

Planurile pentru misiuni pe Marte se accelerează, iar în acest context au survenit întrebări despre cum ar putea face față organismul uman.
O călătorie dus-întors pe Planeta Roșie ar oferi mai mult decât suficient timp pentru ca o femeie să rămână însărcinată și chiar… să nască. Dar ar putea fi concepută și purtată în siguranță o sarcină în spațiu? Și ce s-ar întâmpla cu un copil născut departe de Pământ?
De exemplu, pe Pământ, aproximativ două treimi dintre embrionii umani nu trăiesc suficient de mult pentru a se naște, majoritatea pierderilor având loc în primele săptămâni după fertilizare; adesea înainte ca femeia să știe măcar că este însărcinată.
Aceste pierderi timpurii, neobservate, se întâmplă de obicei atunci când un embrion fie nu se dezvoltă corect, fie nu se implantează cu succes în peretele uterului.
Potrivit specialiștilor citați de studyfinds.org, sarcina poate fi înțeleasă ca un lanț de etape biologice. Fiecare trebuie să se întâmple în ordinea corectă și fiecare are o anumită șansă de succes. Pe Pământ, aceste șanse pot fi estimate folosind cercetări clinice și modele biologice.
Dar microgravitația, senzația aproape totală de imponderabilitate resimțită în timpul zborurilor spațiale ar face concepția mai dificilă din punct de vedere fizic, deși probabil nu ar interfera prea mult cu menținerea sarcinii odată ce embrionul s-a implantat.
Totuși, a naște și a îngriji un nou-născut ar fi mult mai dificil în condiții de gravitație zero – fluidele plutesc, la fel și oamenii, ceea ce face ca nașterea unui copil și îngrijirea acestuia un proces mult mai dezordonat și mai complicat decât pe Pământ.
Pe de altă parte, în timpul sarcinii, fătul în curs de dezvoltare crește deja într-un mediu asemănător… microgravitației, mai precis plutește în lichid amniotic neutru flotabil, amortizat și suspendat. Inclusiv astronauții se antrenează pentru ieșiri în spațiu în rezervoare de apă concepute pentru a imita imponderabilitatea – în acest sens, uterul feminin este deja un simulator de microgravitație.
Teoria, departe de aplicabilitate
În afara straturilor protectoare ale Pământului, există o amenințare foarte periculoasă: razele cosmice. În timp ce pe Terra suntem protejați de majoritatea radiațiilor cosmice de atmosfera groasă a planetei și, în funcție de momentul zilei, de zeci de mii până la milioane de kilometri de acoperire din partea câmpului magnetic al Pământului, în spațiul cosmic, această protecție dispare.
Acest lucru poate provoca daune extrem de localizate – ceea ce înseamnă că celulele individuale sau părți ale celulelor sunt distruse, în timp ce restul corpului poate rămâne neafectat. Uneori, raza poate lovi ADN-ul, generând mutații care cresc riscul de cancer.
Pe măsură ce sarcina progresează, riscurile se schimbă – odată ce circulația placentară – sistemul de flux sangvin care leagă mama și fătul – este complet formată, iar fătul și uterul cresc rapid, razele cosmic potențiale au o țintă mai mare.
Pe Pământ, sarcina și nașterea prezintă unele riscuri, iar în spațiul cosmic, acestea sunt amplificate.
Așadar, s-ar putea naște un bebeluș în spațiu? În teorie, da. Dar până când oamenii nu vor găsi modalități de a proteja embrionii de radiații, a preveni nașterea prematură și de a crește în siguranță bebelușii în microgravitație, sarcina spațială rămâne un experiment cu risc foarte ridicat, pentru care omenirea este (deocamdată) departe de a fi pregătită.
Roxana Istudor
Foto: pixabay.com





