Revista „Tribuna seniorilor mehedințeni”, nr. 34, iunie 2024, continuă să se remarce ca o publicație dedicată valorificării memoriei culturale, a spiritului civic și a contribuției seniorilor din Mehedinți la viața comunitară și națională. Cu un motto sugestiv – „Împreună vom fi mai puternici” – acest număr reunește texte variate, de la articole cu caracter istoric și cultural până la eseuri, analize sociologice și evocări literare, reflectând o diversitate tematică și o profunzime intelectuală remarcabilă.
Revista se deschide cu articolul redactorului-șef Andrușa R. Vătuiu, membru UZPR, care relatează despre o expoziție foto-documentară desfășurată în cadrul Parcului Național „Porțile de Fier” din Orșova. Textul îmbină rigoarea documentării jurnalistice cu emoția redescoperirii trecutului, prezentând imagini de arhivă, mărturii vizuale despre evoluția zonei Orșova–Clisura Dunării și aportul acesteia la patrimoniul natural și cultural național. Expoziția este un gest de recuperare a memoriei locale și o invitație la reflecție asupra ecologiei culturale și istorice.
Un alt text de impact este articolul „Orșova Redivivus”, care propune o analiză a transformărilor urbanistice, sociale și culturale din orașul de la Dunăre. Orșova, simbol al continuității românești în sud-vestul țării, este prezentată ca un spațiu al renașterii – cu toate provocările trecutului comunist, ale relocării forțate din anii ’70 și ale reconstrucției identitare post-1989.
Articolul cu caracter asociativ „Clisura Dunării la ora bilanțului” oferă o retrospectivă a activităților desfășurate de Asociația Seniorilor „Clisura Dunării”, cu accent pe inițiativele civice, culturale și sociale. Se evidențiază rolul seniorilor ca păstrători ai tradiției și promotori ai dialogului între generații, într-un cadru de solidaritate și coeziune comunitară.
Într-un ton sensibil și documentat, economista Denisia Adela Tănasie semnează articolul „Povestea Orșovei”, o cronică afectivă și istorică a orașului, ce surprinde metamorfozele sale: de la oraș-port dunărean la simbol al rezistenței culturale. Textul aduce în prim-plan destinele oamenilor locului, încărcătura emoțională a mutării Orșovei vechi și frumusețea geografică de neegalat a zonei.
În plan teoretic, remarcăm analiza profesorului universitar dr. Florentin Smarandache, care examinează folclorul umoristic în contextul noii ere digitale. Articolul argumentează cum tradițiile orale, bancurile, proverbele și anecdotele se transformă, se adaptează și se transmit prin intermediul rețelelor sociale, memelor și altor forme digitale. Este o reflecție pertinentă asupra sinergiei dintre tradiție și tehnologie.
Eseul semnat de scriitorul și publicistul Al. Florin Țene – „Relativitatea succesului în literatura română” – pune în discuție conceptele de notorietate, talent și validare artistică. Autorul aduce exemple concrete din istoria literaturii române pentru a demonstra că succesul nu este neapărat o garanție a valorii, ci o construcție conjuncturală, adesea dependentă de contextul politic, editorial și social.
Economistul Dumitru Drinceanu, membru UZPR, semnează un articol de fond intitulat „Lungul drum spre modernizarea României”, o analiză socio-economică în care sunt abordate reformele întârziate, problemele infrastructurale și decalajele dintre regiunile țării. Articolul propune soluții și direcții de acțiune pentru o Românie modernă și funcțională, în spiritul democrației și dezvoltării sustenabile.
Finalul revistei este marcat de o evocare emoționantă a poetului Marcel Turcu, o figură lirică aparte a literaturii mehedințene. În paralel, este prezentată apariția editorială „Gânduri adunate”, de Mihai Butnaru, un volum de reflecții, aforisme și poezie meditativă, care completează registrul valoric al publicației cu o notă intimistă și contemplativă.
