În perioada 29-31 iulie 2025, orașul Slobozia a devenit un important centru cultural, deoarece aici se desfășoară un festival renumit pe plan internațional, manifestare patronată spiritual de marele dirijor și compozitor, Ionel Perlea. Festivalul care se derulează pe două secțiuni, una de canto și cealaltă de dirijat, a crescut an de an și a devenit tot mai cunoscut pe întreg mapamondul.
Așadar, la finalul acestei luni caniculare, în Slobozia și-au dat întâlnire tineri din toate colțurile lumii, care doresc să devină dirijori. La început s-au înscris în competiție 30 de concurenți, au rămas în concursul propriu-zis 24 de candidați. După prima zi de concurs, juriul a selectat pentru semifinale 12 dintre cei prezenți, iar în marea finală, care se va desfășura, astazi 31 iulie 2025, au rămas în competiție 7 concurenți. La cea de-a IX-a ediție a Concursului Internațional de Dirijat “Ionel Perlea”, juriul este alcătuit din mari muzicieni, personalități culturale care sunt cunoscute și apreciate atât pe plan național cât și internațional.
Dumitru Goia, dirijor și profesor la Universitatea Națională de Arte ’’George Enescu” din Iași.
Tiberiu Oprea dirijor, fondator al Filarmonicii din Pitești . În prezent activează ca prim-dirijor al Filarmonicii din Pitești, precum și al Teatrului de Operă și Balet “Oleg Danovski” Constanța.
Svetlana Bivol din Republica Moldova, este Director General al Filarmonicii Naționale “Serghei Lunchevici” din Chișinău.
Alexandru Ganea, dirijor și profesor la Universitatea Națională de Muzică București.
Michalis Economou din Grecia, dirijor și compozitor, director al Orchestrei Simfonice Radio din Grecia.
(Traducerea: Sebastian Covaci)
Cristian Lupeș, dirijor, Director General a Filarmonicii de Stat din Sibiu.
Președintele juriului este renumitul dirijor și compozitor Sabin Pautza. Maestrul a predat 20 de ani la Universitatea Națională de Arte ’’George Enescu” din Iași, apoi a plecat în America, unde a fost 28 de ani director artistic și prim dirijor al celei mai vechi filarmonici din New Jersey, Plainfield Symphony Orchestra. Cei de acolo l-au numit “ Conductor Emeritus for Life”. Doctor în muzică și doctor în compoziție, Sabin Pautza a primit pe parcursul timpului multe premii naționale și internaționale. El a fost cel care a venit cu ideea desfășurării, aici la Slobozia, acasă la celebrul Ionel Perlea, un concurs de dirijat.
După opt ediții, în care a fost mereu președinte al juriului, al Festivalului Internațional “Ionel Perlea”, organizatorii s-au gândit să instituie, acum la cea de-a IX-a ediție, în cadrul concursului, un premiu „Sabin Pautza”. Astfel că în 2025, Sabin Pautza va decerna la final premiul care îi poartă numele.
O altă veste bună, declară Clementina Tudor, directorul Centrului Cultural “Ionel Perlea”, este că la ediția din acest an, a fost prezentă în concurs și studenta Nicole Dumitrașcu , de 21 de ani, din Slobozia.
În seara aceasta se va desfășura concertul de gală și vor fi desemnați câștigătorii Concursului de Dirijat din cadrul Festivalului Internațional “ Ionel Perlea”.
1 august 2025, ora 17.00,Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Întâlnirea de vară a membrilor Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița (ediția a IX-a), cu participarea grupului instrumental-vocal „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca).
Ciclul de expoziții „Riviera Croației“, cu fotografii de Erwin Josef Ţigla:
„Dubrovnik pe Riviera Makarska“.
2 august 2025, ora 11.00, Bazilica Minor „Maria – Mama Harurilor“ Radna:
Sfânta Liturghie solemnă de pelerinaj cu prilejul celui de-al XV-lea pelerinaj al germanilor la Maria Radna, de sărbătoarea franciscană Portiuncula, celebrată de E.S. József Csaba Pál, episcop diecezan, împreună cu toți preoții prezenți, din țară și străinătate, care vor sosi cu pelerinii;
Omilia va fi rostită de pr. Günther Loch, paroh de Astheim – Trebur – Geinsheim (Germania);
Cadrul muzical: dr. Franz Metz – organist și Wilfried Michl – bariton. În programul concertului se regăsesc piese muzicale ale compozitorilor bănățeni, dar și nenumărate cântece mariane bine-cunoscute.
2 august 2025, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Expoziția de fotografii „Santa Maria Maggiore din Roma (Italia)“, cu fotografii de Erwin Josef Țigla, expoziție dedicată hramului Bisericii romano-catolice „Maria Zăpezii“ Reșița.
3 august 2025, ora 10.30, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:
253 de ani de la înființarea primei parohii catolice „Maria Zăpezii” Reșița.
Sfântă Liturghie de hram, oficiată în trei limbi cu Pr. Augustin Bărbuț (O. Carm.) din Timișoara, pr. Veniamin Pălie (paroh, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” Reșița, arhidiacon al Banatului Montan, Reșița) și pr. Valentin Macedon Hinticaș (Parohia romano-catolică Reșița II / Govândari).
3 august 2025, începând cu ora 15.00, Nițchidorf, jud. Timiș:
Participarea unui mic grup al Formației de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ din Reșița (coordonatori: Marianne & Nelu Florea) la Sărbătoarea de „Kirchweih”, hramul Bisericii romano-catolice.
Programm für die Zeitspanne 1. – 3. August 2025:
1. August 2025, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Gemütlicher Sommernachmittag (IX. Auflage), mit Beteiligung der Gruppe „Intermezzo“ Reschitza (Koordination: Lucian Duca).
Fotoausstellungsreihe „Die Riviera Kroatiens“, mit Fotos von Erwin Josef Ţigla:
„Dubrovnik an der Makarska Riviera“.
2. August 2025, 11:00 Uhr, Basilica Minor „Maria – Mutter der Gnaden“-Wallfahrtskirche Radna:
Fünfzehnte Deutsche Wallfahrt nach Maria Radna zum Portiuncula-Fest.
Wallfahrtsmesse mit S.E. József Csaba Pál, Diözesanbischof – Hauptzelebrant, und weiteren Priestern aus der alten und aus der neuen Heimat, die mit den Wallfahrergruppen zur Mutter der Gnaden nach Radna pilgern;
Musikalische Begleitung: Dr. Franz Metz – Orgel und Wilfried Michl – Bariton. Im Programm: geistliche Werke Banater Komponisten, Werke der Universalliteratur und wohlbekannte Marienlieder.
2. August 2025, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Fotoausstellung „Santa Maria Maggiore in Rom (Italien)“ anlässlich des Reschitzaer Kirchweihfestes, mit Fotos von Erwin Josef Ţigla.
3. August 2025, 10:30 Uhr, römisch-katholische „Maria Schnee“-Kirche Reschitza:
253 Jahre seit der Gründung der Pfarre „Maria Schnee“ Reschitza.
Dreisprachige Kirchweihmesse mit Pfr. Augustin Bărbuț (O. Carm.) aus Temeswar, Pfr. Veniamin Pălie (Pfarrer der gefeierten Kirche und römisch-katholischer Erzdechant des Banater Berglands, Reschitza) und Pfr. Valentin Macedon Hiticaș (Pfarrer der römisch-katholischen Kirche „Allerheiligste Dreifaltigkeit” Reschitza – Govândari).
3. August 2025, ab 15:00 Uhr, Nitzkydorf, Kreis Temesch:
Teilnahme einer kleinen Gruppe von den Reschitzaer „Enzians“ aus Reschitza (Koordination: Marianne & Nelu Florea) am Kirchweihfest, mit Aufmarsch, Festgottesdienst und Kulturprogramm.
Planurile pentru misiuni pe Marte se accelerează, iar în acest context au survenit întrebări despre cum ar putea face față organismul uman.
O călătorie dus-întors pe Planeta Roșie ar oferi mai mult decât suficient timp pentru ca o femeie să rămână însărcinată și chiar… să nască. Dar ar putea fi concepută și purtată în siguranță o sarcină în spațiu? Și ce s-ar întâmpla cu un copil născut departe de Pământ?
De exemplu, pe Pământ, aproximativ două treimi dintre embrionii umani nu trăiesc suficient de mult pentru a se naște, majoritatea pierderilor având loc în primele săptămâni după fertilizare; adesea înainte ca femeia să știe măcar că este însărcinată.
