15 iulie 2025, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

„Aproape de Îngeri“: expoziția de artă plastică Alice Dobre (Timișoara).

15. Juli 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

„Aproape de Îngeri“ (= „Den Engeln nah“): Kunstausstellung Alice Dobre (Temeswar).

În ziua de 13 iulie, 2024, Cetatea Mehadiei a fost din nou în sărbătoare, fiind onorată de prezența Preasfințitului Părinte Lucian Mic, Episcopul Caransebeșului. Motivul principal al prezenței înaltului prelat al Bisericii Ortodoxe, a fost sfințirea a două noi obiective ale patrimoniului spiritual al Parohiei Mehadia. Manifestarea s-a desfășurat în trei etape distincte care au cuprins, în ordinea desfășurării, sfințirea unei troițe, săvârșirea Sfintei Liturghii și sfințirea noii Casei Parohiale.

În prezența unei mulțimi impresionante de enoriași, în special din Mehadia, dar și din împrejurimi, Preasfințitul Părinte Episcop Lucian a oficiat o slujbă de sfințire a ,,Troiței Mehadia„. Alături de Preasfințitul Părinte Episcop Lucian, la oficierea slujbei au participat: Părintele protopop Iosif Frenț, Părintele paroh Petru Ciprian Danci și alți preoți din parohiile învecinate.

Amplasată la intrarea nordică a localității Mehadia, în imediata vecinătate a Drumului European, Troița Mehadiei reprezintă rodul strădaniei neobosite a părintelui paroh Ciprian Danci, sprijinit cu devotament de către enoriașii săi. Demarat în anul 2019 și finalizat în 2025, proiectul se distinge prin mesajul profund transmis de structura sa artistică, care urmărește Drumul Crucii și Patimile Mântuitorului. Cele 14 opriri de pe traseul Golgotei sunt reprezentate simbolic și însuflețite de intenția de a aduce o vibrație spirituală fiecărui pas al vizitatorului.

În esența sa, ansamblul este o creație artistică complexă, concepută ca un parc tematic dedicat călătorilor care ajung în Mehadia. Amplasarea troiței într-un loc strategic – pe un teren ușor înclinat – accentuează caracterul simbolic al dealului Golgota, inspirând vizitatorului profunzimea drumului suferinței și al speranței.

Prin lucrarea Părintelui Ciprian, cu sprijinul comunității și sub binecuvântarea Preasfințitului Părinte Lucian, Mehadia primește o nouă confirmare a statutului său de centru spiritual cu rădăcini adânci în istoria credinței ortodoxe.

Datorită acestei osârdii deosebite, Mehadia se mândrește astăzi cu un monument religios de excepție – un simbol al vechimii sale, al trăiniciei sufletului comunitar și al credinței profunde care definește identitatea locului.

Din rândul numeroșilor enoriași care au contribuit la ctitorirea ansamblului, se remarcă fidelii: Mircea Budănescu și Ion Florentin. Alături de aceștia, prin osârdia și dedicarea muncii lor, au avut o contribuție esențială Bebe Hok, Aurică Achimescu, Vasile Negoițescu – împreună cu echipa sa – precum și Ion Măran, Nicu Dima și Ionuț Budănescu.  Cu ocazia manifestării solemne, în semn de apreciere pentru implicarea lor deosebită, Ion Costas și Elena Boțu au fost distinși cu Crucea Mireană, gradul I – o recunoaștere a angajamentului lor în slujba comunității și a credinței.

Nu trebuie să uităm că Mehadia reprezintă unul dintre cele mai vechi bastioane al creștinismului în Banat. Momentele cele mai importante ale acestui proces fiind, anul 535, când la Mehadia s-a înființat prima Episcopie, denumită ,,AdMediam”, și apoi funcționarea între anii 1745 și 1928 a Protopopiatului MEHADIA. Prin urmare, putem să remarcăm nu doar vechimea, ci și continuitatea credinței, care se regăsește în expresia culturală și spirituală, adânc înrădăcinată în istoria milenară a acestei vetre umane.

Pentru a înțelege pe deplin semnificația și însemnătatea acestui moment, vă invit sa ne aplecăm puțin asupra tradiției și a simbolisticii ,,troițelor”, în credința ortodoxă.

Obiceiul Bisericii Ortodoxe de a înălța și de a sfinți troițe este o practică profund înrădăcinată în spiritualitatea și cultura românească. Elementul central al troiței este crucea, cel mai important simbol al creștinismului, reprezentând jertfa și învierea lui Iisus Hristos. Troițele sunt considerate o extensie a bisericii, un loc de rugăciune și contemplație pentru credincioși. Ele oferă un spațiu sacru în afara zidurilor bisericii. Adesea, troițele sunt amplasate la răscruci de drumuri, la hotare, la intrarea în sate, lângă poduri sau în locuri considerate periculoase, având rolul de a ocroti comunitatea de rele, de a alunga spiritele rele și de a asigura binecuvântarea divină asupra locului.Ele reprezintă o mărturie vie a credinței ortodoxe a românilor, o legătură între trecut și prezent, reflectând istoria și valorile poporului. Obiceiul de a ridica troițe este foarte vechi în spațiul românesc. În trecut, când bisericile erau rare, în jurul troițelor se făceau slujbe, ele înlocuind practic lăcașurile de cult. Nicolae Iorga a subliniat acest aspect, afirmând că „pe timpurile mai vechi… până și bisericile de lemn erau foarte rare. Atunci, în jurul unei astfel de cruci se făcea toată slujba. Ea înlocuia biserica, o rezuma în ce avea mai caracteristic„.

