova. Cu acest prilej părintele protosinghel dr. Ioanichie Petrică împreună cu ing. Ionel Vucescu au realizat un volum intitulat „Sfântul Părinte Calistrat Bobu sau tradiția duhovnicească tainică a monahismului vasiovean”, un volum apărut recent la Editura Episcopiei Caransebeșului, prefațat de PS Lucian, ierarhul eparhiei. Iată, în acest an, mai mult ca niciodată, evenimentul „Zilele Orașului Bocșa” împletește deosebit de armonios Cartea, Arta și Spiritualitatea, cele trei misiuni ale unei veritabile culturi: lectură, tradiție, credință!
Iată, în acest an, mai mult ca niciodată, evenimentul „Zilele Orașului Bocșa” împletește deosebit de armonios Cartea, Arta și Spiritualitatea, cele trei misiuni ale unei veritabile culturi: lectură, tradiție, credință!
Pentru a marca cei 80 de ani de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, unul dintre cele mai dramatice evenimente din istoria umanității, profesorii de istorie de la trei instituții de învățământ din județul Hunedoara: Școala Gimnazială Râu de Mori, Școala Gimnazială Sarmizegetusa și Liceul Teoretic „Ion Constantin Brătianu” din Hațeg, au lansat un proiect care se desfășoară pe tot parcursul anului 2025 și care cuprinde o serie de activități dedicate Holocaustului, culturii și civilizației evreiești.
Proiectul – ne spunea prof. Loredana-Liliana Leleșan (foto) – a debutat în ianuarie 2025, deoarece exact în acea dată, cu 80 de ani în urmă era eliberat lagărul de la Auschwitz.
În cadrul proiectului elevii din fiecare școală parteneră au realizat o expoziție de planșe cu tema Holocaustul.
Elevii de la Școala Gimnazială Râu de Mori s-au concentrat pe o serie de personalități care au fost închise în lagărul de la Auschwitz, iar expoziția lor a purtat titlul „Dreptul la memorie”.
Elevii de la Școala Gimnazială Sarmizegetusa s-au concentrat pe sistemul de lagăre și au prezentat lagărul de la Auschwitz, de la Dachau și Treblinka.
Elevii de la Liceul Teoretic „Ion Constantin Brătianu” din Hațeg, au realizat o expoziție interesantă, fiecare planșă axându-se în jurul unui citat semnificativ despre Holocaust.
O altă activitate desfășurată la Școlile Gimnaziale Râu de Mori și Sarmizegetusa a fost dedicată culturii și civilizației evreiești (expoziție de carte, de fotografie și mâncare tradițională evreiască). Activitatea s-a încheiat cu o degustare de pâine evreiască – challlah.
S-au desfășurat și activități dedicate finalizării războiului în Europa: elevii de liceu au organizat o masă rotundă și împreună cu profesorii au discutat despre consecințele politice ale războiului în perioada postbelică.
Elevii de la cele două școli gimnaziale au realizat prezentări în power point și planșe despre cele mai importante bătălii din timpul războiului și în parteneriat cu Biblioteca Râu de Mori au organizat și o expoziție de carte despre război.
Școala Gimnazială Râu de Mori, în colaborare cu Primăria și Biblioteca Comunală au organizat activități și cu ocazia Zilei Eroilor, activități care s-au concentrat pe tematica celui de Al Doilea Război Mondial: expoziție de fotografie, proiecție de filme documentare și mărturii ale soldaților români care au participat la operațiunile militare din anii 1940 – 1945. Activitatea a culminat cu un spectacol de poezii și cântece patriotice coordonat de prof. Rodica Filan și Loredana-Liliana Leleșan.
Proiectul se va finaliza în toamna anului 2025 cu o masă rotundă organizată în fiecare instituție parteneră.
– Proiectul – a conchis prof. Loredana-Liliana Leleșan – deschide pentru noi toți, dar mai ales pentru elevi, o serie de interogații esențiale privind responsabilitatea și legitimitatea politică, limitele legii, rezistență politică, drepturi ale omului, crimă, dreptate și iertare/reconciliere. Nu în ultimul rând, proiectul prilejuiește o reflecție despre demnitatea persoanei umane și ajută la conștientizarea faptului că libertatea nu e niciodată câștigată pentru totdeauna.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Expoziție „de prin timpuri trecute…“: Din istoria aparatelor de radio, a pick-up-urilor și a casetofoanelor. Din colecția: Eugen Ernest Hertz (Bocșa).
Incursiuni muzicale: grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
10. Juli 2025, 19:00 Uhr, „Frédéric Ozanam”-Sozialzentrum Reschitza:
Origami-Ausstellung von Ecaterina Trebel (Reschitza).
Ausstellung „Von anno dazumal…“: Aus der Geschichte der Radioapparate, der Pick-ups und der Kassettenrecorder. Aus der Sammlung von Eugen Ernest Hertz (Bokschan).