Aceste pierderi timpurii, neobservate, se întâmplă de obicei atunci când un embrion fie nu se dezvoltă corect, fie nu se implantează cu succes în peretele uterului.
Potrivit specialiștilor citați de studyfinds.org, sarcina poate fi înțeleasă ca un lanț de etape biologice. Fiecare trebuie să se întâmple în ordinea corectă și fiecare are o anumită șansă de succes. Pe Pământ, aceste șanse pot fi estimate folosind cercetări clinice și modele biologice.
Dar microgravitația, senzația aproape totală de imponderabilitate resimțită în timpul zborurilor spațiale ar face concepția mai dificilă din punct de vedere fizic, deși probabil nu ar interfera prea mult cu menținerea sarcinii odată ce embrionul s-a implantat.
Totuși, a naște și a îngriji un nou-născut ar fi mult mai dificil în condiții de gravitație zero – fluidele plutesc, la fel și oamenii, ceea ce face ca nașterea unui copil și îngrijirea acestuia un proces mult mai dezordonat și mai complicat decât pe Pământ.
Pe de altă parte, în timpul sarcinii, fătul în curs de dezvoltare crește deja într-un mediu asemănător… microgravitației, mai precis plutește în lichid amniotic neutru flotabil, amortizat și suspendat. Inclusiv astronauții se antrenează pentru ieșiri în spațiu în rezervoare de apă concepute pentru a imita imponderabilitatea – în acest sens, uterul feminin este deja un simulator de microgravitație.
Teoria, departe de aplicabilitate
În afara straturilor protectoare ale Pământului, există o amenințare foarte periculoasă: razele cosmice. În timp ce pe Terra suntem protejați de majoritatea radiațiilor cosmice de atmosfera groasă a planetei și, în funcție de momentul zilei, de zeci de mii până la milioane de kilometri de acoperire din partea câmpului magnetic al Pământului, în spațiul cosmic, această protecție dispare.
Acest lucru poate provoca daune extrem de localizate – ceea ce înseamnă că celulele individuale sau părți ale celulelor sunt distruse, în timp ce restul corpului poate rămâne neafectat. Uneori, raza poate lovi ADN-ul, generând mutații care cresc riscul de cancer.
Pe măsură ce sarcina progresează, riscurile se schimbă – odată ce circulația placentară – sistemul de flux sangvin care leagă mama și fătul – este complet formată, iar fătul și uterul cresc rapid, razele cosmic potențiale au o țintă mai mare.
Pe Pământ, sarcina și nașterea prezintă unele riscuri, iar în spațiul cosmic, acestea sunt amplificate.
Așadar, s-ar putea naște un bebeluș în spațiu? În teorie, da. Dar până când oamenii nu vor găsi modalități de a proteja embrionii de radiații, a preveni nașterea prematură și de a crește în siguranță bebelușii în microgravitație, sarcina spațială rămâne un experiment cu risc foarte ridicat, pentru care omenirea este (deocamdată) departe de a fi pregătită.
26 iulie 2025, o zi cu o încărcătură emoțională înălțătoare! La Uzdin, Vasile Barbu, poetul, omul de cultură, românul, premiază românismul. Adună laolaltă români trăitori din toate colțurile României, din comunitățile românești din Banatul istoric. Teodor Groza Delacodru nu e de acord cu această denominare, el numește Banatul geografic. În fața bustului lui Mihai Eminescu s-au rostit cuvinte frumoase, frumoase pentru că sunt adevărate, pentru că răzbate bucuria reîntâlnirii oamenilor de înaltă ținută. Offff, cuvinte puține! Offff, cuvinte sărace! Toate întâlnirile, toate premiile, toate revistele, toate ziarele, toate cărțile scrise nu au decât un singur scop, strigă din toți plămânii: ,,Nu uitați cine sunteți! Nu uitați limba română! Asta este moștenirea voastră! Și înțelegeți că nimic nu poate fi mai de preț!” Anul acesta, sub egida Societății literar artistice „Tibiscus“ Uzdin, una dintre cele mai active organizații în domeniul culturii şi a identității naționale a românilor din Serbia, la a 32-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie ,,Drumuri de spice”, Marele Premiu pentru Poezie ,,Sf. Gheorghe “ i-a fost conferit poetului ieșean Valeriu Stancu, membru al uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași. Știm în larga noastră țară cine este? Nu știm. Însă poetul român își face datoria, poartă stindardul românesc în lume și aduce recunoașterea valorii înapoi acasă:,, Poetul Valeriu Stancu a câștigat Premiul Mallarmé 2025 pentru cartea sa de poezie «L’insomniaque fusil de Rimbaud», publicată în 2024 de editura PHI din Luxemburg.”, notează Uniunea Scriitorilor din România, filiala Iași pe site-ul oficial.
Marele Premiu al Culturii Românilor ,,Podul lui Traian” a fost conferit pentru al doilea an consecutiv prof. dr. ist. Ionel Bota, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara, pentru întreaga activitate literară, culturală și poetului, eseistului Gheorghe Mihail Bârlea, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj. Domnul Erwin Josef Tigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din România, filiala Caras-Severin, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara, promotor al culturii germane în Banatul Montan, în țară și peste hotare, Premiul „Tibiscus”, ne- a amintit poemul lui Nikolaus Lenau ,, Foaie veștedă “ tradus în limba română de Mihai Eminescu. Moment sensibil și plin de emoție cum nu se putea mai potrivit! Au urmat apoi premii pentru recunoaștere a meritelor scriitoricești, a preocupărilor pentru promovarea limbii române, a culturii, în genere susținute de-a lungul anilor pentru reprezentanți ai culturii românești din Serbia și România: Premiul „Tibiscus” – Delia Munteanu, Premiul pentru publicistică „Virgil Gătăianțu” – Dimitrie Miclea (Serbia), Ana Maria Ursulescu (Serbia), Gabriela Șerban (România), Premiul „Pelerin pe meridiane românești” a fost conferit lui Nicolae Toma și lui Daniel Luca . Și nu am putut aminti pe toți contribuitorii la strădania comună întru slăvirea limbii și culturii române, lista acestora, spre lauda lor, fiind extinsă.
Cea de-a IX-a ediție a Concursului Internațional de Dirijat “Ionel Perlea”, a avut deschiderea în data de 29 iulie 2025, în Sala de spectacole „Europa “ din orașul Slobozia, județul Ialomița. Pentru început, Clementina TUDOR, manager al Centrului Cultural “Ionel Perlea” și organizatoare a festivalului alături de Asociația „Suonarte “, a prezentat juriul.
Președinte al juriului este și în acest an, cunoscutul muzician, compozitor și dirijor Sabin PAUTZA.
În concurs au fost înscriși inițial 30 de concurenți. După o primă selecție au rămas în competiție 24 de concurenți. Ei vin din multe țări ale globului : Japonia, China,Taiwan, Columbia, Venezuela, Italia, Ucraina, Belgia, Germania, S.U.A., Azerbaidjan și România.
Din țara noastră avem în competiție 6 concurenți .
Ca de fiecare dată, la deschiderea oficială a participat și reprezentantul Consiliului Județean Ialomița, domnul Mircea Neacșu, vicepreședinte al acestei instituții. Consiliul Județean Ialomița sprijină financiar această manifestare internațională, care a dobândit în timp un renume pe plan mondial.