Troițele se găsesc pretutindeni: la intersecții de drumuri, la ieșirea din așezări, în curțile sau zidurile unor case, în cimitire, pe înălțimi sau lângă porțiuni de drum periculoase.

Inițial, troițele erau construite din lemn, material perisabil, ceea ce explică de ce cele mai vechi troițe care s-au păstrat sunt din piatră. Ulterior, s-au folosit ambele materiale, adesea în combinații artistice.

 Obiceiul Sfințirii unei troițe este un act liturgic important, oficiat de un prelat bisericesc, de obicei de un rang mai înalt, care conferă monumentului un caracter sacru. Prin sfințire, troița devine un obiect de cult, un loc prin care se invocă prezența și binecuvântarea lui Dumnezeu. În cadrul slujbei de sfințire se citesc rugăciuni speciale, se stropește cu agheasmă, se ung cu untdelemn sfințit și se tămâiază.

 Preoții subliniază adesea că prin sfințirea unei troițe se biruiește încă o dată, prin puterea și lucrarea Crucii de viață făcătoare a Mântuitorului Hristos.

În concluzie, sfințirea troițelor este un obicei viu în Biserica Ortodoxă Română, ce subliniază profunda credință a poporului, respectul față de simbolul Crucii și dorința de a sfinți și ocroti spațiul în care trăiesc credincioșii.

Deoarece ziua de 13 iulie a fost dedicată în întregime spiritualității, momentul religios a continuat cu pășirea în locașul sfânt al Bisericii Ortodoxe din Mehadia, unde a avut loc oficierea Sfintei Liturghii, de către Preasfințitul Părinte Episcop Lucian. După săvârșirea slujbei, Preasfințitul Părinte Lucian a oferit părintelui Ciprian Danci o ,,Cruce Pectorală” și o Diplomă de recunoștință, iar primarului comunei Mehadia, Petru Grigore Bardac,  Ordinul eparhial ,,Crucea Episcop Elie Miron Cristea”. Diplome de recunoștință s-au mai acordat și altor binefăcători ai Bisericii Ortodoxe.

Ultima etapă a manifestării a fost dedicată Binecuvântării printr-o slujbă de Sfințire a noii Case Parohiale, din localitate, săvârșită  de Preasfințitul Părinte Lucian, în prezența aceleiași mulțimi de enoriași ai Parohiei din Mehadia.

Manifestarea s-a încheiat cu un moment de ospitalitate culinară, oferit de organizatori tuturor participanților. Momentul de comuniune spirituală a continuat cu binecuvântarea și servirea bucatelor așezate pe mese.

Concluzia finală a zilei de 13 iulie 2025 este că neîndoielnic această zi va rămâne întipărită în memoria spirituală a Cetății, confirmată de perenitatea celor două obiective, adăugate patrimoniului imaterial al comunității și a locurilor sale sacre. 

Constantin VLAICU/U.Z.P.R.

La împlinirea a trei decenii de festival internațional dedicat jazz-ului la Gărâna,  acțiune care a adus an de an tot mai mulți iubitori ai acestui gen muzical în munții Banatului, reprezentanții Societății pentru Cultură “Metarsis”, au simțit nevoia să vorbească de începuturile acestui fenomen muzical. Astfel, în 12 iulie 2025, în comuna Brebu Nou, în șura familiei Hromadka locul în care s-a născut ideea acestei emulații culturale s-a vorbit despre prefața acestei povești de succes. “ A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi, nu s-ar povesti. O seară de august caldă a anului 1995, cu miros de fân proaspăt cosit. Inima Banatului Montan, la poale de Semenic, în micuța localitate Weidhethal/Brebu-Nou, nr.162. Acum 30 de ani, aici, în șoprul Casei Erika și Georg Hromadka, s-au întâlnit muzicieni de elită din Olanda, Serbia, Germania și România. Și ce pot face niște oameni dedicați muzicii? Desigur cântă! Un jam session de senzație cu Puba Hromadka și prietenii lui: Paul Weiner, Eugen Gondi și invitații din România, Olanda și Serbia. Pentru prima dată dealurile Weidhenthal-ului/Brebu-Nou și ale Wolfsberg-ului/Gărâna, au fost învăluite de acorduri bine temperate de jazz. Aici s-a scris, ne-a spus Camelia Duca, prefața cărții Festivalului de Jazz de la Gărâna.”
De data aceasta în cadrul acțiunii denumite “ Colors meets jazz, Once upon a time…”  muzicianul Horea CRIȘOVAN, a fost cel care a venit cu compozițiile sale muzicale pentru a da farmec întâlnirii celor care au venit să aplaude prezentul și să afle date din trecutul acestui festival. Horea Crișovan a cântat prima oară la Gărâna , la festivalul de jazz, în anul 2003 în deschiderea concertului lui Eberhart Webber. A fost prezent apoi pe scena festivalului în 2005. În 2006 cântă cu Aura Urziceanu Band, un concert îndelung aplaudat, iar în 2007 alături de Dominique di Piazza, cântă în deschiderea concertului lui Scott Henderson. “Eu, declară Horea Crișovan abia aștept să vin de câte ori am ocazia, în zona aceasta. Dacă este să mă exprim muzical, este pentru că am ceva nou de oferit, dacă nu, prefer să mă bucur de atmosfera minunată de aici. În ceea ce privește noutățile discografice, Horea Crișovan spune că sunt 5 ani de când a înființat trupa VanDerCris, eveniment care se va sărbători public. Primul lor disc se cheamă „Amazing traces” și a fost prezentat de trei ori la festivalul de jazz de la Gărâna.”