Musikalische Einlagen: die „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
MARIA ANGELA BREAZ este absolventă a Colegiului Național „Emil Racoviță”, secția matematică-informatică, din Cluj-Napoca, o tânără apreciată de profesorii ei și de colegi.
Este o elevă cu calități intelectuale și visuri îndrăznețe, aflată la vârsta care-ți reprezintă punctul de pornire în viață.
Conștientă că prin muncă, răbdare și perseverență îți poți câștiga visurile, flacăra unei dorințe împlinite îi arde neîncetat.
Își amintește cu plăcere de participarea în tabăra de cercetare geologică la Stațiunea Meteorologică „Ion Gugiuman” din Munții Rarău, dar și de rezultatele la concursurile de geografie desfășurate la București (premiul II), Pitești (locul 9 și Mențiune ME), Constanța (premiul III) sau la Arad (locul IV, Mențiune ME și punctaj maxim la proba practică).
Pe acest fond dorește să urmeze cursurile Facultății de Geografie, secția Hidrologie-Meteorologie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
În acest sens ne-a declarat: „Geografia înseamnă pentru mine, nu doar fascinanta poveste despre lumea în care trăim, despre forțele care acționează în fiecare moment pentru a modela relieful și pentru a construi habitate, ci și oportunitatea de a cunoaște oameni din toate colțurile țării, alături de care am cele mai frumoase amintiri și fără de care, cel mai probabil, acești patru ani ar fi fost lipsiți de magie”. Îi urăm succes!
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Prin proiectul P.N.R.A.S., Școala Gimnazială „Constantin Daicoviciu” Beriu – după cum ne-a informat prof. Silvia Onescu în calitatea sa de director – a transformat învățarea într-o călătorie captivantă pentru elevi. Într-o comunitate cu provocări socioeconomice, excursiile inedite și dotarea școlii au devenit o sursă de inspirație și motivație pentru fiecare elev, aducându-le nu doar cunoștințe, ci și bucurie și încredere în propriile forțe. Într-o comunitate unde multe familii luptă pentru a le oferi copiilor strictul necesar, școala a devenit mai mult decât un loc de învățare – a devenit un spațiu de creativitate și libertate. Este esențial ca proiectele similare să fie adaptate cu grijă la nevoile specifice ale fiecărei comunități și să ofere acele experiențe care să inspire, să educe și să transforme în mod tangibil viețile celor implicați.
Deși este vacanță, la Școala Gimnazială „Constantin Daicoviciu” Beriu a avut loc o activitate de bilanț-evaluare în cadrul proiectului P.N.R.A.S. – ultima activitate. La aceasta au fost prezenți 98 elevi din ciclul gimnazial, 4 diriginți, alte cadre didactice, părinți, respectiv echipa de implementare a proiectului.
Activitatea s-a desfășurat în curtea școlii. Au fost menționate scopul, obiectivele proiectului și activitățile realizate în această perioadă. Proiectul P.N.R.A.S. s-a desfășurat în perioada septembrie 2022 – iulie 2025, având grup țintă elevii ciclului gimnazial, în medie 95 elevi.
S-au prezentat apoi activitățile din proiect cu ajutorul elevilor. Fiecare clasă a fost rugată să aleagă un lider de grupă și să descrie ceea ce își amintește din cadrul acestui proiect .
Clasa a VIII-a a vorbit despre excursiile memorabile în orașe ca Brașov, Sibiu sau Alba Iulia, Turda – o experiență unică pentru mulți dintre ei, care nu mai părăsiseră până atunci limitele județului. S-au organizat drumeții la Costești și în împrejurimi. Pentru fiecare obiectiv vizitat elevii au avut asigurat transportul, s-au plătit intrările la toate obiectivele vizitate și li s-a oferit o masă caldă. La Brașov a fost asigurată și cazarea, excursia fiind pe două zile.
Elevii din clasa a VII-a au descris activitățile remediale organizate în zilele de marți și joi, pe parcursul celor trei ani de implementare, după terminarea orelor de curs. Aceste activități au fost realizate pentru îmbunățățirea rezultatelor școlare, în special la limba și literatura română și matematică, dar și la discipline precum limba engleză, limba franceză, istorie, geografie, biologie, fizică, chimie. Fiecare elev a primit un sandwich și un fruct. La finalul fiecărei luni au fost organizate competiții sportive sau diverse concursuri, unde elevii au primit premii și cadouri.
Cei din clasa a VI-a au prezentat dotările IT din fiecare sală de clasă: table inteligente, laptopuri, videoproiector, boxe, imprimante. Tot aici s-a amintit de centru de lectură modern dotat cu toate echipamentele necesare: mobilier modern, mese, scaune, canapele și fotolii, bibliotecă cu cărți, echipamente IT -14 laptopuri, tablă interactivă, videoproiector.