Numărul 34 al revistei „Tribuna seniorilor mehedințeni” confirmă angajamentul față de misiunea culturală și socială asumată: promovarea valorilor locale, încurajarea participării civice a seniorilor, cultivarea memoriei colective și stimularea dialogului intergenerațional. Diversitatea tematică, precum și calitatea autorilor și deschiderea către dezbaterea ideilor fac din această publicație un veritabil reper în peisajul publicistic regional.
Despre Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR), s-a scris și se mai amintește foarte puțin și cu atât mai puțin cred că se știe că aceasta a avut o filială puternică și la Mehadia în anii interbelici. Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR) a fost înființată, la București, pe 21 mai 1910, de un grup de doamne din elita epocii, printre care principesa Alexandrina Gr. Cantacuzino, Zoe Râmniceanu și Maria Glogoveanu. Scopul principal al societății era promovarea educației religioase și naționale a copiilor români, precum și implicarea femeilor în viața culturală, socială și religioasă a comunității. Între activitățile Societății, la nivel național, se evidențiază: • Organizarea de conferințe religioase și culturale • Înființarea de grădinițe, școli și internate • Cursuri pentru adulți și anchete sociale • Serbări religioase și patriotice, precum Duminica Ortodoxiei • Sprijinirea bisericilor și colaborarea strânsă cu clerul ortodox • Strângeau fonduri și cotizații • Realizau anchete sociale și moral-religioase • Colaborau cu școlile și bisericile din zonă. Despre filiala din Mehadia, aflăm din ,,Cronica Mehadiei”, a preotului Coriolan I.Buracu (1924), că a fost înființată la 12 iulie 1920. În documente centrale, Filiala din Mehadia este menționată în lista oficială a localităților unde SONFR a avut activitate, prezența ei confirmând implicarea comunității locale în mișcarea națională a femeilor ortodoxe. Una dintre realizările remarcabile a acestei societăți, la Mehadia, este înființarea, la 15 noiembrie 1922, a ,,primei grădini de copii la sate, din inițiativa și cheltuiala membrelor Societății” (Coriolan I.Buracu). În același an, în zilele de 3-5 iunie, o delegație a Mehadiei participă la Congresul Societății Ortodoxe, ținut la București. Delegații Mehadiei sunt: Cornelia Chiticeanu (președinta filialei), Maria Buracu, Ecaterina Mergea, Sofia Bidiviu, Sofia Crașovan, Victoria tulea, preoții Coriolan I. Buracu, Gheorghe Tătucu, învățător Nicolae Mergea și Paul Cinghiță. ,,Delegația a fost invitată în mod special în salonul de recepție din gara de Nord, având fericirea de a transmite în numele Banatului-liber și robit-urările de fericire reginei Jugoslaviei, care în clipa aceea, pleca spre noua sa patrie. Părintelui Coriolan Buracu, care tălmăcise aceste urări, i s-a adus mulțumiri, atât de către Regina Maria a Jugoslaviei, de Regina Maria a României, cât și de către A.S.R. Principele Carol, Moștenitorul Tronului”. Activitatea filialei din Mehadia a Societății, în această perioadă este foarte activă participând la multe și diverse activități. Spre exemplu, menționez câteva dintre acestea: La 16 martie 1924, susține un ,,parastas pentru morții din război, sfințirea celor 2 icoane, candelă și o tablă, cu cheltuiala ,,Societ. Ortod.”, filiala Mehadiei, sub prezidiul D-nei Chiticeanu”. În zilele de 7 și 8 iunie, ale aceluiași an, participă la Congresul Societății, la Craiova. Alături de președinta filialei, Cornelia Chiticeanu și vice-președinte preot Coriolan Buracu, participă și un număr de membrii ai filialei Mehadia: Elisaveta dr. Nemoianu, Valeria Nemoianu, Alexandrina Dimitriu, Ana Drăgălina, Elena Golu, Maria Mageriu, Ana Crăciunescu. Mai