În momentul istoric pe care îl trăim poate semnul cel mai caracteristic este promovarea deliberată a confuziei. Este o politică prin care se inoculează, sau se caută această inoculare, a incapacității, oamenilor și popoarelor de a exprima răspicat, clar, coherent ce sunt și ce și în ce, cred. Scopul acestei politici este lesne de înțeles. În lipsa unor criterii comune, a unor credințe comune, a unui scop comun, oamenii încetează să mai fie persoane și devin număr socio-economic și turmă. O turmă care poate fi mânată și exploatată la voia unui stăpân. Cine este “stăpânul” vedem limpede. Este “centrul” de interes transnațional având în subordonare sistemul globalist-sodomit. Un sistem care urmărește perpetuarea inegalităților obscene existente între popoare și oameni. Această politică a confuziei este promovată prin ideologia “relativismului” , care așează semnul egal între bine și rău, între alb și negru,între Dumnezeu și Mamona. Fără îndoială că această politică a confuziei deliberate, a dezorientării existențiale poate fi văzută în mai toate locurile. O întâlnim, ca singur exemplu, în nătânga formulare: ”spitale nu biserici”. Vedem aici promovarea fățișă a unei neînțelegeri și a unei dușmănii obtuze. Cei care pronunță această lozincă, repet neghioabă, în mod deliberat tăgăduiesc adevărul elementar că mai înainte de a zidi spitale și așezăminte sociale este necesară o înțelegere a obligației morale către cei în nevoie, pentru cei dezavantajați, pentru cei mai slabi. Iar această înțelegere morală a lumii și a obligaților pe care oameni le au în ea, exact Biserica le proclamă. Dar poate cel mai clar caz al confuziei , devenită program și doctrină, se poate vedea în promovarea sodomiei. Aici nu este vorba de preferințele de dormitor ale unor nefericiți. Este vorba de promovarea celei mai sinistre confuzii, cea care privește diferența dintre bărbat și femeie. Cei care vor fi incapabili să vadă și să înțeleagă această diferență, cei care consideră ca stare “normală” o asemenea confuzie, vor putea accepta și ultima confuzie: tăgăduirea Creatorului. Aici rezidă fiorosul pericol al confuziilor. Cu aceste gânduri în minte mă refer la un sinistru plan, intitulat, ”România Educată”. Acest ,,plan” cuprinde o serie de propuneri neinspirate și dăunătoare, între altele ca școlarizarea copiilor să înceapă la cinci ani! Practic atacând și masacrând o perioadă din viață care este decisive: copilăria. Dar mai departe acest “plan” arată limpede de cine a fost inspirat, de către cel care “dintru început a fost ucigaș de oameni”, de către negativitatea pură, de necuratul. Căci planul recomandă ca din anii școlii elementare copiii să primească îndoctrinare privind “genul”, respectiv să fie îndoctrinați că sodomia este o stare “normală” și direct recomandabilă. Această educație privind “genul” ar trebui, conform aceluiași “plan” să fie completată cu o “educație privind diversificare”. Această însemnând îndoctrinarea că toate aberațiile de comportament sunt “normale” și trebuie acceptate. Acest plan face parte din obsesia forțelor răului, obsesia reeducării. Acest scop, al transformării oamenilor în roboți comandați de un grup de aleși”, bântuie imaginația necurată de peste optzeci de ani. Aceste “reeducări” au fost încercate în lagărele pentru prizonieri germani, imediat după ce Germania a fost ocupată de trupe străine la sfârșitul celui de al doilea război mondial, apoi în închisoarea Pitești și mai recent în lagărul de exterminare USA de la Guantanamo. Planul “educativ” avansat de către “globaliști” este parte din această sinistră încercare de “reeducare”. Avem în față un “plan” care fără echivoc urmărește să zdrobească din fragedă pruncie orice urmă de reflex moral. Atacul forțelor răului asupra copiilor nu trebuie să surprindă. Cele mai josnice “culturi” au avut ca temei pedofilia și jertfele de prunci nevinovați. Am mai avut ocazia să spun că atentatele din școli sunt în fapt jertfe de copii aduse diavolului. Acest “plan” arată că lucrarea răului în România se întețește. Iarăși nu este întâmplător că “imbecilii utili” și-au dat acordul și între ei aflăm un bătrân centenar, care umblă vandra prin piețe, un artist ramolit, fica fără har a unui fost artist și alți eiusdem farinae. Aceștia sunt complici la rău, Iude, care sfârșitul lui Iuda îl vor avea… Dar Neamul Românesc, “România tainică”, România eleganței și modestiei, va ști mai bine, va ști să aleagă, măcar, răul mai mic. Sub pavăza Ortodoxă și acest val de întuneric va trece, dacă vom avea voința și gândul bun de a îl respinge.
Continuând demersul articolelor precedente, îmi propun să aduc în prim-plan un episod din istoria locală a Mehadiei, legat de tumultoasa istorie națională a României interbelice.
Perioada dintre cele două războaie mondiale a fost, după cum bine știm, una de intensă efervescență culturală și civică. O mare parte din această energie a fost canalizată spre căutarea și consolidarea identității naționale. Anii interbelici au reprezentat o etapă crucială pentru spiritul național românesc, marcată de dinamism, contradicții și o continuă căutare a identității într-o Europă în plină transformare.
Deși Marea Unire din 1918 a creat un stat național unitar, ea a adus și provocări considerabile, în special în privința consolidării identității naționale într-un teritoriu extins și mult mai divers. În acest context, măsurile de promovare a spiritului și a conștiinței naționale au căpătat o importanță deosebită. Pe lângă rolul esențial jucat de cultură și artă în definirea și promovarea identității, educația a reprezentat unul dintre pilonii fundamentali în cimentarea conștiinței naționale. Prin elaborarea unor programe școlare ce puneau accent pe istoria, geografia și literatura română, s-a urmărit formarea unei generații profund atașate valorilor naționale.
Statul a depus eforturi pentru consolidarea instituțiilor și a simbolurilor naționale, de la armată la administrație, toate menite să sublinieze unitatea și suveranitatea României. Cu toate acestea, pe lângă un patriotism sănătos, au apărut și unele forme exacerbate de naționalism, promovate de mișcări extremiste precum Garda de Fier. Acestea, sub pretextul apărării intereselor naționale, au promovat idei xenofobe, antisemite și antidemocratice, divizând societatea.
În acest complex context, în anul 1935, se naște o organizație de tineret, denumită oficial Straja Țării, al cărui scop declarat era de a mobiliza tineretul în sprijinul regimului monarhic autoritar și de a contracara influența crescândă a mișcărilor extremiste, în special a Mișcării Legionare.
Cunoscută și sub numele Străjeria, organizația a fost înființată de către Regele Carol al II-lea al României și își propunea să educe tineretul într-un spirit de loialitate față de monarhie și de patrie. Deși Regele Carol al II-lea a declarat că era o creație pur românească și a respins comparațiile cu organizațiile fasciste de tineret din Europa (precum Hitlerjugend), în practică, Străjeria a împrumutat multe principii și mecanisme de control specifice acestor regimuri.
Organizația a încorporat în structurile sale mișcarea cercetașilor români, care avea deja o tradiție. Membrii Străjeriei erau cunoscuți ca „străjeri” și foloseau un salut asemănător celui roman, însoțit de urarea: ,,Sănătate„. Sediile principale pentru pregătire erau la Predeal (pentru fete, învățătoare și profesoare) și la Breaza (pentru băieți). Exista și un corp de băieți cu vârsta între 18 și 21 de ani, responsabil cu instrucția premilitară. Sistemul de organizare era în model celular: ,,Prima unitate, Celula imprimă întregului organism sănătate și putere de viață. Celula o formează 6 străjeri (2 cuibușoare de câte 3 strajeri/e) constituind Cuibul. 2-4 cuiburi formează o grupă, mai multe cuiburi (3-15) formează un Pâlc (Centuria – corespunzător unei clase școlare). Două sau mai multe pâlcuri formează un Stol (corespunzător unei școli, instituții, fabricii, etc), similare cu patrulele cercetașilor.
Stolul este unitatea educativă administrativă. Are un catarg pe care se ridică cu ceremonial la începutul muncii, pavilionul național și se scoboră la sfârșitul activității. Activitatea străjerească dintr-o localitate o coordonează Ceata, iar cea din județ Falanga. În fruntea organizației, peste toată țara, este ,,Marea Falangă„. Comandantul suprem al organizației, purtând titlul în cadrul acesteia de ,,Marele străjer al Țării” , este M.S. Regele Carol II. Patronul spiritual al Străjeriei: Sfântul Gheorghe (ziua de Sf.Gheorghe).”
Activitățile Străjeriei includeau educație patriotică, instruire fizică și disciplină, promovând cultul personalității regelui. Deviza organizației era „Credință și muncă pentru Țară și Rege!”. Erau organizate tabere, parade, demonstrații și alte activități de masă, menite să canalizeze energia tineretului și să-l integreze în proiectul național sub egida regală. De asemenea, o zi întreagă din fiecare săptămână școlară era dedicată Străjeriei, iar spiritul străjeresc urma să fie introdus în întreaga activitate școlară.