Colegii lor din clasa a V-a au punctat activitățile de dezvoltare a unui climat pozitiv și incluziv în clase și în școală, inclusiv acțiuni de combaterea violenței, acțiuni anti-bullying, măsuri pentru prevenirea consumului de droguri și reducerea riscurilor asociate consumului de droguri, măsuri pentru combaterea segregării școlare, activități pentru reducerea absenteismului la clasă prin utilizarea unor tehnici de învățare active și incluzive cu scopul de a crește motivația elevilor și dezvoltarea personală, facilitatea învățării, înțelegerii și gândirii critice, mentorat și sprijin colegial între elevi, sprijinirea colaborării cu părinții sau tutorii legali. Au fost organizate serbări școlare și diferite concursuri pentru diferite evenimente, elevii fiind recompensați cu diplome și cadouri. Aceste activități au fost realizate în parteneriat cu alte instituții: Postul de Poliție Beriu, Consilierul școlar, Biblioteca Comunală Beriu, Primăria Beriu.
S-a implementat catalogul electronic pentru ciclul gimnazial cu ajutorul căruia fiecare părinte este notificat când elevul primește notă sau absență, fiind un mijloc foarte eficient în păstrarea legăturii strânse distre școala – părinte – elev. Introducerea catalogului electronic, un instrument modern, a facilitat comunicarea și a crescut transparența procesului educațional.
De asemenea, elevii au fost recompensați cu sume de bani pentru olimpiade și concursuri școlare faze județene și naționale, competiții sportive și pentru premierea de la final de an școlar – premiul I, II, III și mențiuni.
Nu doar finanțarea, ci și modul în care școala a utilizat resursele, a influențat impactul real asupra elevilor. P.N.R.A.S. a demonstrat un potențial real de transformare în școlile vulnerabile și că extinderea acestui program, alături de simplificarea procedurilor administrative, poate duce la o reducere sustenabilă a inegalităților din sistemul educațional românesc.
Și ca totul să fie încheiat cu succes memorabil, fiecare elev a primit câte un cadou – drept simbol al recunoașterii eforturilor și al drumului parcurs împreună.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Școala Gimnazială Ohaba – după cum susținea prof. Lelica Golășie, în calitatea sa de director – a încheiat anul școlar 2024–2025 cu o serie de activități educative și recreative menite să aducă bucurie, cunoaștere și experiențe memorabile pentru elevi.
Deosebită a fost activitatea dedicată Zilei Eroilor desfășurată odată cu sărbătoarea Înălțării Domnului. Elevii au marcat această zi prin momente de recunoștință și respect, aducând un omagiu celor care s-au jertfit pentru patrie.
Elevii au avut oportunitatea de a participa la patru excursii gratuite, organizate în cadrul unor proiecte educaționale importante:
Excursie la Hațeg la Rezervația de Zimbri și la Grădina Zoologică Hunedoara, prin proiectul „Săptămâna Verde”, unde au învățat despre protejarea mediului și importanța biodiversității.
Vizită la Biroul de Probațiune Hunedoara și excursie la Castelul Corvinilor din Hunedoara, prin proiectul „Împreună prindem curaj”, un program ce încurajează responsabilitatea socială și implicarea civică.
Excursie la Timișoara, oferită de Consiliul Județean Hunedoara prin proiectul „Lapte – Corn – Măr”, în cadrul căreia elevii au explorat Muzeul Satului Bănățean, s-au relaxat în Parcul Rozelor și s-au plimbat cu vaporașul pe canalul Bega.
Excursie organizată prin proiectul PNRAS-2-2023-0906, ,,Pași spre viitor’’, cu vizite la Cetatea Sighișoara, Grădina Zoologică Târgu Mureș și Grădina Botanică din Cluj-Napoca, oferindu-le elevilor o lecție de istorie vie și autentică, precum și informații noi pentru îmbogățirea bagajului de cultură generală.
Prin proiectul P.N.R.A.S. (Program Național pentru Reducerea Abandonului Școlar), școala a fost dotată cu echipamente IT moderne, îmbunătățind infrastructura digitală și contribuind la un proces educațional mai eficient și atractiv.
Toate aceste activități – a intervenit prof. Loredana Ioana Pasc – au fost posibile datorită implicării cadrelor didactice, partenerilor educaționali și sprijinului autorităților locale și județene. Școala Gimnazială Ohaba continuă să ofere elevilor oportunități valoroase de dezvoltare personală și formare prin experiențe educaționale diverse și de calitate.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
9 iulie 2025, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Să ne respectăm valorile: Prof. Adela Schindler, la ceas aniversar.
Prezentări de carte: „Scriitori și cărți din imediata apropiere“ și „Cărți, autori, tradiții“, autoare: Adela Lungu-Schindler, Editura TIM Reșița, 2025.
9. Juli 2025, 17:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Wir ehren unsere Werte: Prof. Adela Schindler, nachträglich, zum Geburtstag.
Buchpräsentationen: „Scriitori și cărți din imediata apropiere“ (= „Schriftsteller und Bücher aus der unmittelbaren Nähe“) und „Cărți, autori, tradiții“ (= „Bücher, Autoren, Traditionen“), Autorin: Adela Lungu-Schindler, Verlag TIM Reschitza, 2025.
UZPR CARAS SEVERIN 