participă preoții Gh.Tătucu cu d-na, Ilie Imbrescu cu d-șoara, Nicolae Văleanu, Iosif Drăgoi, Sergiu Morariu. Un moment remarcabil este și vizita din 10 iunie 1924, la Mehadia, a Principesei Alexandrina Gr. Cantacuzino , însoțită de Constanța Cantacuzino, Zoe Romniceanu, Ana general Florescu, Paulina A.Oteteleșanu, Elena Odobescu, membre ale Comitetului Central al societății. Din păcate, nu ni s-au transmis foarte multe date despre actele caritabile intreprinse la Mehadia, care fără îndoială au fost numeroase la nivelul comunității. Din aceeași Cronică a părintelui I.Buracu aflăm că la acea dată, în anul 1924, Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, filiala Mehadia dispune: ,,de o grădină de copii, instalată în o clădire cedată de primărie, cu o sală de învățământ, locuință cu 2 camere, curte, grădină și accesorii.” (clădirea se afla pe amplasamentul de azi al Policlinicii și a fostului spital, terenul fiind confiscat după naționalizare, în anul 1948, de către stat și predat Direcției de Sănătate din cadrul Ministerului Sănătății). Membrii înscriși în filială: 41, cu cotizații anuale care însumează un total de 90 lei pentru fiecare membru. In inventarul filialei. 28000 lei, numerar 25000 lei, 6000 lei fond destinat ridicării unui ,,Monument al Eroilor”. În proiect: O școală primară, casă culturală și capelă pentru muncitorii minieri din colonia minelor de cărbuni. Componența filialei Mehadia: Președinte de onoare: P.S. Sa dr. Iosif Traian Bădescu episcop. Membru de onoare: P.S. Sa Filaret Musta, arhiereu. Președinte: Cornelia Chiticeanu, vice-președinte: Coriolan buracu, preot, casier: Livia Guleran, secretar: Marioara C. Buracu, Membrii: D-r Virgil Nemoianu, medic, ioan terfăloagă directorul Școalei Primare, Iancu Băcilă, învățător, Alexandrina Dimitriu, conducătoarea Grădinei de copii, Stana Popescu, Darinca Ursulescu, Floarea Cena, Elisaveta Căpușă, Sofia Bidiviu, Ana Untan, Sofia Crașovan, Vasilica Șoșoi, Sofia Grecu, Veta Șoșoi, Chita Bidiviu, Ana Scurtu, Veta Nedela, Iulia Chiticeanu, Ana Crăciunescu, maria Gr.Cinghița, Chita Mageriu. Cenzori: Ilie Cena, Grigore Crăciunescu. Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR) și-a încetat activitatea în jurul anului 1948, odată cu instaurarea regimului comunist în România. Dizolvarea SONFR nu a fost un act singular, ci parte dintr-un proces mai amplu de desființare a organizațiilor religioase și civice independente. SONFR, fiind o organizație ortodoxă, a fost considerată incompatibilă cu ideologia ateistă a noului regim. Asociațiile religioase au fost dizolvate sau absorbite de structuri controlate de stat. Activitățile SONFR – grădinițe, școli, internate, asistență socială – au fost preluate de stat, iar organizațiile private au fost eliminate. SONFR nu era subvenționată de stat, iar în perioada postbelică, multe dintre proprietățile și fondurile sale au fost confiscate sau naționalizate. La fel s-a întâmplat și la Mehadia, statul a confiscat întregul patrimoniu al societății dizolvând întreaga structură. În numărul 10 al Foii Diecezane, al eparhiei ortodoxe Române a Caransebeșului, am găsit acest articol care confirmă una dintre multele activități ale acestei filiale intreprinse la Mehadia. Articolul este scris de către un corespondent care nu se nominalizează, cel mai probabil bănuiesc a fi același preot Coriolan I.Buracu, una dintre marile personalități ale Mehadiei, fost preot militar pe frontul din Galiția, numit preot la Mehadia în anul 1912, de către Episcopul Elie Miron Cristea, viitorul Patriarh al României. Iată articolul, pe care m-am străduit să-l culeg cât mai fidel din pagina Foii Diecezane. Constantin Vlaicu/UZPR _____________