Astfel, Străjeria a devenit un instrument fundamental pentru consolidarea puterii regale și pentru reconfigurarea ideologică a tineretului. După instalarea dictaturii personale a Regelui Carol al II-lea (1938), orice alte organizații de tineret au fost încorporate în Străjerie sau desființate, transformând-o practic într-o organizație de masă cu rol de control și îndoctrinare. Propaganda intensivă a fost utilizată pentru a atinge obiectivele organizației.
Acestea sunt oglindite in Crezul Străjerului, care enunța principiile sale astfel: „Cred în Dumnezeu şi în Biserica străbunilor noștri. Cred în Regele Țării, Marele nostru Străjer, Cârmuitorul destinelor Poporului Român. Cred în muncă și jertfă, închinându-mi întreaga mea ființă pentru ridicarea și propășirea Patriei mele. Cred în Straja Țării, chezășia unității Neamului, Hotarelor şi Sufletului Românesc.„
La Mehadia, activitatea din pâlc a fost coordonată de învăţătorul clasei sau de dirigintele clasei. Stolul a fost condus de învăţătoarea Melania Nemoianu, pregătită pentru acest scop la cursurile de la Straja Țării – Centrul Breaza. Activitatea Străjeriei era în spiritul unui naționalism curat, călăuzit de următoarele imperative: dragoste pentru Neam și Țară, manifestată prin apărarea instituțiilor naţionale: cultul eroilor, aniversări cu prilejul zilelor importante din istoria țării noastre, cultul muncii, protecția bunurilor publice și particulare (păduri, monumente, construcții de stat și individuale, parcuri, tot ce aparține unității româneşti în ansamblul ei). Se urmărea crearea unui spațiu viu de comunicare sufletească; oamenii să se unească în scopul satisfacerii unor interese comune, având ca liant dragostea și ajutorul reciproc, iar ca temei – dragostea de Țară și credința în Dumnezeu.
Stolul de la Mehadia îşi începea activitatea luni cu un ceremonial – ridicarea pavilionului național; şi-o încheia sâmbăta -coborârea pavilionului național. Cu acest prilej se analiza activitatea săptămânii expirate, cu aprecieri și evidențieri asupra activității străjerilor ale căror fapte meritau a fi popularizate. Rezultatul acestei practici s-a reflectat benefic asupra comportării elevilor în şcoală, dar și în relațiile sociale din afara şcolii. Răspunderea la care se considerau părtași îi îndemna ca faptele lor să fie cât mai pozitive.
Structura de conducere a organizației la nivele superioare se compunea din:
– Comandant al ,,Străjii Țării”, la nivel național: Maior Teofil Sidorovici;
– Comandant al străjerilor din ținutul Timiș: prof. Constantin Nedelcu;
– Comandant al legiunii de străjeri ai județului Severin: Vasile Popescu.
La nivelul țării, din organizație făceau parte: 20.000 de unități, 30.000 comandanți, 3.500.000 străjeri (an de referință: 1938)
,,Scopul pregătirii premilitare este întărirea simțămintelor morale și naționale, precum și cultivarea spiritului de ordin și disciplină cetățenească. Generalul Mihail Skeletty este inspectorul general al pregătirii premilitare din întreaga țară. Maior Teodor Cernău este comandantul premilitarilor din judetul Severin.”
În Mehadia, aflându-se un subcentru al pregătirii premilitare, activitățile străjerilor din Mehadia, erau multiple și complexe. Pentru o bună edificare, exemplific cu unele activități identificate într-un manuscris cu tematică istorică, atribuit generalului Nicolae Cena, continuat de maiorul Ilie Cena, decedat la 1 octombrie 1938:
– ,,1937. Lucrări executate în cadrul muncii obștești prin premilitari. S’au așternut peste 130 m3 pietriș pe străzile Mehadiei. S’au reparat și nivelat drumul ,,Suiac”pe distanță de 2 km. S’a curățit și rânduit cimitirul ortodox „.
– ,,1938 August 12. Serbarea din tabăra de vară a străjerilor din jud.Severin în comuna Rusca Montană. Tabera are un efectiv de 5 comand. și 87 persoane. Se face muncă de folos obștesc: S’a amenajat cimitirul Eroilor, s-a curățit piața publică unde s’a așezat un obelisc din marmoră albă dela Rușchița, din apropiere. Pe el stema străjerească și deviza: Credință și muncă pentru Țară și Rege, apoi inscripția: În amintirea primei tabere a Legiunei de străjeri din jud. Severin”.
Deși a atins un număr impresionant de membri (peste 4 milioane în 1940), „Straja Țării” a avut o existență relativ scurtă, fiind desființată în 1940, odată cu abdicarea Regelui Carol al II-lea și instaurarea regimului autoritar al generalului Ion Antonescu și ulterior al Statul Național Legionar.
În concluzie, „Straja Țării” a jucat un rol complex în România interbelică. A fost un proiect ambițios, menit să disciplineze și să unifice tineretul în jurul ideii de stat național și de monarhie. Cu toate acestea, prin caracterul său obligatoriu și prin instrumentalizarea politică, a marcat o abatere de la principiile democratice și a reflectat tendințele autoritare ale epocii. Importanța sa stă în faptul că a fost o încercare majoră de a modela viitoarele generații în conformitate cu viziunea unui regim autoritar, chiar dacă, în cele din urmă, nu a reușit să-și atingă pe deplin obiectivele pe termen lung din cauza schimbărilor politice rapide.
Constantin VLAICU/UZPR/AJTR
Mehadia iulie 2025
foto: ecuson, cataramă, inele eșarfă, insigne și nasturi Straja Țării
foto: ridicarea drapelului la o tabără de străjeri, 1939
Bibliografie:
– ,,Monografia Mehadiei” Ion Băcilă,
– Manuscris Gen. Nicolae Cena/Maior Ilie Cena,
– ,,Povestea unui cercetaș” Ioan Dem. Dimăncescu, (inclus.foto)
De zeci de ani bravul om de cultură Vasile Barbu și neobosita echipă de la Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” sunt gazde primitoare pentru românii de pretutindeni. Sâmbătă, 26 iulie 2025, într-o zi toridă de vară, la bustul lui Mihai Eminescu, Societatea Literar-Artistică „Tibiscus” și-a premiat colaboratorii precum și pe cei mai talentați dintre participanții la Festival.
Locul fruntaş l-a avut poetul ieşean Valeriu Stancu. Domnia sa a câştigat Marele Premiu „Sf.Gheorghe”. Tot anul acesta Valeriu Stancu a câştigat şi Premiul Mallarmé 2025 pentru cartea de poezie L’insomniaque fusil de Rimbaud, publicată în 2024 de editura PHI din Luxemburg. Dintre ceilalţi premianţi la această ediţie aş aminti pe binecunoscuta scriitoare Delia Muntean (Baia Mare), criticul literar Ionel Bota (Oraviţa), poeţii maramureşeni: Gheorghe Mihai Bârlea şi Nicolae Scheianu, promotorul culturii germane în România, reşiţeanul Erwin Josef Ţigla, oameni de cultură din oraşul situat pe râul Bega – Daniel Luca, Aura-Nicoleta Lupţescu, Dorina Măgărin, Nicolae Toma etc. Mulțumiri tuturor celor care au pus umărul la reușita acestui eveniment cu tradiție, consiliului de organizare și, evident participanţilor.
Biblioteca germană „Alexander Tietz” din Reșița a fost gazda unei inedite lansări de carte, cea de-a treisprezecea lucrare a colegului nostru, membru al Filialei Caraș-Severin a UZPR, prof. Mihai Ilie Suru.
„CONSEMNĂRI 2024” este titlul cărți scoasă sub îngrijirea Editurii UZPR, primită cu real interes și unanime aprecieri de cei prezenți.
2025 este anul în care intră în vigoare prevederile European Media Freedom Act (EFMA), set de reglementări fără precedent prin care Uniunea Europeană susține libertatea presei, pluralismul mass-media și responsabilitatea editorială. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, cea mai mare organizație de breaslă din țară, a organizat conferința „Media Freedom Act – provocări și perspective pentru libertatea presei din România”, în Sala „Mihai Viteazul“ din Parlamentul României.
Regulamentul EFMA va deveni direct aplicabil în România fără a necesita transpunere legislativă, dar presupunând adaptarea urgentă a legislației naționale, în special în ceea ce privește definirea clară a furnizorului de servicii mass-media, dincolo de televiziune și radio, reglementarea echilibrată a actorilor digitali, fără a afecta libertatea de exprimare, precum și stabilirea unor criterii transparente pentru licențiere, avizare și sancționare.