Culoare evenimentului i-au dat și expozițiile vernisate cu acest prilej. Plasticiana Corina Nani a adus în șura familiei Hromadka lucrările sale reunite sub titlul “ Big Nudes by Design”. “Sunt pentru prima oară la Gărâna”, declară Corina Nani. ,,Mă bucur să expun aici, unde a luat naștere în urmă cu 30 de ani festivalul de jazz, unde acum muzica și pictura creează o atmosferă inedită pentru Brebu Nou, în acest loc plin de memorii și de nostalgie”. Despre expoziția sa, care arată frumusețea feminină, Corina Nani, mărturisește: “Când am primit propunerea de-a expune aici, nu mi-a venit în minte decât seria de nuduri care compun lucrările din teza mea de doctorat, intitulată ”Corpul uman metaforă a senzualității în design”. Am plecat de la ideea că corpul uman este un element arhitectural, care nu are nevoie de podoabe, pentru că este reprezentativ în acest spațiu public și mi-am adus aminte și de arhitectura grecească, coloanele care sunt cariatidele din templele grecești și așa mi-a venit ideea să expun lucrările mele ca niște coloane care stau ca mărturie a trecerii timpului în acest loc cultural. Eu mă simt foarte bine aici, nu mă așteptam să văd un public atât de numeros, oameni care au venit și mi-au transmis admirația lor.“. Corina Nani este conferențiar la Facultatea de Artă și Design din cadrul Universității de Vest Timișoara. Ea este deținătoare a numeroase premii și distincții printre care “ Certificat de excelență în Regenerare Urbană”,  premiu acordat de Asociația Națională a Urbaniștilor din România. În perioada 2011-2022 a fost director de proiect la Festivalul Internațional de Artă Stradală Timișoara/FISART.
În cadrul aceleiași acțiuni am putut admira și lucrările artiștilor Irlo și EEA, reunite pe simezele improvizate sub titlul de “Apă, zână și țărână”. Despre cei 2 artiști din Arad a vorbit curatorul Gilda Ghinoiu. Artistul vizual Irlo deține două recorduri în România: cea mai mare pictură murală din țară, realizată în 2019 la Timișoara, prin FISART și cea mai mare pictură murală dintr-un centru istoric din România, realizată în același an, la Brașov. Irlo și EEA au fost colegi din clasa a VII-a la Liceul de Artă din Arad, iar la momentul actual formează o familie frumoasă. La această sărbătoare a muzicii și a culorii, care a marcat trei decenii de la nașterea festivalului de jazz de la Gărâna, a fost invitat muzicianul de renume internațional Sabin PAUTZA. Cei prezenți s-au bucurat  să-l vadă și să comunice cu celebrul muzician. El  care a acordat autografe celor care au dorit să aibă cartea sa numită “Maestrul”, volum semnat de Daniela Caraman Fotea. Și vorbind de prefața festivalului inițiat în 1995, puțină lume știe că Puba Hromadka, a fost studentul și colaboratorul lui Sabin Pautza, încă din primii săi ani de activitate muzicală. În toți acești ani, încă de la începutul festivalului maestrul a fost prezent alături de artiști în calitate de compozitor, dirijor, orchestrator și pianist. Are multe amintiri frumoase legate de jazz și de Gărâna, locul unde an de an se întâlnea cu prietenul lui de-o viață, muzicianul Florian Lungu. Până la urmă, declară maestrul Sabin Pautza, important este că această poveste muzicală născută și crescută la Gărâna, în munții Banatului, va merge mai departe.
Organizator al acestui eveniment cultural a fost Societatea pentru Cultură „Metarsis” în parteneriat cu Fundația Enduromania – “FISART” Timișoara și Asociația “Cultura în Șură”.

Adriana Telescu/UZPR