O sărbare emoţionantă în Mehadia „Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române” a dispus printr’un apel adresat tuturor filialelor şi semnat de principesa Alexandrina Cantacuzino, ca „Duminecă ortodoxiei”, hramul „Societăţii Ortodoxe”, să se sărbeze în mod deosebit, împreunat cu parastas pentru eroii neamului. Filiala Mehadiei, sub prezidiul dnei Cornelia Chiticeanu, pătrunsă de duhul importanţei a luat cele mai estinse măsuri, ca această sărbare pioasă să reuşească pe deplin. S’a dispus facerea unei tabele, pe care să fie trecuţi toţi cei morţi în război sau în urma ranelor din război; s’au procurat 2 icoane sfinte şi o candelă, care să ardă la icoanele din apropierea tabelei comemorative. În această zi biserica a fost tixită de lume, de mamele, soţiile şi rudele apropiate ale celor dispăruţi şi toţi elevii şcoalelor primare în frunte cu învăţătorii, toate autorităţile şi o delegaţie a parohiei rom.-catolice în frunte cu parohul lor. Serviciul divin şi parastasul a fost oficiat de păr. Coriolan I. Buracu iniţiatorul acestei opere frumoase şi creştineşti, rostind o cuvântare despre însemnătatea Duminicii ortodoxe, despre jertfa Neamului etc. După parastas a urmat sfiinţirea tabelei şi a obiectelor în legătură cu aceasta. Tabela are următoarea inscripţie: Morţi pentru Neam şi Lege in războiul desrobirii noastre 1914-1919. Iar şirul celor 78 eroi ai comunei Mehadia începe cu generalul Nicolae Cena şi învăţ. Nicolae Mergea, ambii întemniţaţi şi internaţi, şi în şir cronologic urmează toţi ceialalţi morţi. Inscripţia de jos e: „Eroi au fost, eroi şi vor mai fi”. Dumineca ortodoxiei, 1924. „Societ. Ort. Naţ. a Fem. Române”. În urmă, ofrandele aduse – în mod neobicinuit de multe – s’au împărţit copiilor şi celor săraci. După ameazi, s’a aranjat în localul Gradinei de copii a Societăţii Ortodoxe o sărbare şcolară in onoarea eroilor morţi, cu cântece, disertaţii, declamaţiimi şi producţiuni din partea Gradinei de copii. Asemenea sărbări se aranjează de altcum în fiecare Duminică. După terminarea acestei producţiuni, publicul a trecut în „Casa culturală” complect mobilată şi aranjată (inventariu valorează 43.000 Lei) — sub. îngrijirea preotului Buracu, care e şi bibliotecar. Tot cu îngrijirea membrilor „Societăţii ortodoxe”, s’a pus temelie unui fond pentru ridicarea unui monument în amintirea celor căzuţi, care în ultimele zile a atins cifra de aproape 5.000 Lei. Monumentul se va ridica încă în vara acestui an în mijlocul gradinei eroilor, ce se face de către şcoala primară, dinaintea casei comunale. Nu putem trece cu vederea faptul, că de când s’a înfiinţat „Societ. Ortod.” în comuna noastră, spiritul de jertfă s’a potenţat în mod deosebit de simţitor. Din anul 1921 până la 1923, la biserică s’au încasat 67.244.52 Lei, iar acum dispune în efecte, în bani şi legate de suma 50.000 Lei, la „Societ. Ortodoxă” s’a încasat peste 50.000 Lei, iar pentru alte scopuri culturale alte 20.000 Lei. Deci comuna Mehadia în 3 ani a jertfit pentru scopuri bisericeşti şi culturale peste 40.000 Lei, o sumă considerabilă faţă de atâtea nevoi ale populaţiei sărace şi lipsite. Unde este însă inimă, voinţă şi bună înţelegere, orice faptă nobilă trebuie să biruiască. Corespondent. Foaia Diecezană, nr.10, martie 1924 _______________
Biblioteca germană „Alexander Tietz ” din Reșița a fost gazda unei inedite lansări de carte, cea de-a treisprezecea lucrare a colegului nostru, membru al Filialei Județene Caraș-Severin a UZPR, prof. Mihai Ilie Suru. CONSEMNĂRI 2024 este titlul cărții scoasă sub îngrijirea Editurii UZPR, primită cu real interes și unanime aprecieri de cei prezenți.
UZPR CARAS SEVERIN 