Obiectivul principal al reglementărilor europene se referă la crearea unui cadru legislativ echitabil pentru furnizorii de servicii media (media tradițională) care să asigurare în societatea românească dezvoltarea gândirii critice, un ingredient recunoscut de toți experții ca fiind arma principală pentru combaterea dezinformării și nu un posibil intrument de limitare masivă a libertății de exprimare.
Evenimentul organizat de UZPR a fost onorat de prezența unor reprezentanți ai autorităților statului, de experți din domeniu, de jurnaliști și lideri de opinie, care au abordat implementarea Media Freedom Act în România din numeroase perspective.
Regulamentul EMFA include prevederi care vizează și serviciile media digitale. În acest context, reglementările legale existente pentru audiovizual nu pot fi extinse automat și asupra serviciilor digitale, întrucât acest lucru le-ar împovăra excesiv activitatea, riscând chiar să le ducă în faliment. Totodată, nu este acceptabil să existe un dublu standard. Prin urmare, este necesară o lege unică, care să conțină principii comune pentru ambele domenii – audiovizual și digital – cu diferențieri doar în ceea ce privește simplificarea anumitor reguli aplicabile sectorului digital. Cu alte cuvinte, un furnizor de servicii media nu poate avea drepturi și obligații diferite în funcție de tipul de serviciu pe care îl oferă.
Președintele UZPR, Sorin Stanciu, a deschis conferința subliniind importanța faptului că implementarea EFMA a devenit un punct central al preocupărilor mass-media. În continuare, moderatoarele evenimentului, jurnalistele Ruxandra Săraru și Andreea Crețulescu, membre ale Consiliului Director al UZPR, s-au referit la rolul puternic, de „moment zero”, al implementării EFMA, din perspectiva libertății editoriale și gândirii critice în societatea românească.
Adoptarea și implementarea EMFA reprezintă un pas esențial pentru consolidarea democrației, transparenței și independenței jurnalistice în România. În acest context, Mircea Abrudean, președintele Senatului României, a transmis că factorul politic are un rol important în cadrul dezbaterii: „Avem responsabilitatea de a garanta libertatea presei”.
EMFA propune măsuri clare împotriva interferenței guvernamentale sau economice în activitatea editorială, prevede obligații privind transparența proprietății media și a finanțării publice pentru instituțiile de presă, introduce norme pentru protejarea jurnaliștilor împotriva supravegherii abuzive și a intimidării, dar și pentru protecția surselor. De asemenea, în condițiile în care România trebuie să-și adapteze legislația pentru a respecta reglementarea europeană și a proteja, în același timp, libertatea editorială și pluralismul real în spațiul media – clasic și digital, este nevoie să se decidă cine intră sub incidența reglementării (în prezent, legislația românească vizează în proporție covârșitoare doar televiziuni și radio), evitarea suprareglementării, este nevoie de criterii clare de licențiere /avizare și sancționare, în logica depolitizării și votului arbitrar. În cazul sancționării furnizorului, aceasta să se facă cu respectarea DREPTULUI DE CONTESTARE LA O INSTANȚĂ INDEPENDENTĂ (contencios administrativ) și aplicarea sancțiunii DUPĂ ce această instanță se pronunță.
Mihai Ghigiu, președinte al Comisiei pentru Învățământ al Camerei Deputaților, a subliniat faptul că Regulamentul are menirea de a asigura libertatea presei, iar în acest tablou, „educația are un rol esențial dacă dorim ca această reglementare să treacă dincolo de hârtie”.
Bogdan Ciucă, președinte al Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi din Camera Deputaților consideră EFMA „ca pe o asumare publică a unor valori în spațiul european”, iar Cristian Niculescu-Țâgârlaș, președinte al Comisiei pentru cultură și media din Senat, a afirmat că „aplicarea EFMA pornește de la o necesitate – este o reglementare europeană, iar România trebuie s-o adopte”.
Reprezentantul Ministerului Culturii a dat asigurări că instituția „susține implementarea deplină a regulamentului și va sprijini independența editorială, protecția surselor, pluralismul și combaterea ingerințelor în mass-media”, iar Ștefăniță Avramescu, președinte al Comisiei de Cultură din Camera Deputaților, a subliniat faptul că „jurnaliștii trebuie să aibă toată libertatea să se exprime, întrucât nimeni un știe mai bine decât jurnaliștii ce înseamnă libertatea presei”.
Mai departe, pe parcursul dezbaterilor, reprezentantul Consiliului Național al Audiovizualului s-a referit la „asigurarea prin prerogativele legii a libertății și pluralismului mass-mediei”, iar reprezentantul Autorității Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații a menționat că instituția „sprijină cu expertiză pe zona sa de competență implementarea EFMA prin aplicarea responsabilității pentru platformele mari, care si-au depășit de mult scopul inițial pentru care au fost create”.
De asemenea, dezbaterea a abordat finanțarea de stat transperentă și echitabilă pentru media publică și privată, transparența audiențelor, implicarea organizațiilor societății civile din domeniu în procesul legislativ, recomandând și o potențială creare a unui grup de lucru (eventual interinstituțional), în vederea implementării EFMA.
Reprezentant al mediului academic, Mihnea Costoiu a relevat faptul că Universitatea Politehnica „pune la dispoziția implementării EFMA structuri și mecanisme prin care explicăm unei pături mai mari din populație care sunt instrumentele prin care se poate ajusta un mesaj”.
Reprezentanții mass-media, deopotrivă publice și prívate, au abordat, pe parcursul celor două serii ale dezbaterii, printre altele, teme ca supracontrolul, suprareglementarea, tratamentul corect din partea autorităților, independența furnizorilor de informație, înființarea unui organism de reglementare a presei care să fie alcătuit din profesioniști în domeniu, legea audiovizualului și cea de funcționare a posturilor publice, garanțiile pe care le stabilește EFMA pentru libertatea de exprimare sub raport procedural și instituțional.
UZPR cere un proces public și consultativ pentru aplicarea EFMA in Romania. „Solicităm un cadru de dezbatere deschis, fără agende ascunse, în care jurnaliștii, creatorii digitali și societatea civilă să aibă un cuvânt important de spus” a declarat Sorin Stanciu, președinte al UZPR.
În cadrul dezbaterii naționale organizate de UZPR s-a evidențiat și faptul că aplicarea Regulamentului European privind Libertatea Mass-Mediei (EFMA) nu este doar o obligație juridică pentru România, ci și o șansă strategică de a consolida un ecosistem media sănătos, credibil, funcțional. „Pentru aceasta, este esențial să construim un cadru legislativ echitabil – în special pentru furnizorii tradiționali de servicii media, care, în ciuda provocărilor digitale, rămân piloni ai informării publice. Un astfel de cadru nu trebuie să însemne doar reglementare, ci sprijin pentru un jurnalism de calitate, ancorat în responsabilitate editorială și independență. Pentru că doar o presă liberă, profesională și respectată poate contribui la ceea ce experții numesc imunitate democratică: dezvoltarea gândirii critice în societate. Într-o eră dominată de dezinformare, polarizare și manipulare digitală, gândirea critică devine o resursă de securitate publică. Iar presa profesionistă, cu reguli clare, dar corecte, este partenerul cel mai de încredere în cultivarea acestui reflex social”, au menționat moderatoarele evenimentului.
În urma dezbaterii naționale „Media Freedom Act – provocări și perspective pentru libertatea presei în România”, UZPR va elabora un document de poziție care va conține propuneri concrete privind categoriile de actori media care ar trebui incluși în reglementare, modele aplicate în alte state membre ale UE, principiile unei reglementări democratice și echilibrate, nevoia de independență instituțională în procesul de reglementare.
Un subiect mai puțin abordat și aprofundat în temele cotidiene de discuție sau agreat în subiecte de scrieri jurnalistice, este despre un spațiu ce-l definesc ca unul sacru al întregii omeniri – de la individ, la comunitate și mai departe, la națiune. Funest prin reprezentarea sa, cimitirul, căci despre acest aparte spațiu voi face vorbire în introducerea prelegerii mele, poate fi privit într-un registru diferit, de aceea în construcția introducerii mele, am ales perspectiva unei porți către trecut, pe care voi încerca să o întredeschid în cele ce urmează. Adeseori, pășind prin Cimitirul Ortodox din Mehadia, am avut sentimentul prezenței în acest spațiu a unei bune părți a istoriei comunității noastre, purtate în timpul viețuirii de cei care își odihnesc aici rămășițele lor pământești. Generații întregi, un mozaic de destine, de la copii inocenți, la bătrâni înțelepți, eroi ai neamului, personalități marcante, alcătuiesc în întregul lor, o carte mută a vieților trecute, pietrele funerare reci devenind mărturiile tăcute ale unor povești nespuse. Fiecare placă deși prezintă privitorului doar un nume, împreună cu marcarea temporală a viețuirii, ea este de fapt un ecou al unei existențe, o amintire dorită a fi gravată pentru veșnicie. Astfel, într-una dintre peregrinările mele în acest spațiu al umbrelor celor plecați, am constatat prezența unui monument funerar distins prin vechimea și reprezentarea sa. Impunător, însă fără prezența vizibilă a ostenelii afișării unei anumite opulențe, monumentul mărturisește existența unei remarcabile personalități. Vălul uitării așternut peste această personalitate, mă determină ca, prin prezentul material, să-l întredeschid spre o minimă rememorare. Spun minimă, deoarece în urma unei încercări de documentare, nu am reușit să determin suficiente fapte biografice, pentru a fi în măsură a construi un portret cât de cât fidel al modului în care a gândit, a simțit, a acționat și a interacționat cu lumea sa. Prin urmare, în cele ce urmează doar voi trece în revistă câteva repere ale existenței sale. Personalitatea la care mă refer este unul dintre protopopii Mehadiei, pe numele său: Dimitrie Jacobescu– Protoprezbiter gr.ort.roman (conf.inscripționării de pe piatra funerară).
După cum se știe, Protopopiatul Mehadiei a funcționat între anii 1726-1928, în cadrul Episcopiei Caransebeșului. Protopopii Mehadiei, conform documentelor istorice bisericești, sunt: Constantin Dure, George lliescu, Dimitrievici Ștefan, Nicolae Stoica de Hațeg, Lazăr Radac, lacob Popovici, Dimitrie Iacobescu, Mihai Popovici, loan Ștefanovici, Dionisie Popovici, Dr. loan Sârbu, loan Popa.
Așadar, Cimitirul Ortodox din Mehadia odihnește osemintele Protopopului Dimitrie Iacobescu din Mehadia, despre care, în documentele istorice ale Bisericii Ortodoxe din Banat, există câteva mențiuni importante – primul și cel mai important: este menționat ca Protopop al Mehadiei într-o perioadă destul de lungă, indicând o prezență semnificativă în istoria protopopiatului. Conform acestor surse, a fost protopop în perioada 1850 – 1872 (anul coincide cu decesul său inscripționat pe monumentul funerar). Alte surse îl plasează ca preot în Globurău în 1858, și ca protopop în Mehadia în 1858 (https://www.episcopiacaransebesului.ro/19-parohia-globurau/) – posibil o scurtă perioadă, o coincidență de nume (foarte puțin probabil!) sau o confuzie cu o listă a preoților unei parohii în care a slujit înainte de a deveni protopop. Încă o referință îl indică ca preot la parohia ,,Schimbarea la Față ” (vechea biserică) Băile Herculane 1850-1664 (Daniel Alic: ,,Protopopiatele și parohiile Episcopiei Caransebeșului – Micromonografii ” – Presa Universitară Clujeană, 2017). O altă referință indică faptul că în 1865, Andrei Șaguna, după reînființarea Mitropoliei Ortodoxe, a trimis o circulară care privea și cererea protopopiatului Mehadiei, semnată de Dimitrie Iacobescu. Acest lucru confirmă cu certitudine rolul său de protopop la acea dată. Este menționat și în legătură cu Congresul Național Bisericesc din anul 1870, unde a ridicat anumite probleme din partea protopopiatului Mehadiei. Activitatea sa se suprapune cu o perioadă importantă de reorganizare și consolidare a Bisericii Ortodoxe Române din Banat, în contextul înființării Episcopiei Caransebeșului (1865) sub Mitropolia Ardealului, condusă de Andrei Șaguna. Protopopiatul Mehadia era o entitate importantă la acea vreme, cu un număr considerabil de parohii și credincioși (ex: în 1865, Protopopiatul Mehadia avea 44 de parohii și 52.415 credincioși). De asemenea, protopopul Dimitrie Iacobescu este menționat ca fiind cel care l-a condus pe ultimul drum pe Protopopul Lazăr Radac (1841-1853)- ,,În anul 1853, la data de 7 ianuarie, la vârsta de 64 de ani, s-a mutat la Domnul, fiind condus pe ultimul drum de către protopopul Mehadiei, Dimitrie Iacobescu 78.” (,,Monografia Caransebeșului” – Andrei Ghidul, Iosif Bălan, Editura Autorilor, Caransebeș 1909). O altă mențiune am regăsit-o la Profesorul Costin Feneșan în lucrarea: ,,Epistolarul românesc al lui CONSTANTIN DIACONOVICI LOGA (1841) – Un bilanț”: ,,La 18 februarie 1851 protopopul Mehadiei, Dimitrie Iacobescu, dând curs instrucțiunilor primite de la Consistoriul eparhial din Vârşeț, recomanda preoților din protopopiatul său cumpărarea Octoihului şi Tipiconului, legate într un singur volum, exemplare aflate încă în tipografia Universității din Pesta, mai ales că prețul cărții scăzuse până la 4 florini în monedă de argint pentru un exemplar: „… ca nu numai pentru bisăricile acelea unde cartea aceasta numai într un exemplar să află, ci şi persoanele singuratice, preoțeşti, învățătoreşti şi alți cărturari de rânduiala şi cântarea bisăricii noastre iubitori să şi o câştige.”
Ceea ce putem concluziona este că Dimitrie Iacobescu, ca Protopop al Mehadiei a avut o prezență semnificativă în viața spirituală din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, jucând un rol activ în viața bisericească a regiunii și fiind implicat în evenimente importante ale epocii, precum reorganizarea bisericească și congresele naționale bisericești.
Așadar, încheindu-mi această pledoarie, aș vrea să concluzionez că cimitirul nu este doar un loc al morții, unde doliul se împletește cu iubirea, iar finitea umană se întâlnește cu speranța eternității, el este și un spațiu al amintirii, al reflecției și al continuității, o potențială punte între trecut, prezent și viitor. Aici putem, descoperi și rememora, prin intermediul celor care au creat istoria și au pus bazele prezentului, anumite momente ale istoriei, multe dintre ele, din păcate, cufundate într-o regretabilă uitare.
La pas prin Reșița Germană. Pe urmele cartierului pierdut: tur interactiv despre Reșița de altădată, condus de Andrei Florin Bălbărău (Muzeul Cineastului Amator) și Bogdan Andrei Mihele (colecționar).
30 iulie 2025, ora 17.00, plecarea din fața Centrului Universitar UBB din Reșița:
Descoperă Reșița: Clădiri, comunități, povești: tur interactiv pentru tineri despre Reșița de altădată, condus de Ioana Ciolea. După tur, workshop creativ de linogravură, unde tinerii vor putea realiza propriile printuri pe tricouri sau sacoșe.
31 iulie 2025, ora 19.00, Centrul German „Alexander Tietz” = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Reșița de altădată. Schimbări în țesutul urban din ultimii 100 de ani: o discuție cu publicul despre schimbările radicale prin care a trecut Reșița în ultimii 100 de ani, alături de Andrei Florin Bălbărău (Muzeul Cineastului Amator), Ada Cruceanu–Chisăliță (critic literar, traducător), Bogdan Andrei Mihele (colecționar) și Erwin Josef Țigla (președintele Forumului Democractic al Germanilor din Caraș-Severin).
Ein Projekt organisiert vom ifa-Regionalbüro (Institut für Auslandsbeziehungen) mit Mitteln des Auswärtigen Amtes, als Teil des Vermittlungsprogramms für das Projekt „Reclaiming Post-Industrial Futures“, ein künstlerisches Aufenthaltsprogramm, das verlassene Industriestädte in Rumänien erforscht und sie als potenzielle Räume für die Zusammenarbeit und Erneuerung der Gemeinschaft betrachtet, entwickelt von EUNIC Rumänien. European Union National Institutes for Culture:
Spaziergang durch das ehemalige Deutsch-Reschitza, auf den Spuren der verlorenen Nachbarschaft: eine Stadtführung durch Alt-Reschitza mit Andrei Florin Bălbărău (Museum des freiwilligen Filmemachers) und Bogdan Andrei Mihele (Sammler).
30. Juli 2025, 17:00 Uhr, Eingang im Universitätszentrum UBB Reschitza:
Entdecke Reschitza: Gebäude, Gemeinschaften, Erzählungen: eine Stadtführung für Jugendliche durch Alt-Reschitza mit Ioana Ciolea. Im Anschluss an die Führung findet ein kreativer Linolschnitt-Workshop statt, bei dem die Jugendlichen eigene Drucke auf T-Shirts oder Taschen anfertigen können.
31. Juli 2025, 19:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Reschitza von gestern. Veränderungen des Stadtgefüges in den letzten 100 Jahren: Podiumsdiskussion über die radikalen Änderungen, die Reschitza in den letzten 100 Jahren erlebt hat, mit Andrei Florin Bălbărău (Museum des freiwilligen Filmemachers), Ada Cruceanu-Chisăliță (Literaturkritikerin und Übersetzerin), Bogdan Andrei Mihele (Sammler) und Erwin Josef Ţigla (Vorsitzender des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen).
Revista „Tribuna seniorilor mehedințeni”, nr. 34, iunie 2024, continuă să se remarce ca o publicație dedicată valorificării memoriei culturale, a spiritului civic și a contribuției seniorilor din Mehedinți la viața comunitară și națională. Cu un motto sugestiv – „Împreună vom fi mai puternici” – acest număr reunește texte variate, de la articole cu caracter istoric și cultural până la eseuri, analize sociologice și evocări literare, reflectând o diversitate tematică și o profunzime intelectuală remarcabilă.
Revista se deschide cu articolul redactorului-șef Andrușa R. Vătuiu, membru UZPR, care relatează despre o expoziție foto-documentară desfășurată în cadrul Parcului Național „Porțile de Fier” din Orșova. Textul îmbină rigoarea documentării jurnalistice cu emoția redescoperirii trecutului, prezentând imagini de arhivă, mărturii vizuale despre evoluția zonei Orșova–Clisura Dunării și aportul acesteia la patrimoniul natural și cultural național. Expoziția este un gest de recuperare a memoriei locale și o invitație la reflecție asupra ecologiei culturale și istorice.
Un alt text de impact este articolul „Orșova Redivivus”, care propune o analiză a transformărilor urbanistice, sociale și culturale din orașul de la Dunăre. Orșova, simbol al continuității românești în sud-vestul țării, este prezentată ca un spațiu al renașterii – cu toate provocările trecutului comunist, ale relocării forțate din anii ’70 și ale reconstrucției identitare post-1989.
Articolul cu caracter asociativ „Clisura Dunării la ora bilanțului” oferă o retrospectivă a activităților desfășurate de Asociația Seniorilor „Clisura Dunării”, cu accent pe inițiativele civice, culturale și sociale. Se evidențiază rolul seniorilor ca păstrători ai tradiției și promotori ai dialogului între generații, într-un cadru de solidaritate și coeziune comunitară.
Într-un ton sensibil și documentat, economista Denisia Adela Tănasie semnează articolul „Povestea Orșovei”, o cronică afectivă și istorică a orașului, ce surprinde metamorfozele sale: de la oraș-port dunărean la simbol al rezistenței culturale. Textul aduce în prim-plan destinele oamenilor locului, încărcătura emoțională a mutării Orșovei vechi și frumusețea geografică de neegalat a zonei.
În plan teoretic, remarcăm analiza profesorului universitar dr. Florentin Smarandache, care examinează folclorul umoristic în contextul noii ere digitale. Articolul argumentează cum tradițiile orale, bancurile, proverbele și anecdotele se transformă, se adaptează și se transmit prin intermediul rețelelor sociale, memelor și altor forme digitale. Este o reflecție pertinentă asupra sinergiei dintre tradiție și tehnologie.
Eseul semnat de scriitorul și publicistul Al. Florin Țene – „Relativitatea succesului în literatura română” – pune în discuție conceptele de notorietate, talent și validare artistică. Autorul aduce exemple concrete din istoria literaturii române pentru a demonstra că succesul nu este neapărat o garanție a valorii, ci o construcție conjuncturală, adesea dependentă de contextul politic, editorial și social.
Economistul Dumitru Drinceanu, membru UZPR, semnează un articol de fond intitulat „Lungul drum spre modernizarea României”, o analiză socio-economică în care sunt abordate reformele întârziate, problemele infrastructurale și decalajele dintre regiunile țării. Articolul propune soluții și direcții de acțiune pentru o Românie modernă și funcțională, în spiritul democrației și dezvoltării sustenabile.
Finalul revistei este marcat de o evocare emoționantă a poetului Marcel Turcu, o figură lirică aparte a literaturii mehedințene. În paralel, este prezentată apariția editorială „Gânduri adunate”, de Mihai Butnaru, un volum de reflecții, aforisme și poezie meditativă, care completează registrul valoric al publicației cu o notă intimistă și contemplativă.
Numărul 34 al revistei „Tribuna seniorilor mehedințeni” confirmă angajamentul față de misiunea culturală și socială asumată: promovarea valorilor locale, încurajarea participării civice a seniorilor, cultivarea memoriei colective și stimularea dialogului intergenerațional. Diversitatea tematică, precum și calitatea autorilor și deschiderea către dezbaterea ideilor fac din această publicație un veritabil reper în peisajul publicistic regional.
Despre Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR), s-a scris și se mai amintește foarte puțin și cu atât mai puțin cred că se știe că aceasta a avut o filială puternică și la Mehadia în anii interbelici. Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR) a fost înființată, la București, pe 21 mai 1910, de un grup de doamne din elita epocii, printre care principesa Alexandrina Gr. Cantacuzino, Zoe Râmniceanu și Maria Glogoveanu. Scopul principal al societății era promovarea educației religioase și naționale a copiilor români, precum și implicarea femeilor în viața culturală, socială și religioasă a comunității. Între activitățile Societății, la nivel național, se evidențiază: • Organizarea de conferințe religioase și culturale • Înființarea de grădinițe, școli și internate • Cursuri pentru adulți și anchete sociale • Serbări religioase și patriotice, precum Duminica Ortodoxiei • Sprijinirea bisericilor și colaborarea strânsă cu clerul ortodox • Strângeau fonduri și cotizații • Realizau anchete sociale și moral-religioase • Colaborau cu școlile și bisericile din zonă. Despre filiala din Mehadia, aflăm din ,,Cronica Mehadiei”, a preotului Coriolan I.Buracu (1924), că a fost înființată la 12 iulie 1920. În documente centrale, Filiala din Mehadia este menționată în lista oficială a localităților unde SONFR a avut activitate, prezența ei confirmând implicarea comunității locale în mișcarea națională a femeilor ortodoxe. Una dintre realizările remarcabile a acestei societăți, la Mehadia, este înființarea, la 15 noiembrie 1922, a ,,primei grădini de copii la sate, din inițiativa și cheltuiala membrelor Societății” (Coriolan I.Buracu). În același an, în zilele de 3-5 iunie, o delegație a Mehadiei participă la Congresul Societății Ortodoxe, ținut la București. Delegații Mehadiei sunt: Cornelia Chiticeanu (președinta filialei), Maria Buracu, Ecaterina Mergea, Sofia Bidiviu, Sofia Crașovan, Victoria tulea, preoții Coriolan I. Buracu, Gheorghe Tătucu, învățător Nicolae Mergea și Paul Cinghiță. ,,Delegația a fost invitată în mod special în salonul de recepție din gara de Nord, având fericirea de a transmite în numele Banatului-liber și robit-urările de fericire reginei Jugoslaviei, care în clipa aceea, pleca spre noua sa patrie. Părintelui Coriolan Buracu, care tălmăcise aceste urări, i s-a adus mulțumiri, atât de către Regina Maria a Jugoslaviei, de Regina Maria a României, cât și de către A.S.R. Principele Carol, Moștenitorul Tronului”. Activitatea filialei din Mehadia a Societății, în această perioadă este foarte activă participând la multe și diverse activități. Spre exemplu, menționez câteva dintre acestea: La 16 martie 1924, susține un ,,parastas pentru morții din război, sfințirea celor 2 icoane, candelă și o tablă, cu cheltuiala ,,Societ. Ortod.”, filiala Mehadiei, sub prezidiul D-nei Chiticeanu”. În zilele de 7 și 8 iunie, ale aceluiași an, participă la Congresul Societății, la Craiova. Alături de președinta filialei, Cornelia Chiticeanu și vice-președinte preot Coriolan Buracu, participă și un număr de membrii ai filialei Mehadia: Elisaveta dr. Nemoianu, Valeria Nemoianu, Alexandrina Dimitriu, Ana Drăgălina, Elena Golu, Maria Mageriu, Ana Crăciunescu. Mai participă preoții Gh.Tătucu cu d-na, Ilie Imbrescu cu d-șoara, Nicolae Văleanu, Iosif Drăgoi, Sergiu Morariu. Un moment remarcabil este și vizita din 10 iunie 1924, la Mehadia, a Principesei Alexandrina Gr. Cantacuzino , însoțită de Constanța Cantacuzino, Zoe Romniceanu, Ana general Florescu, Paulina A.Oteteleșanu, Elena Odobescu, membre ale Comitetului Central al societății. Din păcate, nu ni s-au transmis foarte multe date despre actele caritabile intreprinse la Mehadia, care fără îndoială au fost numeroase la nivelul comunității. Din aceeași Cronică a părintelui I.Buracu aflăm că la acea dată, în anul 1924, Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române, filiala Mehadia dispune: ,,de o grădină de copii, instalată în o clădire cedată de primărie, cu o sală de învățământ, locuință cu 2 camere, curte, grădină și accesorii.” (clădirea se afla pe amplasamentul de azi al Policlinicii și a fostului spital, terenul fiind confiscat după naționalizare, în anul 1948, de către stat și predat Direcției de Sănătate din cadrul Ministerului Sănătății). Membrii înscriși în filială: 41, cu cotizații anuale care însumează un total de 90 lei pentru fiecare membru. In inventarul filialei. 28000 lei, numerar 25000 lei, 6000 lei fond destinat ridicării unui ,,Monument al Eroilor”. În proiect: O școală primară, casă culturală și capelă pentru muncitorii minieri din colonia minelor de cărbuni. Componența filialei Mehadia: Președinte de onoare: P.S. Sa dr. Iosif Traian Bădescu episcop. Membru de onoare: P.S. Sa Filaret Musta, arhiereu. Președinte: Cornelia Chiticeanu, vice-președinte: Coriolan buracu, preot, casier: Livia Guleran, secretar: Marioara C. Buracu, Membrii: D-r Virgil Nemoianu, medic, ioan terfăloagă directorul Școalei Primare, Iancu Băcilă, învățător, Alexandrina Dimitriu, conducătoarea Grădinei de copii, Stana Popescu, Darinca Ursulescu, Floarea Cena, Elisaveta Căpușă, Sofia Bidiviu, Ana Untan, Sofia Crașovan, Vasilica Șoșoi, Sofia Grecu, Veta Șoșoi, Chita Bidiviu, Ana Scurtu, Veta Nedela, Iulia Chiticeanu, Ana Crăciunescu, maria Gr.Cinghița, Chita Mageriu. Cenzori: Ilie Cena, Grigore Crăciunescu. Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR) și-a încetat activitatea în jurul anului 1948, odată cu instaurarea regimului comunist în România. Dizolvarea SONFR nu a fost un act singular, ci parte dintr-un proces mai amplu de desființare a organizațiilor religioase și civice independente. SONFR, fiind o organizație ortodoxă, a fost considerată incompatibilă cu ideologia ateistă a noului regim. Asociațiile religioase au fost dizolvate sau absorbite de structuri controlate de stat. Activitățile SONFR – grădinițe, școli, internate, asistență socială – au fost preluate de stat, iar organizațiile private au fost eliminate. SONFR nu era subvenționată de stat, iar în perioada postbelică, multe dintre proprietățile și fondurile sale au fost confiscate sau naționalizate. La fel s-a întâmplat și la Mehadia, statul a confiscat întregul patrimoniu al societății dizolvând întreaga structură. În numărul 10 al Foii Diecezane, al eparhiei ortodoxe Române a Caransebeșului, am găsit acest articol care confirmă una dintre multele activități ale acestei filiale intreprinse la Mehadia. Articolul este scris de către un corespondent care nu se nominalizează, cel mai probabil bănuiesc a fi același preot Coriolan I.Buracu, una dintre marile personalități ale Mehadiei, fost preot militar pe frontul din Galiția, numit preot la Mehadia în anul 1912, de către Episcopul Elie Miron Cristea, viitorul Patriarh al României. Iată articolul, pe care m-am străduit să-l culeg cât mai fidel din pagina Foii Diecezane. Constantin Vlaicu/UZPR _____________
O sărbare emoţionantă în Mehadia „Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor Române” a dispus printr’un apel adresat tuturor filialelor şi semnat de principesa Alexandrina Cantacuzino, ca „Duminecă ortodoxiei”, hramul „Societăţii Ortodoxe”, să se sărbeze în mod deosebit, împreunat cu parastas pentru eroii neamului. Filiala Mehadiei, sub prezidiul dnei Cornelia Chiticeanu, pătrunsă de duhul importanţei a luat cele mai estinse măsuri, ca această sărbare pioasă să reuşească pe deplin. S’a dispus facerea unei tabele, pe care să fie trecuţi toţi cei morţi în război sau în urma ranelor din război; s’au procurat 2 icoane sfinte şi o candelă, care să ardă la icoanele din apropierea tabelei comemorative. În această zi biserica a fost tixită de lume, de mamele, soţiile şi rudele apropiate ale celor dispăruţi şi toţi elevii şcoalelor primare în frunte cu învăţătorii, toate autorităţile şi o delegaţie a parohiei rom.-catolice în frunte cu parohul lor. Serviciul divin şi parastasul a fost oficiat de păr. Coriolan I. Buracu iniţiatorul acestei opere frumoase şi creştineşti, rostind o cuvântare despre însemnătatea Duminicii ortodoxe, despre jertfa Neamului etc. După parastas a urmat sfiinţirea tabelei şi a obiectelor în legătură cu aceasta. Tabela are următoarea inscripţie: Morţi pentru Neam şi Lege in războiul desrobirii noastre 1914-1919. Iar şirul celor 78 eroi ai comunei Mehadia începe cu generalul Nicolae Cena şi învăţ. Nicolae Mergea, ambii întemniţaţi şi internaţi, şi în şir cronologic urmează toţi ceialalţi morţi. Inscripţia de jos e: „Eroi au fost, eroi şi vor mai fi”. Dumineca ortodoxiei, 1924. „Societ. Ort. Naţ. a Fem. Române”. În urmă, ofrandele aduse – în mod neobicinuit de multe – s’au împărţit copiilor şi celor săraci. După ameazi, s’a aranjat în localul Gradinei de copii a Societăţii Ortodoxe o sărbare şcolară in onoarea eroilor morţi, cu cântece, disertaţii, declamaţiimi şi producţiuni din partea Gradinei de copii. Asemenea sărbări se aranjează de altcum în fiecare Duminică. După terminarea acestei producţiuni, publicul a trecut în „Casa culturală” complect mobilată şi aranjată (inventariu valorează 43.000 Lei) — sub. îngrijirea preotului Buracu, care e şi bibliotecar. Tot cu îngrijirea membrilor „Societăţii ortodoxe”, s’a pus temelie unui fond pentru ridicarea unui monument în amintirea celor căzuţi, care în ultimele zile a atins cifra de aproape 5.000 Lei. Monumentul se va ridica încă în vara acestui an în mijlocul gradinei eroilor, ce se face de către şcoala primară, dinaintea casei comunale. Nu putem trece cu vederea faptul, că de când s’a înfiinţat „Societ. Ortod.” în comuna noastră, spiritul de jertfă s’a potenţat în mod deosebit de simţitor. Din anul 1921 până la 1923, la biserică s’au încasat 67.244.52 Lei, iar acum dispune în efecte, în bani şi legate de suma 50.000 Lei, la „Societ. Ortodoxă” s’a încasat peste 50.000 Lei, iar pentru alte scopuri culturale alte 20.000 Lei. Deci comuna Mehadia în 3 ani a jertfit pentru scopuri bisericeşti şi culturale peste 40.000 Lei, o sumă considerabilă faţă de atâtea nevoi ale populaţiei sărace şi lipsite. Unde este însă inimă, voinţă şi bună înţelegere, orice faptă nobilă trebuie să biruiască. Corespondent. Foaia Diecezană, nr.10, martie 1924 _______________
UZPR CARAS SEVERIN 
